Stenograma şedinţei Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. desfăşurată la 26 aprilie 1972 (fragment)



Tov. Nicolae Ceauşescu: Trecem la punctul nr. 7: cu privire la unele hărţi şi documente ce prezintă aspecte politice deosebite şi care urmează să fie expuse la Muzeul de istorie a R.S. Romnia. n fond, care pun probleme deosebite, tovarăşe Miron?

Tov. Miron Constantinescu: Tovarăşe Ceauşescu, aici, n nota pe care o aveţi şi dumneavoastră, referitoare la tratate, o parte sunt expuse pnă la pagina 4, pnă la declaraţia Sfatului ţării; n paginile 4-8 sunt: această declaraţie a Sfatului ţării la Congresul general al Bucovinei, care nu este expusă şi nu este n sălile muzeului, apoi Rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din 18 noiembrie/1 decembrie 1918 la pagina 8 şi celelalte documente din anii 1919-1920, care sunt expuse n sălile muzeului. Mai departe, la paginile 14, 15 şi 16 sunt documentele referitoare la schimburi de note ntre Uniunea Sovietică şi Romnia, notele din 1940, care nu sunt expuse.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Tratatul acela ntre Petru I şi Dimitrie Cantemir n care garanta graniţele Moldovei pnă la Nistru de ce nu este?

Tov. Miron Constantinescu: Este un extras.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu este deloc. Să fie şi acesta, şi apoi să fie cel din 1812 (Bucureşti, răpirea Basarabiei).

Tov. Miron Constantinescu: Tratatul ca atare nu este, dar este un fragment.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Tratatul prin care se recunoaşte că Moldova este una singură şi este a lui Dimitrie Cantemir şi apoi a lui Ştefan cel Mare.

Tov. Manea Mănescu: Cel din 1710-1711 semnat la Iaşi trebuie pus ntreg (1711).

Tov. Nicolae Ceauşescu: Adică să semnalăm toate tratatele ncheiate şi cu turcii, şi cu ruşii, şi cu austriecii, istoria bazată pe documente.

Tov. Miron Constantinescu: Este al lui Mircea cel Mare semnat cu turcii, n care recunosc statul suveran şi independent al Munteniei pnă la Marea cea mare.

Tov. Petre Lupu: Hărţile acestea ce probleme pun? (se uită pe hărţi)

Tov. Niculescu-Mizil (secretar C.C. al. P.C.R.): E harta geto-dacilor, unde erau ei răspndiţi, că nu erau numai pe teritoriul ţării noastre.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Ei s-au răspndit pnă n Cehoslovacia.

Tov. Petre Lupu: Şi slavii nu s-au ntins după aceea?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Slavii au fost după aceea. Tovarăşi, să dăm toate documentele cu Mircea cum a fost. Ei nu neagă nimic. Zice că s-au numit de bună voie şi nesiliţi de nimeni.

Tov. Petre Lupu: Numai cu Romnia.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Vor să scrie ntr-o revistă din Bucureşti şi spun că n 1940 de bună voie şi n mod paşnic s-a realizat aceasta şi că Bucovina a trecut datorită faptului că aparţinea Uniunii Sovietice. Aceasta trebuie să o publicăm noi. Ce să-i spunem U.R.S.S.?! Atunci puneţi-le n negru acestea neapărat.

Tov. Gogu Rădulescu: Acestea sunt hărţile din perioada respectivă (arată pe hartă).

Tov. Miron Constantinescu: Da.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aceasta este după Pacea de la Paris. Eram vecini cu cehii şi cu polonezii. Acestea nu pun problema mişcărilor ţărăneşti de la sfrşitul lui 1940, după tratatul de la Moscova şi Dictatul de la Viena. Deci, acestea sunt cteva. Şi pentru a nu mai fi nici o discuţie, trebuie n 1940 să publice nota sovietică şi fie să o publice aşa cum este şi răspunsul romn. Să punem şi nota.

Tov. Miron Constantinescu: Da. Schimbul de note o să-l punem.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Acestea ar fi problemele care se pun pe bază de documente, le putem da numai. Ei le discută n fiecare zi acum; le publicăm ca oamenii să le cunoască şi acolo să spună clar că ia Bucovina ca despăgubire. Şi atunci spunem să vadă şi lumea cum se aplică marxism-leninismul n acţiune. Este aici protocolul cu Titulescu, dar el a fost proiect.

Tov. Miron Constantinescu: Da, n-a fost ratificat, că nici Titulescu n-a putut.

Tov. Leonte Răutu: l poate contesta.

Tov. Niculescu-Mizil: Da l pot contesta n publicaţiile lor istorice.

Tov. Gogu Rădulescu: N-are valoare juridică.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să punem decretul lui Lenin că ne va restitui tezaurul cnd va fi clasa muncitoare la putere. Şi să spunem: Cnd va fi clasa muncitoare la putere n Romnia? Trebuie să se restituie 120 de tone de aur, nu fustele nu ştiu cui.

Tov. Niculescu-Mizil: Au dat.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Ce au dat? Cloşca cu pui att (1956, incomplet). Din ceea ce au dat sunt şi monedele. Fusta reginei n-are valoare, putea să şi-o ţină ei să o pună la muzeu.

Tov. Gogu Rădulescu: Tovarăşe Ceauşescu, dacă momentul e potrivit?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă n-o punem n muzeu acuma (nu văd cnd).

Tov. Corneliu Burtică: nu spunem adevărul.

