Walt Whitman

[latan.elena]

WALT WHITMAN: CANTEC DESPRE MINE

Walt Whitman
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Walter Whitman (n. 31 mai 1819 - d. 26 martie 1892) a fost un poet, eseist, jurnalist şi umanist american. Considerat „cel mai mare poet american” de către mulţi pe când trecuseră doar patru ani de la moartea sa, Whitman este văzut ca primul poet urban. El a fost unul dintre reprezentanţii tranziţiei de la transcendentalism la realism, opera sa arătându-se influenţată de ambele curente. Opera sa a fost tradusă în mai mult de douăzeci şi cinci de limbi străine. Walt Whitman este unul din cei mai influenţi şi controversaţi poeţi din canonul american. Scrierile sale au fost caracterizate drept un „rude shock” („şoc puternic”) şi drept „the most audacious and debatable contribution yet made to American literature” (cea mai îndrăzneaţă şi discutabilă contribuţie adusă până acum literaturii americane). Aşa cum scrie Walt Whitman în „Leaves of Grass (By Blue Ontario's Shore)”, „Rimele şi versificatorii pier... America îşi va justifica existenţa, daţi-i timp...”
Primii ani
Walter Whitman s-a născut pe 31 mai 1819 în West Hills, Long Island, într-o familie de quakeri (persoane aparţinând „Religious Society of Friends”, sectă formată în secolul XVII), avându-i ca părinţi pe Walter şi pe Louisa Van Velsor Whitman. A fost al doilea copil din nouă. Fratele său mai mare nu a supravieţuit dincolo de copilărie. Mama lui, de origine olandeză, era aproape analfabetă, în timp ce tatăl său era un dulgher quaker. În 1823 familia s-a mutat în Brooklyn, unde timp de şase ani Walt a studiat în şcoli publice. Avea să fie singura educaţie oficială primită de poet. Mama sa l-a învăţat despre valorile familiale, iar, după moartea tatălui său, Walt s-a ocupat de protejarea familiei sale. Walt Whitman a moştenit atitudinea de gânditor liber, bazată pe principiile de libertate intelectuală şi politică, din partea tatălui său, care l-a familiarizat cu ideile socialiştilor Frances Wright şi Robert Dale Owen, precum şi ale quaker-ului liberal Elias Hicks, şi ale teistului conte Volney.
Unul dintre avantajele locuirii în Brooklyn a fost ocazia lui Whitman de a vedea oameni faimoşi în zilele în care aceştia vizitau New York City. Astfel, el i-a văzut pe preşedintele Andrew Jackson sau pe marchizul de Lafayette. Acesta din urmă a ajuns personajul principal al uneia din poveştile legate de copilăria lui Whitman, deoarece, în timpul vizitei sale la New York l-a ales pe micuţul Walt (avea pe-atunci doar şase ani) din mulţime şi l-a ridicat pe umerii săi. Whitman avea să interpreteze acest eveniment ca un fel de predare de ştafetă : eroul francez al Revoluţiei Americane, arătându-l pe viitorul poet al democraţiei, imigranţilor din energeticul oraş în care o naţiune se inventa cu fiecare zi.

POEZII DE WALT WHITMAN
În româneşte de Mihnea Gheorghiu

Zile senine

Nu printr-o mare iubire,
Nu prin bogăţie, prin onoruri din anii maturităţii,
prin victorii în politică sau în război,
Vei avea zile senine.
Dar, pe măsură ce viaţa se duce şi toate
furtunoasele pasiuni se potolesc,
Pe măsură ce splendide, vaporoase, tăcute
culori acoperă cerul de seară,
Pe măsură ce blândeţea, liniştea şi bogăţia
spiritului, ca un aer proaspăt şi îmbălsămat,
îţi umplu viaţa,
Pe măsură ce zilele se îmbracă în lumini patinate
şi merele coapte atârnă, obosite şi
leneşe, pe crengi,
Sosesc cele mai liniştite şi mai fericite
zile dintre toate,
Liniştitele şi fericitele zile senine.


Certitudini

Nu am nevoie de certitudini; eu sunt un om
preocupat de propriul său suflet.
Nu mă îndoiesc că, pe lângă chipul şi mâinile
pe care le cunosc, de sub tălpile mele mă
privesc chipuri pe care nu le cunosc,
chipuri liniştite şi reale.
Nu mă îndoiesc că măreţia şi frumuseţea lumii sunt ascunse
în orice nimic din lume.
Nu mă îndoiesc că sunt nemărginit şi că universurile
sunt nemărginite, dar, în zadar mă gândesc
cât sunt de nemărginite.
Nu mă îndoiesc că astrele şi sistemele astrale aleargă
prin cosmos cu un scop şi că într-o zi voi fi
şi eu ales să fac tot atât cât fac ele, ba
chiar mai mult.
Nu mă îndoiesc că aranjamentele provizorii continuă
şi continuă milioane de ani,
Nu mă îndoiesc că interiorul are un alt interior,
că exteriorul are un alt exterior, că vederea
are o altă vedere, că auzul are un alt auz şi
vocea o altă voce.
Nu mă îndoiesc că mult-plânsa moarte a unor tineri
bărbaţi este de prevăzut şi că moartea
unor tinere femei şi moartea unor copii mici
sunt de asemenea de prevăzut.
(Te-ai gândit că Viaţa a fost atât de bine prevăzută
şi că Moartea, care este sensul întregii Vieţi,
nu a fost la fel de bine prevăzută?)
Nu mă îndoiesc că naufragiile pe mare, indiferent
de grozăviile lor, indiferent a cui soţie,
al cui copil, al cui soţ, tată, iubit s-a
dus la fund, sunt prevăzute, la minut.
Nu mă îndoiesc că orice este în stare să se întâmple,
oriunde şi oricând, este prevăzut în inerenţa
lucrurilor.
Nu mă îndoiesc că Viaţa prevede totul în Timp şi
în spaţiu. Cred, însă, că Moartea e prevăzută
pentru toţi.


Cântec despre mine (24)

Eu nu pun degetul la gură, nu mă sfiesc,
Cu gingăşie egală mă-ndrept către cele din pântec
ca înspre cele din cap şi din inimi,
Împreunarea vă spun că-i la fel de solemnă ca
moartea.

Cred în carne şi în pofte,
Să văd, să aud, să ating toate aceste minuni, şi
fiecare părticică din mine e o minune.
Pe dinafară şi pe dinăuntru sunt dumnezeiesc şi
sfinţesc orice lucru pe care-l ating sau
care mă atinge,
Mirosul subsuorilor mele-i mai îmbălsămat ca orice
rugăciune,
Capul meu stă mai sus decât orice biserici şi biblii
şi crezuri.

Dacă aş adora vreun lucru mai mult decât altul acela ar fi
unicitatea trupului meu, sau a părţilor lui,
Tipar nevăzut al fiinţei mele, tu eşti acela!
Margini umbroase şi odihne, voi sunteţi!
Eşti tu, cuţit de plug al tăriei bărbăteşti!

E orişice mădular care mă pune în valoare!
Tu sângele meu roşu bogat! Şi tu, sângele meu alb,
esenţă palidă a vieţii mele!
Piept apăsat pe pieptul altora, eşti tu!
Tu, creierul meu şi voi, circumvoluţiuni oculte!


Cuiva, gata să moară

Dintre toţi, te-am ales pe tine, având un mesaj
să-ţi transmit.
Vei muri în curând. Îi las pe alţii să-ţi spună
ce le place. Eu nu pot să te mint.
Te iubesc, dar sunt corect şi fără milă: nu ai scăpare.
Încet, îmi aşez mâna dreaptă pe tine şi tu simţi.
Nu discut nimic. Îmi aplec capul şi aproape îl
acopăr.
Stau liniştit. Îţi rămân credincios,
Îţi sunt mai mult decât o soră de caritate, o
rudă sau un vecin.
Te scap de toate, în afară de existenţa ta
spirituală: e eternă;
de restul, în mod sigur, tu singur vei scăpa.
Trupul pe care îl vei părăsi va fi nimic
altceva decât murdărie.
Soarele izbucneşte în neînchise spaţii.
Te bat gânduri puternice şi eşti plin de încredere. Râzi.
Uiţi că eşti bolnav, aşa cum uit şi eu.
Nu-i mai vezi pe doctori, nu-ţi pasă de
prietenii care plâng,
Sunt eu cu tine.
Îi îndepărtez pe ceilalţi. Nu e nimic de
compătimit.
Eu nu te compătimesc. Te felicit.


În curând, va fi învinsă iarna

În curând, va fi învinsă iarna;
În curând, îngheţatele ferecături vor fi desfăcute
şi topite. Încă puţin
Şi aerul, pământul, valul, totul va fi cuprins
de plăcerea reînvierii şi a înfloririi; o mie de
forme vor răsări,
Din aceste amorţite movile, din aceste îngheţate
muşuroaie de pământ, ca din adânci
morminte vor răsări.
Ochi sensibili, urechi fine – cele mai delicate
însuşiri ale tale – tot ceea ce ia cunoştinţă
de frumuseţea naturii
Se va trezi şi se va umple cu această frumuseţe.
Tu vei observa aspectele simple, delicatele
minuni ale pământului,
Păpădia, trifoiul, smaraldina iarbă,
florile timpurii, primele parfumuri,
Arbustul pe care calci, verdele-galben al
salciei, înflorirea prunilor şi a cireşilor,
Sturzul, privighetoarea, mierla făcându-şi
auzit cântecul lor, rătăcitoarea pasăre albastră...
Spectacolul din fiecare an asemenea scene prezintă.


Tu eşti cea nouă?

Tu eşti cea nouă, atrasă către mine?
Ca să încep, te previn că, în mod sigur,
sînt foarte diferit de ceea ce presupui;
Oare crezi că vei găsi în mine iubitul tău?
Crezi că e uşor să mă faci să devin iubitul tău?
Crezi că prietenia mea îţi va da deplină
satisfacţie?
Crezi că sînt statornic şi credincios?
Nu vezi nimic altceva decît această înfăţisare,
acest calm şi răbdător mod al meu de a fi?
Crezi că te îndrepţi, pe un teren solid, către
un adevărat ecou?
O, visătoareo, nu te-ai gîndit că
aş putea fi o Fata Morgana, o iluzie?


Citate din Walt Whitman

Vreau soarele splendid şi tăcut cu toate razele sale orbitoare.
În încurcătură ne avem unul pe altul, fericiţi de a fi împreună, vorbind fără să spunem vreun cuvânt.
A vedea, a auzi, a pipăi sunt tot atâtea minuni; fiecare parte, fiecare particulă din făptura mea este o minune.
Eu intreb: cine este cel ce-a trecut inainte? Pentru ca eu vreau sa trec si mai inainte



Cântec despre mine
Fragment
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Versiune romaneasca de Emil Iliescu
E cineva fericit când se naşte?
Mă grăbesc să-i informez şi pe ea şi pe el
că la fel de fericit e unul care moare
şi eu ştiu asta

Eu trec pragul morţii cu cel care pleacă
şi-l trec înapoi cu noul născut la prima scăldătoare
eu nu-s doar acela cuprins între pălărie şi ghete
Şi observ felurite lucruri, nu-s două la fel
şi fiecare-i bun în felul său,
Pământul bun şi bunele stele şi toate
cele bune din sateliţii lor.

Eu nu sunt pământ, nici satelit al
vreunui pământ,
Eu sunt ortacul şi tovarăşul neamurilor
toate la fel de nepătrunse şi nemuritoare ca mine,
(Ele nu ştiu cât sunt, dar eu ştiu)

Fiecare soi e pentru sine şi-al său, pentru mine
şi-ai mei sunt masculinul şi femininul,
Pentru mine sunt cei ce-au fost băieţi şi
iubesc femei,
Pentru mine bărbatul semeţ care simte
cât de tare ustură rana insultei,
Pentru mine ibovnica şi fata bătrână,
pentru mine mamele şi mamele mamelor,
Pentru mine buzele care-au surâs şi ochii
care au plâns,
Pentru mine copiii şi cei ce fac copii.

Dezbrăcaţi-vă! nu sunteţi vinovaţi în ochii mei,
nici dispreţuiţi, nici daţi la rebut,
Văd prin mătase şi prin bumbac
dacă sunteţi voi sau nu sunteţi,
Vă dau târcoale, tenace, neobosit şi receptiv,
şi nu mă pot smulge de-aici.


Poeţi ai viitorului!
Traducere în limba română de Leon Leviţchi şi Tudor Dorin
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Poeţi ai viitorului! oratori, cântăreţi şi creatori ai melodiei,
Nu ziua de azi dreptate-mi va da şi nici rostului meu nu-i va sta mărturie,
Ci numai voi ce veţi veni pe aceste meleaguri, o nouă, atletică seminţie continentală, mai mare decât cele ce-au fost ori mai sunt încă.
Hai, ridicaţi-vă! Veniţi să-mi daţi mie dreptate!
Eu nu fac altceva decât, cu-o slovă-două, să prevestesc ce mâine va să fie.
Din umbră, o clipă doar răsar şi mă întorc în umbră.
Eu nu sunt decât un om care, trecând fără să se statornicească, îşi aruncă întâmplător spre voi privirea, apoi întoarce capul,
Lăsându-vă pe voi s-o înţelegeţi şi s-o desluşiţi,
Căci de la voi aşteaptă tot ce-i mai de seamă.

Sursa:WALT WHITMAN: CANTEC DESPRE MINE

[latan.elena]

Cântecul meu (versiunea din 1892)


DE WALT WHITMAN

1

Mă sărbătoresc și mă cânt,

Și ceea ce presupun că vei presupune,

Căci fiecare atom care îmi aparține, așa cum binele îți aparține.



Îmi plăcesc și îmi invit sufletul,

Mă aplec și mă relaxez observând o suliță de iarbă de vară.



