Rezultate 1 la 2 din 2

Subiect: Dumitru Stăniloae - Naţionalismul n sine luat, nici nu mntuie, nici nu pierde.

  1. #1
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    69.137

    Dumitru Stăniloae - Naţionalismul n sine luat, nici nu mntuie, nici nu pierde.

    Există deci şi un naţionalism prin care, practicndu-l cu credinţă, nu ne pierdem mntuirea, chiar dacă nu el propriu-zis ne mantuieşte, ci credinţa, spiritul creştin cu care l infuzăm. Naţionalismul n sine luat, nici nu mntuie, nici nu pierde. Dar n practică orice naţionalism sau mntuie, sau pierde, după cum este străbatut de credinţa creştină (Dumitru Stăniloae).

  2. #2
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    69.137
    Scurtă introducere n doctrina Naţional-Creştină
    Publicat n 16 august 2012 Remus Tănasă

    Doctrina naţional-creştină presupune o viziunea asupra societăţii axată pe trei piloni fundamentali: Dumnezeu, Neam şi Ţară. Naţionalism sincer și creştinism pur. Concepţia naţional-creştină afirmă simbioza dintre ortodoxie şi naţiune, fiind un curent care consideră ortodoxia elementul central al romnismului, adepţii acestui curent militnd pentru o societate şi un stat fundamentate pe valori creştine. Să fie clar pentru toţi că valori creştine nu este totuna cu stat teocratic!

    Naţionalismul, mai ales n forma sa etnicistă, este singura ideologie care are anumite similitudini cu doctrina creştinismului răsăritean: o concepţie organică asupra societăţii, preeminenţa comunităţii asupra indivizilor, rol important acordat tradiţiei. “Nu poţi să crezi n Dumnezeu dect dinlăuntrul etniei şi a patrie tale. Trebuie să stai cu picioarele pe ceva particular. Nu cred că există o contradicţie ntre sentimentul naţional şi credinţa n Dumnezeu. [...] Ortodoxia este mai puţin docilă la această campanie de sterilizare religioasă a cetăţenilor Europei. Ortodoxia este ncă vie. [...] Ortodoxia este privită ca o fortăreaţă care nu se lasă cucerită.” – spunea Sorin Lavric, n emisiunea “Actualitata credinţei”, din 27 ianuarie a.c., de la Radio Romnia Actualităţi. Problema intervine nsă atunci cnd iubirea de patrie e mai puternică dect iubirea de Dumnezeu.

    Unele cercetări au evidenţiat legătura strnsă dintre confesiune şi naţionalitate pe tot parcursul Evului Mediu romnesc şi rolul important jucat de biserică n păstrarea identităţii naţionale. Conform acestor studii, n mentalul colectiv al acelor vremuri, romn era sinonim cu ortodox, religia răsăriteană fiind o caracteristică a naţionalităţii, alături de limbă, origine, tradiţii etc.

    ncepnd cu a doua jumătate a secolului al xix-lea ia naştere n cadrul Bisericii Ortodoxe Romne, o concepţie care afirma simbioza dintre ortodoxie şi naţiune şi care considera religia răsăriteană unul dintre elementele definitorii ale neamului romnesc. Pornind de la premisa simbiozei dintre religie şi naţiune, naţional-creştinismul consideră că un stat care ignoră religia şi o societate fără valori creştine sunt condamnate la disoluţie. Această concepţie va renaşte n prima jumătate a secolului xx n cercurile intelectuale, sub forma ortodoxismului cultural, iar n final va cunoaşte şi forma sa politică prin intermediul mişcării legionare.

    “Naţiunea toată se va grupa mprejurul Bisericii, spre a forma un ntreg perfect, ca omul compus din trup şi suflet. Trupul fără suflet putrezeşte, sufletul fără trup iese din lumea aceasta şi trece n alte sfere. n lumea aceasta omul nu poate exista dect prin combinarea ntr-una a sufletului cu corpul. De aceea naţiunile fără religie nu pot prospera. Spre a prospera n cele materiale trebuie a progresa n cele morale, unde rangul nti l are religia şi Biserica, care trebuie cultivate odată cu ştiinţa şi cu cultura naţională” (episcopului Melchisedec al Romanului). Sunt sintetizate aici principalele elemente care alcătuiesc concepţia naţional-creştină: ideea simbiozei organice, analogă celei dintre suflet şi corp, dintre creştinism, pe de o parte, şi naţiune, stat, societate, pe de altă parte; legătura dintre progresul material şi religie şi afirmaţia conform căreia societăţile fără religie sunt condamnate la stagnare materială.

    “Există deci şi un naţionalism prin care, practicndu-l cu credinţă, nu ne pierdem mntuirea, chiar dacă nu el propriu-zis ne mantuieşte, ci credinţa, spiritul creştin cu care l infuzăm. Naţionalismul n sine luat, nici nu mntuie, nici nu pierde. Dar n practică orice naţionalism sau mntuie, sau pierde, după cum este străbatut de credinţa creştină” (Dumitru Stăniloae).

Informații subiect

Utilizatori care navighează n acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează n acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •