Papornița Moșului

Subiect: Sa-i IERTAM si sa-i UITAM !!!

  1. #11
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.551
    Singurul Holocaust din istoria omenirii a fost făcut de rușii bolșevici, sub conducere sionistă. La Pitești mare majoritate a ofițerilor au fost evrei

    Posted on 09/23/2012 by admin
    Īnainte de a trece la Domnul, d-l Iulian Constantin a dezvăluit cātorva zeci de persoane că deține documente care atestă originea jidănească a majorității din conducerea reeducării de la Pitești. Toți au părăsit teritoriul Romāniei! Același lucru trebuie să facă și jidovii ce cotropesc această țară!
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  2. #12
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.551
    Elitele intunecate au impartit Europa…DIN ANUL 1989!

    30 iunie 2011 de deveghepatriei


    HARTA NOII ORDINI EUROPENE, TRASATA LA MALTA, ĪN DECEMBRIE 1989

    La īnceputul lunii decembrie 1989, presedintele Romāniei socialiste, Nicolae Ceausescu, a primit, din partea lui Iulian Vlad, un raport despre discutiile din Malta dintre celor doua mari super-puteri de la acea vreme, Statele Unite si URSS. Raportul vorbeste despre “un nou echilibru pe continentul european”, respectiv “redefinirea sferelor de influenta”. Documentul a fost facut public si nu insistam asupra lui. Ceea ce nu se stie este faptul ca, alaturi de informatiile mai sus amintite, spionii romāni care s-au ocupat de operatiunea “Malta” au mai adus si o harta. Acest document a produs, pe plan intern, īn timp, demisia unui sef de Mare Stat Major al Armatei Romāne si o catastrofa aeronautica: cea de la Balotesti, din 1995. Pe plan extern, tot ceea ce continea la acel moment harta s-a produs sau este pe cale sa se produca. Va prezentam o reproducere a documentului, care se afla la Biblioteca din Bucuresti a Miscarii Legionare.
    Pe 31 octombrie 2000, generalul de corp de armata Mircea Chelaru, la vremea respectiva sef al Marelui Stat Major al Armatei, a anuntat o Conferinta de Presa ad-hoc, seara tīrziu. El a declarat, spre uluirea asistentei, ca structuri de tip mafiot īncearca sa destabilizeze Romānia si sa enclavizeze sudul Olteniei.
    Adica sa constituie o veritabila “Republica a Olteniei”. Generalul nu a dat alte amanunte. La cīteva ore, īn replica, a venit raspunsul Ministerului de Interne, prin generalul Mircea Muresan, care a spus ca “se poate vorbi de elemente de crima organizata, generate de nivelul scazut de trai, de saracie. Este vorba despre recuperatori, traficanti de droguri si de cei implicati īn fenomenul prostitutiei.
    Daca nu tinem sub control fenomenul, īn timp, e posibil sa devina un pericol”. A doua zi, pe 1 noiembrie 2000, Mircea Chelaru si-a dat demisia din functia de sef al Marelui Stat Major al Armatei. Despre ce era vorba?
    Īn 1992, William B. Wood, geograf-sef al Departamentului de Stat american (fost ambasador al SUA īn Afganistan), dadea publicitatii o harta cu noile granite ale statelor Europei, care ar fi trebuit modificate īn virtutea intereselor strategice de dupa caderea blocului comunist.
    Adica īntelegerea de la Malta.
    Pe scurt, se preconiza ca: Scotia devine independenta; o parte a Irlandei de Nord se uneste cu Republica Irlanda; Bretania se desprinde de Franta; Tara Bascilor si Catalunia se desprind de Spania; Italia se divide īn zona de nord si zona de sud; Belgia se divide īn Flandra si Wallonia; Cehoslovacia se rupe īn doua; Kaliningrad va fi o zona autonoma īn cadrul Rusiei; Kosovo se alipeste Albaniei; Transilvania devine parte a Ungariei; actualele judete Dolj, Caras-Severin si Timis se desprind de Romānia si devin o tara a tiganilor; partea vestica a Basarabiei revine Romāniei; partea estica a Basarabiei, inclusiv Transnistria, devin zona autonoma “Dniester” īn cadrul Ucrainei.
    Publicatia franceza “L’evenement de Jeudi” arata harta mai sus mentionata, īn octombrie 1992. Peste Romānia de sud-vest scrie “Tigani”. Un asemenea document primise Ceausescu si despre el vorbea si generalul Chelaru.
    Ce spune harta si ce s-a īntīmplat
    Iata paralele dintre datele hartii mai sus amintite si evenimentele de pe batrīnul continent, din 1990 pīna astazi:
    - Īn 1993 Cehoslovacia a disparut de pe harta lumii si au aparut Cehia si Slovacia. Pasnic.
    - Divizarea Iugoslaviei, asa cum vorbea documentul, a fost efectul unui sir de conflicte armate īncepīnd cu 1990, cīnd Germania recunoaste prima independenta Sloveniei si Croatiei. Īn 1991 īncepe razboiul dintre sīrbi si croati, iar īn 1992 cel dintre sīrbi si bosniaci.
    - Īn 1996 mafia albaneza preia controlul traficului de droguri din Balcani.
    - Īn 1999 au loc bombardamentele NATO din Serbia.
    -Īn februarie 2008 Kosovo īsi declara independenta fata de Serbia, cu recunoasterea UE si SUA. Este foarte posibil sa se uneasca cu Albania īn urmatoarea perioada.
    - Īn noiembrie 2007, premierul regional scotian Alex Salmond, seful Partidului National Scotian (SNP), a vorbit pentru prima oara despre un calendar de separare de Marea Britanie si a prezis ca Scotia va fi independenta peste 10 ani, respectiv īn 2017. Salmond a promis organizarea unui referendum asupra independentei Scotiei īnainte de alegerile regionale din 2011.
    - Īn noiembrie 2007, flamanzii din Belgia au aprins scīnteia scindarii – deputatii flamanzi au votat o lege care vizeaza reducerea drepturilor de vot ale francofonilor. Acest lucru s-a īntīmplat pentru prima oara de la independenta Belgiei, īn 1830.
    - Īn vara anului 2009, guvernul Berlusconi a fost zguduit de un scandal care a readus īn actualitate ideea secesiunii dintre sudul si nordul Italiei.
    - “Eliberarea” bretonilor, considerati urmasi ai celtilor veniti din insulele britanice, de sub “opresiunea franceza”, este sustinuta de Armata Revolutionara Bretona, care si-a īnceput activitatea īnca de la īnceputul anilor 1970. Nascuta ca o copie fidela a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), organizatia bretona apartine aripii extremiste a miscarii nationaliste Emgann, miscare al carei obiectiv este independenta Bretaniei fata de Franta.
    - Īn anul 2009, locuitorii din mai multe zone ale Cataloniei au participat la un referendum “simbolic” privind independenta acestei regiuni fata de Guvernul de la Madrid.

    - “Situatia din Craiova a scapat de sub control si cred ca nu mai poate fi stapīnita. Nu mai ai curaj sa iesi seara pe strada”. Afirmatia apartinea presedintelui Consiliului Judetean Dolj, Ion Preoteasa, si era legata de escaladarea luptelor de strada īntre clanurile mafiote din Banie īn ultimele luni ale anului 2007. Au urmat anii 2008 si 2009, cīnd razboaiele dintre clanurile de tigani din Craiova s-au derulat chiar īn centrul orasului, līnga Tribunalul Judetean, īn plina zi.
    Chelaru: ” Oltenia urma sa se desprinda de Romānia īn decembrie 2000″
    Generalul Mircea Chelaru: “La vremea respectiva (octombrie 2000) aveam informatii precise despre enclavizarea sudului Olteniei, si nu numai, de comunitati compacte de rromi, cu implicarea unor structuri de tip mafiot. Pe vreme de pace, rolul armatei e acela de a produce starea de descurajare a unor potentiali agresori. Tocmai īn acest sens am convocat acea Conferinta de Presa, pentru a descuraja, pentru a atrage atentia acelor structuri ca se stie despre ele si ca exista modalitati de anihilare a lor. Demisia mea a fost legata de acea declaratie. Regret ca am avut dreptate. Fenomenul enclavizarii e real.

    Oltenia urma sa se desprinda oficial de Romānia īn decembrie 2000, iar Strehaia urma sa devina capitala enclavei. Din cīte stiu, nu s-a renuntat īnca la acest plan. Īn Romānia s-au facut si se fac greseli politice ce intra īn categoria erorilor istorice, care, tare ma tem, nu se vor putea spala decīt cu sīnge”.
    Generalul Mircea Chelaru, nascut īn 1949, este doctor īn stiinte militare si a absolvit – pe līnga Scoala Superioara de Ofiteri si Academia Militara din Romānia – Colegiul de Studii Strategice si Economice de Aparare din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate “George C. Marshall” din Germania, precum si cursuri internationale de drept militar. Īn anul 1990 a fost director al Diviziunii III de contraspionaj la Serviciul Romān de Informatii. A fost seful Marelui Stat Major al Amatei īn anul 2000. Din anul 2008 este general cu 4 stele, īn rezerva.
    De ce a disparut Dosarul Balotesti?
    Din informatiile pe care le detinem, spionul romān care i-a adus lui Iulian Vlad si, prin acesta, lui Ceusescu, acele date de la Malta, īn 1989, a decedat īn catastrofa aeronautica de la Balotesti. Citam declaratia unei persoane care cunoaste detalii din interiorul sistemului: “Omul care a adus informatiile de la Malta īn 1989 se afla īn Airbusul care s-a prabusit la Balotesti īn 1995. Nu a fost un accident aviatic, a fost un act terorist, o executie, era vizata chiar persoana care era implicata īn actiunea romāneasca de spionaj de la Malta”. O aeronava cu destinatia Bruxelles s-a prabusit, la 31 martie 1995, īn jurul orelor 9, īn apropierea Aeroportului International Bucuresti – Otopeni, dupa aproximativ doua minute de la decolare. Īn accident si-au pierdut viata toti membrii echipajului, cei 49 de pasageri, majoritatea belgieni, inclusiv consulul Ambasadei Belgiei la Bucuresti, dar si functionari ai Comisiei Europene. Aeronava, fabricata īn 1987, apartinea Companiei TAROM si efectua zboruri regulate pe ruta Bucuresti – Bruxelles.
    Desigur, este greu de crezut ca īn Romānia am putea asista la o asemenea desfasurare complexa de forte, ca īn filmele de spionaj, dar… Ce scria presa īn 20 mai 2008: “Dosarul celei mai mari catastrofe aviatice din Romānia, accidentul de la Balotesti, este de negasit. Consiliul Superior al Magistraturii īncearca sa afle cum au disparut documentele, īnainte ca procurorii sa se pronunte asupra cauzelor care au dus la catastrofa aviatica”. Timp de mai multe luni au fost luate la puricat arhivele Parchetelor Tribunalului si Curtii de Apel Bucuresti, dar si cele ale Parchetului Curtii Supreme. Verificarile au dus la concluzia ca dosarul accidentului aviatic nu a fost solutionat de nici unul din aceste parchete. Cīt despre dosarul īn sine, acesta s-a evaporat din arhivele celor trei unitati de Parchet, care au preluat, pe rīnd, frīiele investigatiei. Ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii a decis ca procurorii sa reconstituie documentele care lipsesc. Nu s-a specificat cum sa le reconstituie…

    Romānia a scapat, deocamdata, de liniile noii ordini europene trasate pe aceasta harta blestemata. Reamintim, īnsa, o idee aristotelica, conform careia o comunitate īn care dispare Justitia este pe cale de disolutie, īn contextul īn care Romānia este īn acest moment cel mai corupt stat din Uniunea Europeana, iar nivelul de trai este īn prabusire.
    De ce ne urasc fiii celor care au bolsevizat Romānia?
    Imediat dupa evenimentele din decembrie 1989, īn peisajul mediatic au aparut voci care au īnceput sa ne rastalmaceasca istoria, minimalizīnd si denaturīnd faptele de glorie ale īnaintasilor, sa ne defaimeze personalitatile devenite simboluri si valori ale spiritualitatii romānesti si, īn general, sa-i prezinte pe romāni ca un popor necivilizat, fara cultura, fara demnitate. La īnceput, mai timide, aceste atacuri au crescut, treptat, īn agresivitate, ajungīndu-se ca, astazi, ele sa devina un fapt obisnuit, de care nu se mai simt deranjati nici macar cei direct vizati, adica romānii. Constrīnsi sa se īngrijeasca de propria existenta, sub presiunea unui individualism impus aproape cu brutalitate de activistii neoliberalismului postdecembrist, multi dintre ei nu si-au mai dat seama ca īn Romānia se instaura, cu ficare actiune politica sau asa-zisa reforma administrativa, economica, culturala etc., un regim de ocupatie. N-au sesizat, desi s-au straduit unii sa le deschida ochii, ca atacurile din ce īn ce mai virulente asupra valorilor noastre culturale au fost gīndite tocmai sa īnlesneasca realizarea acestui obiectiv. Īn acest scop, trebuiau demolati stīlpii de rezistenta ai unitatii si coeziunii poporului, ai credintei sale stramosesti, ai dorintei sale de a trai īntr-o tara libera si independenta, īn care sa se simta stapīn pe munca si bogatiile sale, valori pentru care si-au dat viata generatii īntregi de īnaintasi.
    Multi au fost dusi īn eroare de aceste atacuri perfide, ajungīnd chiar sa creada ca trecutul istoric al poporului romān, īn spiritul caruia au fost educate atītea si atītea generatii de romāni, ar fi fost glorificat, artificial, de propaganda comunista. Campania furibunda de condamnare a fostului regim, ce a reprezentat, practic, suportul ideologic al actiunilor de demolare a structurilor institutionale ale statului, s-a dovedit a fi extrem de benefica si pentru propaganda denigratoare īndreptata īmpotriva valorilor definitorii ale neamului romānesc.
    A trebuit, īnsa, sa treaca 20 de ani, sa vedem tara prabusita, cu economia devastata, cu bogatiile ei īn mīna a tot felul de aventurieri straini, cu valorile noastre spirituale defaimate, cu īnvatamīntul, cultura, sanatatea si chiar vitalitatea poporului grav afectate, ca sa ne dam seama ca tot ceea ce a īnceput īn acel decembrie nefericit pentru poporul romān n-a fost nimic altceva decīt o agresiune de mari proportii, care continua si īn prezent si care nu are alt scop decīt sa ne piarda ca neam, pentru ca aceste teritorii si cine or mai ramīne pe ele sa ajunga pentru totdeauna sub stapīnire straina.
    Daca mai sīnt unii care se īndoiesc de aceasta perspectiva si nu īnteleg ca tot dezastrul ce s-a produs īn ultimii 20 de ani este rezultatul unor actiuni premeditate, le supun atentiei, ca un argument suplimentar, o scurta analiza asupra unora dintre cei mai aprigi detractori si defaimatori ai neamului romānesc.
    Īn primul rīnd, cred ca nu-i o simpla coincidenta ca, īn marea lor majoritate, acestia sīnt fiii celor care, tot īntr-un moment greu pentru tara, respectiv spre sfīrsitul celui de-al II-lea razboi mondial, au impus, de asemenea, Romāniei un regim de stapīnire straina, facīndu-se cunoscuti prin zelul lor nemasurat fata de ocupantul sovietic.
    Activisti ai bolsevizarii tarii si dusmani ai poporului romān, acestia ne-au ramas īn amintire prin cunoscutele fapte criminale din anii ’50, ce au urmarit anihilarea fizica a intelectualitatii, considerata, pe buna dreptate, stīlpul rezistentei nationale. A se constata ca analizele si rechizitoriile asupra acestor grave evenimente i-au ocolit, cu premeditare, pe adevaratii vinovati. Au fost supusi, īnsa, oprobriului public tot romānii, care, din ignoranta, au devenit victime ale manipularii si au fost folositi īn asemenea actiuni barbare.
    Adevaratii criminali de atunci si-au dus traiul tihnit pīna la adīnci batrīnete si si-au lasat urmasi de nadejde, care le continua “opera” si īn vremurile noastre.
    Iata, doar, patru dintre aceste nume: Leonte Tismaneanu, nascut Leonid Tisminetki, Walter Roman, nascut Neuländer, Dionis Patapievici, nascut Denys Patapiewicz, si Mihai Oisteanu, nascut Mihail Oigenstein. Ce au ei īn comun?
    Īn primul rīnd, faptul ca toti sīnt evrei, proveniti din teritoriile unde sovieticii si-au pregatit actiunile īmpotriva Romāniei, toti, dupa 1964, si-au romānizat numele pentru a-si ascunde originea, dar, mai ales, crimele savīrsite īn perioada de bolsevizare a Romāniei, toti au ajuns, cu sprijinul Moscovei si al NKVD-ului, pe trepte īnalte ale ierarhiei de partid, toti si-au lasat cel putin cīte un urmas carora le-a transmis atitudinea lor ostila fata de romāni si misiunea de a continua sa-i dusmaneasca.
    Anul 1964 a marcat īnceputul unei perioade de dezghet īn politica statului comunist. Romānii din nomenclatura de partid si-au īntarit pozitiile si au īnceput sa imprime propagandei si ideologiei de partid un caracter national din ce īn ce mai pronuntat. S-au recunoscut si au fost condamnate chiar si o parte din greselile si crimele trecutului. Romānia se distanta tot mai mult de Moscova si stabilea relatii cu lumea occidentala. Concomitent, aparatul de partid si institutiile statului au fost curatate de elemente alogene, barīndu-se, totodata, prin subtile pīrghii administrative, accesul etnicilor minoritari īn functii importante. Īn aceste conditii, indivizi ca aceia nominalizati mai sus si-au pierdut pozitiile dominante īn partid si, o data cu ele, privilegiile importante de care beneficiau. Desigur, n-au fost aruncati īn strada din locuintele luxoase pe care le ocupau, asa cum au facut odraslele lor cu romānii dupa 1990, dar nici nu li s-a mai permis desfrīul si opulenta cu care se obisnuisera si, mai ales, favoarea pe care le-o dadea puterea.
    Cei care le-au facut aceasta “neplacere” erau tocmai romānii, pe care ei īi urau genetic si lucru acesta n-aveau cum sa-l uite. Unii au mai apucat momentul razbunarii din decembrie 1989, asa cum a fost Silviu Brucan, alt evreu cu nume schimbat, altii au lasat pe seama urmasilor dusmania īmpotriva romānilor si, din cīte se constata, acestia se dovedesc extrem de zelosi īn a-si executa aceste obligatii testamentare. Īi recunoastem, prin ostilitatea ce o manifesta fata de romāni, prin īnversunarea cu care īncearca sa ne īnstraineze de valorile nationale si, īn general, prin raul imens facut tarii īn acesti 20 de ani, pe indivizi ca Vladimir Tismaneanu, Petre Roman, Horia Roman Patapievici sau Andrei Oisteanu. Sīnt binecunoscute blasfemiile lor īmpotriva personalitatilor istorice, culturale, teologice etc. care ne-au marcat istoria si ne-au ridicat spiritualitatea nationala ce ne da identitate, legitimitate si ne plaseaza īn rīndul natiunilor civilizate etc.
    Si ei, ca si bolsevicii din care, biologic, se trag, tot de pe functii de autoritate īi dusmanesc pe romāni. Puterea ce le-o confera aceste functii le permit sa actioneze cu mai multa eficienta si, totodata, sa beneficieze de privilegii si sa duca un trai opulent pe seama poporului pe care-l batjocoresc prin cele mai infame expresii. Daca parintii lor i-au dusmanit pe romāni īn numele comunismului, iata ca ei o fac de pe pozitie de anticomunisti. Numai vectorul s-a schimbat, scopul a ramas īnsa acelasi, adica sa-i mentina pe romāni īntr-o stare de īnapoiere culturala pentru a-i putea domina.
    Pentru romāni se pun, īnsa, niste īntrebari: de ce tocmai Patapievici, cel care s-a afirmat deschis ca denigrator al neamului romānesc, a fost numit si reinvestit īn functia de presedinte al Institutului Cultural Romān, organism care ar trebui sa ne promoveze cultura si valorile īn lume si de care el, de fapt, se foloseste pentru a ne batjocori si a ne expune īn ipostaze umilitoare? De ce o alta odrasla de bolsevic, īn speta Tismaneanu, a ajuns “inchizitorul” comunismului, folosindu-se de aceasta ocazie, autoritate si, bineīnteles, fonduri substantiale, pentru a-i ataca, de fapt, tot pe romāni? De ce si celelalte odrasle de bolsevici se situeaza bine īn zona privilegiatilor postdecembristi, nimeni nu-i deranjeaza cu nimic, ocupa functii importante, duc un trai opulent pe seama romānilor pe care continua sa-i umileasca cu abjectiile lor anticomuniste? Sīnt īntrebari la care ar trebui sa raspunda cel care le-a īncredintat aceste functii si continua sa-i īncurajeze īn actiunile lor, desi acestea oripileaza tot mai multa lume.
    Sīnt, desigur, īntrebari retorice pentru ca si individul numit Basescu Traian, prin tot ceea ce face, se pozitioneaza īmpotriva intereselor poporului romān. Īn aceste conditii ar trebui sa-i īntrebam pe cei care l-au votat pe acest individ daca nu cumva prestatia lui īncepe sa-i dezamageasca, daca nu cumva īncearca un sentiment de culpabilitate fata de raul ce s-a abatut asupra tarii.
    http://www.conspir.info
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  3. #13