Limba mea, fiecare atom din sângele meu, s-a format din acest pământ, acest aer,

Născut aici din părinți născuți aici din părinți la fel și părinții lor la fel,

Eu, acum treizeci și șapte de ani în perfectă sănătate, încep,

Sperând să înceteze până la moarte.



Crezuri și școli în amânare,

Retragerea cu un timp în urmă a fost suficientă la ceea ce sunt, dar nu a fost niciodată uitată,

Mă adăpostesc în bine sau în rău, îmi permit să vorbesc la orice pericol,

Natura fără control cu ​​energie originală.



2

Casele și camerele sunt pline de parfumuri, rafturile sunt pline de parfumuri,

Respir eu însumi parfumul și îl cunosc și îmi place,

Distilarea m-ar intoxica și pe mine, dar nu o voi lăsa.



Atmosfera nu este un parfum, nu are gust de distilare, este inodoră,

Este pentru gura mea pentru totdeauna, sunt îndrăgostit de ea,

Mă voi duce la malul de lângă pădure și voi fi nedissimulat și gol,

Sunt supărat să fie în contact cu mine.



Fumul propriei mele respirații,

Ecouri, ondulații, șoapte zumzete, rădăcină de dragoste, ață de mătase, picioare și viță de vie,

Respirația și inspirația mea, bătăile inimii mele, trecerea sângelui și a aerului prin plămâni,

Mirosul frunzelor verzi și al frunzelor uscate și al țărmului și al stâncilor de mare întunecate și al fânului din hambar,

Sunetul cuvintelor eructate ale vocii mele s-a desprins de vârtejele vântului,

Câteva săruturi ușoare, câteva îmbrățișări, o întindere a brațelor,

Jocul de strălucire și umbră pe copaci în timp ce crengile suple se dau,

Încântarea singură sau în goana străzilor, sau de-a lungul câmpurilor și dealurilor,

Sentimentul de sănătate, trilul de amiază plină, cântecul meu ridicându-mă din pat și întâlnind soarele.



Ai socotit o mie de acri de mult? ai socotit mult pământul?

Ai exersat atât de mult ca să înveți să citești?

Te-ai simțit atât de mândru să înțelegi sensul poeziei?



Oprește-te zi și noapte cu mine și vei avea originea tuturor poeziei,

Vei poseda binele pământului și al soarelui, (au mai rămas milioane de sori)

Nu vei mai lua lucrurile la mâna a doua sau a treia, nici nu te vei mai uita prin ochii morților, nici nu te vei hrăni cu spectrul din cărți,

Nici tu să nu te uiți prin ochii mei și să nu iei lucruri de la mine,

Vei asculta toate părțile și le vei filtra de la sine.



3

Am auzit ce vorbeau vorbitorii, despre început și sfârșit,

Dar nu vorbesc de început sau de sfârșit.



Nu a existat niciodată mai multe începuturi decât există acum,

Nici mai multă tinerețe sau vârstă decât există acum,

Și nu va fi niciodată mai multă perfecțiune decât există acum,

Nici mai mult rai sau iad decât există acum.



Îndemn și îndemn și îndemn,

Întotdeauna îndemnul procreant al lumii.



Din obscuritate, opusul este egal în avans, întotdeauna substanță și creștere, întotdeauna sex,

Întotdeauna o tricotură de identitate, întotdeauna distincție, întotdeauna o rasă de viață.



Să elaborezi nu este de folos, cei învățați și cei neînvățați simt că așa este.



Sigur ca cel mai sigur sigur, plumb în montanți, bine întins, înclinat în grinzi,

Stout ca un cal, afectuos, trufaș, electric,

Eu și acest mister aici stăm.



Limpede și dulce este sufletul meu și clar și dulce este tot ceea ce nu este sufletul meu.



Lipsei unuia îi lipsesc ambele, iar nevăzutul este dovedit de văzut,

Până când asta devine nevăzut și primește dovada la rândul său.



Arătând ce este mai bun și împărțindu-l de cel mai rău, vârsta deranjează vârsta,

Cunoscând starea perfectă și equanimitatea lucrurilor, în timp ce ei discută, eu tac și mă duc să mă scald și să mă admir.



Bun venit este fiecare organ și atribut al meu și al oricărui om inimos și curat,

Nici un inch, nici o particulă de un inch nu este ticălos și niciunul nu va fi mai puțin familiar decât restul.



Sunt mulțumit — văd, dansez, râd, cânt;

În timp ce tovarășul de pat îmbrățișat și iubitor doarme lângă mine toată noaptea și se retrage la vârful zilei cu călcare furișă,

Lăsându-mi coșuri acoperite cu prosoape albe umflând casa cu belșug,

Să-mi amân acceptarea și realizarea și să țip la ochi,

Că se întorc de la a se uita după și în josul drumului,

Și criptează imediat și arată-mi la un cent,

Exact valoarea lui unu și exact valoarea a doi, și care este înainte?



4

Călătorii și cei care întreabă mă înconjoară,

Oamenii pe care îi întâlnesc, efectul vieții mele timpurii asupra mea sau secția și orașul în care locuiesc, sau națiunea,

Cele mai recente date, descoperiri, invenții, societăți, autori vechi și noi,

Cina, rochia, asociații, înfățișarea, complimentele, cotizațiile,

Indiferența reală sau imaginară a unui bărbat sau femeie pe care-l iubesc,

Boala unuia dintre ai mei sau a mea, sau răul sau pierderea sau lipsa de bani, sau depresiile sau exaltările,

Bătălii, ororile războiului fratricid, febra știrilor îndoielnice, evenimentele neconforme;

Acestea vin la mine zile și nopți și pleacă din nou de la mine,

Dar ei nu sunt Eu însumi.



În afară de tragerea și tracțiunea standurilor ceea ce sunt,

Stă amuzat, mulțumit, plin de compasiune, inactiv, unitar,

Privește în jos, este erect sau îndoaie un braț pe o anumită odihnă impalpabilă,

Privind cu capul curbat lateral, curios ce va urma,

Atât în ​​joc, cât și în afara ei, și mă uit și mă întrebăm.



Înapoi văd în zilele mele unde am transpirat prin ceață cu lingviști și concurenți,

Nu am batjocuri sau argumente, asist și aștept.



5

Cred în tine sufletul meu, celălalt care sunt nu trebuie să se înjosească față de tine,

Și nu trebuie să fii umilit față de celălalt.



Pâine cu mine pe iarbă, slăbește opritorul din gât,

Nu cuvinte, nu muzică sau rimă vreau, nu obiceiuri sau prelegeri, nici măcar cele mai bune,

Numai liniștea care îmi place, zumzetul vocii tale valvulare.



Mă deranjează cum odată punem o dimineață de vară atât de transparentă,

Cum ți-ai așezat capul în jurul șoldurilor mele și te-ai întors ușor asupra mea,

Și mi-a despărțit cămașa de pe sânul meu și ți-ai cufundat limba în inima mea goală,

Și m-am întins până mi-ai simțit barba și m-ai ținut de picioare.



Iute s-a ridicat și a răspândit în jurul meu pacea și cunoștințele care trec toate argumentele pământului,

Și știu că mâna lui Dumnezeu este promisiunea a mea,

Și știu că duhul lui Dumnezeu este fratele meu,

Și că toți bărbații născuți vreodată sunt și frații mei, iar femeile surorile și iubitele mele,

Și că un kelson al creației este dragostea,

Și nelimitate sunt frunzele rigide sau căzute pe câmp,

Și furnici brune în puțurile mici de sub ele,

Și cruste cu mușchi ale gardului de viermi, pietre îngrămădite, soc, mullein și iarbă.



6

Un copil a spus Ce este iarba? aducându-mi-l cu mâinile pline;

Cum as putea sa ii raspund copilului? Nu știu ce este mai mult decât el.



Bănuiesc că trebuie să fie steagul dispoziției mele, din chestii verzi pline de speranță țesute.



Sau presupun că este batista Domnului,

Un cadou parfumat și un recorder picat în mod proiectat,

Purtând numele proprietarului cumva în colțuri, ca să vedem și să remarcăm și să spunem Al cui?



Sau presupun că iarba este ea însăși un copil, pruncul produs al vegetației.



Sau presupun că este o hieroglică uniformă,

Și înseamnă, încolțind deopotrivă în zone largi și zone înguste,

Crescând printre negri ca printre albi,

Kanuck, Tuckahoe, Congresman, Cuff, le dau la fel, le primesc la fel.



Și acum mi se pare părul frumos netuns al mormintelor.



Cu tandrețe te voi folosi iarba ondulată,

S-ar putea să transpiri din sânii tinerilor,

Poate că dacă i-aș fi cunoscut, i-aș fi iubit,

Poate că sunteți din bătrâni sau din urmași scoși curând din poala mamelor lor,

Și aici sunteți poale mamelor.



Această iarbă este foarte întunecată pentru a fi din capetele albe ale mamelor bătrâne,

Mai întunecat decât bărbile incolore ale bătrânilor,

Întuneric să vină de sub acoperișurile roșii ale gurii.



În cele din urmă, înțeleg atâtea limbi care rostesc,

Și înțeleg că nu vin degeaba de pe cerul gurii.



Aș vrea să pot traduce indicii despre tinerii și femeile morți,

Și indicii despre bătrâni și mame și despre urmașii scoși în curând din poale lor.



Ce crezi că s-a întâmplat cu tinerii și bătrânii?

Și ce crezi că s-a întâmplat cu femeile și copiii?



Sunt vii și bine undeva,

Cel mai mic mugur arată că într-adevăr nu există moarte,

Și dacă a existat vreodată a dus viața înainte și nu așteaptă la sfârșit să o aresteze,

Și a încetat în momentul în care viața a apărut.



Totul merge înainte și în afară, nimic nu se prăbușește,

Și a muri este diferit de ceea ce a presupus cineva și mai norocos.



7

A crezut cineva că este norocos să se nască?

Mă grăbesc să-l informez că este la fel de norocos să mor și știu asta.



Trec moartea odată cu moartea și nașterea cu pruncul proaspăt spălat și nu sunt ținut între pălărie și cizme,

Și examinează multe obiecte, nu există două la fel și toate bune,

Pământul bun și stelele bune, și adjunctele lor toate bune.



Nu sunt un pământ și nici un adjunct al unui pământ,

Sunt partenerul și tovarășul oamenilor, toți la fel de nemuritori și insondabili ca mine,

(Ei nu știu cât de nemuritori, dar eu știu.)



Fiecare fel pentru sine și pentru el, pentru mine, bărbatul și femeia mea,

Pentru mine cei care au fost băieți și care iubesc femeile,

Pentru mine, omul care este mândru și simte cum te ustură să fii disprețuit,

Pentru mine drăguța și bătrâna servitoare, pentru mine mame și mame de mame,

Pentru mine buze care au zâmbit, ochi care au vărsat lacrimi,

Pentru mine copiii și cei care naște copii.



Desfaceți! nu ești vinovat față de mine, nici învechit, nici aruncat,

Văd prin pânză și vichy dacă sau nu,

Și sunt prin preajmă, tenace, achizitiv, neobosit și nu pot fi scuturat.



8

Cel mic doarme în leagănul lui,

Ridic tifonul și mă uit îndelung și îndepărtează muștele în tăcere cu mâna.



Tânărul și fata roșie se întorc pe dealul stufos,

Le văd cu privirea de sus.



Sinuciderea se întinde pe podeaua însângerată a dormitorului,

Asist la cadavrul cu părul zbârcit, observ unde a căzut pistolul.



Bucuria pavajului, anvelopele cărucioarelor, zgomotul tălpilor cizmelor, vorbea despre promenade,

Omnibusul greu, șoferul cu degetul mare interogator, zgomotul cailor potcoși pe podeaua de granit,

Săniile de zăpadă, clincând, strigau glume, coji de bulgări de zăpadă,

Ura pentru favoriții populari, furia gloatelor răscolite,

Clapeta așternutului cu perdea, un om bolnav înăuntru transportat la spital,

Întâlnirea dușmanilor, jurământul brusc, loviturile și căderea,

Mulțimea emoționată, polițistul cu steaua lui lucrând repede la trecerea în centrul mulțimii,

Pietrele impasibile care primesc și returnează atâtea ecouri,

Ce gemete de suprahrăniți sau pe jumătate înfometați care cad loviti de soare sau în crize,

Ce exclamații ale femeilor luate brusc, care se grăbesc acasă și dau naștere copiilor,

Ce vorbire vie și îngropată vibrează mereu aici, ce urlete reținute de decor,

Arestări de criminali, dezgustări, oferte adultere făcute, acceptări, respingeri cu buze convexe,

Mă deranjează ele sau spectacolul sau rezonanța lor — vin și plec.



9

Ușile mari ale hambarului de la țară stau deschise și gata,

Iarba uscată din timpul recoltării încarcă căruța trasă încet,

Lumina limpede se joacă pe maro gri și verde întretăiat,

Brațelele sunt împachetate la cosița înclinată.



Sunt acolo, ajut, am venit întins deasupra încărcăturii,

I-am simțit zguduirile moi, un picior înclinat pe celălalt,

Sar de pe traverse și apuc trifoiul și timotei,

Și mă rostogolesc cu capul peste călcâie și îmi încurcă părul plin de fire.



10

Singur departe în sălbăticii și munți vânez,

Rătăcind uimit de propria mea lejeritate și veselie,

După-amiaza târziu, alegerea unui loc sigur pentru a petrece noaptea,

Aprinzând focul și prăjind vânatul proaspăt ucis,

Adorm pe frunzele adunate cu câinele și pistolul lângă mine.



Clipperul Yankee este sub pânzele ei, ea taie strălucirea și scud,



Ochii mei așează pământul, mă aplec la proba ei sau strig de bucurie de pe punte.



Barăcii și căpătorii de scoici s-au ridicat devreme și s-au oprit pentru mine,

Mi-am băgat capetele pantalonilor în cizme și am mers și m-am distrat;

Ar fi trebuit să fii cu noi în acea zi în jurul ibricului.



Am văzut căsătoria trapperului în aer liber în vestul îndepărtat, mireasa era o fată roșie,

Tatăl ei și prietenii lui stăteau lângă picioarele încrucișate și fumau prost, aveau mocasini în picioare și pături mari groase atârnând de umeri,

Pe un mal stătea capcanul, era îmbrăcat în mare parte în piei, barba și buclele lui luxuriante îi protejau gâtul, își ținea mireasa de mână,

Avea gene lungi, capul gol, pletele ei drepte aspre coborau pe membrele ei voluptoase și ajungeau până la picioare.



Sclavul fugar a venit la mine acasă și s-a oprit afară,

I-am auzit mișcările trosnind crengile mormanului de lemne,

Prin jumătatea ușii batante a bucătăriei l-am văzut moale și slăbit,

Și s-a dus unde s-a așezat pe un buștean și l-a dus înăuntru și l-a asigurat:

Și a adus apă și a umplut o cadă pentru trupul lui transpirat și picioarele învinețite,

Și i-am dat o cameră care a intrat din a mea și i-am dat niște haine grosolane curate,

Și amintește-ți perfect de ochii lui care se rotesc și de stângăcia lui,

Și amintește-ți că i-ai pus tencuieli pe fiele gâtului și gleznelor;

A stat cu mine o săptămână înainte să se recupereze și să treacă spre nord,

L-am pus să stea lângă mine la masă, cu lacătul meu sprijinit în colț.



11

Douăzeci și opt de tineri se scaldă pe mal,

Douăzeci și opt de tineri și toți atât de prietenoși;

Douăzeci și opt de ani de viață de femeie și toți atât de singuri.



Ea deține casa minunată după creșterea băncii,

Se ascunde frumos și bogat îmbrăcat după jaluzelele ferestrei.



Pe care dintre tineri îi place cel mai mult?

Ah, cel mai familiar dintre ei este frumos pentru ea.



Unde pleci, doamnă? pentru că te văd,

Acolo te stropi în apă, dar rămâi nemișcat în camera ta.



Dansând și râzând de-a lungul plajei a venit al douăzeci și nouălea scălător,

Restul nu a văzut-o, dar ea i-a văzut și i-a iubit.



Bărbile tinerilor străluceau de umezeală, le curgea din părul lung,

Pârâuri mici le-au trecut prin tot corpul.



O mână nevăzută a trecut și peste trupurile lor,

A coborât tremurând din tâmplele și coastele lor.



Tinerii plutesc pe spate, pântecele lor albe se umflă spre soare, nu întreabă cine le apucă repede,

Ei nu știu cine pufăie și declină cu pandantiv și arc îndoit,

Ei nu se gândesc pe cine adăpostesc cu spray.



12

Băiatul măcelar își dă jos hainele de ucidere sau își ascuțe cuțitul la taraba din piață,

Rămân bucurându-mă de repartea lui și de amestecul și defalcarea lui.



Fierari cu pieptul murdărit și păros înconjoară nicovala,

Fiecare are sania lui principală, toți sunt afară, e o căldură mare în foc.



De pe pragul presărat de cenuşă le urmăresc mişcările,

Talia limpede a taliei lor se joacă chiar și cu brațele lor masive,

În sus, ciocanele se leagănă, peste mână atât de încet, peste mână atât de sigur,

Nu se grăbesc, fiecare bate în locul lui.



13

Negrul ține ferm frâiele celor patru cai ai săi, blocul se ține dedesubt pe lanțul său legat,

Negrul care conduce lungul drum al curții de piatră, statornic și înalt, stă pe un picior pe piesa de sfoară,

Cămașa lui albastră își expune gâtul și sânul ample și se slăbește peste banda de șold,

Privirea lui este calmă și poruncitoare, își aruncă palaria de pe frunte,

Soarele cade pe părul și mustața lui crocant, cade pe negrul membrelor lui lustruite și perfecte.



Privesc uriașul pitoresc și îl iubesc și nu mă opresc aici,

Merg si eu cu echipa.



În mine mângâitorul vieții oriunde se mișcă, înapoi, precum și înainte,

Pentru nișe deoparte și îndoire juniori, nu lipsește nicio persoană sau obiect,

Absorbind totul pentru mine și pentru această melodie.



Boii care zdrăngănesc jugul și lanțul sau se opresc la umbra frunzelor, ce exprimi în ochii tăi?

Mi se pare mai mult decât toate tipăriturile pe care le-am citit în viața mea.



Calea mea sperie dracul de pădure și rața de pădure în plimbarea mea îndepărtată și de o zi,

Se ridică împreună, se rotesc încet.



Cred în acele scopuri ale aripii,

Și recunoaște roșu, galben, alb, care se joacă în mine,

Și luați în considerare verdele și violetul și coroana cu smocuri intenționate,

Și nu numiți broasca țestoasă nedemnă pentru că ea nu este altceva,

Iar geaia din pădure nu a studiat niciodată gama, totuși triluri destul de bine pentru mine,

Iar aspectul iapei dafin mă face de rușine.



14

Gândul sălbatic își conduce turma prin noaptea răcoroasă,

Da-honk , spune el și îmi sună ca pe o invitație,

Pertul poate presupune că nu are sens, dar ascult cu atenție,

Găsește-i scopul și plasează-l acolo sus, spre cerul de iarnă.



Elanul cu copita ascuțită de la nord, pisica de pe pervazul casei, năica, câinele de prerie,

Așternutul scroafei mormăiitoare în timp ce ei îi trag de tetine,

Puietul găinii de curcan și ea cu aripile ei pe jumătate desfăcute,

Văd în ei și în mine aceeași lege veche.



Apăsarea piciorului meu de pământ izvorăște o sută de afecțiuni,

Ei disprețuiesc tot ce pot face pentru a le relata.



Sunt îndrăgostit de creșterea în aer liber,

De bărbați care trăiesc printre vite sau gust de ocean sau de pădure,

Dintre constructorii și cârmașii de corăbii și purtatorii de topoare și bici și conducătorii de cai,

Pot să mănânc și să dorm cu ei săptămână de săptămână.



Ceea ce este cel mai obișnuit, cel mai ieftin, cel mai apropiat, cel mai ușor, sunt Eu,

Eu merg pentru șansele mele, cheltuind pentru profituri mari,

Împodobându-mă pentru a mă dărui pe primul care mă va lua,

Nu cer cerului să coboare la voia mea bună,

Răspândindu-l liber pentru totdeauna.



15

Contraltul pur cântă în podul cu orgă,

Tâmplarul își îmbracă scândura, limba anteplanului își fluieră șuierul sălbatic ascendent,

Copiii căsătoriți și necăsătoriți merg acasă la cina de Ziua Recunoștinței,

Pilotul apucă știftul, coboară cu un braț puternic,

Partenerul stă sprijinit în barca-balenă, lancea și harponul sunt gata,



Tragătorul de rață merge pe întinderi tăcute și precaute,

Diaconii sunt hirotoniți cu mâinile încrucișate la altar,

Fata care se învârte se retrage și înaintează spre zumzetul roții mari,

Fermierul se oprește lângă baruri în timp ce merge pe o pâine de prima zi și se uită la ovăz și secară,

Nebunul este dus în cele din urmă la azil un caz confirmat,

(Nu va mai dormi niciodată așa cum a făcut în pătuțul din dormitorul mamei sale

Imprimanta jour cu cap gri și fălci slabe lucrează la cazul lui,

Își întoarce lira de tutun în timp ce ochii i se estompează cu manuscrisul;

Membrele malformate sunt legate de masa chirurgului,

Ceea ce este îndepărtat pică îngrozitor într-o găleată;

Fata cucoron este vândută la standul de licitație, bețivul dă din cap lângă aragazul din bar,

Mașinicul își suflecă mânecile, polițistul își călătorește bătaia, portarul marchează care trec,

Tânărul conduce vagonul expres, (îl iubesc, deși nu-l cunosc

Curelele de la ghetele lui ușoare pentru a concura în cursă,

Tragerea cu curcanul din vest atrage bătrâni și tineri, unii se sprijină pe puști, alții se așează pe bușteni,

Din mulțime iese trăgătorul, își ia poziția, își nivelează piesa;

Grupurile de imigranți nou-veniți acoperă debarcaderul sau digul,

În timp ce sapa de lână în câmpul de zahăr, supraveghetorul îi vede de pe șa,

Clarneaua sună în sala de bal, domnii aleargă după partenerii lor, dansatorii se închină unii altora,

Tânărul stă treaz în mansarda acoperită cu cedru și ascultă ploaia muzicală,

Wolverine întinde capcane pe pârâu care ajută la umplerea Huronilor,

Squaw înfășurat în pânza ei cu borduri galbene oferă mocasini și genți de mărgele spre vânzare,

Cunoscătorul se uită de-a lungul galeriei-expoziții cu ochii pe jumătate închiși aplecați în lateral,

Pe măsură ce punțișorii fac rapid barca cu aburi, scândura este aruncată pentru pasagerii de pe țărm,

Sora tânără întinde sfaia în timp ce sora mai mare o înfășoară într-o minge și se oprește din când în când pentru noduri,

Soția de un an se recuperează și este fericită că în urmă cu o săptămână a născut primul ei copil,

Fata Yankee cu părul curat lucrează cu mașina ei de cusut sau la fabrică sau la moară,

Pavajul se sprijină pe ciocănița cu două mâini, plumbul reporterului zboară rapid peste caiet, pictorul de semne scrie cu albastru și auriu,

Băiatul de canal trapează pe cărare, contabilul numără la birou, cizmarul își ceară firul,

Dirijorul bate timpul pentru trupă și toți interpreții îl urmăresc,

Copilul este botezat, convertitul își face primele profesii,

Regata se întinde pe golf, începe cursa (cum scânteie pânzele albe!)

Șoferul care își urmărește mașina le cântă celor care s-ar rătăci,

Furnizorul ambulant transpira cu rucsacul pe spate (cumpărătorul se chicotește despre un cent

Mireasa își desfășoară rochia albă, acea minutelor ceasului se mișcă încet,

Mâncătorul de opiu se întinde cu capul rigid și buzele tocmai deschise,

Prostituata își târăște șalul, boneta ei se înclină pe gâtul bărbăt și cu coșuri,

Mulțimea râde de jurămintele ei de negru, bărbații își bat joc și își fac cu ochiul unul altuia,

(Mizerabil! Nu râd de jurămintele tale și nici nu te batjocoresc

Președintele care ține un consiliu de cabinet este înconjurat de marii secretari,

Pe piață merg trei matrone impunătoare și prietenoase cu brațele strânse,

Echipajul pachetului fish-smack a repetat straturi de halibut în cală,

Missourianul traversează câmpiile împingându-și mărfurile și vitele,

Pe măsură ce perceptorul trece prin tren, el dă anunț prin zgomotul de schimb liber,

Oamenii de podea pun podeaua, cositoriile cositoresc acoperișul, zidarii cer mortar,

În filă, fiecare ducându-și pe umeri trece muncitorii;

Anotimpurile urmărindu-se unul pe altul se adună mulțimea de nedescris, este a patra din luna a șaptea, (ce saluturi de tun și arme de calibru mic!)

Anotimpurile urmăresc unii pe alții plugul ară, cosița tunde, iar bobul de iarnă cade în pământ;

Pe lacuri, pescarul de știucă urmărește și așteaptă lângă gaura din suprafața înghețată,

cioturile stau groase în jurul poianei, squatterul lovește adânc cu securea,

Flatboarmen se îndreaptă spre amurg lângă bumbac sau nuci de pecan,

Căutătorii de coon trec prin regiunile râului Roșu sau prin cele drenate de Tennessee sau prin cele din Arkansas,

Torțele strălucesc în întuneric care atârnă pe Chattahooche sau Altamahaw,



Patriarhii stau la cina cu fii, nepoți și strănepoți în jurul lor,

În zidurile de chirpici, în corturi de pânză, odihnesc vânătorii și căpănătorii după sportul lor de o zi,

Orașul doarme și țara doarme,

Cei vii dorm pentru timpul lor, cei morți dorm pentru timpul lor,

Bătrânul soț doarme lângă soția sa și tânărul soț doarme lângă soția sa;

Iar acestea tind spre mine, iar eu tind spre ei,

Și așa cum va fi dintre aceștia mai mult sau mai puțin eu sunt,

Și dintre acestea și toate țes cântecul meu.



16

Sunt bătrân și tânăr, atât de proști cât și de înțelepți,

Indiferent de ceilalți, indiferent de ceilalți,

Atât matern cât și patern, atât un copil cât și un bărbat,

Umplut cu lucruri grosolane și umplute cu lucruri care sunt bune,

Unul din Națiunea multor națiuni, cea mai mică la fel și cea mai mare la fel,

Un sudic curând ca un nordic, un plantator nonșalant și ospitalier de către Oconee în care trăiesc,

Un yankee mi-a legat propriul drum gata de comerț, articulațiile mele cele mai flexibile articulații de pe pământ și cele mai severe articulații de pe pământ,

Un Kentuckian care merge pe valea Elkhorn în jambierele mele din piele de căprioară, un Louisian sau Georgian,

Un barcagi peste lacuri sau golfuri sau de-a lungul coastelor, un Hoosier, Bursuc, Buckeye;

Acasă, pe pantofii de zăpadă canadian sau în tufiș, sau cu pescarii din Newfoundland,

Acasă, în flota de bărci de gheață, navigând cu restul și virând,

Acasă pe dealurile din Vermont sau în pădurile din Maine, sau în ferma texană,

Tovarăș de California, tovarăș de nord-vest liber, (iubind proporțiile lor mari,)

Tovarăș de plutași și cărbuni, tovarăș cu toți cei care dau mâna și sunt bineveniți să bea și să mănânce,

Un învățător cu cei mai simpli, un profesor cu cei mai chibzuiți,

Un începător începător, dar cu o experiență a nenumăratelor anotimpuri,

Din orice nuanță și castă sunt eu, din orice rang și religie,

Un fermier, mecanic, artist, domn, marinar, quaker,

Prizonier, fantezist, zbuciumat, avocat, medic, preot.