Tov. Nicolae Ceauşescu: De aceea am spus să o discutăm, deoarece eu m-am dus, am văzut şi m-am gndit să discutăm, ca să nu spună nimeni că poate ar fi bine să o punem sau să nu o punem pnă ce nu punem şi altele, că mai sunt şi altele.

Tov. Niculescu-Mizil: Cred că este bine să facem acest lucru. n ce priveşte hărţile nu am nici o rezervă, cred că trebuie să vedem n principiu ca hărţile să fie cele de atunci, cnd vorbeşti de Mircea cel Bătrn vorbeşti de Mircea să oglindească perioada lui şi cred că şi din punct de vedere ştiinţific şi politic nu se pot ridica probleme.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi de tratatele care au fost?

Tov. Niculescu-Mizil: Cu tratatele sunt de acord, cu rezerva la momentul 1918, la declaraţia Sfatului ţării şi la documentele care confirmă acest lucru. Cu 1940 cred că este foarte bine să dăm notele cu sovieticii, dacă guvernul nu doreşte, l priveşte.

Tov. Petre Lupu: Mi se pare că ei au publicat deja.

Tov. Niculescu-Mizil: Da, dar n ultimele articole denaturează istoria, că nu le convine să spună să statul sovietic a luat un teritoriu drept despăgubire de război, a anexat un teritoriu: este un act care contravine tezei leniniste privind războiul şi pacea.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Parcă Prusia nu este tot anexată.

Tov. Niculescu-Mizil: Ce să discutăm de Prusia, să vorbească prusacii.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Poate să-i convingă şi pe germani că Prusia n-a fost niciodată germană.

Tov. Niculescu-Mizil: Afară de chestiunea aceasta cu protocolul, care este un document.

Tov. Nicolae Ceauşescu: L-a pus.

Tov. Leonte Răutu: Putem cita din lucrări, ce dacă nu avem un act autentic.

Tov. Niculescu-Mizil: Aici dăm trunchiat acest moment. Dacă dăm cu Franţa este recunoscut acest lucru , cu Basarabia, apoi să dăm şi că U.R.S.S. n-a recunoscut, să dăm aici n mod părtinitor chestiunea aceasta. Iar n legătură cu Sfatul ţării cred că ar trebui să punem pe cineva să se ocupe mai ndeaproape, să avem un studiu al nostru că am avut studii mai vechi care au spus ntr-un fel, dar să avem un studiu al nostru, făcut cu mintea noastră. n afară de aceasta, vedeţi ce aprigă polemică este cu Sfatul ţării.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Vor să-i convingă pe slaviştii de la ei că nu a fost valabil.

Tov. Niculescu-Mizil: Basarabia s-a unit cu Romnia nu numai pe baza Sfatului ţării, ci şi cu ocazia comuniştilor. Dacă dăm numai Sfatul nu este realist. Şi deciziile care s-au luat n Sfatul ţării s-au luat cu mare mpărţire de voturi, au fost şi alte organisme. Pun problema din punct de vedere al utilităţii politice. Noi pnă acum n-am abordat sub nici o formă problema Sfatului ţării. Abordarea acestei probleme va ridica o serie de chestiuni. Din al doilea considerent propun ca să facem un studiu, să avem un punct de vedere al nostru despre Sfatul ţării.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să strngem toate documentele, mai trăiesc şi oameni care au memorie ncă, să-l luăm pe Ion Inculeţ (18 nov. 1940, acesta ncetase din viaţă)

Tov. Leonte Răutu: Nu ştiu dacă mai trăieşte.

Tov. Gogu Rădulescu: Pnă acum o lună era, trăia.

Tov. Manea Mănescu: El a fost la nceput preşedinte. (Ion Inculeţ, preşedintele Sfatului ţării n perioada 21 nov. 1917-27 martie 1918)

Tov. Nicolae Ceauşescu: Trebuie să ne clarificăm.

Tov. Miron Constantinescu: Situaţia este, din punct de vedere istoric, următoarea: noi am studiat ntr-o perioadă, din nsărcinarea lui Gheorghiu-Dej, n 1954. n studiul făcut atunci s-au constatat următoarele fapte documentare, că n perioada 1918 n Basarabia erau două autorităţi, exista Sfatul ţării pe de o parte şi exista Consiliul sovietelor de soldaţi, al sovietelor muncitorilor şi ţăranilor Rumcerot (front romnesc); erau ostaşi din fosta armată rusă, care erau de diferite naţionalităţi şi care, pe lngă comandamentul militar, aveau şi un congres al sovietelor, dar acesta era mai mult de ostaşi dect de populaţie din Basarabia; era o dualitate, puterea Sfatului ţării pe de o parte şi congresul Sovietelor de militari, muncitori şi ţărani de pe lngă Rumcerot, care avea centrul ntre aceste două puteri. S-a ncheiat şi o nţelegere ntre guvernul Averescu şi Rumcerot, care a rămas n vigoare pnă n toamna anului 1918.