  4. #14
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.551
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  5. #15
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.551
    Uilonam Nitnelav De ce nu se duc la Basescu la usa, pentru ca el a demarat aceasta actiune terosita cu sprijinul Israelului si se duc la Poanta? Actiune controlata de GDS, NOUA DREAPTA, ACTIUNEA 2012-BASARABENI RUSI, carora statul roman le finanteaza asociatiile, fundatiile si ONG-urile, EUGEN TOMAC, cetatean ucrainian, adus la studii gratuite in Romania si acum e ministru secretar de stat in MAE.
    acum aproximativ o oră · Īmi place






    Uilonam Nitnelav Sa ne unim pentru PRO BASARABIA si sa dezmembram Romania, adica sa infiintam R. Transilvania? Cu cine dracului sa ne mai unim, cand basarabeni sunt in institutiile statului roman din 1991 si vand Romania, ne saracesc si infometeaza, ne reduc salariile si pensiile? Despre ce vorbesti?
    acum aproximativ o oră · Īmi place








    Adrian Pop http://www.sfatulbatranilor.ro/threads/5074-Parametrii-BAZEI-DE-PLECARE-la-DRUM-NOU Parametrii BAZEI DE PLECARE la DRUM NOU.
    www.sfatulbatranilor.ro Orice idee Nobila ( Spirit ), initiativa, organizatie, are nevoie de un suport c... urat ( Materie ) de sustinere, de un " PUNCT DE SPRIJUN " format de minim doi oameni seriosi si de relatia de incredere dintre acestia ( trinitate ), cat si de o " BAZA DE PLECARE " la DRUM NOU. Parametrii BAZEI DE PL...
    Vezi mai mult







    acum aproximativ o oră · Īmi place · Eliminaţi previzualizarea








    Uilonam Nitnelav Cand mergi la un drum cu cineva, te uiti daca e om sau javra, terorist sau diversionist, hot ori bandit, dar inainte de toate te intrebi incotro mergi?
    acum aproximativ o oră · Īmi place








    Adrian Pop Sunt atent .....ca si Garant Moral al formarii acestui PUNCT DE SPRIJIN.....
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  6. #16
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.551
    POLITICA ROMANEASCA LA STRASBOURG:
    "Ardealul, pămānt romānesc" de Milton G. Lehrer, un evreu-american care a iubit Romānia şi adevarul istoric.



    DOCUMENTE

    "Īmi permit să afirm şi să susţin că, la ora actuală, toţi evrei din Romānia au un statut privilegiat, indiferent dacă au făcut ceva pentru romani sau īmpotriva lor, cu excepţia lui MILTON G. LEHRER care a fost unul dintre cei mai buni şi mari avocaţi internaţionali ai drepturilor romānilor ardeleni din toate timpurile." - Corneliu Florea
    Nu īntotdeauna toleranţa īnseamnă şi măsură a īnţelepciunii
    de Virgil Ratiu
    Cum "categoria parlamentar romān" se află īn numita vacanţă meritată pentru a-şi reface forţele intelectual-politice atāt de uzate deja īn anul pe jumătate trecut,chestiunea cu regionalizarea Romāniei īn 8 teritorii pare că a fost dată uitării; īn schimb, a apărut printre propunerile "de la centru" o altă īnpărţire administrativă, anume fondarea unui nou sector al Bucureştiului care să cuprindă doar Centrul istoric, cum ar veni. Cine a venit cu ideea nu ştiu, dar cu siguranţă este vorba despre vreun politician care are de īmpărţit cāteva funcţii, nu puţine, pentru clienţii săi mai vechi ori mai noi - căci despre altceva nici nu poate fi vorba. (Din 1990 Romānia a tot fost īmpărţită clienţilor reprezentanţilor partidelor politice parlamentare.
    Satisfacerea unor astfel de "nevoi" a fost şi īncă este permisă, se pare, sub multe umbrele ale legilor romāneşti, legi īn marea lor majoritate prost īntocmite, intenţionat defectuos concepute!)
    Cu privire la regionalizarea Romāniei, numai Tokes Laszlo şi apropiaţii săi nu au dat uitării iniţiativa, revenind la īntālnirea maghiarilor de la Tuşnad cu atāt de bătuta şi deja vetusta "fixă-pilon" a lor de a obţine autonomia Transilvaniei şi, desigur, īn perspectivă, alipirea acestui teritoriu romānesc la Ungaria mamă. Cum faţă de acest demers şi-a exprimat susţinerea şi primul-ministru actual al Ungariei - atitudine care īnseamnă amestecul lui Orban īn treburile Romāniei - al nostru ministru al Afacerilor Externe ar fi trebuit să-şi exprime indignarea pe măsura faptelor. Se pare că a bālbāit ceva īn acest sens. Insuficient īnsă.
    Maghiarii din Romānia, īn frunte cu Tokes şi cu membrii UDMR - īn lupta lor de o sută de ani pentru a fura Transilvania īn folosul lor - se fac că nu cunosc măcar lecţia dată īn 1944 de Milton Lehler, jurnalist şi istoric american, īn lucrarea "Ardealul, pămānt romānesc", şi cu atāt mai mult nici nu vor să audă de recentul volum semnat de Larry L. Watts (foto), tot un american, "Fereşte-mă, Doamne, de prieteni", Editura RAO, 2011. Īn această carte se descrie pe larg activitatea intensă a serviciilor de informaţii din fostul Bloc sovietic - dar nu numai, ci si a serviciilor similare de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial - (AVH - Ungaria, KDS - Bulgaria, Stasi - Germania de Est, STB - Cehoslovacia, SB - Polonia) -, toate orānduite sub direcţia moscovită a KGB, care aveau printre altele caobiective "majore" dezmembrarea teritorială a Romāniei: Transilvania la unguri, Bucovina şi Basarabia la sovietici (adică la ruşi), Dobrogea şi o parte a Munteniei la bulgari, precum şi disuadarea şi blocarea economică a ţării noastre, generarea şi diseminarea de informaţii false despre Romānia īn ţările europene, asiatice şi americilor, declanşarea de revolte īn interiorul ţării, provocări deliberate ale agenţiilor străine prin care Romānia să fie discreditată īn faţa tuturor naţiunilor şi tot īn aceste scopuri: "măsuri active" prin care să se asigure "coordonarea strategiilor şi iniţiativelor la nivel general" şi "coordonarea şi direcţionarea operaţiunilor de dezinformare". Aparatul AVH al Ungariei nu a ieşit niciodată de sub cuvāntul şi iniţiativele KGB-ului de la Moscova. Sunt convins că şi astăzi serviciile lor colaborează - indiferent cum se numesc - avānd ţel otrăvirea opiniei publice şi manipularea percepţiei publice asupra realităţii din şi despre Romānia şi, mai cu seamă, despre teritoriul cuprins īn Transilvania romānească.
    Probabil Romānia cunoaşte īn amănunt aceste activităţi pe plan internaţional, intensitatea cu care se manifestă acestea, īnsă tolerarea lor ca "evenimente" desfăşurate pe teritoriul ţării pare doar că ar satisface unele orgolii ale membrelor Uniunii Europene, nimănui folositoare. Nicidecum folositoare nouă, Romāniei. (Mesagerul. Ro )
    Portalul Ziaristi Online a prezentat extrase din lucrarea profesorului Larry Watts,Fereste-te, Doamne, de prieteni. In cele ce urmeaza publicam o cronica importanta despre cartea evreului-american Milton Lehler, "Ardealul, pămānt romānesc" cat si, in baza materialului, mai multe pagini in facsimil din lucrarea aflata pe "lista neagra"a ungurilor din actualul Guvern, aflati sub acoperire sau nu.
    Asemenea lui Larry Watts, Milton Lehler este unul dintre putinii observatori straini care au relatat adevarul despre atrocitatile comise de unguri asupra romanilor, in ceea ce a constituit primul act de epurare etnica in masa al celui de-al doilea razboi mondial. Astfel, in lucrarea sa "Les assassinats", publicistul american Milton G. Lehrer relata: "Comuna Trăznea a fost ocupată de trupele unguresti la 9 septembrie 1940. Ca si cānd armata de ocupatie ar fi executat un ordin primit, īndată ce satul a fost invadat de soldati, un veritabil potop de foc si sānge s-a abătut asupra lui. Toate armele moderne au fost utilizate pentru a satisface instictele brutale: pusti, mitraliere, tunuri, grenade. După ce au fost trase primele salve, soldatii au pătruns īn case si au asasinat pe oricine găseau īn calea lor, incendiind locuintele. Cazul preotului romān Traian Costea, care, dupa ce a primit un glonte īn cap, a fost tras pe galeria de lemn a presbiteriului - căruia i s-a dat foc si a ars īn īntregime odată cu cadavrul preotului - este tipic. După īncetarea focului de arme, ungurii au pus māna pe copiii de romāni si īi aruncau de vii īn foc, făcāndu-i să moară īn chinuri groaznice. Jale mare răsuna īn tot locul de plānsetele lor".
    Publicistul Virgil Ratiu (foto dreapta) prezinta lucrarea lui Milton Lehrer in Mesagerul de Bistrita Nasaud:
    Această carte cu subtitlul "Problema Ardealului văzută de un american" a avut o primă ediţie īn limba romānă īn 1944, o ediţie īn limba franceză apărānd īn Elveţia īn aceeaşi perioadă. Autorul preciza că lucrarea a fost terminată īnainte de evenimentele de la 23 August 1944: "Climatul politic al vremii īn care ea a fost scrisă nu m-a īmpiedicat īnsă să dezvălui opiniei publice din Occident aspectul real al aşa-numitului arbitraj de la Viena, act arbitrar, inechitabil şi apolitic, impus cu violenţă de cei doi comparşi, Ducele şi Fűhrerul, care au crezut că Europa culturii milenare a căzut atāt de jos, īncāt destinele ei pot fi scrise de doi aventurieri, erijaţi īn conducători. Dictatele impuse de dictatori au avut īntotdeauna soarta făuritorilor lor. Nimic nu se poate clădi īntr-adevăr pe violenţă, după cum nimic nu se poate clădi pe nisip: nici dictaturi şi nici dictate".
    O a doua ediţie a cărţii īn limba romānă a fost lansată abia la īnceput de an 1989 (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti), o ediţie care nu are nicio legătură cu naţionalismul de propagandă practicat īn acea vreme de regimul Ceauşescu. Cartea trebuia să reapară deoarece īn acea perioadă Agenţiile secrete de la Budapesta, Sofia şi Moscova exercitau īn Occident o presiune teribilă care privea/promova dezmembrarea Romānei şi īmpărţirea ei īntre cele trei naţiuni care şi-au manifestat īncă din secolul XIX necontenit dorinţa de a face ca Romānia să dispară de pe harta Europei prin "absorbţie". Īn aceste demersuri, Rusia, apoi Uniunea Sovietică a cāştigat faţă de Romānia mai īntotdeauna, iar īn 1989 ţelul vecinilor de a spulbera ţara noastră se afla chiar pe puncul de a se īmplini.
    O a treia ediţie a volumului a fost lansată de acelaşi care a īngrijit ediţia precedentă, conf. univ. dr. Ion Pătroiu, Editura Vatra Romānească, Cluj, 1991. De atunci, această carte este tot mai actuală pentru romāni īn primul rānd şi pentru elitele politice europene - doar că niciun guvern de după 1990 de la Bucureşti nu s-a īngrijit ca acest op să apară tradus īn toate limbile europene, pentru a fi făcut cunoscut şi pentru a arăta Europei ce a fost şi ce este Romānia. Această care este acum şi mai actuală, pentru că elitele maghiare din Romānia (īn special prin UDMR) nu scapă niciun prilej de-a şantaja orice guvernare de care se lipesc cu scopul - bine cunoscut - de-a transforma Transilvania īntr-un "teren de dispută" inter-statală. Nu are rost să īnşirui aici pretenţiile rostite de atātea ori de către iredentiştii maghiari din Romānia, mereu neobosiţi cu afirmaţii aiuritoare: despre autonomii secuieşti, despre cum nu ar trebui ca maghiarii să ştie să īnveţe limba oficială a statului, despre cum īi sperie din textul Constituţiei formularea "stat naţional unitar romān". Mai trimit īncă o dată spre lectură nu demult apărutul volum,"Fereşte-mă, Doamne, de prieteni" de Larry Watts, Editura Rao, o carte cāt se poate de actuală - la tema abordată aici - la rāndul ei.
    MILTON G. LEHRER : ARDEALUL PĂMĀNT ROMĀNESC
    de Corneliu Florea
    Īn prefaţa volumului de cinci sute de pagini, istoricul Ion Pătroiu face o scurtă prezentare a autorului, jurnalistul şi scriitorul american Milton G. Lehrer, pe care īl caracterizează drept un om de cultură, perfect informat, observator atent şi obiectiv, avānd un stil concis prin selectarea esenţialului. Īn continuarea prefeţei, Ion Pătroiu care, īn 1991 īmpreună cu soţia autorului, Doamna Edith Lehrer, a īngrijit ediţia volumului apărut la Editura Vatra Romanească - Cluj Napoca , precizează că obiectivele lui Milton G. Lehrer au fost etalarea adevărului istoric şi social din Transilvania , a monstruozităţii Dictatului de la Viena ( August 1940 ) şi a metodele propagandei ungureşti : falsul deliberat, minciuna sfruntată, neruşinarea cinică.
    Milton G. Lehrer s-a născut īn 1906 la New York. Tot din prefaţă aflam că părinţii săi erau evrei din Romānia care, după un timp trăit īn Statele Unite s-au reīntors īn ţară. Milton şi-a continuat studiile īn Romānia deprinzānd limba romānă foarte bine. Apoi a plecat la Paris la studii universitare şi a obţinut doctoratul īn drept internaţional. Fiind cetăţean american şi vorbind ebraică, engleză, romānă şi franceză a făcut ziaristică la diferite publicaţii europene, dar angajat permanent era la La Tribune des Nations. Īn 1939, datorită unei zgomotoase propagande despre aşa zisele nedreptăţi pe care le suferă minoritatea ungară īn statul roman, redacţia hebdomadarului īl trimite pe Milton G. Lehrer īn Transilvania să se informeze şi să informeze corect despre realitatea minorităţilor din Transilvania unită cu Romānia din 1918 .
    La 6 octombrie 1939, Milton G. Lehrer scrie īn hebdomadar: Opinia publică occidentală este voit dezinformată de propaganda revizionismului maghiar. Situaţia minorităţii maghiare din Romānia este departe de cea incriminată zilnic de presa şovinistă ungară. Pentru a impresiona străinătatea, lucrurile sunt prezentate sub o falsă lumină. Ungurii īşi au şcolile lor, bisericile lor, asociaţiile lor, şi duc o viaţă potrivit tradiţiilor lor . Īn continuarea articolului: Dacă, pe lāngă superioritatea numerică a elementului romānesc , se are īn vedere trecutul istoric al Transilvaniei, provincie autonomă timp de secole, incorporată Ungariei abia īn 1867 - cum este posibil să se conceapă revizuirea Tratatului de la Trianon care nu a creat nici o nedreptate ci, dimpotrivă, a reparat una. Drept care a fost din nou, reafirmat şi consfinţit, īn Tratatul de la Paris din 1947 al naţiunilor europene.