Rezist oricărui lucru mai bine decât propria mea diversitate,

Respiră aerul, dar lasă mult după mine,

Și nu sunt blocat, și sunt în locul meu.



(Molia și ouăle de pește sunt la locul lor,

Sorii strălucitori pe care îi văd și sorii întunecați pe care nu îi văd sunt în locul lor,

Palpabilul este la locul lui, iar impalpabilul este la locul lui.)



17

Acestea sunt cu adevărat gândurile tuturor oamenilor din toate epocile și țările, nu sunt originale cu mine,

Dacă nu sunt ai tăi la fel de mult ca ai mei, nu sunt nimic, sau aproape nimic,

Dacă nu sunt ghicitoarea și dezlegarea ghicitorii, nu sunt nimic,

Dacă nu sunt la fel de apropiați pe cât sunt de îndepărtați, nu sunt nimic.



Aceasta este iarba care crește oriunde este pământul și este apa,

Acesta este aerul comun care scaldă globul.



18

Cu muzică puternică vin, cu cornetele și tobele mele,

Nu joc marșuri doar pentru învingătorii acceptați, joc marșuri pentru persoanele cucerite și ucise.



Ai auzit că a fost bine să câștigi ziua?

Mai zic ca e bine sa cazi, luptele se pierd in acelasi spirit in care se castiga.



Bat și bat pentru morți,

Îmi suflă emboșurile cele mai tare și mai gay pentru ei.



Vivas celor care au eșuat!

Și celor ale căror vase de război s-au scufundat în mare!

Și celor înșiși care s-au scufundat în mare!

Și tuturor generalilor care și-au pierdut angajamentele și tuturor eroilor care au biruit!

Și nenumărații eroi necunoscuți egali cu cei mai mari eroi cunoscuți!



19

Aceasta este masa în mod egal, aceasta este carnea pentru foamea naturală,

Pentru cei răi este la fel ca și pentru drepți, eu fac întâlniri cu toți,

Nu voi avea o singură persoană disprețuită sau lăsată deoparte,

Femeia ținută, buretele, hoțul sunt invitați prin prezenta,

Sclavul cu buze grele este invitat, venerealeul este invitat;

Nu va fi nicio diferență între ei și restul.



Aceasta este apăsarea unei mâini sfioase, aceasta este plutirea și mirosul părului,

Aceasta este atingerea buzelor mele cu ale tale, acesta este murmurul dorului,

Aceasta este adâncimea și înălțimea îndepărtată care reflectă propria mea față,

Aceasta este fuziunea atentă a mea, și din nou priza.



Crezi că am un scop complicat?

Ei bine, am, pentru a patra lună averse au, și mica de pe partea unei stânci are.



Înțelegi că aș uimi?

Lumina zilei uimește? Începe-roșul timpuriu țipește prin pădure?

Mă uim mai mult decât ei?



Ora asta spun lucrurile cu încredere,

S-ar putea să nu spun tuturor, dar îți voi spune.


Cântecul meu (versiunea din 1892)


DE WALT WHITMAN

1

Mă sărbătoresc și mă cânt,

Și ceea ce presupun că vei presupune,

Căci fiecare atom care îmi aparține, așa cum binele îți aparține.



Îmi plăcesc și îmi invit sufletul,

Mă aplec și mă relaxez observând o suliță de iarbă de vară.



Limba mea, fiecare atom din sângele meu, s-a format din acest pământ, acest aer,

Născut aici din părinți născuți aici din părinți la fel și părinții lor la fel,

Eu, acum treizeci și șapte de ani în perfectă sănătate, încep,

Sperând să înceteze până la moarte.



Crezuri și școli în amânare,

Retragerea cu un timp în urmă a fost suficientă la ceea ce sunt, dar nu a fost niciodată uitată,

Mă adăpostesc în bine sau în rău, îmi permit să vorbesc la orice pericol,

Natura fără control cu ​​energie originală.



2

Casele și camerele sunt pline de parfumuri, rafturile sunt pline de parfumuri,

Respir eu însumi parfumul și îl cunosc și îmi place,

Distilarea m-ar intoxica și pe mine, dar nu o voi lăsa.



Atmosfera nu este un parfum, nu are gust de distilare, este inodoră,

Este pentru gura mea pentru totdeauna, sunt îndrăgostit de ea,

Mă voi duce la malul de lângă pădure și voi fi nedissimulat și gol,

Sunt supărat să fie în contact cu mine.



Fumul propriei mele respirații,

Ecouri, ondulații, șoapte zumzete, rădăcină de dragoste, ață de mătase, picioare și viță de vie,

Respirația și inspirația mea, bătăile inimii mele, trecerea sângelui și a aerului prin plămâni,

Mirosul frunzelor verzi și al frunzelor uscate și al țărmului și al stâncilor de mare întunecate și al fânului din hambar,

Sunetul cuvintelor eructate ale vocii mele s-a desprins de vârtejele vântului,

Câteva săruturi ușoare, câteva îmbrățișări, o întindere a brațelor,

Jocul de strălucire și umbră pe copaci în timp ce crengile suple se dau,

Încântarea singură sau în goana străzilor, sau de-a lungul câmpurilor și dealurilor,

Sentimentul de sănătate, trilul de amiază plină, cântecul meu ridicându-mă din pat și întâlnind soarele.



Ai socotit o mie de acri de mult? ai socotit mult pământul?

Ai exersat atât de mult ca să înveți să citești?

Te-ai simțit atât de mândru să înțelegi sensul poeziei?



Oprește-te zi și noapte cu mine și vei avea originea tuturor poeziei,

Vei poseda binele pământului și al soarelui, (au mai rămas milioane de sori)

Nu vei mai lua lucrurile la mâna a doua sau a treia, nici nu te vei mai uita prin ochii morților, nici nu te vei hrăni cu spectrul din cărți,

Nici tu să nu te uiți prin ochii mei și să nu iei lucruri de la mine,

Vei asculta toate părțile și le vei filtra de la sine.



3

Am auzit ce vorbeau vorbitorii, despre început și sfârșit,

Dar nu vorbesc de început sau de sfârșit.



Nu a existat niciodată mai multe începuturi decât există acum,

Nici mai multă tinerețe sau vârstă decât există acum,

Și nu va fi niciodată mai multă perfecțiune decât există acum,

Nici mai mult rai sau iad decât există acum.



Îndemn și îndemn și îndemn,

Întotdeauna îndemnul procreant al lumii.



Din obscuritate, opusul este egal în avans, întotdeauna substanță și creștere, întotdeauna sex,

Întotdeauna o tricotură de identitate, întotdeauna distincție, întotdeauna o rasă de viață.



Să elaborezi nu este de folos, cei învățați și cei neînvățați simt că așa este.



Sigur ca cel mai sigur sigur, plumb în montanți, bine întins, înclinat în grinzi,

Stout ca un cal, afectuos, trufaș, electric,

Eu și acest mister aici stăm.



Limpede și dulce este sufletul meu și clar și dulce este tot ceea ce nu este sufletul meu.



Lipsei unuia îi lipsesc ambele, iar nevăzutul este dovedit de văzut,

Până când asta devine nevăzut și primește dovada la rândul său.



Arătând ce este mai bun și împărțindu-l de cel mai rău, vârsta deranjează vârsta,

Cunoscând starea perfectă și equanimitatea lucrurilor, în timp ce ei discută, eu tac și mă duc să mă scald și să mă admir.



Bun venit este fiecare organ și atribut al meu și al oricărui om inimos și curat,

Nici un inch, nici o particulă de un inch nu este ticălos și niciunul nu va fi mai puțin familiar decât restul.



Sunt mulțumit — văd, dansez, râd, cânt;

În timp ce tovarășul de pat îmbrățișat și iubitor doarme lângă mine toată noaptea și se retrage la vârful zilei cu călcare furișă,

Lăsându-mi coșuri acoperite cu prosoape albe umflând casa cu belșug,

Să-mi amân acceptarea și realizarea și să țip la ochi,

Că se întorc de la a se uita după și în josul drumului,

Și criptează imediat și arată-mi la un cent,

Exact valoarea lui unu și exact valoarea a doi, și care este înainte?



4

Călătorii și cei care întreabă mă înconjoară,

Oamenii pe care îi întâlnesc, efectul vieții mele timpurii asupra mea sau secția și orașul în care locuiesc, sau națiunea,

Cele mai recente date, descoperiri, invenții, societăți, autori vechi și noi,

Cina, rochia, asociații, înfățișarea, complimentele, cotizațiile,

Indiferența reală sau imaginară a unui bărbat sau femeie pe care-l iubesc,

Boala unuia dintre ai mei sau a mea, sau răul sau pierderea sau lipsa de bani, sau depresiile sau exaltările,

Bătălii, ororile războiului fratricid, febra știrilor îndoielnice, evenimentele neconforme;

Acestea vin la mine zile și nopți și pleacă din nou de la mine,

Dar ei nu sunt Eu însumi.



În afară de tragerea și tracțiunea standurilor ceea ce sunt,

Stă amuzat, mulțumit, plin de compasiune, inactiv, unitar,

Privește în jos, este erect sau îndoaie un braț pe o anumită odihnă impalpabilă,

Privind cu capul curbat lateral, curios ce va urma,

Atât în ​​joc, cât și în afara ei, și mă uit și mă întrebăm.



Înapoi văd în zilele mele unde am transpirat prin ceață cu lingviști și concurenți,

Nu am batjocuri sau argumente, asist și aștept.



5

Cred în tine sufletul meu, celălalt care sunt nu trebuie să se înjosească față de tine,

Și nu trebuie să fii umilit față de celălalt.



Pâine cu mine pe iarbă, slăbește opritorul din gât,

Nu cuvinte, nu muzică sau rimă vreau, nu obiceiuri sau prelegeri, nici măcar cele mai bune,

Numai liniștea care îmi place, zumzetul vocii tale valvulare.



Mă deranjează cum odată punem o dimineață de vară atât de transparentă,

Cum ți-ai așezat capul în jurul șoldurilor mele și te-ai întors ușor asupra mea,

Și mi-a despărțit cămașa de pe sânul meu și ți-ai cufundat limba în inima mea goală,

Și m-am întins până mi-ai simțit barba și m-ai ținut de picioare.



Iute s-a ridicat și a răspândit în jurul meu pacea și cunoștințele care trec toate argumentele pământului,

Și știu că mâna lui Dumnezeu este promisiunea a mea,

Și știu că duhul lui Dumnezeu este fratele meu,

Și că toți bărbații născuți vreodată sunt și frații mei, iar femeile surorile și iubitele mele,

Și că un kelson al creației este dragostea,

Și nelimitate sunt frunzele rigide sau căzute pe câmp,

Și furnici brune în puțurile mici de sub ele,

Și cruste cu mușchi ale gardului de viermi, pietre îngrămădite, soc, mullein și iarbă.



6

Un copil a spus Ce este iarba? aducându-mi-l cu mâinile pline;

Cum as putea sa ii raspund copilului? Nu știu ce este mai mult decât el.



Bănuiesc că trebuie să fie steagul dispoziției mele, din chestii verzi pline de speranță țesute.



Sau presupun că este batista Domnului,

Un cadou parfumat și un recorder picat în mod proiectat,

Purtând numele proprietarului cumva în colțuri, ca să vedem și să remarcăm și să spunem Al cui?



Sau presupun că iarba este ea însăși un copil, pruncul produs al vegetației.



Sau presupun că este o hieroglică uniformă,

Și înseamnă, încolțind deopotrivă în zone largi și zone înguste,

Crescând printre negri ca printre albi,

Kanuck, Tuckahoe, Congresman, Cuff, le dau la fel, le primesc la fel.



Și acum mi se pare părul frumos netuns al mormintelor.



Cu tandrețe te voi folosi iarba ondulată,

S-ar putea să transpiri din sânii tinerilor,

Poate că dacă i-aș fi cunoscut, i-aș fi iubit,

Poate că sunteți din bătrâni sau din urmași scoși curând din poala mamelor lor,

Și aici sunteți poale mamelor.



Această iarbă este foarte întunecată pentru a fi din capetele albe ale mamelor bătrâne,

Mai întunecat decât bărbile incolore ale bătrânilor,

Întuneric să vină de sub acoperișurile roșii ale gurii.



În cele din urmă, înțeleg atâtea limbi care rostesc,

Și înțeleg că nu vin degeaba de pe cerul gurii.



Aș vrea să pot traduce indicii despre tinerii și femeile morți,

Și indicii despre bătrâni și mame și despre urmașii scoși în curând din poale lor.



Ce crezi că s-a întâmplat cu tinerii și bătrânii?

Și ce crezi că s-a întâmplat cu femeile și copiii?



Sunt vii și bine undeva,

Cel mai mic mugur arată că într-adevăr nu există moarte,

Și dacă a existat vreodată a dus viața înainte și nu așteaptă la sfârșit să o aresteze,

Și a încetat în momentul în care viața a apărut.



Totul merge înainte și în afară, nimic nu se prăbușește,

Și a muri este diferit de ceea ce a presupus cineva și mai norocos.



7

A crezut cineva că este norocos să se nască?

Mă grăbesc să-l informez că este la fel de norocos să mor și știu asta.



Trec moartea odată cu moartea și nașterea cu pruncul proaspăt spălat și nu sunt ținut între pălărie și cizme,

Și examinează multe obiecte, nu există două la fel și toate bune,

Pământul bun și stelele bune, și adjunctele lor toate bune.



Nu sunt un pământ și nici un adjunct al unui pământ,

Sunt partenerul și tovarășul oamenilor, toți la fel de nemuritori și insondabili ca mine,

(Ei nu știu cât de nemuritori, dar eu știu.)



Fiecare fel pentru sine și pentru el, pentru mine, bărbatul și femeia mea,

Pentru mine cei care au fost băieți și care iubesc femeile,

Pentru mine, omul care este mândru și simte cum te ustură să fii disprețuit,

Pentru mine drăguța și bătrâna servitoare, pentru mine mame și mame de mame,

Pentru mine buze care au zâmbit, ochi care au vărsat lacrimi,

Pentru mine copiii și cei care naște copii.



Desfaceți! nu ești vinovat față de mine, nici învechit, nici aruncat,

Văd prin pânză și vichy dacă sau nu,

Și sunt prin preajmă, tenace, achizitiv, neobosit și nu pot fi scuturat.



8

Cel mic doarme în leagănul lui,

Ridic tifonul și mă uit îndelung și îndepărtează muștele în tăcere cu mâna.



Tânărul și fata roșie se întorc pe dealul stufos,

Le văd cu privirea de sus.



Sinuciderea se întinde pe podeaua însângerată a dormitorului,

Asist la cadavrul cu părul zbârcit, observ unde a căzut pistolul.



Bucuria pavajului, anvelopele cărucioarelor, zgomotul tălpilor cizmelor, vorbea despre promenade,

Omnibusul greu, șoferul cu degetul mare interogator, zgomotul cailor potcoși pe podeaua de granit,

Săniile de zăpadă, clincând, strigau glume, coji de bulgări de zăpadă,

Ura pentru favoriții populari, furia gloatelor răscolite,

Clapeta așternutului cu perdea, un om bolnav înăuntru transportat la spital,

Întâlnirea dușmanilor, jurământul brusc, loviturile și căderea,

Mulțimea emoționată, polițistul cu steaua lui lucrând repede la trecerea în centrul mulțimii,

Pietrele impasibile care primesc și returnează atâtea ecouri,

Ce gemete de suprahrăniți sau pe jumătate înfometați care cad loviti de soare sau în crize,

Ce exclamații ale femeilor luate brusc, care se grăbesc acasă și dau naștere copiilor,

Ce vorbire vie și îngropată vibrează mereu aici, ce urlete reținute de decor,

Arestări de criminali, dezgustări, oferte adultere făcute, acceptări, respingeri cu buze convexe,

Mă deranjează ele sau spectacolul sau rezonanța lor — vin și plec.



9

Ușile mari ale hambarului de la țară stau deschise și gata,

Iarba uscată din timpul recoltării încarcă căruța trasă încet,

Lumina limpede se joacă pe maro gri și verde întretăiat,

Brațelele sunt împachetate la cosița înclinată.



Sunt acolo, ajut, am venit întins deasupra încărcăturii,

I-am simțit zguduirile moi, un picior înclinat pe celălalt,

Sar de pe traverse și apuc trifoiul și timotei,

Și mă rostogolesc cu capul peste călcâie și îmi încurcă părul plin de fire.



10

Singur departe în sălbăticii și munți vânez,

Rătăcind uimit de propria mea lejeritate și veselie,

După-amiaza târziu, alegerea unui loc sigur pentru a petrece noaptea,

Aprinzând focul și prăjind vânatul proaspăt ucis,

Adorm pe frunzele adunate cu câinele și pistolul lângă mine.



Clipperul Yankee este sub pânzele ei, ea taie strălucirea și scud,



Ochii mei așează pământul, mă aplec la proba ei sau strig de bucurie de pe punte.



Barăcii și căpătorii de scoici s-au ridicat devreme și s-au oprit pentru mine,

Mi-am băgat capetele pantalonilor în cizme și am mers și m-am distrat;

Ar fi trebuit să fii cu noi în acea zi în jurul ibricului.



Am văzut căsătoria trapperului în aer liber în vestul îndepărtat, mireasa era o fată roșie,

Tatăl ei și prietenii lui stăteau lângă picioarele încrucișate și fumau prost, aveau mocasini în picioare și pături mari groase atârnând de umeri,

Pe un mal stătea capcanul, era îmbrăcat în mare parte în piei, barba și buclele lui luxuriante îi protejau gâtul, își ținea mireasa de mână,

Avea gene lungi, capul gol, pletele ei drepte aspre coborau pe membrele ei voluptoase și ajungeau până la picioare.



Sclavul fugar a venit la mine acasă și s-a oprit afară,

I-am auzit mișcările trosnind crengile mormanului de lemne,

Prin jumătatea ușii batante a bucătăriei l-am văzut moale și slăbit,

Și s-a dus unde s-a așezat pe un buștean și l-a dus înăuntru și l-a asigurat:

Și a adus apă și a umplut o cadă pentru trupul lui transpirat și picioarele învinețite,

Și i-am dat o cameră care a intrat din a mea și i-am dat niște haine grosolane curate,

Și amintește-ți perfect de ochii lui care se rotesc și de stângăcia lui,

Și amintește-ți că i-ai pus tencuieli pe fiele gâtului și gleznelor;

A stat cu mine o săptămână înainte să se recupereze și să treacă spre nord,

L-am pus să stea lângă mine la masă, cu lacătul meu sprijinit în colț.



11

Douăzeci și opt de tineri se scaldă pe mal,

Douăzeci și opt de tineri și toți atât de prietenoși;

Douăzeci și opt de ani de viață de femeie și toți atât de singuri.



Ea deține casa minunată după creșterea băncii,

Se ascunde frumos și bogat îmbrăcat după jaluzelele ferestrei.



Pe care dintre tineri îi place cel mai mult?

Ah, cel mai familiar dintre ei este frumos pentru ea.



Unde pleci, doamnă? pentru că te văd,

Acolo te stropi în apă, dar rămâi nemișcat în camera ta.



Dansând și râzând de-a lungul plajei a venit al douăzeci și nouălea scălător,

Restul nu a văzut-o, dar ea i-a văzut și i-a iubit.



Bărbile tinerilor străluceau de umezeală, le curgea din părul lung,

Pârâuri mici le-au trecut prin tot corpul.



O mână nevăzută a trecut și peste trupurile lor,

A coborât tremurând din tâmplele și coastele lor.



Tinerii plutesc pe spate, pântecele lor albe se umflă spre soare, nu întreabă cine le apucă repede,

Ei nu știu cine pufăie și declină cu pandantiv și arc îndoit,

Ei nu se gândesc pe cine adăpostesc cu spray.



12

Băiatul măcelar își dă jos hainele de ucidere sau își ascuțe cuțitul la taraba din piață,

Rămân bucurându-mă de repartea lui și de amestecul și defalcarea lui.



Fierari cu pieptul murdărit și păros înconjoară nicovala,

Fiecare are sania lui principală, toți sunt afară, e o căldură mare în foc.



De pe pragul presărat de cenuşă le urmăresc mişcările,

Talia limpede a taliei lor se joacă chiar și cu brațele lor masive,

În sus, ciocanele se leagănă, peste mână atât de încet, peste mână atât de sigur,

Nu se grăbesc, fiecare bate în locul lui.



13

Negrul ține ferm frâiele celor patru cai ai săi, blocul se ține dedesubt pe lanțul său legat,

Negrul care conduce lungul drum al curții de piatră, statornic și înalt, stă pe un picior pe piesa de sfoară,

Cămașa lui albastră își expune gâtul și sânul ample și se slăbește peste banda de șold,

Privirea lui este calmă și poruncitoare, își aruncă palaria de pe frunte,

Soarele cade pe părul și mustața lui crocant, cade pe negrul membrelor lui lustruite și perfecte.



Privesc uriașul pitoresc și îl iubesc și nu mă opresc aici,

Merg si eu cu echipa.



În mine mângâitorul vieții oriunde se mișcă, înapoi, precum și înainte,

Pentru nișe deoparte și îndoire juniori, nu lipsește nicio persoană sau obiect,

Absorbind totul pentru mine și pentru această melodie.



Boii care zdrăngănesc jugul și lanțul sau se opresc la umbra frunzelor, ce exprimi în ochii tăi?

Mi se pare mai mult decât toate tipăriturile pe care le-am citit în viața mea.



Calea mea sperie dracul de pădure și rața de pădure în plimbarea mea îndepărtată și de o zi,

Se ridică împreună, se rotesc încet.



Cred în acele scopuri ale aripii,

Și recunoaște roșu, galben, alb, care se joacă în mine,

Și luați în considerare verdele și violetul și coroana cu smocuri intenționate,

Și nu numiți broasca țestoasă nedemnă pentru că ea nu este altceva,

Iar geaia din pădure nu a studiat niciodată gama, totuși triluri destul de bine pentru mine,

Iar aspectul iapei dafin mă face de rușine.



14

Gândul sălbatic își conduce turma prin noaptea răcoroasă,

Da-honk , spune el și îmi sună ca pe o invitație,

Pertul poate presupune că nu are sens, dar ascult cu atenție,

Găsește-i scopul și plasează-l acolo sus, spre cerul de iarnă.



Elanul cu copita ascuțită de la nord, pisica de pe pervazul casei, năica, câinele de prerie,

Așternutul scroafei mormăiitoare în timp ce ei îi trag de tetine,

Puietul găinii de curcan și ea cu aripile ei pe jumătate desfăcute,

Văd în ei și în mine aceeași lege veche.



Apăsarea piciorului meu de pământ izvorăște o sută de afecțiuni,

Ei disprețuiesc tot ce pot face pentru a le relata.



Sunt îndrăgostit de creșterea în aer liber,

De bărbați care trăiesc printre vite sau gust de ocean sau de pădure,

Dintre constructorii și cârmașii de corăbii și purtatorii de topoare și bici și conducătorii de cai,

Pot să mănânc și să dorm cu ei săptămână de săptămână.



Ceea ce este cel mai obișnuit, cel mai ieftin, cel mai apropiat, cel mai ușor, sunt Eu,

Eu merg pentru șansele mele, cheltuind pentru profituri mari,

Împodobându-mă pentru a mă dărui pe primul care mă va lua,

Nu cer cerului să coboare la voia mea bună,

Răspândindu-l liber pentru totdeauna.



15

Contraltul pur cântă în podul cu orgă,

Tâmplarul își îmbracă scândura, limba anteplanului își fluieră șuierul sălbatic ascendent,

Copiii căsătoriți și necăsătoriți merg acasă la cina de Ziua Recunoștinței,

Pilotul apucă știftul, coboară cu un braț puternic,

Partenerul stă sprijinit în barca-balenă, lancea și harponul sunt gata,



Tragătorul de rață merge pe întinderi tăcute și precaute,

Diaconii sunt hirotoniți cu mâinile încrucișate la altar,

Fata care se învârte se retrage și înaintează spre zumzetul roții mari,

Fermierul se oprește lângă baruri în timp ce merge pe o pâine de prima zi și se uită la ovăz și secară,

Nebunul este dus în cele din urmă la azil un caz confirmat,

(Nu va mai dormi niciodată așa cum a făcut în pătuțul din dormitorul mamei sale

Imprimanta jour cu cap gri și fălci slabe lucrează la cazul lui,

Își întoarce lira de tutun în timp ce ochii i se estompează cu manuscrisul;

Membrele malformate sunt legate de masa chirurgului,

Ceea ce este îndepărtat pică îngrozitor într-o găleată;

Fata cucoron este vândută la standul de licitație, bețivul dă din cap lângă aragazul din bar,

Mașinicul își suflecă mânecile, polițistul își călătorește bătaia, portarul marchează care trec,

Tânărul conduce vagonul expres, (îl iubesc, deși nu-l cunosc

Curelele de la ghetele lui ușoare pentru a concura în cursă,

Tragerea cu curcanul din vest atrage bătrâni și tineri, unii se sprijină pe puști, alții se așează pe bușteni,

Din mulțime iese trăgătorul, își ia poziția, își nivelează piesa;

Grupurile de imigranți nou-veniți acoperă debarcaderul sau digul,

În timp ce sapa de lână în câmpul de zahăr, supraveghetorul îi vede de pe șa,

Clarneaua sună în sala de bal, domnii aleargă după partenerii lor, dansatorii se închină unii altora,

Tânărul stă treaz în mansarda acoperită cu cedru și ascultă ploaia muzicală,

Wolverine întinde capcane pe pârâu care ajută la umplerea Huronilor,

Squaw înfășurat în pânza ei cu borduri galbene oferă mocasini și genți de mărgele spre vânzare,

Cunoscătorul se uită de-a lungul galeriei-expoziții cu ochii pe jumătate închiși aplecați în lateral,

Pe măsură ce punțișorii fac rapid barca cu aburi, scândura este aruncată pentru pasagerii de pe țărm,

Sora tânără întinde sfaia în timp ce sora mai mare o înfășoară într-o minge și se oprește din când în când pentru noduri,

Soția de un an se recuperează și este fericită că în urmă cu o săptămână a născut primul ei copil,

Fata Yankee cu părul curat lucrează cu mașina ei de cusut sau la fabrică sau la moară,

Pavajul se sprijină pe ciocănița cu două mâini, plumbul reporterului zboară rapid peste caiet, pictorul de semne scrie cu albastru și auriu,

Băiatul de canal trapează pe cărare, contabilul numără la birou, cizmarul își ceară firul,

Dirijorul bate timpul pentru trupă și toți interpreții îl urmăresc,

Copilul este botezat, convertitul își face primele profesii,

Regata se întinde pe golf, începe cursa (cum scânteie pânzele albe!)

