Din manuscrisele MOSULUI 0005 - Rara avis in terries
Rara avis in terries
22aug.ora 12.25

Numarul este legatura primordiala care stapaneste permanenta vesnica a lucrurilor din univers.
Philolaus Diels,fr.23.-

Hiperbola lui Juvenal(Satire,VI,165) o putem folosi numai despre lucrurile extraordinare; si Cik Damadian este un asemenea exemplar.Este adevarat ca a trecut in eternitate oarecum neobservat ca matematician pentru ca talentul sau binestiut in pictura, caricatura, desen n-a mai lasat loc –cel putin deopotriva- si autorului studiului dens: “Le Code des universaux linguistiques et des langues”, care merita o atentie deosebita.
Cult, poliglot, armeanul nostru care era bantuit de cifre; Drumul sau a ocolit atacarea frontala, pentru ca nu a putut banui limba adamica. Era firesc sa fi studiat temeinic, pentru ca, multe din observatiile sale sunt si azi semne de intrebare pentru filologi si lingvisti in general.
Ca de obicei ai nostri copiaza fie pe rusi- servind panslavismul, fie ideile apuse servind pangermanismul ori francofonia. Mai nou s-a format un grup nedeclarat de “englezizare” a cuvintelor. Rubricile permanente la radio si la televiziune repeta vechile erori ale ramasitelor Grauro-iordano-Coteanu&, si vor sa ne invete pe toti cursul anului I de filologie, ultimul rector fiind un Gheorghe Pruteanu,”tanar dar copt” cum ar zice nea Iancu, daca l’ar putea auzi cum bate cuvintele in cap in cele din urma, nimic nu s’alege de retinut. Este desigur o noutate pentru carutasi, fete batrane si angajati in termen, care duc dorul vorbelor de acasa, plecati nicaieri printre straini. Emisiunea este de umor.
Nefericirea ascultatorului e fumul in ochi al ragaielilor care se vor precepte cu poate si, dar, poate ca nu este….etc. Nimic précis.-
Inca din 1908- Ferdinand de Sassure observase ca marea dificultate este neprecizarea termenilor de baza. De aici ratacirile de tot felul de “probabilitati” linguistice, in care preopinentii inoata prin tulburea apa a incertitudinei. Pentru a iesi din impas Cik schimba referentialul si prin comparatia cuvintelor din graiuri diferite, aplicand metoda structuralista, prin monada, ajunge la adevaruri incontestabile, dar care Vai! duc la adevarurile biblice cu care nu este sufficient de familiarizat. Legaturile dintre diferitele segmente ale cunoasterii sunt fara dubiu. Anume demonstreaza acel 10/ol, deci pe 64-Tetractysul, prezent pretutindeni. Ocolind numerele mistice, oracolare, el ramane in domeniul logicii formale si nu poate prezenta si demonstra pe UNU, decat prin tangente bine alese.
Pornind de la numarul cardinal, care indica unitati, zeci, sute, etc, el aduce in prim plan o inscriptie a regelui Sargon II(722-705)a.H. urmasul lui Salmanasar V.. fondatorul dinastiei sargonide, cel care distruge in scripte regatul lui Israel. Inscriptia preciza: ’La longoeur de l’enceintre est de 16283 grandes coudees, ce qui correspond a la valeur de mon nom”. Este un bun exemplu de isomorfism intre cifra, litera, linie geometrica.
Marile civilizatii antice au cunoscut, corespondenta dintre cifra si litera, ceea ce este evident, numai ca postilele cu Cadmos, cu cifre indiene aduse de arabi, sunt de o naivitate hilara de vreme de piramida lui Huffu (Keops-Miron din Tomis), cuprinde o sinteza a stiintelor exacte. Or in mileniul III-a.H, nu aveam prea multe date despre arabi, nici despre indienii de pe Gange. Cronologia aminteste de egipteni cam din 3500a.H, da anul 2589 drept anul constructiei piramidei. Sargon si primul imperiu format din Sumer si Acad din 2345. Abia in 2900-2300 vom vorbii despre civilizatiile Harappa si Mohendjo-Daro, in India, numai ca scierea de acest tip e rezultatul trecerii pe acolo a ciobanilor dunareni, pentru ca scrierea este descifrabila cu codul get, codul unic al antichitatii.
Contemporana ii este civiulizatia Troiei inca nedefinita, pe cand Cik elabora lucrarea sa. Cu atat mai meritorie este cercetarea lui Damadian, cu cat azi constatam bucurosi ca intuitia sa a intins noi punti in cunoastere. Pornind de la bucla Renasterii, Cik observa bine filiatia de la Platon, la neoplatonicienii Marsilio Picino, Picco de la Mirondola, Laibnitz si D. Cantemir. Istoria hieroglifica a lui Cantemir, observa Cik foloseste de fapt scala numeralelor ordinale, ca o discontinuitate, plecand de la zece.