    Īn următoarele luni Milton G. Lehrer publică īn La Tribune des Nations alte articole pe această temă printre care şi unul intitulat Transilvania, pămānt romānesc ce va fi şi titlul volumului său, de mai tārziu, īn care a adunat toată, repet toată documentaţia disponibilă la acea vreme despre istoria locuitorilor transilvăneni cu ajutorul căreia a pledat, informat şi magistral, ideea ca Tratatul de la Trianon nu a creat nici o nedreptate ci, dimpotrivă, a reparat una , pe cea făcută secole de-a rāndul romānilor ardeleni, majoritari autohtoni īn Transilvania.
    După ocuparea Parisului de către trupele germane īn 1940, Milton G. Lehrer are motive īntemeiate să părăsească capitala franceză şi se refugiază īn Romānia, la Bucureşti. Astfel, trăieşte alături de poporul romān tragedia Ultimatului de la Moscova şi a Dictatului de la Viena. Observă atent situaţia internaţională, stă de vorbă cu refugiaţii din partea Transilvaniei ocupate de Ungaria şi adună materiale pentru volumul intitulat Le probleme transylvain vu par un americain cu subtitlul La Transylvanie - terre roumaine, terminat īn franceză şi romānă īn 1944, an īn care versiunea romānească este editată şi publicată īn primă ediţie. Din nefericire pentru naţiunea romānă, versiunea franceză nu a putut fi publicată īn Franţa din motive financiare şi este īncă o ruşine a guvernanţilor romāni care aveau posibilităţi de finanţare, dar nu au făcut-o !! Şi nu numai a guvernanţilor dar şi a Academiei Romāne, a istoricilor şi scriitorimii romane, a avuţilor din acea vreme printre care nu s-a găsit nici un sponsor pentru publicarea volumului īn Parisul eliberat. Astfel opinia publică occidentală nu a fost informată corect despre le probleme transylvain, lăsānd cale liberă propagandei ungureşti de atunci şi pānă īn prezent .
    Ediţia de faţă, a treia, este de fapt prima ediţie completă a volumului document, imbatabil martor al adevărului şi se datorează soţiei autorului, Doamna Edith Lehrer,care a venit īn Romānia aducānd manuscrisul primei părţi a volumului, īn care se arată continuitatea populaţiei autohtone īn Dacia, parte ce nu a fost publicată īn ediţiile anterioare. Apariţia ediţiei de faţă se datorează şi Uniunii Naţionale Vatra Romānească şi istoricului Ion Pătroiu.
    Am lăsat pentru altă dată comentariile asupra interzicerii reeditării acestui volum necesar cunoaşterii istoriei romaneşti din 1944 pānă acum şi de acum īnainte, pentru că actualii guvernanţi ai statului romān sunt īnscăunaţi de udemeriştii iredentişti, cărora le sunt vasali pentru această īnscăunare.
    Īmi permit să afirm şi să susţin că, la ora actuală, toţi evrei din Romānia au un statut privilegiat, indiferent dacă au făcut ceva pentru romani sau īmpotriva lor, cu excepţia lui MILTON G. LEHRER care a fost unul dintre cei mai buni şi mari avocaţi internaţionali ai drepturilor romānilor ardeleni din toate timpurile şi trebuie aşezat alături de marile personalităţi istorice romāneşti care au pledat şi luptat pentru drepturile romāneşti īn Ardeal.
    Acum īnsă, cānd propaganda udemeriştilor are un avānt cumplit, guvernul statului roman şi pseudo-elitele bucureştene ce domină mass media romaneāscă nu o contracarează real, subliniez real, din contră anihilează unitatea naţională, denigrează Uniunea Naţională Vatra Romanească şi īl marginalizează, discriminează istoric şi intelectual pe MILTON G. LEHRER. Tăinuirea şi dosirea acestui volum, şi a autorului lui, īn aceast moment de exacerbare a iredentismului ungar, inoculat cu ură īn tānăra generaţie de unguri şi secui ardeleni, demonstrează, īncă odată, că actualii guvernanţi romāni şi o parte din elitele culturale nu sunt nici măcar trestii gānditoare, ci doar nişte trestii de baltă aplecate după cum bate vāntul şi interesele lor meschine .
    SPICUIRI NOTABILE DIN PREFAŢA VOLUMULUI
    Istoricul Ion Pătroiu cu seriozitate istorică şi curaj civic scrie o prefaţă de 25 de pagini ce trebuie mai mult decāt citită, meditată.
    Prefaţa īncepe cu Nicolae Iorga care īn 1938 a ţinut la Abrud conferinţa Lupta ştiinţifică īmpotriva dreptului romānesc, prin care documentat arată efectele negative ale propagandei ungureşti, deformările şi minciunile īn trombă prin care se īncearcă să se conteste drepturile poporului romān asupra teritoriului său naţional prin negarea identităţi şi a continuităţii.
    Īn acest sens , cāteva paragrafe mai jos, Ion Pătroiu vine cu un exemplu prin care ne arată cāt de departe merg ungurii cu dezinformarea şi falsul istoric. De curānd s-a aflat, din Cronica de la Saint Denis - cronica considerată buletin oficial al regatului Franţei - cum s-a celebrat la Paris, din ordinul regelui Carol al VI-lea, victoria regelui Ungariei, Sigismund de Luxenburg, la Rovine, īmpotriva lui Baiazid !! Da, aţi citit bine, aşa scrie īn cronica franceză ca a avut loc o mare procesiune şi s-au tras clopotele la Notre-Dame īn cinstea regelui, care, nu s-a aflat acolo īn timpul bătăliei, sosind īn ajutorul lui Mircea cel Bătrān, cānd bătălia luase sfārşit cu īnfrāngerea otomanilor care deja se retrăgeau, cu Baiazid cu tot, peste Dunăre după cum scriu chiar cronicile otomane. După īnfrāngerea lui Baiazid la Rovine de către Mircea cel Bătrān, solii unguri au dus la Veneţia vestea despre vitejia regelui Ungariei care s-a bătut corp la corp cu Baizid !! Mai departe, vestea vitejiei regelui ungur a ajuns pānă la Paris. Da, se practică din toate timpurile, ca unii să se laude cu victoriile altora, dar ungurii īi īntrec pe toţi şi mă mir cum de s-au oprit aici cu fabulaţia, fără să ne spună cine a īnvins din bătaia corp la corp dintre cei doi, cānd era atāt de simplu să adauge: viteazul rege al Ungariei i-a tăiat capul lui Baiazid, dar doctorul personal al sultanului i l-a cusut la loc, pe loc. Ce mai conta, īn afara de faptul ca la Notre-Dame de Paris s-ar fi tras clopotele o săptămāna, īn loc de o zi .
    Lăsānd la o parte ridiculul propagandei ungureşti, Ion Pătroiu arată că, de cum romānii au intrat pe scena istoriei universale, fiinţa şi faptele lor sunt numai de unii prezentate corect iar de alţii sunt deformate, minimalizate sau chiar negate şi exemplifică cu Robert Roesler, primul care ne-a scos din Dacia Superioară, din Dacia lui Burebista şi Decebal, spulberāndu-ne din Europa !
    Mai trebuie reţinut din prefaţă şi alte aspecte ale propagandei ungureşti. Īn timp ce toţi vecini Ungariei sunt distorsionaţi prin fals şi minimalizaţi cu ură, ei, ungurii cu aroganţă vorbesc de milenarul regatului lor european, cānd de fapt pentru aproape o jumătate de mileniu nu a existat un stat ungar de sine stătător. Cu tot acest adevăr istoric, ei nu contenesc nici astăzi să tipărească şi să răspāndească hărţi cu marele regat ungar ce a exista īnainte de pierderea Dalmaţiei (1430) şi a bătăliei de Mochacs (1526) !!
    Opus acestei tardive grandomanii ungureşti, istoricul Ion Pătroiu face o comparaţie pertinentă cu Turcia şi Austria, foste mari imperii europene, care īn zilele de acum nu tipăresc, pentru răspāndire şi propagandă, cāt de īntinse le-a fost imperiile lor. Chestie de bun simţ social, istoric pe care nu īl au ungurii revizionişti de astăzi, īn frunte cuLaszlo Tokes de la noi (reprezentant al Romaniei )şi Viktor Orban de la ei .
    Spre sfārşitul prefeţei, autorul ajunge la concluzia că romānii nu cunosc adevărata istorie şi propaganda a vecinului nostru ungar, din mai multe motive. Menţionez douăbstrucţia de astăzi a adevărului despre propagandă iredentistă anti-romānească şi inexistenţa unei istorii corecte a ungurilor scrisă de un romān pentru romāni. E adevărat, dar acest mare gol se poate completa citind volumul Ardealul pămānt romānesc scris de americanul Milton G. Lehrer.
    SCURTĂ PREZENTARE A VOLUMULUI
    Această prezentare succintă o fac īn ideea ca cititorul romān, sau de ce nu?, ungur, să facă rost şi să citească īntregul volum, care este un comentariu pertinent prin sutele de documente istorice, din surse diferite, romāneşti şi străine, despre Transilvania , despre populaţia şi istoria ei. Milton G. Lehrer īşi īmparte volumul īn cinci părţi:
    PARTEA ĪNTĀIA - Ce este Transilvania ?
    La această īntrebare autorul răspunde pe cāt de direct, pe atāt de corect: Transilvania este unitatea pămāntului locuit de romāni şi īncepe cu poporul daco-get. Şi ca să dovedească acest fapt recurge la diferite recensăminte ale populaţiei din Transilvania , insistānd mai mult asupra celui din 1930. Acest recensămānt a fost luat īn considerare la Viena, cānd s-a īnceput arbitrajul pentru Transilvania, arbitraj care pānă la urma s-a sfārşit ca un dictat prin ameninţare cu forţa. După acest recensămānt īnTransilvania avea 5.548.363 de locuitori dintre care romāni erau 3.207.880, unguri 1353.276, saşi şi şvabi 543.852. deci īn Transilvania din patru locuitori numai unul era ungur.
    Milton G. Lehrer din datele statistice ale acestui recensămānt demonstrează ca romānii formează marea majoritate a locuitorilor Transilvaniei, ca sunt autohtoni, armonios răspāndiţi, pe cānd celelalte minorităţi sunt intruse, colonizate īncepānd cu secolul XI-lea. De asemenea autorul, cu argumente istorice, citānd peste douăzeci de autori străini, atestă continuitatea populaţiei daco-gete īn Transilvania, contracarāndteoria lui Robert Roesler prin care la venirea ungurilor aceasta era un spaţiu pustiu, un vid.
    PARTEA A DOUA - Transilvania leaganul romānismului
    Īn această parte de 112 de pagini, autorul scrie pe rānd, succint dar esenţialul despre Daci, Romani, Romāni, demonstrānd istoric continuitatea şi transformarea poporului daco-get īn spaţiul carpatin, cu toate vicisitudinile sutelor de ani prin care a trecut, susţināndu-le existenţa permanentă aici şi, prin dovezi şi raţionament istoric, demolează pe rānd toate teoriile propagandistice anti-romāneşti prin care Dacia romană ar fi rămas goală după retragerea aureliana (247 A.D.)
    Pentru cei mai puţin informaţi şi pentru tānăra generaţia post decembristă, care este complet dezinformată istoric şi politic, recomand acest capitol din care se va afla cum istoricii unguri au distorsionat adevărul istoric, dāndu-ne dispăruţi de acasă pentru o mie de ani. Īn esenţă, după plăsmuirile ungureşti odată cu retragerea legiunilor romane īntregul popor daco-roman a părăsit Dacia lui Decebal şi a pribegit păstorind pe nu ştim unde şi după o mie de ani s-a īntors īnapoi, ca nişte valahi arhaici, năpădind marele lor principat transilvan. Şi după ce ne-au primit , din milă, ne-am numit popor romān şi ne-am făcut stăpāni la ei acasă.
    Citiţi: "Timp de o mie de ani un gol imens īn centrul Europei, īn cea mai fertilă şi mai bogată regiune a continentului, gol pe care aveau să-l umple ungurii abia īn secolul al IX-lea".
    Ungurii s-au trudit mult să născocească o asemenea teorie a discontinuităţii şi exodului, de o mie de ani a poporului romān, dar nu au putut dovedi cu probe şi raţionamente istorice aceste născociri. Īn schimb a venit Milton G. Lehrer care īi demolează prin erudiţie istorică. Īntāi de toate, nu există un fenomen asemănător īn tot imperiul roman, adică, odată cu retragerea legiunilor romane să plece şi populaţia autohtonă după ele. De ce tocmai din Dacia, cea mai fertilă şi bogată regiune a continentului? A doua īntrebare fără răspuns este: unde sunt documentele celorlaltor popoare, a cronicarilor şi istoricilor lor, prin care să ateste acest exod şi nomadism al poporului geto-dac prin ţările lor, cunoscut fiind că īn asemenea situaţii inevitabil ar fi fost mari confruntări, lupte īntre băştinaşi şi intruşi consemnate īn documente, cronici, istorii.
    Lipsesc dovezile şi raţionamentul istoric din teoriile ungureşti. Unde ar trebui să-i plasam pe daco-romāni, se īntreabă celebrul istoric Ferdinand Lot de la Sorbona , pentru că ungurii, sārbii, bulgarii şi grecii sunt de acord că ei nu au ce căuta nici īn Serbia, nici īn Bulgaria, nici īn Macedonia sau īn Pind.
    Nu există documente şi nici logică istorică, īn schimb Milton G. Lehrer aduce zeci de dovezi şi considerente raţionale īmpotriva teoriei nomadismului nostru şi al vidului din Transilvania!
    Cititi pagina a şaptea, de exemplu sau capitolul Anonymus - Belae regis notar - care a scris īn latină cea mai veche şi importantă cronică despre unguri. Notarul regelui scrie:"In momentul cuceririi Transilvaniei de către unguri, ţinutul era locuit de către vlahi şi slavi organizaţi īn ducate (voivodat = ducat īn latină)". Deci vidul a trebuit cucerit ! De la cine? De la Gelu ce avea un voivodat īn centrul Transilvaniei la Gilău, de la voivodatul lui Menumorut din Crişana şi de la Glad ce avea ducatul īn Banat. Aceste dovezi nu i le iartă ungurii lui Anonymus, marele lor cronicar latin.
    Milton G. Lehrer nu se opreşte la Anonymus, care răstoarnă tot zbuciumul falsificării istoriei de cate unguri, el aduce şi alte dovezi vechi scrise despre Terra Vlachrorum,argumente arheologice, toponimice, lingvistice. Dovada continuităţii folosirii limbii latine, īn proporţie de 80%, pe care o vorbesc romānii este valoroasă īn a contracara falsitatea nomadismului poporului daco-get, prin fapt si raţionament. Cum poate fi un popor etichetat drept nomad pentru o mie de ani, fără să se poată preciza pe unde a fost nomad, după care īl regăsim pe vatra strămoşilor săi vorbind aceiaşi limbă ca ei ?!?
    PARTEA A TREIA - Transilvania după năvălirea ungurilor
    Este o parte condensată de date concrete pe care Milton G. Lehrer o īncepe cu Anul 896, cānd ungurii pătrund īn Panonia şi, pe parcursul a 200 de pagini, autorul ajunge pānă la Tratatul de la Trianon -1920, cānd Ungaria devine stat independent, de sine stătător după o jumătate de mileniu de atārnări şi compromisuri. Este un capitol dens de istorie, de data aceasta şi mai īncărcată de fapte, personalităţi istorice şi documente din istoria noastră, a ungurilor şi cea universală. La sfārşitul lecturii acestui capitol, am imaginea clară a unei fresce istorice de o mie de ani şi am ajuns la ideea , pe care nu am găsit-o aici, nici īn alte lecturi istorice, despre mileniul de īmpilare a romānilor ardeleni de către unguri !!
    Fresca istorică prezentată de Milton G. Lehrer īncepe cu sosirea ungurilor īn Panonia şi fiind opriţi din incursiunile lor de jaf şi pradă de Otto Cel Mare lāngă Augsburg , se retrag din vest, īntorcāndu-se spre Transilvania. Aceste fapte sunt atestate istoric şi īncă odată autorul demonstrează că teoria lui Robert Roesler,despre golul transilvan, este doar o propagandă ungurească nefondată.

    Odată pătrunşi īn Transilvania īncep, mai ales īn Secuime, maghiarizarea şi deznaţionalizarea timpurie a romānilor prin mai multe căi. Unele forţate prin administraţie, şcoală, religie, armată, şi una voluntară, prin care unii romāni văzānd ce drepturi şi privilegii au ungurii faţă de ei, se maghiarizează de la sine.
    Spaţiul ocupat de unguri este mult prea mare pentru numărul lor redus, pentru a face faţă autohtonilor nemulţumi şi acestea sunt motivele reale ale colonizării Transilvaniei, care s-a făcut īn trei rānduri consecutiv cu saşi, şvabi şi unguri.
    Īn primul rānd, īn secolele XI şi XII, au fost aduşi spre colonizare saşi şi teutoni la marginea de sud - est a Transilvaniei, care, pentru īmproprietăririle primite, deveneau supuşii regilor unguri, īndatoraţi, obligaţi să le apere domeniile de năvălitori, dar mai ales să contrabalanseze populaţia autohtonă. Cum o altă mare parte a pămānturilor romānilor erau deja stăpānite de nobilimea ungară, iobăgindu-i pe valahii toleraţi , tensiunile cresc īntre intruşi şi romānii ardeleni īntr-un tumultus rusticorum , cum e menţionat īn cronicile latine ale timpurilor, pānă ce se ajunge la Răscoala de la Bobālna - 1437. Īn acest moment critic, nobilimea se apără şi printr-o alianţă īmpotriva răsculaţilor autohtoni numită Unio Trium Nationum īn care se unesc ungurii, secuii şi saşii. Cele trei naţiuni, secuii se considerau naţiune separată de unguri, prin această uniune iau cele mai diabolice hotărāri īmpotriva romānilor, care de acum īnainte sunt doar valahii toleraţi deşi erau cei mai vechi īn Transilvania iar numărul lor īntrecea toate cele trei naţiuni unite la un loc ! Toleraţi īn propria lor ţară romanii aveau de suportat asuprirea ca o clasă inferioară.
    Īn Dieta Transilvaniei in 1653, s-a votat legea Approbatae et Compilatae prin care: Romanii sunt toleraţi numai, şi aceasta īn chip provizoriu īn această ţară, atāt timp cāt va place principelui domnitor şi nobililor.
    Episcopul unit al romanilor ardeleni, Inocenţiu Micu - Klein, īn Dieta transilvanăia apărarea toleraţilor după pofta principelui şi-a nobililor demonstrānd ca sunt cei mai vechi şi numeroşi īn Transilvania. El scrie 24 de petiţii la Viena, īmpăratului prin care cere drepturi romanilor, pentru că cine are obligaţii trebuie să aibă şi drepturi. Nobilimea ungurească īl urăşte de moarte, urzind mijloace necinstite īmpotriva sa.Inocenţiu Micu - Klein este chemat la Viena pentru o judecată, de unde nu se mai īntoarce.
    Ideea mea, după lectura acestei părţi din acest tratat istoric, este că romānii ardeleni erau īn plin mileniu de īmpilare cetăţenească şi naţională, īn care īncepuse un proces puternic de renaşterea naţională. Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan este o continuare importantă a acestui proces al emancipării. Cāt de hotărāţi, dar săraci erau romānii reiese din faptul că Horea şi delegaţia sa a mers pe jos pānă la Viena, patru săptămāni la dus şi tot atāta la īntoarcere !! Cāt de cruzi şi lugubri au fost nobilii unguri reiese din faptul cum i-au torturat pe capii răscoalei, īn număr de douăzeci şi cinci īn frunte cu Horia şi Cloşca. Crisan, care s-a spānzurat īn īnchisoare, a fost condamnat post mortem prin tragere pe roată, apoi l-au despicat īn patru părţi, expunānd cāte o parte la Abrud, la Brad, la Bucium şi Mihăleni !!! Era īn anul 1785 , cānd nobilii ungurii īşi dădeau aere de mari creştini şi luminători ai noii spiritualităţi europene.
    Evenimentelor din Ardeal ale revoluţiei ungureşti din 1848 - 1849 , autorul le aduce, pe de o parte date de reţinut despre intenţiile ungurilor faţă de romanii ardeleni, īn frunte cu Kossuth şi pe de altă parte īnfăţişează lupta pentru libertatea a romanilor īn frunte cu Avram Iancu.
    Sunt multe de scris pentru a īnvăţa, a nu uita şi mai ales a ţine seamă, mă rezum doar la bilanţul plătit de romāni:
    - 230 de sate şterse de pe suprafaţa pămāntului,
    - viaţa a 40.000 de oameni,
    - pagube de 30 milioane florini aur.

    Kossuth, īnfrānt, fuge pānă īn Statele Unite şi concepe un sistem dunărean federalizat dar condus de ei, de unguri, cea mai splendidă realizare a speciei umane. Săracă, splendidă..., subspecie!
    Īmpăratul austriac cade cu picioarele pe pămānt şi concepe un nou sistem imperial bazat pe individualitaţile istorico-politice din imperiul sau. Sistem ce acorda anumite drepturi tuturor naţionalităţilor īnglobate īn imperiu, dar refuzat de nobilimea ungurească, care din acest motiv īncepe să-l urască pe īmpărat. Totuşi ceva s-a mişcat īn privinţa drepturilor valahilor, toleraţi pānă īn anul 1867, cānd se instalează dualismul austro-ungar , iar romanii ardeleni cad sub jurisdicţie ungurească şi pentru următorii cincizeci şi unu de ani se instalează cea mai neagră pagină de opresiune şi maghiarizarea lor forţată .