Tov. Niculescu-Mizil: Nu numai n Basarabia, ci şi n alte părţi existau două tipuri de organe. Sigur că eu spun că ar trebui studiat, pentru că nu suntem nici destul de documentaţi, că avem şi rămăşiţe ale unor interpretări mai vechi şi să vedem amănunţit.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Problemele se pun aşa. Sigur că au existat acolo din ce publică ei chiar acum nişte comitete comunale; acestea nu pot să fie ca organisme care să fi hotărt n numele populaţiei basarabene, pentru că totuşi Sfatul ţării a constituit un organism local. Dar, independent de aceasta, faptul că Basarabia a fost luată n 1812 pe nedrept, acesta este un lucru foarte clar; aşa că aici nu este vorba că discutăm Sfatul ţării că a fost muncitoresc sau cum a fost. Sigur că nu a fost muncitoresc, dar lupta de eliberare naţională a fost şi este dusă şi astăzi nu numai cu muncitori. Aceasta este toată problema. Nu spune nimeni că Sfatul ţării a fost un organism pentru comunism. Din acest punct de vedere avea dreptate, era un organism burghezo-democratic, de aceea nu este vorba să spunem că Sfatul ţării a fost un organism revoluţionar şi voia să instaureze socialismul n Basarabia; nimeni nu poate să susţină acest lucru. Dar n ce priveşte problema alipirii sau revenirii Basarabiei, aceasta este altă problemă.

Tov. Leonte Răutu: Aşa este.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Ceea ce au spus sovieticii este adevărat că a fost burghez, dar n toată lumea mişcările de eliberare naţională, n fond, s-au desfăşurat n cea mai mare parte şi, şi astăzi sub conducerea sau mpreună cu burghezia; chiar n Africa şi n alte părţi, este o realitate, nu este ceva nou, aşa cum au arătat şi Marx, Engels şi Lenin. Deci nu e vorba ca să ncercăm să spunem că Sfatul ţării a fost revoluţionar, marxist-leninist; era o organizaţie burgheză.

Tov. Miron Constantinescu: Toate partidele, att cel conservator, ct şi alte partide burgheze, erau n Sfatul ţării.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Noi după poziţia aceasta trebuie să analizăm, să vedem problema. Noi doar condamnăm şi guvernul burghez din Romnia şi nu spunem că n Romnia a fost un guvern muncitor, ci un regim burghezo-moşieresc de teroare pe care l-am condamnat şi mpotriva căruia am luptat. Aceasta este o problemă a ornduirii care a existat n Basarabia şi n Romnia: este una, şi alta este problema naţională. Sunt două lucruri deosebite. Sigur că lupta mpotriva burgheziei nseamnă şi lupta pentru egalitate naţională. Ei au rezolvat n Uniunea Sovietică problema burgheziei, dar nu au rezolvat problema naţională n mod marxist-leninist. Dar aceasta este o altă problemă.

Tov. Niculescu-Mizil: Eu n-am abordat problema de fond.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi eu acelaşi lucru astăzi.

Tov. Gogu Rădulescu: n ce priveşte perioada pnă la revoluţia din 1917, pe baza documentelor, cred că n ceea ce priveşte momentul 1812 pot fi puse chiar hărţi ruseşti. Şi eu am o singură chestiune. Rezerva mea este dacă să introducem acum declaraţia Sfatului ţării, o să pară că are caracterul unei revendicări care se aşază după revoluţia rusă. Şi mai am o rezervă, şi de aceea aş susţine ce spune tov. Mizil, să discutăm nti pentru noi. Totuşi Sfatul ţării a avut o alipire şi un tratat. Ei au venit ncoace şi cu dorinţa burgheziei basarabene de ajutor. Numai n chestiunea n care se poate discuta din punct de vedere al marxism-leninismului, mai ales că discutăm ca ntre state socialiste.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Astăzi discutăm două state socialiste şi atunci discuţia trebuie să se plaseze ca ntre tovarăşi.

Tov. Gogu Rădulescu: Ar putea spune că aţi fi vrut ca Basarabia să nu fie atunci un stat socialist, ci un stat burghezo-moşieresc?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi Romnia trebuia să devină socialistă şi am luptat pentru aceasta.

Tov. Gogu Rădulescu: Dar ar putea spune: Noi am transformat-o mai nainte. Aici este o chestiune, dacă să intrăm n acestă chestiune pe calea aceasta a unei expoziţii. Şi chestiune aceasta de la pagina 8: Adunarea naţională proclamă ndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii romne la ntreg Bănatul cuprins ntre rurile Murăş, Tisa şi Dunăre.

Tov. Miron Constantinescu: Pe panou, pasajul acesta a rămas n afară. Aici este documentarul pentru conducerea partidului.

Tov. Niculescu-Mizil: Aici se spune că aceasta va fi n muzeu.

Tov. Miron Constantinescu: Nu, n sală nu este.

Tov. Niculescu-Mizil: Să fie textul exact cum a fost pus la Alba Iulia.

Tov. Leonte Răutu: Hărţile acestea să fie prezentate aşa; acestea redau mult mai bine că Basarabia a fost un pămnt al Moldovei. n al doilea rnd 1812 trebuie prezentat. Eu nclin să prezentăm şi documentele din 1940, să redăm declaraţiile sovietice, să apară aşa cum este n documentele lor. Dacă vor să revină asupra celor de acolo, să facă ei treaba aceasta. n ceea ce priveşte momentul 1918 trebuie să găsim o formă de a reflecta; n acel moment Basarabia a intrat n componenţa statului romn. Nu ne convine nouă că ei aceasta vor face, vor pune problema dacă Basarabia este pămnt moldovenesc, cum era Sfatul ţării? Burghez, neburghez, justificat, nejustificat, să reiasă de acolo ideea că Basarabia a fost pămnt moldovenesc.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Sunt de acord, n conformitate cu hotărrea marii majorităţi a poporului basarabean, Basarabia a trecut la Romnia.

Tov. Leonte Răutu: Este mult mai bine aşa.

Tov. Niculescu-Mizil: Sigur că da, deoarece n Sfatul ţării s-a votat cu 60 de voturi contra.

Tov. Leonte Răutu: Se plasează pe o platformă de discuţie care nu e bună; că va trece ca un fir roşu prin toate momentele acestea că a fost pămntul Moldovei, că a fost o perioadă cnd acesta a fost luat, că trei judeţe s-au ntors (1856), că acestea apoi au fost luate (1878) etc.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Cel puţin acelea trei să fie.

Tov. Manea Mănescu: Inclusiv de la Dimitrie Cantemir.

Tov. Leonte Răutu: O chestiune mică care se referă la Tratatul de pace de la Bucureşti prin care Cadrilaterul intra n componenţa statului romn, la pagina 4. Sunt de acord, dar sunt nişte cărţi poştale, cred că nu este bine să publicăm actele acestea auxiliare, ci să publicăm tratatul.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Da, şi n alte cazuri tot aşa să procedăm.

Tov. Gheorghe Stoica: Din punct de vedere istoric lucrurile sunt foarte clare. Eu aş spune că mişcarea muncitorească din Romnia ntotdeauna a luat atitudine naintea primului război: de exemplu actul de la 1913; a apărut n 1913 un număr special al ziarului Romnia muncitoare, ncadrată n negru.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Puneţi-o.

Tov. Gheorghe Stoica: Acest lucru este clar şi atitudinea mişcării muncitoreşti care a fost n timpul acestor evenimente.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Puneţi pe Gherea.

Tov. Gheorghe Stoica: n 1918 era Sfatul ţării, dar n acelaşi timp a fost şi partidul care a dus lupta n acel timp, a fost un partid. Şi cadrele de atunci, şi eu, şi tovarăşul Prvulescu am luptat mpotriva teroarei, a regimului de atunci. Problema este că are să o interpreteze ca revendicare teritorială; ei duc de pe acum o acţiune, şi duc o acţiune nu numai n ceea ce priveşte Sfatul ţării, ci şi cu aceste sofisme. Problema este că, fără ndoială, va fi luată ca o revendicare teritorială.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Sfatul ţării nu-l putem pune, n-are rost.

Tov. Gheorghe Stoica: Şi apoi cine iscăleşte?

Tov. Niculescu-Mizil: N-are importanţă.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Cine era atunci?

Tov. Leonte Răutu: Ţarul Alexandru I (sic! Nicolae II)

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aş propune să renunţăm la documentele cu Sfatul ţării din muzeu, să facem o documentare mai bună pentru uz intern, consultnd documentele şi ale Sfatului ţării şi ale U.R.S.S. şi ale diferitelor pături revoluţionare, consultnd şi Romnia muncitoare etc.

Tov. Niculescu-Mizil: Inclusiv poziţiile P.C.R. după 1921.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aceasta este o problemă. nsă aici să nu punem Sfatul ţării, să punem harta n care este trasat aşa cum este şi să ne referim la tratatul de la Adrianopol (1829). Şi apoi să punem momentul 1940. ntre timp să punem o hartă cu luptele revoluţionare şi organizaţiile Partidului Comunist Romn n toată perioada aceasta dintre 1920-1940, toate grevele inclusiv pe unde am fost şi noi la conferinţe cu partidul, cu U.T.C.-ul; eu am fost şi n Cernăuţi şi n Chişinău. Acestea sunt evenimente de istorie şi nu poate nimeni să le nege. Să punem apoi 1940, trecerea lor la Uniunea Sovietică şi cele două note şi răspunsuri care sunt documente oficiale. Apoi dăm tratatul de pace şi ce s-a făcut.

Tov. Miron Constantinescu: Este foarte bine aşa.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Ei, de fapt, prin tot ceea ce fac, n primul rnd răspund la frămntările de acolo, dar prin acuzaţia istoricilor naţionalişti burghezi vor să forţeze un răspuns, n care noi să spunem: Domnule, e adevărat ce spuneţi voi şi aveţi dreptate. Ei nu vor polemică, vor un răspuns n care să-i aprobăm. Nu le convine polemica că pierd.

Tov. Leonte Răutu: Caracterul acestei serii este foarte provocator.

Tov. Nicolae Ceauşescu: l punem pe tovarăşul Marx să le vorbească. Ei nu vor polemică; ştiu că la noi sunt ntr-adevăr istorici burghezi, Sfatul ţării, aşa şi pe dincolo, şi o săStenograma şedinţei Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. desfăşurată la 26 aprilie 1972 (fragment)



Tov. Nicolae Ceauşescu: Trecem la punctul nr. 7: cu privire la unele hărţi şi documente ce prezintă aspecte politice deosebite şi care urmează să fie expuse la Muzeul de istorie a R.S. Romnia. n fond, care pun probleme deosebite, tovarăşe Miron?

Tov. Miron Constantinescu: Tovarăşe Ceauşescu, aici, n nota pe care o aveţi şi dumneavoastră, referitoare la tratate, o parte sunt expuse pnă la pagina 4, pnă la declaraţia Sfatului ţării; n paginile 4-8 sunt: această declaraţie a Sfatului ţării la Congresul general al Bucovinei, care nu este expusă şi nu este n sălile muzeului, apoi Rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din 18 noiembrie/1 decembrie 1918 la pagina 8 şi celelalte documente din anii 1919-1920, care sunt expuse n sălile muzeului. Mai departe, la paginile 14, 15 şi 16 sunt documentele referitoare la schimburi de note ntre Uniunea Sovietică şi Romnia, notele din 1940, care nu sunt expuse.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Tratatul acela ntre Petru I şi Dimitrie Cantemir n care garanta graniţele Moldovei pnă la Nistru de ce nu este?

Tov. Miron Constantinescu: Este un extras.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu este deloc. Să fie şi acesta, şi apoi să fie cel din 1812 (Bucureşti, răpirea Basarabiei).

Tov. Miron Constantinescu: Tratatul ca atare nu este, dar este un fragment.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Tratatul prin care se recunoaşte că Moldova este una singură şi este a lui Dimitrie Cantemir şi apoi a lui Ştefan cel Mare.

Tov. Manea Mănescu: Cel din 1710-1711 semnat la Iaşi trebuie pus ntreg (1711).

Tov. Nicolae Ceauşescu: Adică să semnalăm toate tratatele ncheiate şi cu turcii, şi cu ruşii, şi cu austriecii, istoria bazată pe documente.

Tov. Miron Constantinescu: Este al lui Mircea cel Mare semnat cu turcii, n care recunosc statul suveran şi independent al Munteniei pnă la Marea cea mare.

Tov. Petre Lupu: Hărţile acestea ce probleme pun? (se uită pe hărţi)

Tov. Niculescu-Mizil (secretar C.C. al. P.C.R.): E harta geto-dacilor, unde erau ei răspndiţi, că nu erau numai pe teritoriul ţării noastre.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Ei s-au răspndit pnă n Cehoslovacia.

Tov. Petre Lupu: Şi slavii nu s-au ntins după aceea?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Slavii au fost după aceea. Tovarăşi, să dăm toate documentele cu Mircea cum a fost. Ei nu neagă nimic. Zice că s-au numit de bună voie şi nesiliţi de nimeni.

Tov. Petre Lupu: Numai cu Romnia.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Vor să scrie ntr-o revistă din Bucureşti şi spun că n 1940 de bună voie şi n mod paşnic s-a realizat aceasta şi că Bucovina a trecut datorită faptului că aparţinea Uniunii Sovietice. Aceasta trebuie să o publicăm noi. Ce să-i spunem U.R.S.S.?! Atunci puneţi-le n negru acestea neapărat.

Tov. Gogu Rădulescu: Acestea sunt hărţile din perioada respectivă (arată pe hartă).

Tov. Miron Constantinescu: Da.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aceasta este după Pacea de la Paris. Eram vecini cu cehii şi cu polonezii. Acestea nu pun problema mişcărilor ţărăneşti de la sfrşitul lui 1940, după tratatul de la Moscova şi Dictatul de la Viena. Deci, acestea sunt cteva. Şi pentru a nu mai fi nici o discuţie, trebuie n 1940 să publice nota sovietică şi fie să o publice aşa cum este şi răspunsul romn. Să punem şi nota.

Tov. Miron Constantinescu: Da. Schimbul de note o să-l punem.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Acestea ar fi problemele care se pun pe bază de documente, le putem da numai. Ei le discută n fiecare zi acum; le publicăm ca oamenii să le cunoască şi acolo să spună clar că ia Bucovina ca despăgubire. Şi atunci spunem să vadă şi lumea cum se aplică marxism-leninismul n acţiune. Este aici protocolul cu Titulescu, dar el a fost proiect.

Tov. Miron Constantinescu: Da, n-a fost ratificat, că nici Titulescu n-a putut.

Tov. Leonte Răutu: l poate contesta.

Tov. Niculescu-Mizil: Da l pot contesta n publicaţiile lor istorice.

Tov. Gogu Rădulescu: N-are valoare juridică.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să punem decretul lui Lenin că ne va restitui tezaurul cnd va fi clasa muncitoare la putere. Şi să spunem: Cnd va fi clasa muncitoare la putere n Romnia? Trebuie să se restituie 120 de tone de aur, nu fustele nu ştiu cui.

Tov. Niculescu-Mizil: Au dat.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Ce au dat? Cloşca cu pui att (1956, incomplet). Din ceea ce au dat sunt şi monedele. Fusta reginei n-are valoare, putea să şi-o ţină ei să o pună la muzeu.

Tov. Gogu Rădulescu: Tovarăşe Ceauşescu, dacă momentul e potrivit?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă n-o punem n muzeu acuma (nu văd cnd).

Tov. Corneliu Burtică: nu spunem adevărul.

Tov. Nicolae Ceauşescu: De aceea am spus să o discutăm, deoarece eu m-am dus, am văzut şi m-am gndit să discutăm, ca să nu spună nimeni că poate ar fi bine să o punem sau să nu o punem pnă ce nu punem şi altele, că mai sunt şi altele.

Tov. Niculescu-Mizil: Cred că este bine să facem acest lucru. n ce priveşte hărţile nu am nici o rezervă, cred că trebuie să vedem n principiu ca hărţile să fie cele de atunci, cnd vorbeşti de Mircea cel Bătrn vorbeşti de Mircea să oglindească perioada lui şi cred că şi din punct de vedere ştiinţific şi politic nu se pot ridica probleme.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi de tratatele care au fost?

Tov. Niculescu-Mizil: Cu tratatele sunt de acord, cu rezerva la momentul 1918, la declaraţia Sfatului ţării şi la documentele care confirmă acest lucru. Cu 1940 cred că este foarte bine să dăm notele cu sovieticii, dacă guvernul nu doreşte, l priveşte.

Tov. Petre Lupu: Mi se pare că ei au publicat deja.

Tov. Niculescu-Mizil: Da, dar n ultimele articole denaturează istoria, că nu le convine să spună să statul sovietic a luat un teritoriu drept despăgubire de război, a anexat un teritoriu: este un act care contravine tezei leniniste privind războiul şi pacea.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Parcă Prusia nu este tot anexată.

Tov. Niculescu-Mizil: Ce să discutăm de Prusia, să vorbească prusacii.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Poate să-i convingă şi pe germani că Prusia n-a fost niciodată germană.

Tov. Niculescu-Mizil: Afară de chestiunea aceasta cu protocolul, care este un document.

Tov. Nicolae Ceauşescu: L-a pus.

Tov. Leonte Răutu: Putem cita din lucrări, ce dacă nu avem un act autentic.

Tov. Niculescu-Mizil: Aici dăm trunchiat acest moment. Dacă dăm cu Franţa este recunoscut acest lucru , cu Basarabia, apoi să dăm şi că U.R.S.S. n-a recunoscut, să dăm aici n mod părtinitor chestiunea aceasta. Iar n legătură cu Sfatul ţării cred că ar trebui să punem pe cineva să se ocupe mai ndeaproape, să avem un studiu al nostru că am avut studii mai vechi care au spus ntr-un fel, dar să avem un studiu al nostru, făcut cu mintea noastră. n afară de aceasta, vedeţi ce aprigă polemică este cu Sfatul ţării.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Vor să-i convingă pe slaviştii de la ei că nu a fost valabil.

Tov. Niculescu-Mizil: Basarabia s-a unit cu Romnia nu numai pe baza Sfatului ţării, ci şi cu ocazia comuniştilor. Dacă dăm numai Sfatul nu este realist. Şi deciziile care s-au luat n Sfatul ţării s-au luat cu mare mpărţire de voturi, au fost şi alte organisme. Pun problema din punct de vedere al utilităţii politice. Noi pnă acum n-am abordat sub nici o formă problema Sfatului ţării. Abordarea acestei probleme va ridica o serie de chestiuni. Din al doilea considerent propun ca să facem un studiu, să avem un punct de vedere al nostru despre Sfatul ţării.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să strngem toate documentele, mai trăiesc şi oameni care au memorie ncă, să-l luăm pe Ion Inculeţ (18 nov. 1940, acesta ncetase din viaţă)

Tov. Leonte Răutu: Nu ştiu dacă mai trăieşte.

Tov. Gogu Rădulescu: Pnă acum o lună era, trăia.

Tov. Manea Mănescu: El a fost la nceput preşedinte. (Ion Inculeţ, preşedintele Sfatului ţării n perioada 21 nov. 1917-27 martie 1918)

Tov. Nicolae Ceauşescu: Trebuie să ne clarificăm.

Tov. Miron Constantinescu: Situaţia este, din punct de vedere istoric, următoarea: noi am studiat ntr-o perioadă, din nsărcinarea lui Gheorghiu-Dej, n 1954. n studiul făcut atunci s-au constatat următoarele fapte documentare, că n perioada 1918 n Basarabia erau două autorităţi, exista Sfatul ţării pe de o parte şi exista Consiliul sovietelor de soldaţi, al sovietelor muncitorilor şi ţăranilor Rumcerot (front romnesc); erau ostaşi din fosta armată rusă, care erau de diferite naţionalităţi şi care, pe lngă comandamentul militar, aveau şi un congres al sovietelor, dar acesta era mai mult de ostaşi dect de populaţie din Basarabia; era o dualitate, puterea Sfatului ţării pe de o parte şi congresul Sovietelor de militari, muncitori şi ţărani de pe lngă Rumcerot, care avea centrul ntre aceste două puteri. S-a ncheiat şi o nţelegere ntre guvernul Averescu şi Rumcerot, care a rămas n vigoare pnă n toamna anului 1918.

Tov. Niculescu-Mizil: Nu numai n Basarabia, ci şi n alte părţi existau două tipuri de organe. Sigur că eu spun că ar trebui studiat, pentru că nu suntem nici destul de documentaţi, că avem şi rămăşiţe ale unor interpretări mai vechi şi să vedem amănunţit.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Problemele se pun aşa. Sigur că au existat acolo din ce publică ei chiar acum nişte comitete comunale; acestea nu pot să fie ca organisme care să fi hotărt n numele populaţiei basarabene, pentru că totuşi Sfatul ţării a constituit un organism local. Dar, independent de aceasta, faptul că Basarabia a fost luată n 1812 pe nedrept, acesta este un lucru foarte clar; aşa că aici nu este vorba că discutăm Sfatul ţării că a fost muncitoresc sau cum a fost. Sigur că nu a fost muncitoresc, dar lupta de eliberare naţională a fost şi este dusă şi astăzi nu numai cu muncitori. Aceasta este toată problema. Nu spune nimeni că Sfatul ţării a fost un organism pentru comunism. Din acest punct de vedere avea dreptate, era un organism burghezo-democratic, de aceea nu este vorba să spunem că Sfatul ţării a fost un organism revoluţionar şi voia să instaureze socialismul n Basarabia; nimeni nu poate să susţină acest lucru. Dar n ce priveşte problema alipirii sau revenirii Basarabiei, aceasta este altă problemă.

Tov. Leonte Răutu: Aşa este.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Ceea ce au spus sovieticii este adevărat că a fost burghez, dar n toată lumea mişcările de eliberare naţională, n fond, s-au desfăşurat n cea mai mare parte şi, şi astăzi sub conducerea sau mpreună cu burghezia; chiar n Africa şi n alte părţi, este o realitate, nu este ceva nou, aşa cum au arătat şi Marx, Engels şi Lenin. Deci nu e vorba ca să ncercăm să spunem că Sfatul ţării a fost revoluţionar, marxist-leninist; era o organizaţie burgheză.

Tov. Miron Constantinescu: Toate partidele, att cel conservator, ct şi alte partide burgheze, erau n Sfatul ţării.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Noi după poziţia aceasta trebuie să analizăm, să vedem problema. Noi doar condamnăm şi guvernul burghez din Romnia şi nu spunem că n Romnia a fost un guvern muncitor, ci un regim burghezo-moşieresc de teroare pe care l-am condamnat şi mpotriva căruia am luptat. Aceasta este o problemă a ornduirii care a existat n Basarabia şi n Romnia: este una, şi alta este problema naţională. Sunt două lucruri deosebite. Sigur că lupta mpotriva burgheziei nseamnă şi lupta pentru egalitate naţională. Ei au rezolvat n Uniunea Sovietică problema burgheziei, dar nu au rezolvat problema naţională n mod marxist-leninist. Dar aceasta este o altă problemă.

Tov. Niculescu-Mizil: Eu n-am abordat problema de fond.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi eu acelaşi lucru astăzi.

Tov. Gogu Rădulescu: n ce priveşte perioada pnă la revoluţia din 1917, pe baza documentelor, cred că n ceea ce priveşte momentul 1812 pot fi puse chiar hărţi ruseşti. Şi eu am o singură chestiune. Rezerva mea este dacă să introducem acum declaraţia Sfatului ţării, o să pară că are caracterul unei revendicări care se aşază după revoluţia rusă. Şi mai am o rezervă, şi de aceea aş susţine ce spune tov. Mizil, să discutăm nti pentru noi. Totuşi Sfatul ţării a avut o alipire şi un tratat. Ei au venit ncoace şi cu dorinţa burgheziei basarabene de ajutor. Numai n chestiunea n care se poate discuta din punct de vedere al marxism-leninismului, mai ales că discutăm ca ntre state socialiste.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Astăzi discutăm două state socialiste şi atunci discuţia trebuie să se plaseze ca ntre tovarăşi.

Tov. Gogu Rădulescu: Ar putea spune că aţi fi vrut ca Basarabia să nu fie atunci un stat socialist, ci un stat burghezo-moşieresc?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi Romnia trebuia să devină socialistă şi am luptat pentru aceasta.

Tov. Gogu Rădulescu: Dar ar putea spune: Noi am transformat-o mai nainte. Aici este o chestiune, dacă să intrăm n acestă chestiune pe calea aceasta a unei expoziţii. Şi chestiune aceasta de la pagina 8: Adunarea naţională proclamă ndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii romne la ntreg Bănatul cuprins ntre rurile Murăş, Tisa şi Dunăre.

Tov. Miron Constantinescu: Pe panou, pasajul acesta a rămas n afară. Aici este documentarul pentru conducerea partidului.

Tov. Niculescu-Mizil: Aici se spune că aceasta va fi n muzeu.

Tov. Miron Constantinescu: Nu, n sală nu este.

Tov. Niculescu-Mizil: Să fie textul exact cum a fost pus la Alba Iulia.

Tov. Leonte Răutu: Hărţile acestea să fie prezentate aşa; acestea redau mult mai bine că Basarabia a fost un pămnt al Moldovei. n al doilea rnd 1812 trebuie prezentat. Eu nclin să prezentăm şi documentele din 1940, să redăm declaraţiile sovietice, să apară aşa cum este n documentele lor. Dacă vor să revină asupra celor de acolo, să facă ei treaba aceasta. n ceea ce priveşte momentul 1918 trebuie să găsim o formă de a reflecta; n acel moment Basarabia a intrat n componenţa statului romn. Nu ne convine nouă că ei aceasta vor face, vor pune problema dacă Basarabia este pămnt moldovenesc, cum era Sfatul ţării? Burghez, neburghez, justificat, nejustificat, să reiasă de acolo ideea că Basarabia a fost pămnt moldovenesc.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Sunt de acord, n conformitate cu hotărrea marii majorităţi a poporului basarabean, Basarabia a trecut la Romnia.

Tov. Leonte Răutu: Este mult mai bine aşa.

Tov. Niculescu-Mizil: Sigur că da, deoarece n Sfatul ţării s-a votat cu 60 de voturi contra.

Tov. Leonte Răutu: Se plasează pe o platformă de discuţie care nu e bună; că va trece ca un fir roşu prin toate momentele acestea că a fost pămntul Moldovei, că a fost o perioadă cnd acesta a fost luat, că trei judeţe s-au ntors (1856), că acestea apoi au fost luate (1878) etc.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Cel puţin acelea trei să fie.

Tov. Manea Mănescu: Inclusiv de la Dimitrie Cantemir.

Tov. Leonte Răutu: O chestiune mică care se referă la Tratatul de pace de la Bucureşti prin care Cadrilaterul intra n componenţa statului romn, la pagina 4. Sunt de acord, dar sunt nişte cărţi poştale, cred că nu este bine să publicăm actele acestea auxiliare, ci să publicăm tratatul.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Da, şi n alte cazuri tot aşa să procedăm.

Tov. Gheorghe Stoica: Din punct de vedere istoric lucrurile sunt foarte clare. Eu aş spune că mişcarea muncitorească din Romnia ntotdeauna a luat atitudine naintea primului război: de exemplu actul de la 1913; a apărut n 1913 un număr special al ziarului Romnia muncitoare, ncadrată n negru.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Puneţi-o.

Tov. Gheorghe Stoica: Acest lucru este clar şi atitudinea mişcării muncitoreşti care a fost n timpul acestor evenimente.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Puneţi pe Gherea.

Tov. Gheorghe Stoica: n 1918 era Sfatul ţării, dar n acelaşi timp a fost şi partidul care a dus lupta n acel timp, a fost un partid. Şi cadrele de atunci, şi eu, şi tovarăşul Prvulescu am luptat mpotriva teroarei, a regimului de atunci. Problema este că are să o interpreteze ca revendicare teritorială; ei duc de pe acum o acţiune, şi duc o acţiune nu numai n ceea ce priveşte Sfatul ţării, ci şi cu aceste sofisme. Problema este că, fără ndoială, va fi luată ca o revendicare teritorială.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Sfatul ţării nu-l putem pune, n-are rost.

Tov. Gheorghe Stoica: Şi apoi cine iscăleşte?

Tov. Niculescu-Mizil: N-are importanţă.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Cine era atunci?

Tov. Leonte Răutu: Ţarul Alexandru I (sic! Nicolae II)

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aş propune să renunţăm la documentele cu Sfatul ţării din muzeu, să facem o documentare mai bună pentru uz intern, consultnd documentele şi ale Sfatului ţării şi ale U.R.S.S. şi ale diferitelor pături revoluţionare, consultnd şi Romnia muncitoare etc.

Tov. Niculescu-Mizil: Inclusiv poziţiile P.C.R. după 1921.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aceasta este o problemă. nsă aici să nu punem Sfatul ţării, să punem harta n care este trasat aşa cum este şi să ne referim la tratatul de la Adrianopol (1829). Şi apoi să punem momentul 1940. ntre timp să punem o hartă cu luptele revoluţionare şi organizaţiile Partidului Comunist Romn n toată perioada aceasta dintre 1920-1940, toate grevele inclusiv pe unde am fost şi noi la conferinţe cu partidul, cu U.T.C.-ul; eu am fost şi n Cernăuţi şi n Chişinău. Acestea sunt evenimente de istorie şi nu poate nimeni să le nege. Să punem apoi 1940, trecerea lor la Uniunea Sovietică şi cele două note şi răspunsuri care sunt documente oficiale. Apoi dăm tratatul de pace şi ce s-a făcut.

Tov. Miron Constantinescu: Este foarte bine aşa.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Ei, de fapt, prin tot ceea ce fac, n primul rnd răspund la frămntările de acolo, dar prin acuzaţia istoricilor naţionalişti burghezi vor să forţeze un răspuns, n care noi să spunem: Domnule, e adevărat ce spuneţi voi şi aveţi dreptate. Ei nu vor polemică, vor un răspuns n care să-i aprobăm. Nu le convine polemica că pierd.

Tov. Leonte Răutu: Caracterul acestei serii este foarte provocator.

Tov. Nicolae Ceauşescu: l punem pe tovarăşul Marx să le vorbească. Ei nu vor polemică; ştiu că la noi sunt ntr-adevăr istorici burghezi, Sfatul ţării, aşa şi pe dincolo, şi o să spună: condamnăm şi noi Sfatul ţării.

Tov. Virgil Trofin: Vor o bază care să le ntărească poziţia. Polemica le-ar dăuna.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să nu ne amestecăm.

Tov. Virgil Trofin: De acord cu poziţia dvs. Este mai bine aşa.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu le putem răspunde: n Romnia istorici burghezi nu mai sunt, dacă există la voi, luptaţi-vă şi convingeţi-i.

Tov. Miron Constantinescu: Studiind documentele Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, la Congresul din 1919 am dat peste o mare polemică ntre Lenin şi Buharin. Buharin spunea că lupta trebuie dusă de clasa muncitoare aliată cu ţărănimea şi cu alte pături; Lenin arăta că nicăieri n lume nu este aşa, că frontul de eliberare naţională cuprinde şi burghezia, şi nu se poate ignora realitatea istorică, iar n luptă participă burghezia, clasa muncitoare, ţărănimea. Şi n cele din urmă s-a dat dreptate lui Lenin.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să procedăm aşa, de acord, tovarăşi? (Toţi tovarăşii sunt de

Tov. Virgil Trofin: Vor o bază care să le ntărească poziţia. Polemica le-ar dăuna.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să nu ne amestecăm.

Tov. Virgil Trofin: De acord cu poziţia dvs. Este mai bine aşa.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu le putem răspunde: n Romnia istorici burghezi nu mai sunt, dacă există la voi, luptaţi-vă şi convingeţi-i.

Tov. Miron Constantinescu: Studiind documentele Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, la Congresul din 1919 am dat peste o mare polemică ntre Lenin şi Buharin. Buharin spunea că lupta trebuie dusă de clasa muncitoare aliată cu ţărănimea şi cu alte pături; Lenin arăta că nicăieri n lume nu este aşa, că frontul de eliberare naţională cuprinde şi burghezia, şi nu se poate ignora realitatea istorică, iar n luptă participă burghezia, clasa muncitoare, ţărănimea. Şi n cele din urmă s-a dat dreptate lui Lenin.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să procedăm aşa, de acord, tovarăşi? (Toţi tovarăşii sunt de acord