Complexul muzeal Golesti

[Enciu Stefan]

Complexul muzeal Golesti
Complexul muzeal Golesti


Prof. Constantin Iliescu


Complexul muzeal Golesti este format din doua mari muzee:

Ansamblul feudal – Conacul Golestilor, care in 1999 a sarbatorit sase decenii;
.Muzeul viticulturii si pomiculturii in aer liber din Romania.
In acest numar al revistei OMU vom prezenta ansamblul feudal- ConaculGolestilor cu cele patru sectii ale sale, urmand ca in alt numar sa infatisam continutul celui de-al doilea muzeu, cel al viticulturii si pomiculturii.



Pagini de istorie

Trecutul conacului din Golesti se leaga de acela al boierilor care l-au stapanit.Descinzand din vechea familie a boierilor Craiovesti, Golesti si-au luat numele de la satul Golesti, pe care Baldovin Parcalabul, un mic boier de tara, l-a stapanit pana la sfarsitul secolului al XV-lea. Urmasii acestuia preocupati sa-si mareasca domeniul feudal si sa obtina dregatorii cat mai mari, au sprijinit autoritatea centrala, reprezentata de domn, fiind rasplatiti pentru”dreapta si credincioasa slujba” cu mosii si functii politice. Asa se face ca de-a lungul anilor, ei au ajuns din obscuri proprietary feudali, mari boieri cu rosturi importante in desfasurarea unor evenimente istorice.

In 1544, in timpul luptelor dintre Radu Paisie (1535-1545) voievodul Tarii Romanesti si lLaiota Basarab, pretendent la tron, un boier din Golesti, vistierul Radu, se face remarcat prin serviciile aduse lui Radu Paisie.Fiind invins de Laiota Basarab, Radu Paisie isi scapa viata prin “grabnica fuga” parasind totul pe campul de batalie.Dar vistierul Radu a reusit sa salveze tezaurul tarii sis a-l duca domnitorului”…. La Turnul din Nicopole, facand astfel” ca mult sa se bucure sis a se veselesca domnia mea”, cum spune un document al vremii.Fireste pentru truda si loialitatea dovedite in aceasta lupta, vistierul Radu din Golesti nu a ramas fara rasplata.El a primit numeroase danii si dregatorii, atat de la Radu Paisie, cat si de la fiul acestuia, Patrascu cel Bun(1554-1557).

Urmasii lui Radu din Golesti, Ivascu, mare vornic si Albul mare clucer, duc aceasi politica de sustinere a domnului.In timpul razboiului moldo-turc din 1574, la care participa si forte muntenesti, ce urmau sa-l inlature pe Ioan Voda cel Viteaz(1572-1574) sis a pun ape scaunul Moldovei pe Petre Schiopul(1574-1579) si (1582-1519), fratele domnului muntean Alexandru Mircea(1568-1577), cei doi boieri Golesti salveaza viata voievodului Tarii Romanesti care era sa piara in apa Ramnei.

Intr-un act emis de cancelaria voievoduluiAlexandru Mircea, se mentioneaza ca ei”… au fost foarte bucurosi sa-si puna capetele lor pentru capul domniei mele”. Daca Ivascu a scapat din stransoarea bataliei numai ranit, Albul clucerul si-a sfarsit zilele”….acolo, la vadul numit ramna, langa satul Jilistea”. El a fost inmormantat la manastirea boierilor din Golesti din Vierosi( opiatra funerara, impodobita cu un frumos relief ce-l reprezinta Calare, indica locul unde este ingropat). Credinta si vitejia lui Ivascu au fost rasplatite cu dregatoria de intaiul sfetnic al lui Alexandru Mircea si apoi al fiului sau Mihnea, in timpul primei domnii (1577-1583).