    Romanii ardeleni īşi cer drepturile si trimit īmpăratului īn 1881 un memorandum, pe care acesta nici nu-l deschide şi-l trimite parlamentului de la Budapesta. Rămānānd fără efect la curtea de la Viena, memorandiştii romāni trimit o copie la Paris pentru publicare, care a produs o puternică impresie īn Franţa şi celelalte ţări europene, declanşānd vii şi puternice proteste īmpotriva austo-ungarilor. Rezultatul a fost tipic unguresc , memorandiştii au fost arestaţi, judecaţi şi aspru pedepsiţi.
    Răzbunarea ungurească s-a īntins asupra tuturor romānilor ardeleni prin politica agresivă de deznaţionalizare impusă de guvernul Tisza Istvan şi legile contelui Apponyi , prin care s-au interzis ziare şi reviste romāneşti s-au desfiinţat şi maghiarizat şcolile primare şi secundare romāneşti īn Transilvania.
    Odată cu īnceperea războiului in 1914, cānd unii l-au declanşat şi aclamat şi cu totul alţii au fost sacrificaţi, nimeni ne prevăzānd că va degenera īntr-un război mondial, o jumătate de milion de romāni ardeleni a fost tārāt şi sacrificat pe diferite fronturi ale imperiului austro-ungar, care īşi trăia ultimii ani. Tot īn acest timp se apropia de sfārşit şi mileniul de īmpilare a romānilor ardeleni de către unguri.
    Milton G. Jehrer , īn repetate rānduri consemnează, īn baza dovezilor milenare, că ungurii au făcut şi continua să facă propagandă şi paradă, cu infatuare şi aroganţă, despre mileniul lor european. Noi, romānii nu ar trebui să le tot socotim cāt au fost ei de stăpāniţi şi atārnaţi de alţii īn gloriosul lor mileniu, pe care trebuie să-l cunoaştem, ci ar trebui, mult mai mult, să cunoaştem, cum a fost mileniul nostru de īmpilare sub ei.Aceasta este ideea prezentării pe larg, spre cunoştinţă, a volumului ARDEALUL PĂMĀNT ROMĀNESC din care reiese, cu prisosinţă, mileniul īmpilării romānilor ardeleni, de către vecinii noştri de la apus.

    Aceştia, după Tratatul de la Trianon, au īnceput, şi continuă insistent, propagandă despre drepturile lor istorice asupra Transilvania, vituperānd īn toate formele Romānia şi pe Romāni, acuzāndu-i, īn toată lumea, că īi privează de drepturi cetăţeneşti pe etnicii lor de la noi. Perfidie şi palavre.
    PARTEA A PATRA - Ungaria de la Trianon
    Īnainte de-a ajunge la Tratatul de la Trianon, trebuie cunoscute alte evenimente istorice. Sfārşitul abominabilului război īn 1918 a declanşat desprinderea naţiunilor din fostul imperiu habsburgic, ajuns o umbră după compromisul austro-ungar. Īn octombrie se desprind cehii şi polonezii din imperiu, īn noiembrie stindardul libertăţi flutură la Zagreb şi la Ljubljana, apoi īncepe o revoltă īn Austria ce a dus la descompunerea austro-ungară, iar la 1 Decembrie Transilvania se uneşte cu Regatul Romāniei.
    Ungaria devine ceea ce geografic, istoric şi demografic este din toate punctele de vedere, dar majoritatea nu acceptă realitatea şi nemulţumirile lor degenerează īntr-o stare revoluţionară de care profită comuniştii. Astfel Ungaria devine republică sovietică după modelul sovietic sub conducerea lui Bela Kun, un evreu din Transilvania, care nu recunoaşte unirea Transilvaniei cu Romānia şi fără nici o declaraţie de război, armata ungară atacă Romānia īn noaptea de 15 / 16 Aprilie 1919. Trupele ungare sunt respinse pānă pe linia Tisei şi astfel Bela Kun recunoaşte unirea Transilvaniei cu Romānia . Este o recunoaştere falsă, de moment pentru că era īnvins şi avea nevoie de timp să urzească cu Lenin un nou atac, īmpreună de data aceasta, ei din vest şi ucrainenii din nord-est. Şi din nou, fără declaraţie de război, atacă Romānia īn data de 19 / 20 Iulie 1919 . De data aceasta trupele romāne nu se mai opresc decat la Budapesta, unde victorioase ridică tricolorul romānesc pe parlamentul comunist a lui Bela Kun, plus o opincă, pentru luare aminte, de către cea mai splendidă dintre naţiuni.

    Nu romānii au declanşat ostilităţile, le-au contracarat şi au īnfrānt agresiunea comunistului Bela Kun, care a fugit din Budapesta pānă la Viena, unde, printre altele, pune māna pe o parte din tezaurul Ungariei trimis aici mai īnainte. Este arestat de poliţia vieneză şi folosit drept schimb cu prizonieri austrieci din Rusia Sovietică. Aici este folosit intensiv ca mare comisar sovietic sub Lenin, dar cade īn dizgraţie sub suspiciosul Stalin, care i-a hotărāt sfārşitul.
    Ungurii acelor ani au fost fericiţi că au fost scăpaţi de Bela Kun, de republica lui, dar au rămas profund afectaţi de tricolorul şi opinca romānească, de pe parlamentul lor. Această victorie a Armatei Romāne īmpotriva agresiunii ungare le-a stārnit şi mai puternic vechile resentimente faţă de romāni, declanşānd cea mai cumplită campanie de distorsiune şi calomniere la adresa Armatei Romane deşi i-a scăpat de Bela Kun şinu s-a amestecat īn viaţa socială şi politică a Ungariei, care īn acest timp, după voinţa ei a redevenit regat. Din lipsă de rege s-a mulţumit cu un regent, un fost amiral, care, rămas fără flotă, s-a mulţumit şi cu un cal. Armata romānă s-a retras din Ungaria īn Noiembrie 1919.
    După semnarea Tratatului de la Trianon , jurnalistul şi scriitorul american scrie că ungurii s-au plāns, īn cele patru colţuri ale lumii, de marea nedreptatea care li s-a făcut, prin ceea ce ei numesc dictatul păcii, dar el şi conchide: "li s-a luat ungurilor atāt cāt au īncălcat ei, īn cursul vremurilor, prin violenţă" .
    Cu o răbdare şi meticulozitate, pe care o găsim doar la puţini intelectuali romāni,Milton G. Lehrer citează, īn pagini, după pagini, date demografice, din multe monografii şi recensăminte străine, ce atestă drepturile indiscutabile ale romanilor īn Ardeal, documentaţi-vă despre acestea citind paginile, de la 348, la 373. După acestea urmează pagini şi pagini despre ofensiva propagandei maghiare, despre modurile oportuniste prin care ungurii denaturează adevărul şi ridică stindardul revizionismului, de la īnceput.
    Īn 1920, īn ziua īn care deputaţii unguri au votat īn parlament ratificarea Tratatului de la Trianon au jurat astfel : "Cred īn Dumnezeu.
    Cred īn patrie.
    Cred īn reīnvierea Ungariei milenare."

    Clar, pentru cei lucizi, ce s-au īntrebat: care Ungarie milenară ?!?
    PARTEA A CINCEA - ATROCITATILE

    Ultima parte a acestui competent tratat istoric despre Ardealul pămānt romānesc pe care noi, romānii i-l datoram cu apreciere şi consideraţie doctorului īn drept internaţional, Milton G. Lehrer, este despre Dictatul de la Viena prin care trupele horthyiste au reocupat Nord Vestul Transilvaniei īntre Septembrie 1940 şi Octombrie 1944. Sunt patru ani de cumplită teroare īmpotriva romānilor ardeleni: de la detenţie, deportări, muncă forţată, şi crime antiumane īmpotriva populaţiei civile la deznaţionalizare şi maghiarizare forţată.
    Īnainte de-a demonstra cu date şi cifre cele menţionate mai sus, trebuie să reproducem un paragraf din comunicatul guvernului maghiar din data de 31 August 1940:
    "Īntreaga Ungarie este recunoscătoare Fuhrerului Hitler şi Ducelui Mussolini pentru opera lor constructivă, care, după ce a desfiinţat Tratatul de la Versailles , suprimă şi Tratatul de la Trianon. Cercurile politice din Ungaria constată că actualul arbitraj de la Viena contribuie şi mai mult la strāngerea relaţiilor amicale dintre Ungaria şi puterile Axei. Ungaria īşi asumă cu māndrie rolul ce o aşteaptă īn noua Europă alături de puterile Axei. Ungaria va sta şi īn viitor cu aceiaşi fidelitate şi amiciţie nestrămutată ca şi pānă acum alături de puterile Axei."
    Şi acum să vedem ce rol cu māndrie şi-a asumat Ungaria īn Transilvania. Milton G. Lehrer īntre paginile 478 şi 495 ne ilustrează elocvent rolul lor: Furia ungurească s-a dezlănţuit vijelioasă asupra ţărănimii şi intelectualităţii romāneşti şi citānd din,, Les Assassinants,, aflam ca īn primele două luni ale ocupaţiei Transilvaniei,
    919 romāni, ucisi
    771 persoane torturate,
    3.373 bătute şi maltratate,
    peste 13.000 de romāni deţinuţi.
    Ungaria horthysta poate fi māndră de acest rol .

    Şi era numai īnceputul, numai două luni din cele 49 de luni de ocupaţie!!! Citiţi aceste pagini şi veţi găsi cazuri concrete de cei ce au murit sau suferit cele mai groaznice regimuri inchizitoriale şi de teroare cum le-au numit mulţi autori.
    Sfārşitul acestui tratat de istorie despre īmpilarea romānilor ardeleni de către unguri conţine trei mici părţi: Epilogul ocupaţiei şi bucuria autorului, un Remember īn care autorul, cu tālc, īl citează pe Henry Barbusse : omul este o maşină care uită şi să fim atenţi cum se vor prezenta ungurii la conferinţa de pace fără să sufle desigur nici un cuvānt cu privire la campania lor revizionistă. Şi a avut dreptate.
    Dezvaluirile Doamnei Edith Lehrer
    Postfaţa este scrisă de soţia autorului, Doamna Edith Lehrer, care face nişte dezvăluiri pe care merita să le citim cu multă luare aminte. Īntāi ne vorbeşte despre bucuria pe care au avut-o īn seara zilei de 30 Ianuarie 1945, cānd la Athenee Palace, īnconjuraţi de personalităţi din guvern, academicieni, elite intelectuale, scriitori, jurnalişti, prieteniau lansat prima ediţie a cărţii, ce a fost primită cu entuziasm şi pe drept apreciată ca o valoare academică. Nu trece prea mult şi schimbările politice şi sociale trec de la democraţia sperată spre dictatură ce īncorsetează toata societatea romānească şiDoamna Edith Lehrer scrie: "Numeroşii prieteni ai soţului meu - mari patrioţi - au fost pe rānd īmprăştiaţi. O atitudine glacială din partea noilor oficialităţi s-a instalat treptat şi faţă de soţul meu. Nu mult timp după aceia, cartea, tipărită şi aşa īntr-un tiraj simbolic, a fost pusă la index, iar autorul a īnceput să fie prigonit. Am fost daţi afară din toate serviciile, ori de cāte ori reuşeam să găsim o slujbă. Prigonit, hărţuit, īn cele din urmă soţul meu s-a īmbolnăvit şi a murit īn 1969."
    Această carte a fost pusă la index 47 (patruzeci şi şapte) de ani, timp īn care romanii ardeleni nu au avut voie să-şi spună suferinţa iar urmaşi lor să nu cunoască nimic despre mileniul īmpilări romānilor ardeleni, şi īn acest timp propaganda iredentistă şi revizionismul unguresc ne defăimează insistent īn toată lumea.
    Oare chiar să fi ajuns o naţiune degenerată īn care patriotismul este anemic, hulit şi interzis de politicieni şi de lefegii lor din cultură şi de mass media. Speranţele romānilor după Decembrie 1989 s-au spulberat ca şi cele din 1944 - 1945, numai propaganda şi speranţele ungureşti au rămas aceleaşi.
    Se pare că, şi astăzi, cartea această este pusă la index!
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  7. #17
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.551
    Nigel Farage: "Cine dracu' va credeti voi?"

    http://www.youtube.com/watch?v=ioxurFpwc7E
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  8. #18
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.551
    SPIONAJ – ACTIUNILE MOSSAD IN ROMANIA

    Publicat de admin in Textele altora pe 16.01.2012 | 22 comentarii
    O mare parte din industria de armament romānească a fost sistematic distrusă după 1989 īn favoarea importurilor din Israel. O altă parte a fost acaparată de oamenii de afaceri evrei. Vom aminti pentru īnceput un fapt bine cunoscut, acela că cei mai mari traficanţi de armament din lume sunt evreii, respectiv cetăţenii israelieni. Recentul caz Şimon Naor din Romānia o demonstrează cu prisosinţă. După anul 1989, importurile romāneşti de tehnică militară prin evrei nu au mers doar pe relaţia cu Israelul. Şi alte mari afaceri, precum afacerea Dracula-Bell Helicopters – IAR Ghimbav Braşov (care era să ne coste aproape trei miliarde de dolari americani), deşi veneau din S.U.A., au fost intermediate de politicieni şi afacerişti evrei, precum se va vedea.
    Īn privinţa acaparării Romāniei ca piaţă de trafic şi de desfacere a industriei militare israeliene, o activitate excepţională a avut-o serviciul secret extern al Israelului, Mossad-ul. Īn urmă cu mai mulţi ani, remarcabilul analist (specialist īn servicii secrete) George Dora, semnala īn periodicul la care semna acum vreo 7 ani, că prăbuşirea avioanelor militare romāneşti, respectiv a MIG-urile ce cădeau ca muştele, are legătură cu activitatea de sabotaj organizată de Mossad pentru a determina ca īn īntreaga aviaţie militară romānească să fie implementat sistemul de ghidaj electronic ŞOCAT, aparţinānd firmei israeliene Elbit System Ltd.
    Īn afară de faptul că, īntr-adevăr, sistemul ŞOCAT este īn prezent introdus īn toată tehnica militară aeropurtată romānească (cu majora contribuţie a fostului ministru al apărării romāneşti, evreul mason Victor Babiuc), dacă vizităm situl de internet al Elbit Israel (www.elbit.com) vom observa că 80% din afacerile acestei firme au īn obiectiv Romānia. Pe plan intern, majoritatea acestor afaceri au avut caracter infracţional şi s-au lăsat chiar cu condamnări pentru unii responsabili romāni (afacerea PUMA/I.A.R. Ghimbav – elicoptere militare, afacerea AEROSTAR Bacău – avioane militare), dar ele nu au fost stopate, ci se desfăşoară şi īn prezent īn favoarea Israelului.
    Iata cāteva dintre “ciudatele” afaceri ale Ministerului Apărării din Romānia, adică achiziţii din Israel: – Afacerea UZI: cāteva mii de pistoale mitralieră importate din Israel pentru regimentul de gardă. Citat: ,Au fost nişte jucării haioase şi dătătoare de bărbăteşti simţăminte, dar asta pānă li s-a epuizat muniţia (nu ştim contra cui). Noroc cu un magazioner salvator care a descoperit că se potrivesc cartuşele pentru pistoletul ORIŢA, uitate īn depozitele Armatei de prin anii ‘50″;- Afacerea LANCER: firma Elbit – AEROSTAR ELBA ELECTRONICS s-a implicat să modernizeze aparatura de bord a “sănătoaselor noastre MIG-21. După negocierile din ‘91-’92… contractul a intrat īn derulare, īnviorat de cifra de 100 milioane de dolari”, plătiţi de romāni;- Afacerea SĂGEATA: import de muniţie antitanc de la firma israeliană TAAS, afacere de cāteva zeci de milioane dolari. Mai amintim afacerile “FOCOASE
    DE PROXIMITATE”, “RADARE MARCONI” şi “APARATURĂ DE VEDERE PE TIMP DE NOAPTE”, aproape toate īnvārtite cu firme din Israel. Ba, ca să mai adăugăm un moţ caschetei, vom preciza ca şi firma Bell Helicopters (afacerea DRACULA) a fost adusă tot via Israel… Prin 1991, generalii Cioflină, Mincu şi colonelul Grigore, păstoriţi de Vasile Ionel, au reuşit să izoleze armata romānă, contractānd pentru S.T.A.R. (Sistemul de Transmisiuni al Armatei Romāne) produsele īn standard Eurocom ale firmei MARCONI. Īn Europa, de aceeaşi dotare mai beneficiază o regiune militară din Austria şi fix un canton din Elveţia. Comision… un milion USD. Caietul de Sarcini (al M.Ap.N.) definea cu precizie un sistem total diferit de cel oferit de MARCONI; cu toate acestea nici una dintre firmele care au respectat condiţiile tehnice solicitate: ALCATEL, ERICSSON, MOTOROLA şi TELRAD… nu a fost apreciată la īncheierea contractului. Ei bine, de toate aceste afaceri, şi īncă altele, se leagă numele unui mic grup de destoinici comersanţi [precum]: colonelul Toma – fost director de importuri pe «relaţia Israel», mutat după 1992 ca director general la ROMTEHNICA (Regia de Stat ce asigura toate afacerile Ministerului Apărării din Romānia)… Şi, īn sfārşit, dar deloc neimportant, Mihai Burlacu, fost secretar de stat pe vremea lui Ceauşescu, devenit după ciuntirea din decembrie [1989], director general al Institutului de Proiectări 0111 al M.Ap.N. N-am putea să vă spunem ce poziţie mai are astăzi, ştim doar că are un sediu īn vecinătatea guvernului şi că prin mijlocirea sa se poate comunica uşor cu firme din Israel. Că veni vorba de poporul ales, nu-ş’ cum se făcu, dar şi acesta şi-a ales īn conducerea firmei ELBIT [SYSTEM] un domn Ciubotaru. Luaţi acum şi număraţi: nu sunt mai mult de 10 cei care au hotărāt – pānă īn 1996 – ce să cumpărăm pentru armăţica noastră degrab privitoare spre NATO. Ce modificări de cadre credeţi că s-au petrecut īn acest club select şi bine ferecat după venirea Emilului [preşedintele Emil Constantinescu]?”Nu putem conchide decāt că numirea colonelului Toma īn fruntea regiei armatei romāne, Romtehnica, fost director de importuri pe “Direcţia Israel” īn vremea lui Ceauşescu, se datorează mai degrabă Mossad-ului, prin agenţii săi infiltraţi īn guvernul romān. Unul dintre cei mai importanţi pioni guvernamentali direct responsabili de aceste acţiuni este masonul Victor Babiuc, fost ministru al apărării Romāniei, al cărui nume de cod printre agenţii SPP era chiar Mossadiuc, şi care se numără printre oamenii de legătură ai ofiţerului israelian Shimon Nahor (cel inculpat pentru trafic de arme).Despre modul cum serviciul secret al spionajului israelian are obiceiul de a se implica īn desemnarea miniştrilor apărării altor ţări, este semnificativ celebrul episod, relativ recent, din războiul cu Siria al Israelului. Astfel, Mossad-ul a reuşit la un moment dat să schimbe identitatea şi biografia unui evreu sirian, pe care īl recrutase ca agent, şi astfel l-a propulsat pānă īn funcţia de ministru al apărării al Siriei. De pe poziţia de şef al armatei siriene, acesta a transmis Israelului toate informaţiile “de front” īn momentul declanşării ofensivei Siriei asupra acestuia.Evident că ofensiva siriană a fost un fiasco, iar Israelul şi-a lărgit teritoriile chiar.Īi vom reda īnsă cuvāntul specialistului George Dora, care īn 1998, sub titlul Interesele strategice israeliene decid īn Iugoslavia, relata că īn urma unor tratative secrete dintre Turcia şi Israel s-a īncheiat o axă strategică Ierusalim-Ankara, care reprezintă o alianţa militară cu caracter ofensiv, īndreptată īmpotriva refacerii sferei de influenţă a
    Rusiei īn Estul Europei şi īn Balcani. Pentru atingerea acestor deziderate, politicienii şi staff-ul serviciilor secrete din Israel şi Turcia au declanşat o adevărată ofensivă īn scopul fărāmiţării statelor naţionale din Balcani, prima victimă fiind fosta Republică Socialistă Federativă Iugoslavia.Īn paralel, cu acordul tacit al S.U.A. şi al Germaniei, se acţionează īmpotriva Romāniei, pentru obţinerea autonomiei Ardealului. Totuşi, īn concepţia serviciilor secrete din cele doua ţări menţionate, īn acest acord (axa strategică Ierusalim-Ankara) urma să fie inclus şi Bucureştiul.Īn ceea ce priveşte Romānia, Israelul era interesat atāt de porturile strategice de la Marea Neagră (fie chiar şi pentru trupele americane), cāt şi de viitorul spaţiu de complementaritate al Transilvaniei. Anihilarea unei posibile alianţe ortodoxe, cuprinzānd Rusia, Grecia, Romānia, Bulgaria, Serbia, se află de asemenea pe unul dintre primele locuri īn planurile serviciilor secrete ale Israelului, cu binecuvāntarea S.U.A. şi a Germaniei.
    “Īn domeniul militar – scria G. Dora -, semnalăm cooperarea romāno-israeliană īn ceea ce priveşte transformarea a 40 de elicoptere I.A.R. Puma īn configuraţie de atac. Acestui contract īn valoare de peste 100 de milioane dolari, executat de firma israeliană Elbit, i se va adăuga un nou aranjament privind modernizarea īn totalitate a celor 200 de avioane MIG 22 romāneşti. Dependenţa industriei romāneşti de apărare şi a īnzestrării armatei faţa de Israel este un lucru ascuns de actuala guvernare opiniei publice… Poziţia anti-constituţională a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (C.S.A.T.), de a pune practic Romānia īn stare de război cu Republica Iugoslavia sub acoperirea unei misiuni umanitare, nu este atāt o cedare īn faţa presiunilor N.A.T.O., ci reprezintă subordonarea conducerii de la Bucureşti intereselor strategice ale Israelului īn Balcani.”Tot aşa se īntāmplă şi īn anul 2003 cānd, īnainte de a exista o acţiune militară a NATO īmpotriva Irakului, īnainte de a exista o rezoluţie ONU care să aprobe declanşare războiului, guvernarea Iliescu-Năstase bagă Romānia īn război alături de S.U.A., sfidānd Uniunea Europeană chiar, īn folosul real al… Israelului, care acţionează din răsputeri ca puterea Irakiană să fie distrusă.Care este īnsă fiasco-ul din industria de apărare a Romāniei?La sfārşitul anului 2001 īn industria de apărare romānească mai lucrau cca. 45.000 de salariaţi, iar Ministerul Industriei şi Resurselor anunţa īn ianuarie 2002 că urmează importante disponibilizări de personal din această ramură, numărul total de salariaţi din industria militară urmānd să rămānă de numai 19.000 de oameni. Motivarea măsurii, conform ministerului romān al industriei: “Numărul de persoane angajate īn unităţile din industria de apărare a fost stabilit īn acord cu nevoile strategice ale Romāniei”, ori acestea ne-au fost stabilite şi impuse de “Parteneriatul” cu NATO şi de forurile internaţionale occidentale.Chiar din ianuarie 2002 au avut loc mari disponibilizări de personal din industria de armament romānească. Dezvăluim acum procedurile diabolice prin care a fost distrusă o īntreagă ramură a economiei naţionale. Iată faptele! Īn cei 12 ani de “tranziţie”, cu īncepere din anul 1990, Romānia a devenit din mare exportator de armament un mic producător, valoarea exporturilor sale reducāndu-se de la 750 milioane de dolari īn 1989, la numai 31 milioane de dolari īn anul 2001. O importantă cauză a acestui dezastru, este situaţia creată de cele două companii romāneşti de stat – Romtehnica şi Romarm – care s-au concurat reciproc la licitaţiile internaţionale. Au existat chiar situaţii cānd cele două companii romāneşti au licitat separat, oferind la vānzare aceleaşi produse, fabricate de aceeaşi uzină romānească. Dintre aceste faultări reciproce īntre romāni nu au avut de cāştigat decāt străinii. Bulgarii, de exemplu, au ajuns pe locul cinci īn lume īn topul exportatorilor de arme şi muniţie, chiar dacă īn 1989 nici nu figurau īn acest clasament, īn timp ce Romānia ocupa chiar locul cinci, iar acum a ajuns pe locul 80 şi se află īn cădere liberă. Aproape toate pieţele de desfacere ale armamentului romānesc au fost pierdute deoarece miniştrii romāni ai Apărării au renunţat de bunăvoie la ele, respectānd īntocmai condiţiile impuse de NATO şi Comunitatea Europeană, adică s-a renunţat la exporturile de armament de tip sovietic cu mare desfacere pānă atunci īn Asia (India, Pakistan) şi Egipt. Astfel, fabrica de armament Tohan Zărneşti şi-a pierdut pieţele de desfacere pentru focoasele de rachete, pentru rachetele de fregate şi pentru piesele de artilerie. Adaptarea industriei militareromāneşti la standardele NATO s-a dovedit a fi dezastruoasă. Exemplu: Uzina Mecanică Sadu s-a retehnologizat pentru cartuşele compatibile NATO, avānd o capacitate de producţie zilnică de cinci milioane de cartuşe, dar această producţie reprezintă exact numărul total de cartuşe ce l-a exportat īn īntreg anul 2001.
    BELL HELICOPTERS, RULETĆ A AFACERILOR EVREIESTI.
    Īn cadrul “democraţiei americane”, slujba de ambasador al Statelor Unite ale Americii este, fie răsplata preşedintelui nou ales al S.U.A. pentru unii dintre susţinătorii săi din campania electorală, fie pur şi simplu este o demnitate cumpărată de cei interesaţi īn a-şi promova interese de grup, preponderent economice, īn ţările unde Statele Unite ale Americii au deschise ambasade.Īn privinţa Romāniei, preşedintele Comunităţii Evreieşti din New York, Alfred Moses, totodată membru B’nai B’rith, şi-a cumpărat de două ori această poziţie. Prima oară pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, iar a doua oară pe vremea lui Ion Iliescu. Īn ambele cazuri, motivele sale au fost acelea de promovare a intereselor oligarhiei evreieşti asupra Romāniei, īn timpul celui de-al doilea mandat al lui Moses acestea fiind preponderent economice.Una dintre afacerile īn care Alfred Moses s-a implicat peste măsură, alături de senatorul american Tom Lantoş, evreu ungur, este aceea de a impune Romāniei cedarea Īntreprinderii de Avioane din Romānia de la Ghimbav-Brasov firmei americane Bell Helicopters-Textron, căreia să īi şi comande 96 de elicoptere Cobra, rebotezate “Dracula” după dotarea cu sistemul electronic de ghidare israelian Şocat. Toată afacerea urma să coste Romānia peste 2,5 miliarde de dolari.Celebrul film al lui Oliver Stone, JFK, a demonstrat cu succes că asasinarea preşedintelui S.U.A., John F. Kennedy, este legată de interesele C.I.A. şi ale “complexului industrialo-militar” de declanşare a războiului din Vietnam.Autorul R. Stich, independent de sursele scenariului lui Stone, īn lucrarea sa Defrauding America (Īnşelarea Americii), dezvăluie cum un ofiţer C.I.A. sub acoperire (cu numele de cod “Pegas”) de la Departamentul de Contraspionaj a realizat o īnregistrare audio cu planul de asasinare a preşedintelui Kennedy ce demonstrează implicarea chiar a C.I.A., īn cadrul căreia activa şi el. Conspiratorii īnregistraţi discutānd erau Nelson Rockefeller (clanul magnaţilor bancheri), Allen Dulles, Lyndon Johnson (Texas), George Bush (C.I.A. şi viitor preşedinte al S.U.A.) şi J.Edgar Hoover (C.I.A.). Prezenţa lui Nelson Rockefeller (din clanul bancherilor evrei implicaţi īn crearea organizaţiilor oligarhice semi-oculte mondialiste, precum Consiliul Afacerilor Externe, a Grupului Bilderberg şi a Comisiei Trilaterale, toate controlate īn mare măsură de ordinul masonic evreiesc B’nai B’rith) la discuţia cu şefii C.I.A. (”Central Information Agenties”, serviciul secret principal al Statelor Unite, numit sugestiv de O. Stone şi “Armata Invizibilă a Capitalismului”) legat de planul de asasinare a preşedintelui, denotă fantastica putere şi cinismul fără limite pe care le-a dobāndit, īn S.U.A. şi īn lume, clica oligarhică a bancherilor evrei.O secvenţă din filmul lui Oliver Stone arată cum un personaj misterios, total iniţiat īn politica ocultă a S.U.A. (”Domnul X”), īi relatează prim-procurorului S.U.A. că asasinarea preşedintelui Kennedy a intervenit datorită īmpotrivirii acestuia de a declanşa operaţiunile de anvergură din Vietnam, concomitent cu o masivă comandă de către Pentagon de elicoptere Bell. Īn urma scandalului declanşat de filmul său, O. Stone a fost nevoit să-l prezinte public pe realul “Domn X”, īn persoana colonelul ® L. Fletcher Prouty, ex-şef al serviciilor secrete ale Pentagonului. Ulterior, colonelul Prouty a relatat īn cartea sa publicată sub acelaşi nume cu filmul lui Stone, JFK, amănunte privind implicarea uneia dintre cele mai mari bănci evreieşti din S.U.A. īn asasinarea preşedintelui Kennedy, banca First National Boston.Aceeaşi bancă, redenumită Credit Suisse First Boston, se oferea să acorde mari īmprumuturi Romāniei īn perioada 1997-1998, cānd Romānia era condiţionată de F.M.I. şi Banca Mondială să obţină importante credite private, iar politicienii americani evrei (tandemul Moses-Lantos) condiţionau intrarea Romāniei īn blocul militar NATO de realizarea afacerii cu cele 96 de elicoptere de la firma americană Bell.Īn mod foarte direct, colonelul Prouty demonstrează cum S.U.A. au fost conduse spre războiul din Vietnam de către “elicopter şi cerinţele sale economico-militare” şi că aceste cerinţe au fost realizate “prin reorientarea aproape totală a politicii Statelor Unite īn Vietnam la numai cāteva zile după moartea preşedintelui”. Iată pe scurt tezele acestui asasinat, īn viziunea Stone-Prouty, doi americani reamarcabili.Kennedy a fost īnlăturat prin asasinat, īn primul rānd pentru că el constituia o ameninţare pentru sistemul economic instituţionalizat al “USA Inc şi Noua Ordine Mondială instaurată de aceasta”,chiar şi prin politica sa ezitantă faţa de Cuba şi Vietnam. “Kennedy a subminat nu numai Federal Reserve Board, ci chiar şi C.I.A. şi meduza cu o mie de capete reprezentată de aceasta. Dar mai presus de toate, el a subminat ordinea economică mondială a īnaltei Cabale şi a complexului său militaro-industrial, asupra căruia am fost avertizaţi de scrisoarea de adio a [preşedintelui S.U.A.] Eisenhower” – Oliver Stone, Istoria Secretă a Statelor Unite (1943-1990).Colonelul ® L.FIetyher Prouty, ex-īnalt ofiţer īn cadrul Biroului de Operaţiuni Speciale (O.S.O.) din cadrul Biroului Ministerului Apărării (O.S.D.), respectiv din cadrul Serviciilor Secrete ale Pentagonului, are cuvāntul:“Planurile lui Kennedy [privind retragerea armatei americane din Vietnam] ar fi īnsemnat sfārşitul războiului din Indochina, pe care Statele Unite īl susţinuseră vreme de aproape două decenii. Ar fi īnsemnat sfārşitul unor proiecte foarte importante ale lumii marilor afaceri.,. First National Bank din Boston īl trimisese pe William F. Thompson, un vicepreşedinte, la cabinetul meu din Pentagon īn 1959, probabil după discuţii avute cu C.I.A., ca să exploreze viitorul utilizării elicopterelor īn operaţiunile militare (clandestine)…
    Unul dintre clienţii băncii era Textron Inc. Banca le sugerase responsabililor de la Textron ca achiziţionarea aproape falimentarei Bell Aircraft Company, īn special a secţiei sale de elicoptere, ar putea fi o afacere bună. Ceea ce trebuiau să afle banca şi Textron era īn ce măsură erau folosite elicopterele īn momentul respectiv de către armată şi C.I.A. şi īn ce măsură ar putea fi utilizate īn viitor īn Indochina. [ ...]Prima tentativă a C.I.A. de a transfera aceste elicoptere īn Vietnam, pentru a le introduce īn luptă, s-a consumat la mijlocul anului 1960, căutānd să ignore sistemul. Generalul Charles P. Cabell, directorul adjunct al C.I.A., l-a contactat pe unul dintre oamenii săi de legătură (care s-a īntāmplat să fie chiar autorul acestei cărţi – colonelul L.F. Prouty) din «Biroul de Operaţiuni Speciale» (O.S.O), un compartiment din Pentagon, să vadă dacă aceste elicoptere puteau fi transferate rapid şi
    secret, ca măsură de urgenţă generată de răspāndirea revoltelor īn tot Vietnamul… Cererea a fost respinsă īn baza faptului că aceasta ar fi reprezentat o operaţiune secretă şi că nu s-a ordonat să se facă aşa ceva īn Vietnam, īn timpul administraţiilor Eisenhover şi Kennedy, litera legii era respectată cu stricteţe… Īn aceeaşi perioadă, C.I.A. trebuia să formeze o unitate civilă de elicoptere, cu mult mai multe aparate decāt deţineau unităţile de infanterie marină… De reţinut că apelul iniţial din 1960, de la generalul Cabell din C.I.A. a survenit la scurt timp după ce First National Bank din Boston īnlesnise achiziţionarea companiei Bell Helicopters de către trustul Textron, īnainte de a recomanda fuziunea responsabililor de la Textron, C.I.A. organizase la Pentagon o īntrunire cu vicepreşedintele băncii din Boston, pentru a discuta despre utilizarea şi cererea de elicoptere īn Războiul Rece.
    Aparatele Huey, fabricate de Bell aveau să devină elicopterele cele mai mult folosite īn Vietnam……Pentru aceste influente grupuri private de industriaşi şi oameni de finanţe, continuarea războiului din Vietnam era de o īnsemnătate vitală. Şi, desigur, elicopterele au reprezentat doar o parte din costul total de două sute douăzeci de miliarde de dolari al participării americane īn acel conflict. Cea mai mare parte a acestei sume a fost cheltuită, de fapt, după 1963 [adică, după asasinarea preşedintelui Kennedy]; numai două sau trei miliarde de dolari fuseseră consumate īn acţiunile militare americane directe din Vietnam, īn toţi anii scurşi de la Cel de-al Doilea Război Mondial pānă īn 1963 inclusiv. Dacă ar fi trăit Kennedy, nu s-ar fi ajuns la mai mult decāt atāt… Succesul afacerii dintre First National Bank din Boston, Textron şi Bell, depindea de escaladarea războiului din Vietnam… Kennedy anunţase un
    buget militar redus şi sfārşitul participării americane īn Indochina… Persoane interesate considerau propunerea lui Kennedy de dezamorsare a războiului din Vietnam şi de reducere a programelor puternic stipendiate extrem de primejdioasă pentru propriile lor proiecte… ¬.Īn cele 500 de pagini ale cărţii sale, JFK, colonelul L.F. Prouty demonstrează cu amănunte tehnice şi informative implicarea directă a C.I.A. īn atentat. Existenţa conspiraţiei la cel mai īnalt nivel de stat pentru asasinarea preşedintelui a fost de altfel demonstrată şi de primul procuror al Statelor Unite ale Americii (vă recomandăm vizionarea peliculei JFK de Oliver Stone īn acest sens). Ceea ce, totuşi, nu au spus nici unul dintre aceşti americani curajoşi, este faptul că băncile ce au creat evenimentele, declanşānd şi īntreţinānd războaiele şi crima īn scopul profiturilor proprii, sunt băncile magnaţilor bancheri evrei din America.Un alt
    amănunt ce a scăpat acestor analişti, este implicarea directă īn evenimente a altui evreu decāt bancherul Nelson Rockefeller, sau a băncii evreieşti. Este vorba de īnlăturarea marionetei Lee Harvey Oswald, anunţat public de către autorităţi ca fiind asasinul preşedintelui, de către afaceristul evreu Ruby, care l-a īmpuşcat pe Oswald la cāteva ore de la atentat, īn văzul īntregii lumii. Oswald ar fi murit imediat la acelaşi spital din Dallas, unde s-a declarat şi moartea preşedintelui Kennedy. După ce a fost arestat, Ruby a īnceput să protesteze, invocānd īn apărarea sa apartenenţa la organizaţiile evreieşti din America. A fost transportat din arest la acelaşi spital in Dallas, deoarece nu se simţea bine. Īn foarte scurt timp a decedat īn spital.(?)Pentru a pătrunde īnţelesul paginilor ce vor urma, din toate cele relatate mai sus rămāne important pentru Romānia informaţia că Bell Helicopters Textron din
    Dallas, este creaţia acelei mari bănci evreieşti care astăzi se numeşte Credit Suisse First Boston, şi că banca nu se dă īnapoi de la nimic pentru a-şi atinge scopurile de profit şi dominaţie asupra lumii. Aşa cum s-a arătat mai sus, surse dintre cele mai credibile, persoane dintre cele mai respectabile asociază numele băncii cu asasinatul politic şi cu declanşarea războaielor.Israelul nu a criticat niciodată războiul din Vietnam, deoarece scopurile sale nu au fost servite de către preşedintele John F. Kenedy, ci de către urmaşul acestuia, Lyndon Johnson.
    Un diplomat israelian scria, legat de asasinarea lui Kenedy: “Am pierdut un mare prieten. Dar am găsit unul mai bun… Johnson este cel mai bun dintre prietenii pe care statul evreu i-a avut la Casa Albă.” Şi, īntr-adevăr, Johnson a sprijinit total Israelul īn războiul de şase zile din 1967. Prin urmare, Israelul şi-a extins suprafaţa anexānd noi teritorii arabe. Franţa şi Congresul S.U.A. instituie atunci embargoul asupra Israelului, dar preşedintele Johnson īl ridică şi livrează avioanele Phantom comandate de Israel, īn această perspectivă, asasinarea lui Kenedy a apărut, totodată, ca o salvare a Israelului.Trebuie iarăşi spus despre puternica companie Bell că, cu complicitatea guvernului S.U.A., a īnzestrat Irakul pe ascuns cu aparate Bell Helicopters pentru ca războiul din Golf să poată fi cāt mai costisitor. Iată şi situaţia din Croaţia din anul 1995 privind achiziţia de echipament de luptă pe baza traficului ilegal de arme (fără implicarea guvernelor statelor respective): printre altele, 10 elicoptere de lupta Bell direct de la compania Bell Helicopters Textron. Īn acest fel au fost alimentate războaiele din Iugoslavia, de ambele părţi, fiind implicate īn trafic mai multe firme israeliene. Mulţi romāni īşi amintesc de perioada 1991-1993 cānd băncile iugoslave din Belgrad acordau dobānzi lunare de pānă la 200% la dinar şi de 15% la valută (faţă de 3-4% dobānda anuală la dolarul american la orice altă bancă occidentală). Masivă īnghesuială la depuneri. Pentru o minte lucidă īnsă puteau exista numai două explicaţii: era vorba de spălare de bani sau de un joc piramidal destinat falimentului. La vedere era vorba de concurenţa dintre două bănci iugoslave, Banca Jugoskandic şi Banca Dafiment. Īn realitate īnsă era vorba de finanţarea războiului devastator (traficul de armament) ce s-a abătut asupra Iugoslaviei. Şeful Băncii Jugoskandic era Jesdomir Vasilejic, care trăise 20 de ani īn străinătate şi era cunoscut, conform cotidianului britanic Observer, pentru afacerile sale īn “regiunile de război ale Orientului īndepărtat”. Coproprietar şi şef al celeilalte bănci din Belgrad, Dafiment, era evreul Israel Keman din Tel Aviv. Ei foloseau banii deponenţilor pentru a finanţa traficul ilegal de armament pe care īl livrau apoi forţelor naţionaliste ale popoarelor Iugoslaviei, scoţānd un profit uriaş.
    AFACEREA DRACULA
    De cele mai multe ori cānd, prin anii ‘90, vreun prieten i se adresa ambasadorului S.U.A. la Bucureşti, Alfred Moses, pentru vreo afacere dubioasă pe seama romānilor, acesta īl īndruma să-şi deruleze interesele prin firma prietenului său, evreul american Philip Bloom, adică prin firma Global Bussines Group amplasată, la vremea aceea, īn sediul Ministerului Transporturilor. Este atāt cazul privatizării Romaero-Băneasa, a Hotelului Bucureşti, a achiziţiilor “de utilaje americane” efectuate de către Ministerul Transporturilor, dar nu şi al afacerii cu Bell Helicopters, care a presupus implicarea totală a unor personalităţi din comunitatea evreilor americani, membre ale lojei B’nai B’rith, īn frunte cu congresmanul american Tom Lantoş (evreu ungur de origine).Afacerea Bell Helicopters a demarat īn cursul anului 1995 prin vizite asidue la Cotroceni, la preşedintele Iliescu, continuate şi īn 1996, din partea ambasadorului Alfred Moses īnsoţit de un apropiat al preşedinţiei, Marius Opran. Īncă de atunci au fost introduse īn joc şantajul politic, precum acordarea Romāniei, de către S.U.A., a clauzei naţiunii celei mai favorizate, dar şi comisioane bine plasate, fapt ce a făcut subiectul unui scandal de presă al acelei vremi. Se cerea īn schimb Romāniei să cumpere un mare număr de elicoptere Bell Helicopters. Totodată a fost aranjată şi vizita preşedintelui Ion Iliescu īn S.U.A., īn septembrie 1995. (Vizită aranjată cu concursul B’nai B’rith, de la sediul din New York, al căreia, mai apoi, Ion Iliescu l-a declarat pe senatorul Corneliu Vadim Tudor “Jirinovschi al Romāniei”, scoţānd astfel partidul Romānia Mare de la guvernare.)
    S-a dovedit că această afacere, ca şi cedarea Hotelului Bucureşti, ca şi alte “gheşefturi” ale lui Moses, nu constituiau condiţii reale ale S.U.A. pentru statul romān īn acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate. Toate aceste implicări ale lui Alfred Moses īn şantajul politic pentru susţinerea unor interese de grup (prietenii şi aliaţii săi) l-au determinat pe congresmanul David Funderburk, fost ambasador S.U.A. la Bucureşti, să declare că: “īn nici un caz dl. Moses nu este ambasadorul guvernului american pe lāngă poporul romān”. Poziţii similare sunt luate şi de congresmanii americani Frank R.Wolf şi Christopher Smith, care i se adresează īn scris secretarului de stat al S.U. A., Warren Christopher.Cu totul altă poziţie adoptă congresmanul Tom Lantoş (cum am arătat, evreu ungur, membru B’nai B’rith), care a manifestat īn ultimii ani un interes obsedant pentru Romānia, inclusiv īn promovarea unor proiecte economice dezavantajoase Romāniei, susţinute şi de Moses. Aşa se face că, īn favoarea acestor proiecte, el se implică personal pe lāngă puterea politică instalată după alegerile din decembrie 1996, şantajānd cu condiţionări de contracte intrarea Romāniei īn blocul militar al NATO, sau cu aranjarea vizitei preşedintelui Emil Constantinescu īn S.U.A. Nu romānii au fost cei care şi-au īnchipuit că afacerea Bell Helicopters era un paşaport pentru NATO, acest fapt le-a fost sugerat de către politicienii veroşi americani.Īn filmul lui Oliver Stone, J.F.K., referitor la asasinarea preşedintelui american John F. Kennedy, poate fi urmărită secvenţa consternantă īn care prim-procurorul S.U.A. (care a demonstrat public complotul guvernamental privind acest asasinat) este chemat la Washington de către un personaj misterios, ex-şef al unor servicii speciale din cadrul armatei S.U.A. pentru a-i dezvălui că John Kennedy īncurca interesele Bell Helicopters deoarece se opunea declanşării războiului din Vietnam, aşa că a trebuit să dispară. O concluzie logică ar putea fi aceea că aceeaşi complotişti din S.U.A. au pus ochii pe Romānia, aşa cum altădată puseseră ochii pe Vietnam pentru a-şi realiza interesele, şi că pe lista neagră pe care se aflau Kennedy şi poporul vietnamez, poate īncăpea şi poporul romān.“Sperăm – scria īn 1998 periodicul bucureştean Ultima oră – ca acei oameni cinstiţi pe care din totdeauna i-a născut S.U.A. vor fi de această dată alături de noi īn drumul spre iad pe care am pornit prin Draculizarea īntregii ţări”, referindu-se direct la afacerea de 2,5 miliarde de dolari americani (plus fabrica de la Braşov, IAR.), atāt cāt trebuia să ne coste construirea īn Romānia a 96 de elicoptere “Dracula” (variantă a aparatului Cobra īmbunătăţit cu ghidaj electronic israelian) de către
    “americanii” de la Bell Helicopters.Afacerea s-a demarat efectiv atunci cānd, la data de 21 mai 1997, a fost semnat contractul dintre statul romān (Fondul Proprietăţii de Stat) şi Bell Helicopter Textron Roumania Ltd. (cutie poştală creată de Bell-Dalas īn statul american Delaware) pentru vānzarea a 70% din acţiunile I.A.R. Ghimbav (Braşov) contra sumei de 70 milioane de dolari. Acest contract avea īnsă o clauză – condiţie prealabilă cumpărării fabricii – ce prevedea că Ministerul Apărării Naţionale al Romāniei va cumpăra 96 de elicoptere Cobra ce se vor construi la Braşov sub numele de Dracula, după ce vor fi dotate cu sisteme de ghidaj de către firma israeliană Elbit System, pentru ca şi evreii israelieni să aibă partea lor de ciolan romānesc, alături de cei americani. Ca şi īn celelalte afaceri patronate īn Romānia de Alfred Moses, cele efectuate prin prietenul său Philip Bloom, pe lāngă clienţii americani apar şi nişte interese israeliene. Negocierile au fost purtate din partea romāna de Mirel Ţariuc (membru al consiliului de administraţie al F.P.S. şi ministru secretar de stat īn Guvernul Ciorbea) şi Tudorel Dumitraşcu (reprezentantul statului romān privind privatizările cu străinătatea, director F.P.S.), aceeaşi echipă, īn esenţă, care s-a ocupat şi de privatizarea Hotelului Bucureşti.Īn ce īl priveşte pe Mirel Ţariuc, cu care aveam relaţii profesionale īn acea perioadă, acesta ne-a declarat că poziţiile sale īn aceste privatizări i-au fost dictate direct de la nivelul preşedinţiei.Īn ceea ce īl priveşte pe Tudorel Dumitraşcu, acesta era, īnsă, adevăratul prieten al evreilor. Īnainte de a fi director la F.P.S. el fusese director general la Romaero – Băneasa, unde īmpreună cu evreul Phillip Bloom au dat societăţii romāneşti de stat un “tun financiar” de un milion de dolari (ulterior, īn
    urma unui control al Curţii de Conturi din Romānia, lui Dumitraşcu i s-a pus sechestru pe avere). După ce a devenit şeful Direcţiei Relaţii Internaţionale din cadrul F.P.S., Tudorel Dumitraşcu a continuat prietenia cu evreul Phillip Bloom.
    Pentru privatizarea economiei romāneşti, sub direcţia sa din F.P.S., s-a, deschis o reprezentanţă a statului romān īn Israel, reprezentanţă condusă ca salariat al Romāniei de către un afacerist evreu provenind din serviciile secrete israeliene, Fredy Robinson (şi care astăzi deţine īn Romānia, printre altele, Cazinoul Vernescu, Eurom Bank – fosta Bancă. Dacia Felix – şi postul de televiziune Tele7ABC. Tot Tudorel Dumitraşcu este cel care l-a īnsoţit īn 1997 pe şeful privatizărilor din Romānia de la acea data, Sorin Dimitriu, la Londra, la o īntālnire cu fostul şef al serviciului secret israelian Shin Beth, Sammy Ofer (evreu provenit din Romānia, fost Horowitz, īn prezent proprietar important īn Romānia, prin intermediul unor firme fantomă). Fiind proprietar al unor mari companii navale transnaţionale, precum Marmon Group, israelianul Sammy Ofer s-a bucurat la reşedinţa sa de la Londra şi de vizita ministrului transporturilor, Traian Băsescu, “care a avut astfel ocazia să admire un Picasso de doi metrii pe unu”, se lăuda Philip Bloom. Tot Dumitraşcu este cel care īn 1997, īn numele statului romān, a instalat ca preşedinte la cea mai puternică bancă romānească, Bancorex, pe un evreu numit Ionescu (nume menit a-i travesti identitatea etnică), şi al cărui mandat a declanşat falimentul băncii.Odată semnat contractul afacerii “Dracula-Bell Helicopters”, el mai trebuia şi īmpins de la spate. Era rāndul evreului Tom Lantoş să mişte lucrurile. El soseşte la Bucureşti īn data de 25 mai 1997, ca congresman american şi, īmpreuna cu Alfred Moses şi cu alţi clienţi ai lor avizi de bani făcuţi īn Romānia, au o īntrevedere cu premierul Victor Ciorbea. Au fost prezentate deschis intenţiile “oamenilor de afaceri americani şi canadieni” de a-şi dezvolta afacerile īn Romānia. Lantoş cere ca aceştia să fie trataţi
    favorabil de oficialii romāni, arătānd ca īn schimb se va ocupa de intrarea Romāniei īn NATO, şi sfārşeşte prin a-l invita pe Ciorbea īn S.U.A., la expoziţia de fotografii a soţiei sale.Īn acelaşi timp, se indică ca sursă care să īmprumute Romānia cu cele cca. 1,5 miliarde dolari necesari demarării achiziţionării elicopterelor, banca Merryl Linch, care cere īnsă garanţii guvernamentale. Cu tot cu dobānzi această afacere urma să coste Romānia īn realitate peste 2,5 miliarde de dolari, de aceea apare o opoziţie iniţială la afacere din partea Fondului Monetar Internaţional, care considera că Romānia nu īşi poate permite asemenea aventuri economice. Curānd īnsă, primul-ministru romān Victor Ciorbea participă īn S.U.A. la un somptuos dineu oferit de Bell Helicopters şi Merryl Linch, compania şi banca preocupāndu-se de īntreaga şedere īn S.U.A. a premierului romān.Un fost prim-ministru al Romāniei la acea dată, Teodor Stolojan, declara probabil propagandistic (de pe poziţia iniţială a Băncii Mondiale, al cărei salariat era?), după demararea afacerii Dracula:“Contractul cu Bell Helicopters a fost o imbecilitate. Eu nu sunt o ţară care să īmi permit să cumpăr de 1,5 miliarde de dolari o sută de Cobre, şi ce să fac cu ele, īmpotriva cui să lupt?… Cine vrea să devenim luptători de bază, să asigurăm, să zicem, un flanc NATO, trebuie să dea şi bani, nu să ne vindem şi pantalonii de pe noi ca să cumpărăm Cobre. E un lux pe care nu ni-l putem permite”.Īn schimb, congresman-ul americano-evreu Tom Lantoş, revine īn Romānia şi declară public: “Am fost īncāntat să aud că prietenii mei de la Hyatt au reuşit să facă o investiţie la Hotelul Bucureşti [la acea dată se semnase contractul de privatizare al hotelului, dovedit īnsă fraudulos de experţii Poliţiei Capitalei], şi ţin să īl felicit pe Sorin Dimitriu
    [preşedinte F.P.S., la acea dată] pentru curajul pe care l-a avut de a īnfrunta birocraţia [şi legea, după cum s-a demonstrat! - n.n.]… Rapiditatea acestei tranzacţii este un exemplu de ceea ce poate face īn mod inteligent un guvern… Sunt nerăbdător să văd punerea īn practică şi a contractului cu Bell Helicopters.” “Prietenii de la Hyatt” ai lui Lantoş, erau evreii Prytzker şi Ofer (Horowitz), iar proiectul “Dracula-Bell” avea īn spate cāteva bănci americane evreieşti.Se impun cāteva precizări legat de aspiraţia Romāniei de a intra īn blocul militar NATO. Primul pas efectiv īn această direcţie, īn mai 1992, a aparţinut masonilor romāni, prin īnţelegerea de la Istanbul a marelui comandor Marcel Schapira (evreu) cu Fred Kleinkneght, reprezentant la masoneriei americane apropiată ordinului evreiesc B’nai B’rith.
    Tot masonii sunt cei care vor continua īn Romānia această acţiune. Sunt şi romāni care cred că intrarea Romāniei īn NATO reprezintă o apropiere militară de S.U.A. şi, deci, o garanţie pentru stabilitatea unei economii romāneşti de tip capitalist. Dar evreii sunt cei care au văzut cel mai mare avantaj īn aceasta angajare politico-militară. O ţară membră NATO face o serie de angajamente, atāt publice cāt şi secrete, mai ales faţa de S.U.A., unul dintre acestea fiind aservirea parţială a serviciilor secrete ale respectivei ţări faţă de serviciul special extern american al Statelor Unite ale Americii (C.I.A.). Acesta este şi motivul pentru care s-a pus problema, īn 2002 (anul invitării oficiale a Romāniei la aderarea īn Alianţa militară NATO), dacă occidentalii din NATO mai pot accepta sau nu ca ofiţeri ai S.R.I., lucrători din fosta securitate. Răspunsul final al C.I.A. a fost ca… da! (O puternica colaborare īntre C.I.A. şi S.R.I., demarată din 2002, pe linia anti-terorismului internaţional, maschează mai mult decāt atāt).
    PĂCĂLIREA SERVICIILOR SECRETE ROMĀNEŞTI.
    Īn toamna anului 1997, noul director al Serviciului Romān de Informaţii (S.R.I.), Costin Georgescu, demarează căutările pentru achiziţionarea unui sistem de interceptare a convorbirilor telefonice īn reţeaua GSM. Şi iată că apare un prim interlocutor, anume firma COMVERSE din Israel, reprezentată de directorul de vānzări al acesteia, Eytan Zucker.Īn acelaşi timp, firma franceză THOMSON, oferea S.R.I.-ului un sistem special conceput pentru centralele GSM de tip Alcatel, Ericsson, Nokia etc., timp īn care apare chiar şi o ofertă britanică. După mai bine de 6 luni de multiple īntālniri cu reprezentanţi ai firmei COMVERSE – Israel, conduşi, ca şi pānă la acea data, de Eytan Zucker (perioadă īn care a mai avut loc doar o singură īntālnire cu firma franceză de profil), pentru ca totul să capete aspect de legalitate, īn primăvara anului 1998 s-a luat decizia de a se organiza o licitaţie pentru achiziţionarea sistemului de interceptare a convorbirilor telefonice. Aşa cum era şi “firesc”, după īndelungate discuţii cu israelianul E. Zucker, caietul de sarcini al licitaţiei s-a īntocmit de parcă ar fi fost dictat de specialiştii de la COMVERSE – Israel. Licitaţia a fost bineīnţeles cāştigată de firma din Israel.De ce īnainte de licitaţie s-au purtat īndelungi discuţii – numeroase īntālniri pe parcursul a 6 luni – numai cu firma din Israel, īn timp ce cu firma Thomson a avut loc o singură discuţie, īn decembrie 1997, mai degrabă cu caracter protocolar, s-ar putea bănui. Poate fi vorba de corupţie, sau poate mai degrabă de o voluntară obedienţă a serviciilor secrete romāneşti faţă de serviciile israeliene. Acest fapt poate fi probat de scandalul provocat de tehnica de ascultare a convorbirilor telefonice cumpărată īn anul 2002 de către serviciului de spionaj al Ministerului de Interne, respectiv UM 0962, de la o firmă…din Israel.Aparatura cumpărată de S.R.I. īn 1998 de la israelieni a fost instalată şi au īnceput probele. Dar, imediat, apare o primă dificultate! Deşi este obligaţie contractuală, partenerul israelian nu vrea, nici īn ruptul capului, să arate omologarea sistemului. Apare firesc īntrebarea dacă sistemul este omologat sau nu. Specialiştii care utilizează sistemul constată apoi, cu surprindere, că acesta funcţionează la mai puţin de 50% din parametrii ceruţi īn caietul de sarcini şi promişi de cāştigătorul licitaţiei. Mai mult, atunci cānd se doreşte up-grade-ul sistemului, dorinţa trebuie amānată pentru vremuri mai bune. Sistemul dă numeroase rateuri, cel mai mult pe reţeaua Dialog (Orange) şi nu prea răspunde la comenzi. Pe ce s-au cheltuit atunci 12 milioane de dolari? Ulterior s-a aflat ca acesta ar fi un experiment făcut īn Romānia pe banii cetăţeanului romān.Ca o simplă coincidenţă, toţi ofiţerii S.R.I. implicaţi au fost avansaţi “la excepţional” īn grad şi funcţie, la puţin timp după ce şi-au pus semnătura (īn calitate de membri ai aşa-zisei comisii tehnice care a avizat achiziţionarea sistemului israelian) pe hārtia ce consfinţea calităţile “excepţionale” ale dezastruosului sistem “OMEGA”. Pentru că au fost “băieţi buni”, şi pentru o cāt mai bună… “documentare” asupra problemei, au urmat “cāteva” deplasări īn străinătate (Israel, Suedia), efectuate de toţi aceia care au fost īn comisia de licitaţie.Aşa cum am spus, serviciul de filaj şi spionaj al Ministerului de Interne, UM 0962, s-a străduit īn anul 2002, īn acelaşi timp īn care S.R.I. se străduia să achiziţioneze echipamente din import pentru reţelele Cosmorom şi Zap, să achiziţioneze o aparatură de interceptare a convorbirilor GSM, īn bandă largă de cuprindere, respectiv īntre 900 şi 1800 de megahertzi. Toate aceste negocieri s-au purtat īn secret, reprezentanţii Ministerului de Interne neanunţānd nici o licitaţie publică. Pentru furnizarea echipamentelor a fost aleasă firma Cellphone Group Impex srl, care are drept acţionar majoritar cetăţeanul israelian Yossef Gil Cooper. Aparatura este de tip G-Track GSM, şi este produsă de firma germană Track Technology. Astfel, jucāndu-se cu milioane de dolari pe seama bugetului statului romān, Ministerul de Interne a preferat să cumpere (fără licitaţie) de la un intermediar evreu, decāt de la producătorul german.