Punctul de vedere este demonstrabil in monada. Ar trebui adaugat ca, de fapt sirul numerelor pana la zece, insumate inseamna 55. Ca el cuprinde 30 suma numerelor pare = 25 suma celor impare. Or, 5+5=10(64!).-
Ar fi fost extraordinar daca ar fi gandit suficient asupra unei precizari a lui Cantemir din Metafisicaed.,1928,p.186-187, unde el scrie:
“ Sunt limbi care au 24 pana la 44 de sunete si nu se pot folosi de mai putine elemente pentru perfectiunea pronuntarii lor. La aceasta se mai adauga reciproca transmutare a literelor, de care se servesc deci, nuca eufonie (…) Totusi lasand la o parte toate acestea, ca fiind mai putin necesare, CINCI sunt cele ce se numesc VOCALE, iar celelalte se numesc MUTE sau SEMIMUTE. Care va fi gramaticul cel mai priceput, in asezarea literelor, care, pe langa cele CINCI VOCALE sa aseze tot atatea litere mute, adica, langa A, E, I , O , U sa adauge B, C, D, etc si sa arate cateva cuvinte, se pot compune cu aceste ZECE LITERE? Daca va reusi, voi fi nevoit sa cred fara sa mai fie nevoie de alt martor, ca toate limbile au fost inventate de mintea omeneasca, asa cum spun traditiile pagane. Daca nu, sa creada ei in adevarul ca vorbele din care se compun toate limbile si se exprima prin cele 24 pana la 44 elemente au fost revarsare daruita de Dumnezeu, in mod mistic si supranatural. De aici rezulta ca, daca mintea omeneasca nu poate afla cate cuvinte se pot compune, BARIM din ZECE LITEE, este conform cu adevarul, cu atat mai putin va afla cate se pot compune din 24 sau 44 de litere”-
Comparand cele de mai sus cu precizarea din Biblie(Fcerea, II,1;In vremea aceea era in tot pamantul o singura limba si un singur grai la toti”). Evident alaturi de precizarea Faraonului PSAMETIC,, cca.700, informatia din Biblie ar putea fi considerate punctul 0, cu conditia de a incepe o cercetare de fond asupra lingvisticii generale, ceea ce nu-I si simplu.
In Herodot ,Cartea a II-a avea la dispozitie o marturie interesanta care suna asa: ” Am facut multe experiente in viata mea ca sa aflu care a fost cel mai vechi popor si ce limba vorbea acel popor; in fine am ajuns la convingerea ca limba cea mai veche a fost a FRIGIENILOR, adica a PELASGILOR, si prin urmare este poporul cel mai vechi”. Nimeni nu se mai indoieste azi ca Pelasgii au creat civilizatia care ne intereseaza pe toti. Si tot in Biblie afla si pe cel care da numele primei civilizatii umane. Asfel in capitolul 11 afla filiatia lui PELEG din EBER care a trait 130 de ani, pana naste pe Ragav.. Numai ca avea un punct de sprijin inca din cap.10,24.,25, asfel: ” Lui Arfaxad I s’a nascut Cainan; lui Cainan I s’a nascut Selah; lui Selah I s’a nascut Eber. Iar lui Eber i s-au nascut doi fii: numele unuia era Peleg, pentru ca in zilele lui s-a impartit pamantul, si numele fratelui sau era Ioctan”. – Cum inscriptia REB s-a aflat la Ocnita de arheologul D.Berciu, nu e greu de observat ca Ioctan nu este altceva decat Ocnita-anagramat. Pelasgii vor fi deci pelegrinii, dar avand originea in tara Valcea, unde vom afla multe lucruri importante. De fapt, mult cautata Troie nu este dacat COZIA, iar discutatul loc de nastere a lui Iisus Hristos, (Betleem, Nazaret) este Stanisoara. Daca ar fi fost studiat mai atent Champollion, care avea un mare avantaj vorbind o latinofona iesita evident din limba primara, lucrurile se limpezeau din secolul trecut. Daca pentru profani nepriceperea limbii adamice este explicabila, e greu de spus la ce nivel oamenii o cunosc.