Șoferul care își urmărește mașina le cântă celor care s-ar rătăci,

Furnizorul ambulant transpira cu rucsacul pe spate (cumpărătorul se chicotește despre un cent

Mireasa își desfășoară rochia albă, acea minutelor ceasului se mișcă încet,

Mâncătorul de opiu se întinde cu capul rigid și buzele tocmai deschise,

Prostituata își târăște șalul, boneta ei se înclină pe gâtul bărbăt și cu coșuri,

Mulțimea râde de jurămintele ei de negru, bărbații își bat joc și își fac cu ochiul unul altuia,

(Mizerabil! Nu râd de jurămintele tale și nici nu te batjocoresc

Președintele care ține un consiliu de cabinet este înconjurat de marii secretari,

Pe piață merg trei matrone impunătoare și prietenoase cu brațele strânse,

Echipajul pachetului fish-smack a repetat straturi de halibut în cală,

Missourianul traversează câmpiile împingându-și mărfurile și vitele,

Pe măsură ce perceptorul trece prin tren, el dă anunț prin zgomotul de schimb liber,

Oamenii de podea pun podeaua, cositoriile cositoresc acoperișul, zidarii cer mortar,

În filă, fiecare ducându-și pe umeri trece muncitorii;

Anotimpurile urmărindu-se unul pe altul se adună mulțimea de nedescris, este a patra din luna a șaptea, (ce saluturi de tun și arme de calibru mic!)

Anotimpurile urmăresc unii pe alții plugul ară, cosița tunde, iar bobul de iarnă cade în pământ;

Pe lacuri, pescarul de știucă urmărește și așteaptă lângă gaura din suprafața înghețată,

cioturile stau groase în jurul poianei, squatterul lovește adânc cu securea,

Flatboarmen se îndreaptă spre amurg lângă bumbac sau nuci de pecan,

Căutătorii de coon trec prin regiunile râului Roșu sau prin cele drenate de Tennessee sau prin cele din Arkansas,

Torțele strălucesc în întuneric care atârnă pe Chattahooche sau Altamahaw,



Patriarhii stau la cina cu fii, nepoți și strănepoți în jurul lor,

În zidurile de chirpici, în corturi de pânză, odihnesc vânătorii și căpănătorii după sportul lor de o zi,

Orașul doarme și țara doarme,

Cei vii dorm pentru timpul lor, cei morți dorm pentru timpul lor,

Bătrânul soț doarme lângă soția sa și tânărul soț doarme lângă soția sa;

Iar acestea tind spre mine, iar eu tind spre ei,

Și așa cum va fi dintre aceștia mai mult sau mai puțin eu sunt,

Și dintre acestea și toate țes cântecul meu.



16

Sunt bătrân și tânăr, atât de proști cât și de înțelepți,

Indiferent de ceilalți, indiferent de ceilalți,

Atât matern cât și patern, atât un copil cât și un bărbat,

Umplut cu lucruri grosolane și umplute cu lucruri care sunt bune,

Unul din Națiunea multor națiuni, cea mai mică la fel și cea mai mare la fel,

Un sudic curând ca un nordic, un plantator nonșalant și ospitalier de către Oconee în care trăiesc,

Un yankee mi-a legat propriul drum gata de comerț, articulațiile mele cele mai flexibile articulații de pe pământ și cele mai severe articulații de pe pământ,

Un Kentuckian care merge pe valea Elkhorn în jambierele mele din piele de căprioară, un Louisian sau Georgian,

Un barcagi peste lacuri sau golfuri sau de-a lungul coastelor, un Hoosier, Bursuc, Buckeye;

Acasă, pe pantofii de zăpadă canadian sau în tufiș, sau cu pescarii din Newfoundland,

Acasă, în flota de bărci de gheață, navigând cu restul și virând,

Acasă pe dealurile din Vermont sau în pădurile din Maine, sau în ferma texană,

Tovarăș de California, tovarăș de nord-vest liber, (iubind proporțiile lor mari,)

Tovarăș de plutași și cărbuni, tovarăș cu toți cei care dau mâna și sunt bineveniți să bea și să mănânce,

Un învățător cu cei mai simpli, un profesor cu cei mai chibzuiți,

Un începător începător, dar cu o experiență a nenumăratelor anotimpuri,

Din orice nuanță și castă sunt eu, din orice rang și religie,

Un fermier, mecanic, artist, domn, marinar, quaker,

Prizonier, fantezist, zbuciumat, avocat, medic, preot.



Rezist oricărui lucru mai bine decât propria mea diversitate,

Respiră aerul, dar lasă mult după mine,

Și nu sunt blocat, și sunt în locul meu.



(Molia și ouăle de pește sunt la locul lor,

Sorii strălucitori pe care îi văd și sorii întunecați pe care nu îi văd sunt în locul lor,

Palpabilul este la locul lui, iar impalpabilul este la locul lui.)



17

Acestea sunt cu adevărat gândurile tuturor oamenilor din toate epocile și țările, nu sunt originale cu mine,

Dacă nu sunt ai tăi la fel de mult ca ai mei, nu sunt nimic, sau aproape nimic,

Dacă nu sunt ghicitoarea și dezlegarea ghicitorii, nu sunt nimic,

Dacă nu sunt la fel de apropiați pe cât sunt de îndepărtați, nu sunt nimic.



Aceasta este iarba care crește oriunde este pământul și este apa,

Acesta este aerul comun care scaldă globul.



18

Cu muzică puternică vin, cu cornetele și tobele mele,

Nu joc marșuri doar pentru învingătorii acceptați, joc marșuri pentru persoanele cucerite și ucise.



Ai auzit că a fost bine să câștigi ziua?

Mai zic ca e bine sa cazi, luptele se pierd in acelasi spirit in care se castiga.



Bat și bat pentru morți,

Îmi suflă emboșurile cele mai tare și mai gay pentru ei.



Vivas celor care au eșuat!

Și celor ale căror vase de război s-au scufundat în mare!

Și celor înșiși care s-au scufundat în mare!

Și tuturor generalilor care și-au pierdut angajamentele și tuturor eroilor care au biruit!

Și nenumărații eroi necunoscuți egali cu cei mai mari eroi cunoscuți!



19

Aceasta este masa în mod egal, aceasta este carnea pentru foamea naturală,

Pentru cei răi este la fel ca și pentru drepți, eu fac întâlniri cu toți,

Nu voi avea o singură persoană disprețuită sau lăsată deoparte,

Femeia ținută, buretele, hoțul sunt invitați prin prezenta,

Sclavul cu buze grele este invitat, venerealeul este invitat;

Nu va fi nicio diferență între ei și restul.



Aceasta este apăsarea unei mâini sfioase, aceasta este plutirea și mirosul părului,

Aceasta este atingerea buzelor mele cu ale tale, acesta este murmurul dorului,

Aceasta este adâncimea și înălțimea îndepărtată care reflectă propria mea față,

Aceasta este fuziunea atentă a mea, și din nou priza.



Crezi că am un scop complicat?

Ei bine, am, pentru a patra lună averse au, și mica de pe partea unei stânci are.



Înțelegi că aș uimi?

Lumina zilei uimește? Începe-roșul timpuriu țipește prin pădure?

Mă uim mai mult decât ei?



Ora asta spun lucrurile cu încredere,

S-ar putea să nu spun tuturor, dar îți voi spune.


35

Ai auzit de o luptă pe mare de altădată?

Ai învăța cine a câștigat prin lumina lunii și a stelelor?

Lista la fire, așa cum mi-a spus tatăl bunicii, marinarul.



Vrăjmașul nostru nu era un furiș pe nava lui, vă spun, (zise el)

A lui a fost smecherul englezesc, și nu există nici mai dur sau mai adevărat, și nu a fost niciodată și nu va fi niciodată;

De-a lungul ajunului de jos, a venit îngrozindu-ne îngrozitor.



Ne-am închis cu el, curțile încurcate, tunul atins,

Căpitanul meu a postit cu propriile mâini.



Primisem vreo douăsprezece lire de focuri sub apă,

Pe puntea noastră inferioară, două bucăți mari au izbucnit la primul incendiu, ucigând de jur împrejur și explodând deasupra capului.



Luptă la apusul soarelui, luptă la întuneric,

Ora zece noaptea, luna plină a apărut, scurgerile noastre pe câștig și cinci picioare de apă raportate,

Stăpânul de arme i-a pierdut pe prizonieri închiși în cala ulterioară pentru a le da o șansă pentru ei înșiși.



Tranzitul către și de la revistă este acum oprit de santinele,

Ei văd atât de multe fețe ciudate încât nu știu în cine să aibă încredere.



Fregata noastră ia foc,

Celălalt întreabă dacă cerem un sfert?

Dacă culorile noastre sunt lovite și lupta terminată?



Acum râd mulțumit, căci aud vocea micului meu căpitan,

Nu am lovit, strigă el calm, tocmai am început partea noastră de luptă.



Sunt folosite doar trei arme,

Unul este îndreptat de căpitanul însuși împotriva catargului principal al inamicului,

Doi bine serviți cu struguri și canistre îi reduc la tăcere mușchetarea și îi curăță punțile.



Numai vârfurile secunde focul acestei mici baterii, în special vârful principal,

Ei rezistă curajos pe toată durata acțiunii.



Nici măcar o clipă,

Scurgerile câștigă rapid pe pompe, focul mănâncă spre pulbere.



Una dintre pompe a fost împușcată, în general se crede că ne scufundăm.



Serene stă în picioare micul căpitan,

Nu se grăbește, vocea nu este nici înaltă, nici joasă,

Ochii lui ne dau mai multă lumină decât felinarele noastre de luptă.



Spre doisprezece acolo, în razele lunii, ei ni se predau.



36

Întins și încă zace miezul nopții,

Două carene mari nemișcate pe pieptul întunericului,

Vasul nostru ciuruit și scufundat încet, pregătiți pentru a trece la cel pe care l-am cucerit,

Căpitanul de pe punte, dând cu răceală ordinele printr-o înfățișare albă ca un cearșaf,

Aproape de cadavrul copilului care a servit în cabină,

Fața moartă a unei sări bătrâne cu părul lung și alb și mustații ondulate cu grijă,

Flăcările, în ciuda a tot ceea ce se poate face, pâlpâie în sus și dedesubt,

Vocile răgușe ale celor doi sau trei ofițeri încă apți pentru serviciu,

Stive fără formă de trupuri și trupuri de la sine, cuburi de carne pe catarge și lonburi,

Tăierea frânghiei, agățarea tacheliului, ușor șoc al calmării valurilor,

Pistoale negre și impasibile, gunoi de pachete de pulbere, miros puternic,

Câteva stele mari deasupra capului, strălucind tăcut și jalnic,

Mirosuri delicate de briză mării, mirosuri de iarbă moale și câmpuri de lângă țărm, mesaje de moarte date în sarcina supraviețuitorilor,

Suieratul cuțitului chirurgului, dinții care roade ferăstrăul lui,

Rău șuierător, pocnet, stropire de sânge care cade, țipăt scurt și sălbatic și geamăt lung, surdă, înclinat,

Acestea așa, acestea irecuperabile.



37

Sunteți în urmă cu gardă! uită-te la brațele tale!

La ușile cucerite se înghesuie! Sunt posedat!

Întruchipează toate prezența proscrise sau care suferă,

Mă văd în închisoare în formă de alt bărbat,

Și simți durerea surdă neîntreruptă.



Pentru mine, paznicii condamnaților își îmbracă carabinele și veghează,

Am dat drumul dimineața și blocat noaptea.



Nici un revoltat nu merge încătușat la închisoare, dar eu sunt încătușat cu el și merg lângă el,

(Eu sunt mai puțin cel vesel de acolo și mai mult cel tăcut cu transpirație pe buzele mele tremurânde.)



Nici un tânăr nu este luat pentru furt, dar mă duc și eu și sunt judecat și condamnat.



Nu un pacient de holeră minte la ultimul gâfâit, dar și eu mint la ultimul gâfâit,

Fața mea este de culoarea cenușii, tendințele mele noduri, oamenii se retrag departe de mine.



Cei care întreabă se întruchipează în mine și eu sunt întruchipat în ei,

Îmi proiectez pălăria, stau cu fața de rușine și implor.



38

Suficient! suficient! suficient!

Cumva am fost uluit. Stai deoparte!

Dă-mi puțin timp dincolo de capul meu încătușat, somn, vise, căscată,

Mă descopăr în pragul unei greșeli obișnuite.



Că aș putea uita batjocoritorii și insultele!

Că aș putea uita lacrimile care se prelingeau și loviturile ciocanelor și ciocanelor!

Că aș putea să mă uit cu o privire separată asupra propriei mele răstigniri și încoronare sângeroasă.



Îmi amintesc acum,

Reiau fracția suprasolicitată,

Mormântul stâncii înmulțește ceea ce i s-a încredințat, sau oricăror morminte,

Cadavrele se ridică, tăieturile se vindecă, elementele de fixare se rostogolesc de la mine.



Ies plin cu putere supremă, una dintr-o procesiune medie fără sfârșit,

În interior și pe coasta mării mergem și trecem toate liniile de graniță,

Poruncile noastre rapide pe drumul lor peste tot pământul,

Florile pe care le purtăm în pălării au crescut de mii de ani.



Eleves, te salut! Vino in fata!

Continuați-vă adnotările, continuați-vă întrebările.



39

Sălbaticul prietenos și curgător, cine este el?

Așteaptă el civilizația sau o depășește și o stăpânește?



Este un din sud-vest crescut în aer liber? este canadian?

Este din țara Mississippi? Iowa, Oregon, California?

Muntii? viață de prerie, viață de tufiș? sau marinar de pe mare?



Oriunde se duce, bărbații și femeile îl acceptă și îl doresc,

Ei doresc ca el să-i placă, să le atingă, să le vorbească, să rămână cu ei.