    http://www.ioncoja.ro/textele-altora...ad-in-romania/
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  9. #19
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.551
    Cine ne controlează – Interviu cu Aaron Russo

    Nota 7.7/10 (44 voturi)




    Conspirații Download






    Acest film documentar este īn fapt un interviu luat de Alex Jones regretatului regizor și producător de documentare Aaron Russo, care intră adānc īn detaliile conversațiilor pe care le-a avut cu moștenitorul familiei de miliardari, Nick Rockefeller. Russo povestește cum Nick Rockefeller i-a mărturisit că țelul suprem al elitei este să creeze o populație implantată cu microcipuri și că războiul īmpotriva terorii este o farsă.
    Rockefeller a prevestit, cu 11 luni īnainte de atacurile de la World Trade Center, producerea unui “eveniment” care urma să declanșeze invaziile din Irak și Afganistan. Rockefeller i-a mai spus lui Russo că fundația familiei sale a creat și finanțat mișcarea de emancipare a femeii, pentru a distruge familia și că reducerea populației este un scop fundamental al elitei globale.

    http://filmedocumentare.com/cine-ne-...mentare.com%29


    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  10. #20
    Administrator
    Data īnscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.551
    INTERESANT ! O ALTA ISTORIE ASCUNSA DE MARII ISTORICI AI INSTITUTULUI DE ISTORIE NATIONALA.
    .
    Intre Ardeal si Banat pe de o parte si Moldova este o diferenta vizibila de bogatie. Taranii din Banat sint mult mai asezati,au case mai mari si mai frumoase si gospodarii bine inchegate. Aceasta situatie nu poate fi contestata. Dar ce a facut sa apara aceasta diferenta ?? Eu ma abtin in a da explicatii. Va rog sa cititi urmatoarele si sa judecati singuri. Din rapoartele consulilor si agentilor francezi:Rusia cere Moldovei să predea 24.000 cetverturi de făină, 58.500 de ovăz, 2450 de crupe, 560.000 oca de carne şi 4.000 vedre de rachiu.

    "Numărul trupelor care īn acest moment este evaluat la 90.000 oameni. Dacă se ţine seama de faptul că o armată atāt de numeroasă n-a fost pānă astăzi urmată de nici o casă de bani, de nici o subzistenţă, nici măcar de o singură cutie de medicamente, şi că toate trebuinţile ei, pānă chiar şi solda trupelor, sunt īndestulate pe cale de rechiziţie militară, īşi poate face cineva o idee de īmpovărarea locuitorilor acestei nenorocite ţări?
    " (Hugot către Laferronnays, 30 mai 1828)Pe līngă rechiziţiile de hrană, ţăranii au fost şi ei rechiziţionaţi pentru transporturi şi săpatul tranşeelor, chiar īn perioada lucrărilor de pe cāmp, aşa īncāt recolta a fost compromisă. Ruşii au mai cerut, īn plus, şi 5.500.000 puduri de fān, confecţionarea a 80.000 potcoave, pentru a potcovi 40.000 boi rechiziţionaţi tot de la ţăranii romāni īn scopul transportării prin Balcani, a artileriei ruseşti, după care, boii īnşişi trebuie să servească drept hrană soldaţilor ruşi.

    " toate aceste lucruri nu costă Rusia nimica. Sunt rechiziţionate şi alcătuiesc numai o mică parte din ceea ce romānii sunt īndatoraţi să furnizeze.. Dacă Ţara Romānească n-ar fi īnchisă din toate părţile, n-ar mai rămāne īntr-īnsa după 24 ceasuri nici un locuitor altul decāt boierii şi grecii "(Hugot către Laferronnays, 23 iunie 1828)
    Satele aflate īn calea armatei ruse īncep a fi pustiite, ţăranii - cu grānele rechiziţionate şi vitele omorāte de căratul proviziilor sau lovite de epidemii - fugind īn Transilvania.. . Generalul rus Jeltuhin pretinde chiar ca Ţara Romānească să suporte īn totalitate armata rusă şi după ce aceasta va trece Dunărea in Bulgaria. " Cānd boii lipsesc sau, ceea ce se īntāmplă des, mor sub jug, se īnjugă īn locul lor ţărani" (Viollier către Polignac, 30 iulie 1829) Moldovei I se mai cer 24 - 25.000 de care pentru transportul a 100.000 cetverturi de făină de pe malarile Prutului pe acelea ale Dunării.. toate carele din ţară vor fi rechiziţionate.. pentru acest transport. Lipsa oricăror produse va duce la scumpiri excesie "o căruţă de lemne de foc va ajunge, de la 3 lei la 24. "Generalul Jeltuhin administra prin lovituri de sabie, īntemniţa, sughiunea, maltrata pe toti cei care nu erau ruşi" (Hugot catre Portalis, 6 iulie 1829) Exodul Moldovenilor in 1812 dupa anexarea Basarabiei la Rusia. ,,Fenomenul migraţiei masive a populaţiei romāneşti din Basarabia avea la bază mai multe motive. Unul dintre ele a fost teama ţăranului modovean de eventuala introducere a şerbiei īn provincia ocupată. Din această cauză au fost cazuri īn care sate īntregi , īn frunte cu preoţii lor, ,,au fugit piste Prut". Abandonarea Basarabiei de către miile de romāni era dictată şi de maltratările şi umilirea la care erau supuşi romānii basarabeni din partea autorităţilor ţariste. Vexaţiunile cazacilor şi soldaţilor ruşi, īncartiruiţi pe la casele băştinaşilor, comportamentul discrimatoriu al poliţiei ruseşti faţă de populaţia romānească din tīrgurile şi satele basarabene, a constituit o altă cauză a acestui exod.,, Cu istoria nu-i de glumit de Barbu Cioculescu Īn biblioteca părintească, īn mare parte alcătuită din cărţi franţuzeşti, se sufoca, strānsă īn raft īntre tomuri voluminoase, o broşură care, adolescent fiind, īmi astrăsese atenţia prin titlul ei redundant: Ni paix, ni sécurité en Europe avec la Russie telle qu'elle est, scrisă de contele Walewski, fiul lui Napoleon Bonaparte - din cea mai mediatizată aventură amoroasă a acestuia - şi, la acea vreme, ministru de Externe al Franţei. Īn textul cărţuliei se mai afla şi o caricatură, pe care parcă o am īn faţa ochilor: un cazac călare, trăgānd cămeşoiul de pe un ţăran pe cale de a rămāne despuiat. Textul suna: "Encore ce petit sacrifice, mon cher Moldo-valaque, et je m'en vais." Se referea la acea ocupaţie rusească a Ţărilor Romāne de pe urma căreia acestea īncetaseră a mai fi mari producătoare/exportatoare de vite, o dată ce generalul rus cutare raporta superiorului său că nu mai dispune de nici atāta "provision" cāt să-i pună la fript un biftek. Timpul anume cānd ilustrul strateg Suvorov, răspunzānd unor plāngeri ale localnicilor, declara că vrea să lase moldo-valahilor ochii, ca să aibă cu ce plānge. Probabil, unde era de aceeaşi pravoslavnică religie! Īntr-o carte de anul acesta, datorată istoricului romān din Statele Unite Aurel-Sergiu Marinescu şi intitulată 1944-1958, Armata Roşie īn Romānia, jafuri, violuri, crime, furturi, tālhării, confiscări, devastări, rechiziţii, sechestrări de persoane - (două volume, 1.100 de pagini, edit. "Vremea"), amplul prim capitol tratează tema cronologiei prezenţelor militare ruseşti pe teritoriul Romāniei, de la īnceputul secolului al XVIII-lea şi pānă īn 1958, acela al părăsirii ţării noastre de către armata roşie. Relaţiile diplomatice sunt mai vechi: īn 1674, ţarul moscovit Alexei Mihailovici propunea un tratat de alianţă domnitorilor Moldovei şi Ţării Romāneşti, īmpotriva stăpānirii otomane.
    Īn 1688, o scrisoare adresată voievodului Şerban Cantacuzino īl īncuraja pe acesta să ceară asistenţa ţarului. Dar prima pătrundere avea să se producă la 10 iunie 1711 cānd oastea ţarului Petru cel Mare trecea Nistrul spre a fi, curānd pe urmă, nimicită la Stănileşti. Īn scurta vreme cāt au hălăduit īn Moldova, noii aliaţi s-au ilustrat printr-un furt care a izbit imaginaţia cronicarului: scările de argint de la şeile boierilor, care tocmai gustaseră pentru prima oară şampania franţuzească, rămānānd "īnmărmuriţi de beţi."
    Ulterior, invaziile se repetă cu o anumită periodicitate, de cāte ori Poarta este agresată de o Rusie īn plină expansiune teritorială, mai īntāi īn jurul bazinului Mării Negre, apoi către Apus, către Moldova. Īn 1739, 1770-'74, 1787-'92, 1806-1812 - citez din cartea d-lui Aurel-Sergiu Marinescu -, ocupaţia armată a provocat ţărilor romāne pagube imense, generānd o perioadă nefericită de despopulare şi sărăcire. Armatele ţariste şi-au arătat īntregul potenţial al samavolniciilor: abuzurile, jafurile sistematice, dimpreună cu rechiziţiile, confiscările de bunuri şi animale transformaseră Principatele noastre īn ţări cu un īnalt grad de mizerie. Cānd nimic nu mai era de luat, oştile imperiale se īntorceau acasă, spre a reveni de cum se īntrema situaţia īn Principate. Diplomatic, īn tot acest timp, Rusia, īn concurenţă cu Austria, manevra īntru alipirea Principatelor dunărene -, etapă necesară īn drumul către Constantinopol - şi, cum s-a văzut, excelente vaci de muls. Fapt ce n-a īmpiedicat apariţia unei facţiuni boiereşti pro-ruse. Īntre anii 1828-1834 are loc cea de a şasea invazie rusească, citez:
    "Campania rusească din 1828 a adus, īn acelaşi timp, tot felul de nenorociri: foamea datorită uriaşelor rechiziţii ale armatei invadatoare, ciuma adusă din Turcia, o iarnă grea cu o epidemie printre animale care a făcut ravagii, ţăranii fiind folosiţi ca vite de povară; alţii au fost luaţi cu forţa īn Bulgaria, pe cāmpiile pustii şi bāntuite de ciumă ori īn flăcări, pentru a recolta grāul părăsit de turci."
    Cea de a şaptea invazie se produce īn anii 1848-49 ("Amestecul ruşilor lui Kiseleff īn īnăbuşirea revoluţiei a fost hotărātor. Īn spatele represiunii şi a măsurilor guvernamentale romāneşti antirevoluţionare au fost ruşii, la originea deportărilor, arestărilor şi maltratărilor."). Prilej, totodată, pentru nesătula īmpărăţie de a pretinde sume uriaşe pentru īntreţinerea trupelor, 11 milioane de franci pentru Ţara Romānească şi 2 milioane şi jumătate pentru Moldova.
    La īnceputul războiului Crimeei, pentru liniştirea populaţiei, o proclamaţie a ţarului Nicolae I justifica ocupaţia Principatelor romāne "pentru chestiuni de onoare".
    Se mai afirma īn acel act neamestecul asigurat īn afacerile interne "exact ca Ministrul Molotov peste 90 de ani". Considerānd Moldo-Vlahia ca şi anexată, pusă sub oblăduirea baronului Budberg, oficialităţile militare ruse au trecut la ocupaţia preferată: jaful.

    Anii 1877-78 marchează a noua invazie şi cea de a doua răpire a Basarabiei, perioada 1916-1929, cea de a zecea, răpirea, īn 1940 a Basarabiei şi ocupaţia militară dintre anii 1944-1958 īncheind lista. Despre aceasta din urmă, reprezentantul american la Bucureşti, Roy M. Melbourne se exprima astfel, la 18 august 1945, deci la mai puţin de un an de la declararea armistiţiului:
    "Īn istoria sa tulbure, Romānia a trecut prin multe invazii, dar nici una nu a dus poporul īntr-o astfel de stare de disperare şi deznădejde ca actuala ocupaţie a ruşilor." Ideea, generalizată, că seculara exploatare otomană a cauzat īn exclusivitate izolarea ţărilor romāne de acea Europă ce construia catedrale, ridica universităţi, īnfăptuia Renaşterea, apoi lumea modernă industrială, trebuie amendată prin precizarea că mai bine de un sfert de mileniu de vampirizare rusească a pus capac unei stări şi aşa deplorabilă. Ultimei cotropiri - cea sovietică - i-am fost martor, cele consemnate īn masivele volume ale d-lui Aurel-Sergiu Marinescu fiind pentru mine īn special un prilej de rememorare. Datele sunt numeroase, importante, īntr-o largă sinteză.

    Cu toate că şi pe atunci secretul de stat stătea la baza guvernării, se ştia de către o lume īntreagă că avānd de plătit Uniunii Sovietice, ca despăgubiri de război, suma de trei sute de milioane de dolari, eşalonaţi pe un număr de ani, īn timp suma a fost depăşită de cāteva ori. Cererile sovieticilor se vădeau exorbitante.
    De ex. īn mai 1945, luna īncheierii războiului, cānd nu mai putea fi vorba de nevoile frontului, părţii romāne i s-au pretins 55.000 de vagoane şi 115 locomotive.

    Īn aceeaşi lună s-au capturat ca "trofee de război" 67 de fabrici şi uzine aparţinānd industriei alimentare, uşoare şi petroliere. Numai din industria petrolieră au fost ridicate 51.173 tone de material tubular. Scrie īn carte: "Valoarea bunurilor aparţinānd căilor ferate, aviaţiei şi marinei romāne rechiziţionate de trupele sovietice fără nici o formă s-a ridicat la suma de 338 miliarde de lei."Dacă ne gāndim că leul din 1945 era cel puţin de o sută de ori mai puternic decāt cel de astăzi, iar Romānia zăcea sleită de patru ani de război, realizăm catastrofa. Īn secul limbaj al cifrelor: "īn primele şapte luni de la armistiţiu s-au livrat īntr-un ritm alert, cantitativ, mult peste prevederile din Convenţie, care se īntindeau pe şase ani."

    Īn acea vreme, cānd īncă nu se produsese ruptura de Tito, Ana Pauker īi mărturisea acestuia că ruşii iau şapte piei de pe noi. Afară de plăţile legate de despăgubiri, restituiri de bunuri, pe lāngă ceea ce, cu entuziasm slav, jefuiau trupele īn trecere, mai exista şi obligaţia īntreţinerii acestora, sute de mii, dacă nu milioane.
    Īntre 23 august 1944 şi 31 mai 1945 s-au predat īn acest scop 15.357 vagoane de cereale, 10.407 vagoane legume, 1885 vagoane de carne, 387 vagoane de conserve de carne, 163 vagoane de grăsimi, 88 vagoane de peşte, 124 vagoane de lactate, 27 vagoane de delicatese, 155 de vagoane de băuturi spirtoase, 1023 vagoane de sare, 4902 vagoane de furaje, 279 vagoane de tutun, 528.647.000 ţigări. Iar chibrituri: 35.134.000 cutii... Din septembrie 1944 pānă la 1 iulie 1945 se livrează Armatei Roşii 385.000 tone de alimente - numai raţia zilnică de făină se ridica la 851.482 de porţii!

    Īncāt "Romānia devensie o veritabilă colonie a Rusiei, cānd ţările Europei vestice renunţau la coloniile lor care, pe rānd, şi-au cāştigat independenţa." Bani mai necesita şi īntreţinerea Comisiilor aliate de control pe judeţe: statul romān a avansat īn anul 1946 suma de 185.532.163.520 lei īn contul lor. Cāt priveşte produsele predate, ele trebuiau să fie de cea mai bună calitate, conform dispoziţiilor: "Nu se vor preda depozitelor sovietice produse de proastă calitate (alterate, prost afumate, cozi, fălci, fāşii etc.)". Īn schimb, din īnaltă umanitate se specifica: "oasele cu măduvă vor fi predate trupelor romāne, şcolilor, spitalelor pentru a fi fierte pentru ciorbe."
    Īn răstimpul īn care autorităţile sovietice goleau īn cea mai mare grabă Romānia cam de tot ce apucau, eroicii soldaţi roşii īşi făceau partea lor, după īmprejurări. O listă judeţeană din 1948, numea pe luna respectivă: agresiuni contra jandarmilor 42, devastări locuinţe, īntrepridneri 7929, persoane jefuite 4105, femei siluite 213, ucişi 56, răniţi 27". Era, desigur, īn ciuda liniei oficiale a unei tovărăşii pe cāt de recente, pe atāt de calde, replica unui război dus adānc pe teritoriul sovietic. Dar şi altceva. Cele peste o mie de pagini ale lucrării lui Aurel-Sergiu Marinescu, eminent istoriograf de vastă informaţie şi fost coleg de facultate, reīnvie o epocă. Era, oare, necesar? Pentru simpla aducere aminte, mai puţin, pentru luminarea celor īn necunoştinţă de cauză mai mult, iar ca reper īn orice orientare īntr-un viitor ale cărui surprize mai mult ne rānjesc, decāt ne surād, tema se esenţializează. Ea ţinteşte anume constante ale situaţiei noastre īn lume, īn pura fatalitate a unor circumstanţe istorico-geografice date, dar şi cu egală trimitere la propriile reacţii şi decizii. Umbra trecutului stă la spate, dar nu se desparte niciodată de noi. Fie că trăim sau nu īn circularitate, cu istoria nu-i de glumit. "Stalin si poporul rus libertate ne-au adus!" (23 August 1944 - din Cotidianul) Jaful sovietic Nu doar o data, istoricii nostri si istorici occidentali, mai putin cei sovietici, au considerat ca efectele loviturii de stat de la 23 august 1944 au constituit pentru Wehrmacht o infrangere mai severa decat cea de la Stalingrad. Perfect adevarat, din punctul acesta de vedere nu este nimic de obiectat. Numai ca, in conformitate cu statisticile Marelui Stat Major, acelasi eveniment a provocat si Armatei Romane pierderi in oameni si material
    militar considerabil mai mari decat cele pe care le indurase in batalia din Cotul Donului,
    parte integranta din ansamblul operatiunilor de la Stalingrad
    . Dispunem de o asemenea statistica si, cu cifrele la vedere, putem proceda la comparatiile de rigoare. De la 1 noiembrie la 31 decembrie 1942, perioada celor mai dure confruntari cu sovieticii de pe frontul din Cotul Donului, Armata romana a inregistrat 353 ofiteri, 203 subofiteri si 6680 soldati morti in lupta, 994 ofiteri, 582 subofiteri si 30175 soldati raniti in lupta si 1829 ofiteri, 1567 subofiteri si 66959 soldati disparuti, in marea lor majoritate cazuti in prizonierat sovietic.

    Mult mai ridicate au fost pierderile Armatei romane din perioada 1iunie - 31 august 1944, cu precizarea ca intre 1 iunie si 19 august, data declansarii ofensivei sovietice, frontul din Moldova si Basarabia de Sud a fost stationar si nu s-au purtat lupte cat de cat semnificative.

    Efectiv, de data aceasta a fost vorba de pierderi insumand 509 ofiteri, 472 subofiteri si 10262 soldati morti, 1255 ofiteri, 993 subofiteri si 33317 soldati raniti si 2628 ofiteri, 2817 subofiteri si 171243 soldati disparuti, in mare majoritate capturati de sovietici dupa ce regele proclamase la radio un armistitiu inexistent.

    Dupa cum vedem, la toate categoriile cifrele pierderilor din 12 zile din august 1944 sunt net superioare celor din noiembrie-decembrie 1942, daca nu chiar duble. Oricum diferentele nu pot fi considerate un mizilic, ele fiind lipsite de importanta numai pentru politicienii iresponsabili, care isi inchipuie ca asa se face istorie: batjocorind, prin aruncarea lor in neant, zeci si zeci de mii de ofiteri, subofiteri si soldati ai unei natiuni. Astazi, ceea ce ni se pare lamentabil de-a dreptul este faptul ca initiativa aniversarii acestei catastrofe militare de mari proportii a fost avansata de soldatul neinstruit Ion Iliescu, un personaj cu livretul militar alb, eliberat pro-forma, un avantaj de care beneficiau mai toti activistii de marca ai regimului comunist. Ramane sa stim si ce s-a intamplat in aceasta tara nenorocita din momentul in care comunistii au inceput sa urle ca nebunii pe strazi:

    "Stalin si poporul rus libertate ne-au adus!", si asta in timp ce sovieticii jefuiau Romania din temelii. La aceste jafuri apocaliptice istoriografia comunista s-a referit cu o extrema parcimonie, destul de tarziu, prin anii '70 si '80. A avut totusi bunul simt sa nu le justifice. In schimb, la numai o jumatate de veac de la petrecerea faptelor, in 1949, s-a insinuat cu nedemnitate in postura de avocat al rusilor diplomatul italian Renato Bova Scoppa, fost ministru al Romei la Bucuresti din 1941 pana in 1946. In memoriile sale, intitulate Colloqui con due dittatori, acesta s-a grabit sa explice distrugerile si jafurile comise in Romania de rusi prin distrugerile si jafurile pe care le-ar fi savarsit Armata Romana in teritoriile ocupate din Rusia. Penibila explicatie, fabricata de un om incapabil sa tina seama de realitati! In retragerea lor in adancimea propriului teritoriu, ca si in vremea invaziei lui Napoleon,armatele ruse practicasera tactica pamantului parjolit.

    Cand germanii, romanii si italienii au reusit sa ajunga la fata locului, n-au mai avut ce distruge, deoarece totul era pus la pamant. Iar din saracia mujicului rus, cu toata bunavointa, nu se putea jefui nimic. Ca sa nu mai vorbim si de faptul ca literatura istorica a invingatorilor din al doilea razboi mondial, in mod sistematic, s-a obstinat sa asimileze cu jaful capturile de razboi legale,
    privind depozitele de munitii si subzistente, bunurile si armamentul abandonat pe
    campul de lupta, apartinand Armatei sovietice
    . Cum dupa orice razboi, istoria este scrisa de invingatori, n-am avut incotro si am fost nevoiti sa ne supunem verdictelor lor. Astazi, din fericire, putem discuta si altfel despre aceste verdicte. Intarzierea deliberata cu aproape trei saptamani a semnarii asa-zisei Conventii de Armistitiu, de fapt un act de capitulare, a fost provocata de rusi cu intentia clara de a oferi militarilor ei o plaja de timp cu statut incert si ambiguu, pentru a putea jefui in voie una din cele mai bogate tari ale Europei. Nu trebuie sa uitam ca, vreme de aproape cinci ani, de la instituirea blocadelor economice determinate de izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, Romania tinuse in spate un colos asemeni Germaniei, cu petrol si ulei
    mineral, cu cereale, cu oleaginoase, cu carne si peste, cu tutun etc., primind in
    contrapartida masini agricole, arme si in jur de 45 de vagoane de aur
    .

    Si asta in conditiile in care situatia alimentara a tarii, in toti anii campaniei din est, a fost literalmente infloritoare fata de cea a intregului continent. Cu alte cuvinte, aici, in Romania, intr-adevar, se putea jefui din gros. Si primele ordonante emise de comandamentele ruse au impus populatiei predarea aparatelor de radio, care au fost asezate sub paza sovietica. Prin asta s-au impuscat doi iepuri: in primul rand, cetatenii romani erau izolati de restul
    lumii civilizate.

    La a doua miscare, toate aceste aparate au fost transportate in Uniunea Sovietica, fiind considerate capturi de razboi, desi erau bunuri particulare. Jafurile intreprinse de militarii sovietici din initiativa personala si pe cont propriu, niciodata sanctionate de superiorii lor, aveau un specific care i-a contrariat pe romani, deseori frizand nebunia.

    Confiscau in nestire automobile particulare si ale statului - au furat pana si masina de serviciu a generalului Aurel Aldea, parcata in fata Ministerului de Interne - si, pentru ca nu stiau sa conduca, le faceau tandari, izbindu-le in primul obstacol din cale. In cazul cand reuseau sa depaseasca primul impact, ajungeau la momentul cand se epuiza benzina din rezervoare si atunci automobilele erau abandonate si impinse de regula intr-o rapa, unde se faceau praf.
    Furau sub amenintarea armei cai din gospodariile taranesti si-i calareau pana cand se toceau potcoavele bietelor animale, si cand acestea incepeau sa schioapete, bateau caii cu violenta pe crupa, ii izgoneau din coloane si-i lasau de izbeliste. In primii ani de dupa razboi, padurile din Muntenia si din Oltenia erau pline de cai nebuni, alienati de durerea atroce din copitele neingrijite. Sa nu fi stiut rusii ca un cal se mai duce din cand in cand pe la potcovar, ca mai are nevoie si de o furca de fan, si de un pumn de graunte? Caii, mai ales caii ii fascinau pe sovietici si cele mai mari lovituri le-au dat garnizoanei Cislau, unde se aflau hergheliile de prasila ale armatei. Incepand cu 1 septembrie 1944, in trecere prin localitate, diversi militari ai armatei de ocupatie au jefuit garnizoana de
    armasarii si iepele de reproductie si chiar de cabalinele tinere, de un an si jumatate sau
    doi, nededate la calarie, sub pretextul ca se grabesc sa cucereasca Berlinul, ca si cum
    Berlinul s-ar fi aflat peste deal.
    Le-au folosit la ceva acele animale nefericite? Aiurea. Au calarit armasarii, iepele, manjii pana la totala epuizare, nu le-au lasat nici un ragaz de odihna, nu i-au hranit, abandonandu-i infometati prin satele de jur-imprejur, unde au fost salvati de tarani si recuperati mai tarziu de personalul hergheliilor de la Cislau. Daca salbaticia cu care erau tratati oamenii putea fi oarecum explicabila, romanii se aflau de trei ani in razboi cu Rusia si resentimentele trec foarte greu, salbaticia cu care tratau sovieticii niste animale nevinovate nu se poate scuza. Nimeni nu putea intelege de unde venea si ce hram purta stirpea aceasta de oameni, pentru ca tarani nu pareau sa fie si nici oraseni. Parea ca vin direct din niste caverne din varstele ancestrale ale umanitatii. Uneori, hotiile rusilor se derulau la un nivel de meschinarie greu de imaginat. Iata ce s-a intamplat in seara unei singure zile, 2 septembrie 1944, la Calarasi. La ora 21.30, in holul Hotelului Regal din localitate, Cristian Panghezi, un brailean sosit acolo cu treburi, a fost jefuit de ceas de un ofiter si trei soldati rusi. La ora 22.30, alti trei soldati rusi au intrat prin efractie in frizeria lui Leon Rusten din str. Petre Enescu nr. 21 si i-au furat patru brice, doua foarfece, trei masini de tuns si 2000 lei. In sfarsit, la ora 23.00, doi soldati rusi au intrat prin forta in casa lui Enciu Mavrodin din cartierul garii si, cu revolverele in mana, l-au deposedat de o fata de masa si de un borcan cu dulceata. Asta pentru ca n-au mai gasit altceva. Alti ostasi ai asa-zisei armate "eliberatoare" se instalau intre timp in alte locuinte din Calarasi, spargeau toate mobilele, spre a-si arata muschii, cerandu-le apoi proprietarilor rachiu si femei. Cu toate ca proprietarii in speta nu erau patroni de bordeluri, ci niste gospodari ca toti gospodarii din Romania. Sa fim intelesi, aici nu era vorba despre cazuri intamplatoare si izolate, ci despre actiuni multiplicate in zeci si zeci de mii de ipostaze, la scara intregului teritoriu al tarii. Abuzurile fiind incurajate deschis de la cele mai inalte esaloane ale conducerii armatei de ocupatie. Nu intamplator, autoritatile militare sovietice au negat sistematic ca faptele raportate de autoritatile romanesti ar fi fost comise de soldati rusi si le-au impus sa precizeze, si in documentele interne, si in comunicatele de presa, destinate opiniei publice, ca nu era vorba despre soldati rusi, ci despre "indivizi necunoscuti, imbracati in uniforme militare sovietice
    furate".
    Intrucat existenta de toata ziua a oamenilor curgea inainte si nu putea fi tinuta in loc de razboi, si toamna lui 1944 a fost in Romania un sezon fastuos al nuntilor. In repetate randuri, serviciile informative ale Armatei romane au semnalat comportamentul abject al militarilor rusi cand se intampla sa dea buzna intre niste nuntasi. De regula, mai de frica, mai dintr-un spirit ospitalier ancestral, erau invitati la masa si omeniti dupa datina. Insa, dupa ce se chercheleau bine, scoteau automatele dintre genunchi, ciuruiau tavanele cu rafale prelungi si asezau toti nuntasii la zid. Urma deposedarea tuturor de verighete si ceasuri, nefiind iertati nici mirele si mireasa. La Bucuresti, aceiasi militari rusi s-au dedat la hotii de o stranietate marcata.

    Mai multe biserici au fost jefuite de odajdiile preotilor. Icoanele nu i-au interesat, ca sa nu fie nevoiti sa dea socoteala, probabil, propriilor lor comisari politici. Un subofiter rus a navalit in atelierul unui croitor de le str. Theodor Sperantia si l-a somat cu arma in mana sa-i faca pe loc cadou un costum civil la trei ace. Pentru ca nici unul din costumele existente in atelier nu s-a potrivit cu statura subofiterului rus, croitorul a fost impuscat, pur si simplu. Din Teatrul Alhambra, rusii au furat costume de epoca, utilizate in piese cu subiecte istorice, si costume de... Mos Craciun! Mai multi militari sovietici au jefuit pe Calea Victoriei, in plina zi, un magazin de pantofarie de dama, fiecare plecand de acolo cu 10-15 perechi de pantofi cu toc si cu toate brizbrizurile la moda pe vremea aceea. Era greu de stiut la ce puteau sa le foloseasca, de vreme ce vivandierele lor purtau uniforme soldatesti si cizme cazone. In sfarsit, este greu de crezut, dar o banda de militari rusi a jefuit in totalitate si un magazin de ciorapi de dama, de corsete si sutiene. De data aceasta, pe b-dul Elisabeta si tot la amiaza zilei. Nu doar o data, asemenea escapade de jaf, pentru sovietici, s-au incheiat in mod tragic, nu numai datorita rezistentei romanilor cu viata si averea amenintata, ci si din cauza neghiobiei jefuitorilor. Un singur exemplu ni se pare revelator. Aproape un pluton intreg de militari rusi, in septembrie 1944, a navalit in pivnitele exploatarii viticole de la Minis, a mitraliat sirul lung de butoaie, continand fiecare cateva mii de litri de vin, si au inceput sa soarba lichidul miraculos chiar din jeturile care tasneau prin gaurile facute de gloante. Treptat, pivnitele au fost inundate de continutul butoaielor pana la carambul cizmei jefuitorilor, si au murit toti inecati in vin, la gramada, doborati din picioare de gazele de fermentatie care tasneau din budane laolalta cu vinul. Bineinteles, accidentul a fost imputat personalului exploatatiei viticole, care n-ar fi vrut sa-i serveasca pe rusi la pahar, oferindu-le si o gustare pe langa vin. De fapt, comandantii sovietici pareau a nu fi in stare sa-si tina trupele in mana si sa le imprime o conduita de oameni civilizati. Un raport din 8 septembrie 1944, al colonelului Victor Andreescu, comandantul Regimentului de pontonieri, ne lamureste cam ce fel de raporturi existau intre ofiterii sovietici si trupele din subordinea lor.
    "Nu exista nici un
    fel de disciplina in Armata rusa - consemna colonelul roman, in raportul nr. 334. Nici
    macar unul din 200 nu-si saluta superiorii, fie ei chiar generali; ca sa am o discutie
    personala cu dl general Ignatiev, comandantul geniului Armatei 46 ruse, am schimbat de
    trei ori locul pe camp si totdeauna am fost inconjurati de zeci de ostasi care tineau sa
    auda convorbirea; acestia se scobeau in nas si scuipau in fata generalului, fara ca cineva
    sa le faca vreo observatie.
    " La randul lui, statul major al Armatei a 3-a romane, in raportul operativ din aceeasi zi, semnat de generalul I. D. Mihaescu, preciza: "Modul de comportare al trupelor ruse lasa de dorit; astfel: in comunele unde cantoneasa sau pe unde trec, jefuiesc populatia de vite, cereale, imbracaminte, bani etc. Autoritatile romane nu sunt respectate si sunt obligate a executa diferite servicii degradante. In garnizoana Slatina, magazia Regimentului 8 vanatori a fost sparta cu forta, iar continutul a fost luat de o coloana in trecere prin acel oras. Desi in garnizoana Craiova s-au instalat o comenduire si patrule ruse, totusi actele de betie, jaf si amenintare nu au incetat inca. Toti comandantii si ofiterii rusi dau asigurari pentru o purtare demna a Armatei sovietice si un tratament omenos fata de populatia civila. In realitate, insa, ostasii si subofiterii se dedau la tot felul de jafuri si samavolnicii, care au adus populatia in stare de alarmare si neliniste continua. Daca de la unitati si formatiuni militare ridica cu mai putina indrazneala tot ce vor, la populatia civila de la periferiile oraselor si in special la sate jefuiesc si batjocoresc fara nici un menajament. In majoritatea satelor pe unde trec, iau cai, carute, trasuri, bani, ceasuri, inele etc., tot ce gasesc si le place, cu revolverul in mana." De la conacul mosiei Scarisoreanca, din Ulmeni, Ilfov, au jefuit o caleasca vieneza din veacul trecut, o adevarata bijuterie, piesa de muzeu pur si simplu. A fost gasita facuta praf la intrarea in Bucuresti, aruncata in santul soselei. Colac peste pupaza, padurile Codlei foiau de numerosi dezertori din armata sovietica. Acestia se combinasera cu trenarzi din armata germana si devastau in nestire toate satele de jur-imprejur. In primele zile ale lui septembrie 1944, totusi, situatia promitea sa se aseze intr-un fagas nou: colonelul Kalinin a fost desemnat ofiter de legatura al comandamentului Frontului 2 ucrainean pe langa Marele Stat Major de la Bucuresti si una din misiunile lui principale chiar asta era, cel putin teoretic: sa ancheteze si sa infraneze toate conflictele dintre armata de ocupatie si civilii si militarii romani. Insa, de fiecare data cand ii erau prezentate detaliile unor incidente, colonelul sovietic raspundea stereotip: "Nu recunosc culpa Armatei Rosii in provocarea de incidente. Din cercetarile sumare intreprinse s-a constatat ca aceste nereguli au fost savarsite de banditii lui Vlasov si dezertorii romani sau germani travestiti in uniforme sovietice." Conform logicii sale, la data aceea, Romania ar fi trebuit sa fie cutreierata de mii de ostasi sovietici in maieu si izmene, carora "dezertorii romani sau germani" le furasera vestoanele si pantalonii. Cat privea armata lui Vlasov, aceasta nu se repliase prin Romania din teritoriile ruse si se afla demult in refacere, in nordul Italiei si in Slovenia. Mult mai dureros era faptul ca asemenea atitudini erau incurajate si de declaratiile de o lasitate inspaimantatoare ale noilor autoritati romane. "Armata sovietica - clama un manifest lansat de Grigore Niculescu-Buzesti, la 13 septembrie 1944 - a fost primita in Romania in spiritul cel mai amical. Noi ne dam seama ca, in perioada operatiunilor militare in curs, mici incidente pot in mod necesar sa se produca. Dar noi nu ne asteptam sa le atribuim o semnificatie oarecare. Este vorba despre incidente episodice si fara importanta. Guvernul roman are profunda convingere ca tot ceea ce a fost convenit cu URSS va fi integral respectat." Asa "episodice si fara importanta" cum erau incidentele, au afectat cateva sute de mii de romani si pe multi i-au costat viata. Pe de alta parte, Guvernul roman nu convenise nimic cu cel al URSS: prevederile asa-zisei Conventii de Armistitiu i-au fost impuse. Si atat de respectate au fost incat am platit despagubiri de razboi de cinci ori mai mari decat cele la care am fost obligati in noaptea de 12 spre 13 septembrie 1944. Totul multiplicandu-se pana la un nivel incredibil, daca luam in consideratie si jafurile asupra particularilor, imposibil de calculat statistic. De asemenea, toate aceste detalii nu se pot intalni intr-o istorie scrisa exclusiv dupa documente de cabinet, in care destinul unei natiuni este privit de sus, de acolo de unde se estompeaza tot ceea ce reprezinta un relief. Din astfel de documente aflam ca regele a facut, ca Sanatescu a dres, ca Neagu Djuvara a fost trimis la Stockholm, ca Emil Ciurea a fost trimis la Ankara si asa mai departe. Insa, despre tragedia adevarata a acestei natiuni inca nu se stie prea mare lucru. Ceea ce le permite unor diversionisti contemporani ai politicii romanesti sa sarbatoreasca ziua de 23 august 1944 drept "o victorie fenomenala impotriva nazismului", cand ea ramane, in realitate, simbolul celui mai sinistru dezastru traversat de romani. Si mai ridicol, Ion Iliescu ne-a exprimat si temerea lui referitoare la o eventuala modificare a geografiei, in cazul cand complotistii de la Bucuresti nu si-ar fi luat inima in dinti si nu ar fi asasinat pe la spate armatele desfasurate in Moldova si Basarabia. De fapt, Ion Iliescu se teme ca n-ar mai fi avut peste ce sa troneze vreme de un deceniu si jumatate, fara sa faca nimic, lasand coruptia sa curga in dorul lelii, in timp ce juca bambilici cu consilierii prezidentiali de la Cotroceni. Ar fi totusi cazul ca Ion Iliescu sa renunte la temeri: cei ce au luptat pana la capat nu au pierdut niciodata. In decembrie 1971 ma aflam la Moscova, ca ziarist in misiune, si am fost invitat la un mic banchet de un redactor sef adjunct de la Komsomolskaia Pravda. Din vorba in vorba, rusul se imbatase si incepuse sa ma ia peste picior in mod grosolan, acuzandu-mi compatriotii si acuzandu-ma si pe mine ca suportam in tacere si fara reactii tirania lui Ceausescu. Ca si cum Ceausescu ar fi fost varul tatalui meu. Inainte de a pleca la Moscova, abia revenisem de la München si Köln si i-am replicat interlocutorului meu, foarte calm: "Draga Ivane, daca lasam de o parte ce se intampla in Romania, care e
    treaba noastra, uite care e situatia: am fost si in Germania Occidentala, am fost de cateva
    ori si la voi si pot sa-ti comunic, in cunostinta de cauza si cu mana pe inima, ca voi ati
    pierdut razboiul, nu nemtii.
    " In clipa aceea, rusul a ramas siderat si, pe neasteptate, a inceput sa planga in hohote, ingaimand printre lacrimi: "Asa este! Si eu am fost in Germania Occidentala si am vazut cum se traieste acolo. Noi am pierdut razboiul, nu ei!" Si asa a ramas, pana in zilele noastre. (Datele de mai sus provin din arhiva Marelui Stat Major, Dosarele 1554, 1555 si 1556, si din arhiva Sectiei 2 informatii a aceleiasi institutii militare.
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

Pagina 2 din 40 PrimulPrimul 12345678910111213141516171819202122232425262728293031323334353637383940 UltimulUltimul

Informații subiect

Utilizatori care navighează īn acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează īn acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •