http://taraalmajului.ro/about-joomla
Asezare geograficaŢara sau Valea Almăjului este situată în sud-vestul României, în cadrul Munţilor Banatului, fiind o veritabilă depresiune intramontană de-a lungul Văii Nerei (Nergăniului), orientată aproximativ est – vest, cu o lungime de circa 30 km şi o lăţime de 10 km. Are aspectul unei copăi (carliţe), mărginite la nord de munţii Semenicului şi Aninei, de munţii Almăjului în sud şi est şi munţii Locvei în vest.
Până în anii 1828-1829, Ţara Almăjului avea satele, cu excepţia celor din munţi, desfiinţate de administraţia austriacă, situate într-un pătrat cu latura de circa 10 km (liniile Prigor – Borlovenii Vechi şi Dalboşeţ - Moceriş), iar căile de acces, mai mult poteci decât drumuri, aproape inexistente astăzi, legau zona cu Caransebeşul, prin Borlovenii Vechi, Lăpuşnicel, Teregova, cu Iablaniţa şi Craina – peste Brăcelcova, cu Orşova – de la Rudăria, prin munţii Almăjului, cu Oraviţa şi pusta Caraşului – prin Poneasca şi Brădet, dar şi prin Valea Scocului şi cu Biserica Albă – prin Buceaua, peste munţii Locvei.
În anii 1828-1829, Almăjul se extinde prin înfiinţarea localităţilor Borlovenii Noi (Breazova), în est şi Şopotu Nou (Buceaua), în vest; se restructurează reţeaua de drumuri astfel că, în prezent, accesul în Valea Almăjului, este posibil dinspre Oraviţa – peste Marila (peste 800 m) şi Anina, pe Valea Minişului, dinspre Caransebeş şi Orşova, prin Iablaniţa, Cheile Globului, Ţărova (peste 400 m) şi Cheile Prigorului şi dinspre Moldova Nouă, pe un drum de creastă – pietruit pe alocuri cu piatră de râu – care vine peste „Gheorghe” la Şopotul Nou.
Din punct de vedere fizico-geografic, depresiunea Almăjului s-a format prin scufundarea acestei zone ovale în miocen, urmată de de o acoperire a mării terţiare. În cadrul Văii Almăjului se pot separa două zone: Dealurile Bozoviciului şi depresiunea propriu-zisă a Almăjului. Dealurile Bozoviciului sunt situate pe latura nord-vestică a depresiunii, la poalele Munţilor Aninei şi Semenicului, fiind formate predominant din şisturi cristaline, cu incluziuni de banatite.
Deoarece râurile au transportat şi depus peste fundamentul de şisturi cristaline străvechi, cantităţi apreciabile de materiale aluvionare, depresiunea propriu-zisă a Almăjului are o petrografie în care sunt cuprinse şisturi cristaline, peste care s-au depus depozite de pietrişuri, nisipuri, marne şi argile, intercalate de tufuri şi cărbuni. În urma acţiunii de depundere de tip piemontan, relieful se prezintă sub formă de trepte concentrice, în care s-a produs adâncirea reţelei hidrografice. Astfel au rezultat cele trei trepte de relief specifice unor asemenea zone: dealurile piemontane, terasele şi lunca, dezvoltată mai accentuat spre munţii Almăjului.
Predominante pentru zona Almăjului sunt solurile brune luvice şi soluri brune argiloiluviale, dar şi solurile brune eu-mezobazice, iar în lunca Nerei, soluri pseudogleice luvice şi albice.
În ceea ce priveşte subsolul regiunii, există zăcăminte de cărbune în special brun (exploatate în trecut, dar şi în prezent) şi aur (motiv pentru care au fost aduşi prin 1800 ţigani băieşi din Oltenia, s-a mai încercat exploatarea după 1900, dar în prezent este abandonată).
Datorată munţilor ce o înconjoară de jur-împrejur, Depresiunea Almăjului are o climă blândă, cu influenţe mediteraniene. Temperatura medie anuală, este cuprinsă între 9 şi 10 °C, iar cantitatea anuală de precipitaţii însumează 700-800 mm, cu valori mai crescute în zona alpină. Forma de groapă ovală, face ca vânturile să afecteze foarte puţin zona, ceea ce conduce în multe nopţi la fenomenul de inversiune termică: aerul rece coboară în depresiune şi face că de multe ori, Bozoviciul să devină polul frigului din Româmia, în tgimp ce localităţile învecinate, Oraviţa şi Moldova Nouă, unde este prezent fenomenul de foen, au cele mai ridicate temperaturi!
Ţara Almăjului este străbătută de Nera (Neărgăni); având mai multe izvoare în munţii Semenicului, pătrunde în Almăj la Borlovenii Vechi, culege toate pâraiele de pe cele două versante: Minişul, Lăpuşnicul şi Mocerişul, respectiv, Prigor, Rudărica, Bănia, Gârbovăţ şi Bârz, şi-l părăseşte la Şopotul Nou prin cele mai lungi chei din ţară (circa 20 km).
Flora şi fauna sunt deosebit de bogate; în pădurile seculare predomină fagul dar în amestec cu o gamă extrem de diversificată de alte specii, ceea ce face ca toamna, paleta culorilor să devină aproape ireal de diversificată. Din păcate se pare că stejarul a cam dispărut din zonă, ultimul „stăjer”, de dimensiuni uriaşe şi cu o vîrstă matusalemică, aflat în raza comunei Bănia, s-a uscat în anii ’30; de asemenea, din cauza lipsei de întreţinere şi a frecventelor incendii, multe pajişti au început să se sălbăticească şi prin aceasta, să se producă scăderea valorii nutritive a nutreţurilor produse de acestea.
Răspunde cu citat
Marcaje