In a doua jumatate a secolului al XVII-lea. Stroie Leurdeanu, intra in familia Golescu prin casatorie cu Visa, fata lui Ivascu logofat Golescu, a ajuns reprezentantul cel mai de seama al Golestilor.Conducator al fractiunii boieresti, numita mai apoi Balenilor-dusmana neimpacata a Cantacuzinilor-el avea o situatie influenta in divanul Tarii Romanesti.

La indemnul lui domnitorul Grigore Ghica(1660-1664) a poruncit in 1663 sa fie ucis capul gruparii boieresti a Cantacuzinilor, postelnicul Constantin Cantacuzino.In timpul lui Antonie Voda din Popesti(1669-1672), Stroe Leurdeanu a fost judecat pentru omorul savarsit in trapeze manastirii Snagov.Fiind condamnat la moarte si apoi gratiat, este obligat sa se calugareasca.El n-a purtat multa vreme rasa monahala si numele de schimnic (Silvestru), pentru a fugii in Transilvania, de unde, dupa schimbarea domniei, a revenit in Tara Romaneasca si a ocupat din nou, pana la sfarsitul vietii sale, mari functii dregatoresti.

Stroe Leurdeanu ramane, insa, important in familie pentru ca in vremea sa au fost ridicate conacul si biserica din Golesti.In 1656 el ia, Paul de Alep, in insemnarile pe care le face cu acest pelerinaj, numeste conacul din Golesti”palat mare si elegant”. El este autorul primei descrieri, destul de sumare, care s-a pastrat asupra conacului si a bisericii de aici.

Nepotul lui Stroe Leurdeanu, spatarul Radu Golescu a fost unul dintre boierii foarte apropiatilui Constantin Brancoveanu(1688-1714). De aceea, nu este de mirare ca la Golesti, in conacul lui,a primit in anul 1706, vizita domnului insusi si a alaiului de curteni ce-l insotea, care dupa ce au facut culesul viilor(la Pitesti-scrie cronicarul Radu Greceanu)-Se preimbla cateva zile acolo ocupandu-l Radu Golescu cel comis, al satului Golesti”.

In timpul razboiului turco-austriac din 1716-1718, spatarul Radu Golescu s-a alaturat gruparii filoaustriece, formata din boieri de vaza ai Tarii Romanesti, care au organizat un complot indreptat impotriva primului domn fanariot Nicolae Mavrocordat (91716-1719-1730).La conacul din Golesti au gasit gazda si paza formate din catane nemtesti care, prin dese atacuri, unele cu caracter de jaf, starneau neliniste in spatele armatelor turcesti. Pentru a “curma relele”cum le numeste cronicarul Radu Popescu, facute de soldatii nemti, adapostiti in spatarul Radu Golescu, Nicolae Mavrocordat,”indata au gatit oaste amestecata, turci, tatari,romani si au trimes sa-I goneasca de acolo…Desi tatarii vazand ca intr-alt chip nu pot sa faca, au dat caselor foc de au arsu….”. Evolutia evenimentelor nu a ingaduit refacerea imediata a conacului, iar spatarul Radu Golescu a trebuit ca urmare a atitudinii sale potrivnice primelor domnii fanariote, sa apuce drumul bejaniei.

Daca pana in a doua jumatate a vecului al XVIII-lea familia Golescu a reprezentat intru totul interesele de clasa a feudalitatii, schimbarile survenite in viata economica a tarii in perioada imediat urmatoare, aparitia si dezvoltarea germenilor noii oranduiri capitaliste s-au reflectat si in idiologia membrilor ei.

Banul radu Golescu (1746-1818), nepot al spatarului Radu Golescu, s-a dovedit intreprinzator in sporirea averilor sale si cu alte mijloace decat cele feudale, traditionale(obtinerea de danii din partea domniei, acapararea pamanturilor taranilor,etc).Pe proprietatile sale a pus sa se construiasca o sticlarie, mori si paduri, pravalii si hanuri. A facut un camin pentru saraci si a intretinut pe cheltuiala sa doua paturi pentru bolnavi.In testamentul pe care l-a redactat in 1815, banul Radu Golescu a fixat ca venituri pentru intretinerea lor”un pod ce m-am apucat sa-l fac peste Arges,statatoriu, il fac pentru oaresicare ajutoriu la saraci ce vor sede in acele sase odai…cum si trei roate de moara in apa Argesului…Asisdere si viia de la Negovani, o lass a fie totul pentru acesti saraci…”. Fiind un boier”apretuitor al invataturii”, cum spunea despre el Heliade radulescu, Banul Radu Golescu a infiintat la Golesti o scoala incepatoare in limba romana, de existenta careia aflam din insemnarile fiului lui Dinicu:”in viata inca fiind…parintele mieu s-au asezat dascali la mosia Golesti…pentru invatatura copiilor satului”. Desi invatatura se face ape temeiul bucovinei, al ceaslovului si al psaltirei, construirea scolii de la Golesti este o initiativa inaintata pentru acea vreme.

Dintre cei trei fii ai banului Golescu, Iordache si Dinicu ocupa un loc de seama in istoria culturii romanesti.

Iordache Golescu(1768-1848) a sprijinit organizarea si dezvoltarea invatamantului si teatrului romanesc. In calitate de efor al scoalelor s-a straduit sa ia unele masuri pentru a face”buna randuiala sprefolosul invataturii pentru a nu ramane copii patriei in proasta stare”.

In 1818 ajuta pe Gheorghe Lazar sa intemeieze, in vechiul local de la Sf,.Sava, prima scoala superioara cu limba de predare romaneasca.

Preocupat de problemele filologice, Iordache Golescu a redactat lucrari cu caracter lexicografic, ramase in manuscris, dictionarul unilingv”Condica limbii romanesti”, un dictionar elin-roman si roman-grecesc si o gramatica tiparita in 1840”Bagari de seama asupra canoanelor gramaticesti…”.A scris piese de teatru si satire politice indreptate impotriva regimului feudal.Ele evidentiaza insusirile depamfletar ale autorului si buna cunoastere a limbii vorbite.

Dinicu Golescu (1777-1830), fiul cel mai mic al banului Radu Golescu a infiintat in 1826, pe mosia sa din golesti, o scoala cu predare in limba romana, la care puteau invata gratuit tinerii, idiferent de categoria sociala din care faceau parte.

La 1821, refugiat pentru o vreme la Brasov, Dinicu Golescu a pus bazele unei Asociatii Literare care avea drept scop” a face talmaciri din carti straine in limba nationala” si de a edita un lexicon si o gramatica a limbii romane.Asociatia din Brasov a avut o existenta efemera dar din idea ei s-au inchegat in 1827, in casele lui Dinicu de la Belvedere, din Bucuresti, Societatea literara.

Dinicu Golescu a tradus numeroase carti care i s-au parut”mai trebuitoare luminarii poporului” ca:Elementuri gheograficeasca, oraseneasca si politiceasca a printipariturilor Valahiei si Moldavei” dupa Thomas Thornton, etc. A contribuit activ la aparitia primului ziar in limba romana”Curierul romanesc” la 8 aprilie 1829.

Dintre scrierile sale, cea mai importanta este “Insemnare a calatoriei meale la Constantin Radovici din Golesti, facuta in anul 1824,1825,1826” tiparita la Buda in 1826. Paginile acestui jurnal de calatorie consemneaza impresiiin legatura cu realitatile social-economice intalnite in Ungaria, Austria, Elvetia, Italia. Notele sale de drum cuprind de asemenea referiri critice la starea de inapoiere sociala si culturala a Tarii Romanesti, in comparatie cu cea existenta in centrul si apusul Europei, condamnand cu vigoare nedreptatile regimului feudal.Este zguduitoare, prin realismul ei, descrierea facuta satelor muntenesti, asa cum aratau in primul sfert al veacului trecut:”….intrand cineva in acele locuri, unde se numesc sate, nu va vedea nici biserica, nici casa, nici gard imprejurul casii, nici car, nici bou, nici vaca…nici patul cu semnaturile omului. Pentru hrana familiei lui, si in scurt: nimica ci numai niste odai de pamant ce le zic bordeie, unde intrand cineva nu are a vedea alt decat o gaura in pamant, incat poate incapea cu nevasta si cu copii imprejurul vetrii si un cos de nuiele scos afara din fata pamntului… si dupa soba, inca o alta gaura prin care trebuie sa scape fugind, cum va simti ca au venit cinevas la usa-I; caci stie ca nu poate fi alt decat un trimis spre implinire de bani”.

In timpul vietii lui Dinicu, conacul din Golesti a fost martorul deznodamantului tragic al miscarii revolutionary-populare din 1821.

Apropierea armatelor turcesti, chemate de boieri sa inabuse rascoala, il obligase pe Tudor, aflat in Bucuresti, sa ridice la 15 mai 1821, tabara de la Cotroceni, sis a se indrepte catre muntii Olteniei pentru a continua acolo lupta inceputa de cateva luni inainte. Dupa un mars de trei zile, pandurii au ajuns la Golesti, unde au hotarat loc de popas mai indelungat pe plaiul din fata conacului. Dorind sa fie mai apropape de panduri, Tudor, s-a stabilit in foisorul situat deasupra portii de la intrarea in conac.Pentru a pastra disciplina in randul pandurilor, Tudor a socotit ca acum este momentul potrivit pentru a incheia socotelile, dupa legile aspre ale razboiului, cu cativa din capitanii cazuti in grava vina a nerespectarii ordinelor lui.Doi din cei patru capitani, care refuzasera sad ea in scris ca-l vor urma in toate, Urdareanu si Enescu au fost prinsi si legati si condamnati la moarte.Daca ultimul a fost iertat, in urma interventiilor facute de unii ofiteri din tabara pandurilor, Urdareanu a pierit spanzurat de o salcie.”Moartea groaznica si fara cercetare” a acestuia, precum si nemultumirile unora din tabara lui Tudor, provocate de severitatea disciplinei statornicite in tabara pandurilor, au fost folosite de eteristi pentru a pune la cale un complot impotriva lui Tudor Vladimirescu.Avand sprijinul tradatorilor Hagi Prodan si Dimitrie Macedonski, Iordache Olimpiotul, unul din comandantii eteristilor, insotit de circa 25 de arnauti, a izbutit sa-l aresteze pe Tudor la 21 mai 1821, pe cand se afla in camera sa din foisor.Dezarmat, el a fost trimis pe drumul Campulungului spre Targoviste, unde se afla Alexandru Ipsilanti, conducatorul supreme al eteristilor. Acesta dupa o sumara judecata, l-a predate pe Tudor lui Lassani si Caravia, doi dintre cei mai cruzi ofiteri ai sai, care l-au torturat si apoi l-au ucis cu sebiile, in noaptea de 26 spre 27 mai 1821. Moartea curajosului Tudor a avut ca rezultat imediat descompunerea oastei de panduri.Dandu-si repede seama ca au fost inselati si tradati, cei mai multi dintre panduri s-au indreptat catre satele Olteniei, pentru a astepta un nou moment prielnic reinceperii luptei.

Conacul de la Golesti est unul din locurile unde s-au intalnit si au pregatit izbucnirea revolutiei burghezo-democratice din 1848 oamenii progresisti ai vremii, printre care se afla si Nicolae Balcescu.

Fiii lui Dinicu si ai Zincai Golescu:Stefan,Nicolae, Radu si Alexandru Albu, si mai ales varul lor, Alexandru-Arapila, fiul lui Iordache Golescu, au desfasurat o activitate sustinuta in timpul revolutiei.

Inca inainte de izbucnirea revolutiei, cei patru frati Golescu impreuna cu Alexandru Golescu-Arapila au intrat in comitetul de pregatire a acesteia.In ziua de 11/23 iunie 1848, ziua izbucnirii revolutiei la Bucuresti, sub presiunea maselor populare, domnitorul Gheorghe Bibescu a fost nevoit sa subscrie programul revolutionar, prezentat de o deputatie in frunte cu Nicolea Golescu.In guvernul provizoriu, lui Nicolae Golescu I s-a incredintat mai intai Departamentul(ministerul) din Launtru, iar lui Stefan Golescu, pe cel al Dreptatii.

Desi nu a ocupat functii in guvernul provizoriu, Alexandru Golescu-Albu a fost un militant active in cadrul gruparii democrat-revolutionare, conduse de Nicolae Balcescu.De nenumarate ori el a criticat membrii guvernului pentru slabe masuri luate impotriva dusmanilor, atat dinauntru cat si din afara, recomandand “o politica mai energica”.

Despre el, Nicolae Balcescu intr-o scrisoare de dupa revolutie, spunea ca este singurul care-I impartaseste in intregime ideile politice.

Alexandru Golescu-Albu s-a dovedit apropiat de necazurile taranilor, iar in scierile sale se arata mahnit si intrigat de starea tarii, unde 99 sutimi din locuitori traiesc in saracie si in intuneric, pentru a procura celeilalte sutimi placeri usuratice si un lux barbar.

In Tara Romaneasca spunea el, “existau robi zacand dezbracati pe pamant, indobitociti de biciul stapanilor” alaturi de un palat maret in care sta cineva mai de plans decat robul insusi si care se chema boierul”.

Dupa inabusirea revolutiei, Alexandru Golescu-Albu intr-o scrisoare trimisa fratilor sai in 1850, le propunea sa-si vanda intreaga avere, inclusiv proprietatea de la Golesti, unde locuia mama lor, pentru strangerea de fonduri in vederea pregatirii unei noi revolutii, caci daca”prin tot ce inima noastra are iubitor si omenesc, zboara catre inima mamei noastre, prin tot ce are ideal si supraomenesc revine de fapt patriei noastre.”.

Spre deosebire de el si Alexandru Arapila, care alaturi de alti revolutionari au apucat drumul pribegiei dupa inabusirea revolutiei, desfasurand in strainatate o activitate pusa in slujba ideilor revolutiei, ceilalti frati Golescu, temandu-se ca intensificarea miscarii putea duce la slabirea poziei lor de clasa,au abandonat revolutia, chiar in timpul desfasurarii ei.Nicolae Balcescu scria mai tarziu lui Alexandru Golescu-Albu ca:” locotenenta domneasca a sacrificat autonomia tarii Portii Otomane”, iar “fratii tai au fost partasi la aceasta nenorocita afacere”. La 1866, Nicolae Golescu participa la conspiratia organizata pentru detronarea lui Cuza si aducerea unui principe strain, renuntand astfel definitive la ideile ce il insufletisera in momentul izbucnirii revolutiei.

In a doua jumatate a secolului trecut,doctorul Carol Davila, casatorit cu Ana, nepoata lui Dinicu Golescu, continua traditiile inaintate ale Golestilor.Personalitate cu o bogata activitate, doctoral carol Davila a organizat serviciul sanitar military si ocrotirea sanatatii publice, a pus bazele invatamantului mediu sanitar, si mai apoi al Scolii Nationale de medicina si farmacie din Bucuresti(1857).In timpul razboiului de independenta (1877-1878) a condos serviciul sanitary al armatei, dovedind exceptionale calitati organizatorice. Este autorul unor opere deosebit de valoroase pentru stiinta medicala romaneasca.

Fii lui Carol Davila si-au petrecut anii copilariei la Golesti.Unul din ei, Alexandru Davila, si-a cucerit un deosebit renume ca un om de teatru, militand neobosit pentru afirmarea dramaturgiei nationale si universale.El este autorul dramei istorice in versuri”Vlaicu-Voda”, capitol dintr-o proiectata trilogie “Mirciada”, una din operele de baza ale repertoriului dramatic romanesc.O mare parte a dramei “Vlaicu-Voda” a fost scrisa la Golesti, in tacerea si farmecul locuitorilor de aici.La conacul din Golesti,Alexandru Davila se intalnea cu alti oameni de seama ai scrisului romanesc, cu care se antrena in inflacarate discutii literare.Printre ei se gasea de regula, si Alexandru Odobescu, care indragea mult pitorescul conacului pe care il vizita destul de des.

Rasfoind filele istoriei de-a lungul a mai multor veacuri, avem putinta sa preciem rolul pe care membrii familiei Golescu l-au avut in desfasurarea unor evenimente importante contemporane lor si, mai ales, sa pretuim activitatea pe care generatiile secolului al XIX-lea au depus-o pentru dezvoltarea culturii si stiintei romanesti.


MUZEUL

Ideea realizarii unui muzeu intr-un loc de bogate traditii istorice, cum este cel de la Golesti, a fost infaptuita in 1958, cand a fost deschisa sectia memoriala a familiei Golescu si o expozitie, care trata evenimentele istorice de la 1821, 1848 si 1859. Nucleul acestora l-au constituit materialele adunate in timpul restaurarii din 1942-1943.

In cladirea principala a conacului, la parter, a fost organizata sectia memoriala a generatiilor din familia Golescu care au trait in secolul al XIX-lea. Holul cel mare adaposteste o vasta biblioteca, in care se afla carti, albume si scrisori ale Golestilor, tablouri in ulei si fotografii ale diversilor membri ai familiei, care introduce vizitatorul in atmosfera epocii.Camera din dreapta intrarii, mobilata dupa obiceiul vremii, servea ca loc de primire al oaspetilor.Tablourile de pe perete reprezinta pe banul Radu Golescu, fiii acestuia:Nicolae, Iordache si Dinicu, precum sip e Zinca, sotia lui Dinicu. In fata salonului de oaspeti este amenajata camera de lucru a fiilor lui Dinicu:Stefan, Nicolae, Radu si Alexandru-Albu.Mobila, deosebit de simpla, formata din doua birouri si cateva scaune, scrisorile si obiectele de lucru pastrate aici, iatmosfera de vie activitate dusa de generatia pasoptista a Golestilor.

Din aceasta camera, o usa comunica cu dormitorul Zincai si al lui Dinicu, aranjat in stilul epocii, cu mobilier de stil Biedermeyer.

Ultima incapere, pe partea stanga a holului, este tot un dormitor, cu mobile de acelasi tipBiedermeyer, specific secolulu trecut, in care locuia atunci cand venea la Golesti doctoral Carol Davila.In nisa peretelui din stanga, se gaseste fotografia Anei, nepoata lui Dinicu Golescu si sotia doctorului Davila.Un tablou in ulei, datat in 1885, si o statuieta executata de sculptorul Carols Stork, il infatiseaza pe doctoral Davila. In aceasta camera va fi stat scriitorul Alexandru Davila, pe cand copil fiind, urma cursurile scolii satesti din Golesti si, mai apoi cand lucra la drama istorica”Vlaicu-Voda”.

Pe latura opusa camerelor de dormit se gaseste sufrageria de iarna, iar alaturi, in coltul de est al conacului”camera turceasca” cu mobilier in stil oriental(sec.VIII)

Sectia istorica a muzeului este amenajata in camera foisorului de deasupra portii de la intrare, unde si-a petrecut ultimele zile de libertate Tudor Vladimirescu, si unde se gasesc tablouri ce infatiseaza pe conducatorul miscarii revolutionare din 1821, statuia ecvestra, de proportii reduse a cestuia, documente si acte elaborate in timpul rascoalei, arme din acea epoca.Se mai afla aici usa originala, din lemn masiv de stejar, a culei de la Glogova, unde a locuit Tudor pe cand se gasea in slujba boierului Glogoveanu.

In cladirea din dreapta foisorului de la intrare, unde a functionat scoala infiintata de Dinicu Golescu, s-a amenajat sectia privind inceputurile invatamantului national in Tara Romaneasca. Se afla aici si prima gramatica romaneasca intocmita de Enache Vacarescu, o istorie universala si un tratat de filosofie, traduse de Eufrosin Poteca, un manual de geometrie, capitole reproduce din “regulamentul Organic”, cu privire la organizarea scolilor si programul de invatamant.Pe un panou este expus un exemplar original din primele caiete de caligrafie, ce s-a tiparit in Tara Romaneasca la 1837, iar in vitrine sunt expuse manuale scolare originale, folosite in scolile nationale din perioada”regulamentara”(1838-1848).

Intr-o alta incapere se pastreaza documente din vremea lui Dinicu Golescu, referitoare la infiintarea primei scoli inlimba romana de nivel superior din mediul satesc.Din lectura”Instiintarii’ lui Dinicu pentru deschiderea scolii, se poate vedea caracterul democratic al acesteia, caci putea”…merge fiii nobletii, ai norodului si macar sir obi, pamanteni si straini…avand toate si invatatura far de nici o plata…”Mai departe se arata ca acei din parinti(care) vor voi ca fiii dumnealor sa locuiasca dimpreuna cu scolarhul(directorul scolii), act pentru locuinta lor sunt jertfite toate odaile ce sunt inainte bisericii cum si casa cea mare imprejurata de zid si alte multe odai imprejurul curtii”.

Primul professor si director al scolii a fost Aaron Florian, chemat special de Dinicu din Transilvania, pentru a preda la scoala din Golesti. Alaturi de portretul lui se afla in expozitie copia programului de invatamant.Acesta era impartit in doua cursuri:cel inferior, cursul ghimnasticesc cu clasele I-V, iar cel superior, cursul filozoficesc, clasa a VI-a.Programul de invatamant cuprindea aritmetica, istoria si geografia Tarii Romanesti, geografia Europei si istoria popoarelor.

Sectia de istorie se continua in cladirea din aripa de sus a conacului, unde e amenajata expozitia”Rolul si locul Golestilor in istoria nationala” unde sunt expuse documente istorice, litografii de epoca, tablouri si obiecte personale, care atesta participarea generatiilor familiei Golestilor la marile evenimente ale istoriei moderne a Romaniei:Revolutia Nationala de la 1821, condusa de Tudor Vladimirescu, Revolutia burghezo-democratica de la 1848-1849, cu Unirea Principatelor in 1859, Indedependenta de stat din 1877 si formarea statului National Unitar Roman in 1918.

Cea de-a patra sectie, amenajata in cladirea de pe partea vestica a Conacului, este cea care prezinta etnografia si arta populara a judetului Arges.In primele incaperi sunt expuse uneltetraditionale ce exemplifica ocupatiile mai vechi si mai noi ale locuitorilor argeseni, incepand cu culesul din natura, pescuitul, albinaritul, continuind cu agricultura, pomicultura, viticultura, cresterea animalelor, incheind cu mestesugurile(olaritul,tesutul,dogaritul, fieraritul,etc)

Trezesc un interes aparte unelte ce poarta patina timpului si care s-au folosit la lucrarea pamantului(pluguri de lemn,grape, sape,coase, furci,car cu obezile rotilor si osiile fara cercuri de fier) roata olarului si celelalte instrumente de lucrat vasele de lut, unelte de prelucrare a lemnului, pentru confectionarea pieselor de mobilier si a obiectelor casnice, foalele, nicovala, ciocanul, clestele, din atelierul de fierarie, etc.

Sectia etnografica se incheie cu prezentarea obiectelor de interior ale casei si a maiestritelor costume populare din zonele etnofolclorice ale Argesului si Muscelului.