Prospaiala si superficialitatea din lingvistica noastra este clara devreme ce avem ” mai multe” scoli de lingvistica. Ce-i clar la Cluj, e… invers la Bucuresti sau Iasi, Timisoara, etc, desi avem o limba UNITARA - fenomen unic - pe un spatiu geografic ce depaseste hotarele de azi. Cum sa stim noi ceva clar, daca nici relatia romani/vlahi nu e clara? Daca afla orice “ noutate ” denigratoare fata de limba noastra, expertii o si dau pe piata. Cum afla ceva de bine, tac. Nu inteleg nimic din hatisul in care i-a lasat Turnul Babel. Nepricepand metafora, ei cauta cu sarguinta …..Turn, si corabia lui Noe! Infumurati, ingamfati, ca statul roman i-a trimis la studii in afara tarii, ei - cum spunea Eminescu - invata la Paris nodul cravatei, si-apoi pricopsesc norodul cu nerozia lor. Daca invata la Moscova, afla cuvintele noastre aduse de zarzavagii bulgari. Tot un drac! Platiti de straini sau numai de darvala, viitorii universitari tot nazalizeaza limba or o moflaie englezeste, si din 5vocale fac a si a(i)! o intrebare de bun simt ar fi : Stiu sau nu, ca habar n’au de limba? Eu banui ca nici nu-i intereseaza altceva decat “ crapelnita ”, si Gloria de suprafata, iar daca nu sunt si alte pareri sunt aruncate la cosul de gunoi.
Sa dam cateva lamuriri asupra invariantului universal 64, care este in general greu de aflat pentru neinitiati. Poate ca in Columna lui Brancusi nimeni nu s’a chinuit sa afle numarul suprafetelor poliedrice, pe lungul axei monumentului de la Targu-Jiu, 32 pe fiecare parte x2=64. Daca aici lucrurile erau simple, iata pe o stela egipteana din mileniul III(aprox.2700)a.H, lucrurile se complica. Sunt trei separatii verticale, iar cea din mijloc etajata. Lateralele au fiecare cate 3 elemente distincte, deci 3+3=6. In centru avem 4 elemente in partea superioara; am putea observa si in partea de jos 3 elemente dintre care doua sunt similare celor din laterale.
Alt exemplu este Templul Victoria - Nike de pe Acropole. Daca la cele 4 coloane adaugam cele doua de la intrare avem 4+2=6. Juxtapuse cele 4 restante se obtine invariantul 64. - Si mai dificil este rotundul Templu al celor 64 de ioghini, pentru cei care nu cunosc aceste amanunte.
Simplu este canonul lui Hocusai, in care evident avem relatia 16 la patrat. O stiu cei cre-si cumpara pantaloni, cum intind bratele, sa le ia lungimea….
Ce noutate sa stim ca diviziunile notei intregi din muzica duce prin 2, 4, 8, 16, 32 la 64? Ca , studiind in parallel Do, Re, Mi, Fa, Sol, La, Si do si cu cea bisericeasca: Pa, Vu, Ga, Zo, Ni… dar si cu imnul inchinat de calugarul Gui d’Arezzo lui Ioan Botezatorul ( Ut queant laxis/ Resonare fibris/mira dgestatorul/Fa muli tuorum/SOL va poluti, LAbii reatum/ Sancte Iohannes….Aflam reletii noi, corespondenta sa zicem intre cota a treia Ga si Mi, componente de baza in relatia data de Evanghelia lui ioan… La inceput era cuvantul…..Mi din Eloh. IM, si Templul Gama de la Lotrisor. E simplu nu?
Iata de ce acela care vrea sa scrie istorie nu poate fi un simplu individ cu capul plin de date, fie si certe. El trebuie sa cam stie tot ce este esential din toate numitele stiinte-maruntite- pentru cei lipsiti de capacitatea de sinteza. De ce nu stim nimic cert? Raspunsul l-a dat tot demult Cantemir(Metafisica,p.185):
“Aproape toti cei care stiu sa citeasca stiu de unde si-au luat originea stiinta omeneasca si genurile de arta si speciile de stiinta si de arta, cate sunt; iar despre limbile omenesti, nimeni oricat de invatat ar fi nu stia de la cine si cand s-au aflat inceputul atator diferente( si doara limbile fiind organele de comunicare si ale stiintelor foarte necesare si fara care, lucru foarte important de notat, stiintele nu ar putea exista, autorii acestor limbi trebuiau celebrati de o mie de ori mai mult decat inventatorii celorlalte stiinte si arte) si, daca a fost numai o intamplare, ca un invidios prea puternic o fi sa stearga din catalogul memoriei umane numele unor autori atat de celebri, sa judece, ma rog, cei ce au judecata” cine sa judece? Cei care cred ca limba romaneasca am invatat-o de la soldatii romani????? Cei care peroreaza superioritatea Romei catolice, necunoscand decat teze antiromanesti??? Greu la deal cu boii, de orice fel!

10 noimbrie 1999
Tudor Diaconu