Comportament nelegiuit ca fulgii de zăpadă, cuvinte simple ca iarba, cap nepieptănat, râs și naivitate,

Picioare cu pas încet, trăsături comune, moduri și emanații comune,

Ele coboară în forme noi din vârful degetelor lui,

Sunt pline de mirosul corpului sau al respirației lui, zboară din privirea ochilor lui.



40

Flaunt of the sunshine. Nu am nevoie de tine, întinde-te!

Voi luminați doar suprafețele, eu forțez și suprafețele și adâncimile.



Pământ! se pare că cauți ceva în mâinile mele,

Spune, bătrâne, ce vrei?



Bărbat sau femeie, aș putea spune cât de mult îmi place de tine, dar nu pot,

Și ar putea spune ce este în mine și ce este în tine, dar nu pot,

Și s-ar putea să spun acel supărare pe care îl am, acel puls al nopților și zilelor mele.



Iată, nu țin prelegeri sau puțină caritate,

Când dau, mă dau.



Tu acolo, impotent, slăbit în genunchi,

Deschide-ți cotletele cu eșarfă până voi sufla nisip în tine,

Întinde-ți palmele și ridică clapele buzunarelor,

Nu trebuie să fiu refuzat, constrâng, am magazine multe și de rezervat,

Și orice lucru pe care îl am îl acord.



Nu te întreb cine ești, asta nu este important pentru mine,

Nu poți să faci nimic și să nu fii altceva decât ceea ce eu îți voi învăța.



Către un obositor din câmpul de bumbac sau un curățător de privilegii mă înclin,

Pe obrazul lui drept i-am pus sărutul familiei,

Și în sufletul meu jur că nu-l voi nega niciodată.



Pe femeile apte pentru concepție încep niște fete mai mari și mai agile.

(Astăzi mă lansez cu chestiile unor republici mult mai arogante.)



Pentru oricine moare, ies în viteză și răsucesc clanța ușii.

Întoarce așternuturile spre picioarele patului,

Lasă medicul și preotul să meargă acasă.



Îl prind pe omul care coboară și îl ridic cu voință neîmpotrivită,

O, disperat, iată-mi gâtul,

Doamne, nu te vei coborî! atârnă toată greutatea ta de mine.



Te dilat cu o respirație extraordinară, te susțin,

Fiecare cameră a casei umplu cu o forță armată,

Iubitori de mine, dezorientați de morminte.



Dormi — eu și ei stăm de pază toată noaptea,

Fără îndoială, nici decesul nu va îndrăzni să pună degetul asupra ta,

Te-am îmbrățișat și de acum încolo te posed pentru mine,

Și când te vei trezi dimineața, vei descoperi că ceea ce îți spun este așa.



41

Eu sunt el aducând ajutor bolnavilor în timp ce gâfâie pe spate,

Și pentru bărbații drepți puternici aduc și mai mult ajutor necesar.



Am auzit ce s-a spus despre univers,

Am auzit-o și am auzit-o de câteva mii de ani;

Este mijlociu de bine în ceea ce privește, dar asta este tot?



Măresc și aplică vin eu,

Depășind de la început vechii vânzători precauți,

Luând pe mine însumi dimensiunile exacte ale lui Iehova,

Litografiandu-l pe Kronos, pe fiul lui Zeus si pe nepotul sau pe Hercule,

Cumpărând ciorne de Osiris, Isis, Belus, Brahma, Buddha,

În portofoliul meu, punând Manito liber, Allah pe o frunză, crucifixul gravat,

Cu Odin și Mexitli cu chipul hidos și fiecare idol și imagine,

Luându-le pe toate pentru cât valorează și nici măcar un cent în plus,

Admițând că erau în viață și făceau lucrarea zilelor lor,

(Ei purtau acarieni ca pentru păsările neînsuflețite, care acum trebuie să se ridice, să zboare și să cânte pentru ei înșiși,)

Acceptând schițele aspre divinizate pentru a completa mai bine în mine, oferindu-le liber fiecărui bărbat și femeie pe care îl văd,

Descoperirea cât mai mult sau mai mult într-un încadrator care încadrează o casă,

Punând pretenții mai mari pentru el acolo, cu mânecile lui suflecate care conduc ciocanul și dalta,

Nu mă opun unor dezvăluiri speciale, considerând o buclă de fum sau un păr de pe dosul mâinii mele la fel de curioase ca orice revelație,

Băieți țin de mașini de pompieri și frânghii cu cârlig și scări, nu mai puțin pentru mine decât zeii războaielor antice,

Ținând cont că vocile lor răsună prin prăbușirea distrugerii,

Membrele lor musculoase trecând în siguranță peste șipci carbonizate, frunțile lor albe întregi și nerănite de flăcări;

De soția mecanicului cu puiul ei la sfârc mijlocind pentru fiecare persoană născută,

Trei coase la seceriș șuierând la rând de la trei îngeri mofturoși, cu cămăși scoase la brâu,

Hosterul cu dinți strânși, cu părul roșu, răscumpărând păcatele trecute și viitoare,

Vând tot ce are, călătorește pe jos pentru a plăti avocați pentru fratele său și a sta lângă el în timp ce este judecat pentru fals;

Ceea ce a fost împrăștiat în cel mai amplu împrăștiat toiagul pătrat în jurul meu, și nu umplund toiagul pătrat atunci,

Taurul și insecta nu s-au închinat niciodată suficient,

Blegar și murdărie mai admirabile decât s-a visat,

Supranaturalul fără cont, eu însumi așteptând timpul să fiu unul dintre supremi,

Ziua care se pregătește pentru mine, când voi face tot binele și voi fi la fel de prodigios;

Prin bulgări de viață! devenind deja un creator,

Punându-mă aici și acum în pântecele umbrelor în ambuscadă.



42

Un apel în mijlocul mulțimii,

Propria mea voce, orotund măturator și final.



Veniți copiii mei,

Veniți băieții și fetele mele, femeile mele, gospodărie și intimi,

Acum interpretul își lansează nervii, și-a dat preludiul pe stuf dinăuntru.



Acorduri cu degete libere scrise cu ușurință — simt zgomotul punctului culminant și aproape.



Capul mi se lipește de gât,

Role de muzică, dar nu de la orgă,

Oamenii sunt în jurul meu, dar nu sunt gospodărie a mea.



Pământul dur nescufundat,

Mereu mâncătorii și băutorii, mereu soarele în sus și în jos, mereu aerul și mareele neîncetate,

Eu însumi și vecinii mei, revigorant, rău, real,

Vechea întrebare inexplicabilă, degetul mare cu spini, respirația aceea de mâncărime și sete,

Oricând hootul necăjitorului ! hoop! până vom găsi unde se ascunde vicleanul și îl vom scoate,

Iubire mereu, mereu lichidul plângător al vieții,

Niciodată bandajul de sub bărbie, vreodată stacacele morții.



Ici și colo cu monede pe ochi mergând,

Pentru a hrăni lăcomia pântecei creierului care le înghițește cu generozitate,

Cumpărarea, luarea, vânzarea de bilete, dar la sărbătoare nu merge niciodată,

Mulți transpira, ară, se bat, și apoi pleava pentru primirea plății,

Câțiva stăpânind leneș, iar ei pretind în mod continuu grâul.



Acesta este orașul și eu sunt unul dintre cetățeni,

Orice interesează restul mă interesează pe mine, politică, războaie, piețe, ziare, școli,

Primarul și consiliile, băncile, tarifele, navele cu aburi, fabricile, stocurile, magazinele, imobilele și proprietățile personale.



Manechinele mici și abundente care sărind în guler și haine cu coadă,

Sunt conștient cine sunt, (în mod pozitiv, nu sunt viermi sau purici,)

Recunosc duplicatele mele, cel mai slab și mai superficial este fără moarte cu mine,

Ceea ce fac și spun eu îi așteaptă la fel,

Fiecare gând care zboară în mine, la fel se zbate în ei.



Îmi cunosc perfect propriul egotism,

Cunoaște-mi rândurile omnivore și nu trebuie să scrii mai puțin,

Și te-aș aduce pe oricine ai fi la culoare cu mine.



Nu cuvinte de rutină acest cântec al meu,

Dar brusc a pune la îndoială, a sări dincolo și a aduce mai aproape;

Această carte tipărită și legată — dar tipografia și băiatul tipografiei?

Fotografiile bine făcute — dar soția sau prietenul tău apropiat și solid în brațele tale?

Nava neagră trimisă cu fier, cu armele ei puternice în turnulele ei — dar stăruința căpitanului și a inginerilor?

În case vasele, mâncărurile și mobilierul — dar gazda și gazda și privirea din ochii lor?

Cerul de acolo sus — încă aici sau alături, sau dincolo de drum?

Sfinții și înțelepții din istorie, dar tu însuți?

Predici, crezuri, teologie - dar creierul uman insondabil,

Și ce este rațiunea? si ce este iubirea? si ce este viata?



43

Nu vă disprețuiesc, preoți, din toate timpurile, din întreaga lume,

Credința mea este cea mai mare dintre credințe și cea mai mică dintre credințe,

Cuprinzând cultul antic și modern și totul între antic și modern,

Crezând că voi veni din nou pe pământ după cinci mii de ani,

Așteptând răspunsuri de la oracole, onorând zeii, salutând soarele,

Făcând un fetiș din prima stâncă sau ciot, explodând cu bețe în cercul de obis,

Ajutând lama sau brahmanul în timp ce tuns lămpile idolilor,

Dansând totuși pe străzi într-o procesiune falica, răpit și auster în pădure un gimnozof,

Bând hidromel din cupa-craniu, pentru admiratorul Shastas și Vede, ținând seama de Coran,

Mergând pe teokallis, pătat de sânge din piatră și cuțit, bătând toba de piele de șarpe,

Primind Evangheliile, primind pe cel răstignit, știind cu siguranță că este dumnezeiesc,

La masa îngenuncheată sau la rugăciunea puritanului care se ridică, sau stând răbdător într-o strană,

Rânjind și spumegând în criza mea nebunească, sau așteptând ca mort până mă trezește spiritul,

Privind pe trotuar și teren, sau în afara pavajului și terenului,

Aparținând bobinajelor circuitului de circuite.



Unul din acea bandă centripetă și centrifugă mă întorc și vorbesc ca un om care lasă încărcături înainte de o călătorie.



Cei care se îndoiesc cu inima plictisitoare și excluși,

Frivol, îmbufnat, moping, furios, afectat, descurajat, ateu,

Vă cunosc pe fiecare dintre voi, cunosc marea de chin, îndoială, disperare și necredință.



Cum stropesc stropii!

Cât de repede se contorsionează ca fulgerul, cu spasme și vărsături de sânge!



Fii liniștit, sângeroși șocuri de îndoieli și moși booși,

Îmi iau locul printre voi la fel de mult ca printre oricare,

Trecutul este împingerea ta, a mea, a tuturor, exact la fel,

Și ceea ce este încă neîncercat și după aceea este pentru voi, pentru mine, pentru toți, exact același.



Nu știu ce este neîncercat și după aceea,

Dar știu că la rândul său se va dovedi suficient și nu poate eșua.



Fiecare care trece este considerat, fiecare care se oprește este considerat, nici unul nu poate eșua.



Nu-i poate da greș pe tânărul care a murit și a fost îngropat,

Nici tânăra care a murit și a fost pusă lângă el,

Nici copilul mic care s-a uitat la uşă, apoi s-a dat înapoi şi nu a mai fost văzut niciodată,

Nici bătrânul care a trăit fără rost și o simte cu amărăciune mai rea decât fierea,

Nici el în casa săracă tuberculată de rom și dezordinea proastă,

Nici nenumărații măcelăriți și prăbușiți, nici nebunul kobu nu a numit deșeurile omenirii,

Nici sacii care plutesc pur și simplu cu gura deschisă pentru ca mâncarea să se strecoare,

Nici nimic pe pământ, sau jos în mormintele cele mai vechi ale pământului,

Nici nimic din miriadele de sfere, nici miriadele de miriade care le locuiesc,

Nici prezentul, nici cea mai mică șuviță cunoscută.



44

Este timpul să mă explic – să ne ridicăm.



Ceea ce se știe mă dezbrac,

Îi lansez pe toți bărbații și femeile înainte cu mine în Necunoscut.



Ceasul indică momentul — dar ce indică eternitatea?



Până acum am epuizat trilioane de ierni și veri,

Sunt trilioane înainte și trilioane înaintea lor.



Nașterile ne-au adus bogăție și varietate,

Și alte nașteri ne vor aduce bogăție și varietate.



Nu numesc unul mai mare și unul mai mic,

Ceea ce își umple perioada și locul este egal cu oricare.



A fost omenirea criminală sau geloasă pe tine, fratele meu, sora mea?

Îmi pare rău pentru tine, nu sunt ucigași sau geloși pe mine,

Totul a fost blând cu mine, nu țin cont de plângeri,

(Ce treabă am eu cu plânsul?)



Sunt un punct culminant al lucrurilor realizate și sunt un înglobat al lucrurilor care urmează să fie.



Picioarele mele lovesc un vârf al vârfurilor scărilor,

La fiecare pas ciorchini de varste, si ciorchini mai mari intre trepte,

Tot dedesubt au călătorit în mod corespunzător, și încă mă încalec și mă încalec.



Ridică-te după ridicare, înclină-te fantomele în spatele meu,

De departe în jos văd primul uriaș Nimic, știu că am fost chiar acolo,

Am așteptat nevăzut și mereu și am dormit prin ceața letargică,

Și mi-a luat timp și nu am suferit nicio rănire din cauza carbonului fetid.



Mult timp am fost îmbrățișat aproape - mult și mult.



Pregătirile pentru mine au fost imense,

Credincioase și prietenoase brațele care m-au ajutat.



Bicicletele mi-au transportat leagănul, vâslând și vâslând ca barcagii veseli,

Pentru loc pentru mine stele ținute deoparte în propriile lor inele,

Au trimis influențe pentru a avea grijă de ceea ce avea să mă țină.



Înainte de a mă fi născut din mama mea, generațiile m-au ghidat,

Embrionul meu nu a fost niciodată torpid, nimic nu l-ar putea suprapune.



Pentru aceasta, nebuloasa s-a unit la un glob,

Straturile lungi și lente se îngrămădeau pentru a se sprijini pe ele,

Legumele vaste i-au dat hrană,

Sauroidii monstruosi l-au transportat in gura si l-au depus cu grija.



Toate forțele au fost angajate în mod constant pentru a mă completa și încânta,

Acum pe acest loc stau cu sufletul meu robust.



45

O, ani de tinerețe! elasticitate mereu împinsă!

O bărbăție, echilibrată, plină și plină.



Amanții mei mă sufocă,

Îmi înghesui buzele, groase în porii pielii mele,

Bătrânindu-mă prin străzi și săli publice, venind goală la mine noaptea,

Plâng în timpul zilei Ahoy! de pe stâncile râului, legănându-se și ciripind deasupra capului meu,

Îmi spun numele din paturi de flori, viță de vie, tufă încâlcită,

Iluminând fiecare moment din viața mea,

Îmi fac autobuze pe corpul cu balsamice moi,

Trecând fără zgomot pumni din inimile lor și dându-le să fie ale mele.



Bătrânețea crește superb! O, bine ai venit, harul inefabil al zilelor de moarte!



Fiecare condiție se promulgă nu numai pe ea însăși, ci promulgă ceea ce crește după și din ea însăși,

Și liniștea întunecată promulgă la fel de mult ca oricare.



Îmi deschid scutul noaptea și văd sistemele împrăștiate departe,

Și tot ce văd s-a înmulțit cât de sus pot cifra marginea decât marginea sistemelor mai îndepărtate.



Din ce în ce mai late se răspândesc, se extind, se extind mereu,

În afară și în afară și pentru totdeauna în exterior.



Soarele meu are soarele lui și roți ascultătoare în jurul lui,

El se alătură cu partenerii săi unui grup de circuit superior,

Și urmează seturi mai mari, făcând pete dintre cele mai mari în interiorul lor.



Nu există oprire și nu poate fi niciodată oprire,

Dacă eu, tu și lumile, și toate de sub sau de pe suprafețele lor, am fi redus acest moment înapoi la o plutire palidă, nu ar avea niciun folos pe termen lung,

Cu siguranță ar trebui să aducem din nou în discuție unde ne aflăm acum,

Și cu siguranță mergi la fel de mult mai departe, și apoi din ce în ce mai departe.



Câteva cvadrilioane de ere, câteva octilioane de leghe cubice, nu pun în pericol intervalul și nu îl fac nerăbdător,

Ele sunt doar părți, orice lucru este doar o parte.



Vezi până acum, există spațiu nelimitat în afara asta,

Numără atât de mult, există timp nelimitat în jurul asta.



Întâlnirea mea este stabilită, este sigur,

Domnul va fi acolo și va aștepta până voi ajunge în condiții perfecte,

Marele Camerado, iubitul adevărat pentru care îmi plănuiesc va fi acolo.



46

Știu că am tot ce este mai bun din timp și spațiu și nu am fost niciodată măsurat și nu voi fi măsurat niciodată.



Călătoresc într-o călătorie perpetuă, (veniți să ascultați pe toți!)

Semnele mele sunt o haină rezistentă la ploaie, pantofi buni și un toiag tăiat din pădure,

Niciun prieten de-al meu nu se relaxează pe scaunul meu,

Nu am scaun, nici biserică, nici filozofie,

Nu conduc niciun om la masă, bibliotecă, schimb,

Dar pe fiecare bărbat și pe fiecare femeie dintre voi îl conduc pe o denivelare,

Mâna mea stângă te agăța de talie,

Mâna mea dreaptă arătând spre peisaje ale continentelor și drumul public.



Nu eu, nici nimeni altcineva pot parcurge acest drum pentru tine,

Trebuie să călătorești pentru tine.



Nu este departe, este la îndemână,

Poate că ai fost pe el de când te-ai născut și nu ai știut,

Poate că este peste tot pe apă și pe uscat.



Pune-ți umărul fiule drag, și eu o voi face pe a mea și hai să ne grăbim înainte,

Orașe minunate și națiuni libere pe care le vom aduce pe parcurs.



Dacă obosești, dă-mi amândouă poverile și așează-ți mâna ta pe șoldul meu,

Și, la vremea potrivită, îmi vei plăti aceeași slujbă,

Căci după ce începem, nu mai mințim niciodată.



Astăzi înainte de zori am urcat un deal și m-am uitat la cerul aglomerat,

Și i-am spus duhului meu, când vom deveni învelitorii acelor globuri, și plăcerea și cunoașterea tuturor lucrurilor din ele, vom fi atunci săturați și mulțumiți?

Și spiritul meu a spus Nu, noi doar nivelăm acel lift pentru a trece și a continua dincolo.



De asemenea, îmi pui întrebări și te aud,

Eu răspund că nu pot să răspund, trebuie să afli singur.



Stai putin fiule drag,

Iată biscuiți de mâncat și aici lapte de băut,

Dar de îndată ce dormi și te reînnoiești în haine dulci, te sărut cu un sărut de rămas bun și deschid poarta pentru ieșirea ta de aici.



Destul de mult ai visat vise disprețuitoare,

Acum îți spăl guma de pe ochi,

Trebuie să te obișnuiești cu orbirea luminii și a fiecărui moment din viața ta.



De mult ai pățit timid ținând o scândură lângă țărm,

Acum vreau să fii un înotător îndrăzneț,

Să sari în mijlocul mării, să te ridici din nou, să dai din cap către mine, să strigi și să râzi cu părul tău.



47

Sunt profesorul sportivilor,

Cel care prin mine întinde un sân mai lat decât al meu, dovedește lățimea al meu,

Cel mai mult îmi onorează stilul care învață sub el să-l distrugă pe profesor.



Băiatul pe care îl iubesc, la fel devine bărbat nu prin puterea derivată, ci prin dreptul său propriu,

Rău mai degrabă decât virtuos din conformare sau frică,

Iubitor de iubita lui, savurându-și bine friptura,

Dragoste neîmpărtășită sau o tăietură ușoară mai rău decât tăieturile ascuțite din oțel,

De prim rang să călărești, să lupți, să lovești ochiul taurului, să navighezi cu un skiff, să cânți un cântec sau să cânți la banjo,

Preferând cicatricile și barba și fețele pline de variolă față de toți cei care fac spuma,

Și cele bine bronzate celor care se feresc de soare.



Eu învăț abaterea de la mine, dar cine se poate abate de la mine?

Te urmez oricine ai fi din ceasul prezent,

Cuvintele mele te mâncărime la urechi până le înțelegi.



Nu spun aceste lucruri pentru un dolar sau pentru a umple timpul în timp ce aștept o barcă,

(Tu vorbești la fel de mult ca mine, eu acționez ca limba ta,

Legat în gura ta, în a mea începe să se desprindă.)



Jur că nu voi mai aminti niciodată dragostea sau moartea într-o casă,

Și jur că nu mă voi traduce niciodată deloc, doar celui care stă în privat cu mine în aer liber.



Dacă m-ai înțelege, mergi la înălțimi sau la malul apei,

Cel mai apropiat muscăr este o explicație, iar o picătură sau o mișcare a valurilor o cheie,

Maul, vâsla, ferăstrăul de mână, secundează cuvintele mele.



Nicio cameră cu jaluzele sau școală nu poate să comunice cu mine,

Dar aspri și copii mici mai buni decât ei.



Tânărul mecanic este cel mai aproape de mine, mă cunoaște bine,

Bătrânul care-și ia toporul și ulciorul cu el mă va lua cu el toată ziua,

Băiatul de fermă care ară pe câmp se simte bine la sunetul vocii mele,

În vasele care navighează cuvintele mele navighează, merg cu pescari și marinari și îi iubesc.



Soldatul aflat în tabără sau în marș este al meu,

În noaptea dinaintea bătăliei care se așteaptă, mulți mă caută și nu-i dau greș,

În acea noapte solemnă (poate fi ultima lor) mă caută cei care mă cunosc.



Fața mea se freacă de fața vânătorului când se întinde singur în pătura lui,

Șoferul care se gândește la mine nu-i deranjează zguduirea vagonului său,

Tânăra mamă și bătrâna mamă mă înțeleg,

Fata și soția odihnesc acul o clipă și uită unde sunt,

Ei și toți ar relua ceea ce le-am spus.



48

Am spus că sufletul nu este mai mult decât trupul,

Și am spus că trupul nu este mai mult decât sufletul,

Și nimic, nu Dumnezeu, nu este mai mare pentru cineva decât este eul tău,

Și oricine merge un braț fără simpatie, merge la propriul său costum funerar în giulgiul său,

Și eu sau tu fără buzunar de un ban putem să cumpărăm piciorul pământului,

Și să arunci o privire cu un ochi sau să arăți o fasole în păstăia sa încurcă învățarea tuturor timpurilor,

Și nu există comerț sau angajare, dar tânărul care îl urmărește poate deveni un erou,

Și nu există niciun obiect atât de moale, dar să facă un butuc pentru universul cu roți,

Și îi spun oricărui bărbat sau femeie: Lasă-ți sufletul să stea calm și compus în fața unui milion de universuri.



Și spun omenirii: Nu fiți curios de Dumnezeu,

Căci eu, care sunt curios despre fiecare, nu sunt curios despre Dumnezeu,

(Nici o serie de termeni nu poate spune cât de mult sunt în pace cu Dumnezeu și despre moarte.)



Îl aud și îl privesc pe Dumnezeu în orice obiect, dar nu îl înțeleg pe Dumnezeu deloc,

Nici nu înțeleg cine poate fi mai minunat decât mine.



De ce aș dori să-L văd pe Dumnezeu mai bine decât în ​​această zi?

Văd ceva din Dumnezeu în fiecare oră din cele douăzeci și patru și în fiecare moment apoi,

Pe chipurile bărbaților și femeilor Îl văd pe Dumnezeu și pe chipul meu în sticlă,

Găsesc scrisori de la Dumnezeu scăpate în stradă și fiecare este semnată de numele lui Dumnezeu,

Și îi las acolo unde sunt, pentru că știu că oriunde mă duc,

Alții vor veni punctual pentru totdeauna.



49

Și în ceea ce privește Moartea și îmbrățișarea amară a morții, este inutil să încerc să mă alarmezi.



La munca lui, fără să tresară, vine accoucheur,

Văd mâna bătrânului apăsând primind sprijin,

Mă înclin lângă pragurile ușilor flexibile rafinate,

Și marcați ieșirea și marcați relieful și evacuarea.



Și în ceea ce privește cadavrul tău, cred că ești bun bălegar, dar asta nu mă jignește,

Miros trandafirii albi parfumați și crescând,

Ajung la buzele cu frunze, ajung la sânii lustruiți de pepeni.



Și în ceea ce privește viața ta, consider că ești rămășițele multor morți,

(Fără îndoială că am murit eu însumi de zece mii de ori înainte.)



Te aud șoptind acolo, stele raiului,

O, sori, o, iarbă de morminte, o, perpetue transferuri și promovări,

Dacă nu spui nimic, cum pot să spun ceva?



Din bazinul tulbure care se întinde în pădurea de toamnă,

A lunii care coboară abrupturile amurgului zguduitor,

Aruncă, sclipirile zilei și ale amurgului — aruncă pe tulpinile negre care se descompun în noroi,

Aruncă-te la gălăgia gemetele membrelor uscate.



Mă înalț de pe lună, mă înalț din noapte,

Înțeleg că sclipirea îngrozitoare este reflectată de razele de soare de la amiază,

Și debouch la stabil și central de la urmași mari sau mici.



50

Există asta în mine – nu știu ce este – dar știu că este în mine.



Strâns și transpirat - calm și răcoros, apoi corpul meu devine,

Dorm — dorm mult.



Nu știu - este fără nume - este un cuvânt nespus,

Nu este în niciun dicționar, enunț, simbol.



Ceva pe care se leagănă mai mult decât pământul pe care mă leagăn,

Pentru ea, creația este prietenul a cărui îmbrățișare mă trezește.



Poate aș putea spune mai multe. Contururi! Pled pentru frații și surorile mele.



Vedeți, frații și surorile mele?

Nu este haos sau moarte – este formă, unire, plan – este viață veșnică – este Fericire.



51

Trecutul și prezentul se vor veșni — le-am umplut, le-am golit,

Și continuă să-mi umple următorul pliu al viitorului.



Ascultă acolo sus! ce ai sa imi incredintezi?

Uită-te în fața mea în timp ce snf-ul de seară,

(Vorbește sincer, nimeni altcineva nu te aude, iar eu mai stau doar un minut.)



Mă contrazic?

Foarte bine, atunci mă contrazic,

(Sunt mare, conțin mulțimi.)



Mă concentrez spre cei care sunt aproape, aștept pe placa ușii.



Cine și-a făcut munca de zi cu zi? cine va termina cel mai curând cina lui?

Cine vrea să meargă cu mine?



Vei vorbi înainte să plec? vei dovedi deja prea târziu?



52

Şoimul pătat trece pe lângă mine şi mă acuză, el se plânge de gabul meu şi de rătăcirea mea.



Nici eu nu sunt puțin îmblânzit, și eu sunt intraductibil,

îmi răsun gălăiatul barbar peste acoperișurile lumii.



Ultimul scud al zilei mă reține,

Îmi aruncă asemănarea după ceilalți și adevărat ca oricare pe sălbăticia umbră,

Mă convinge la aburi și la amurg.



Plec ca aerul, îmi scutur pletele albe la soarele fugitiv,

Îmi împroșc carnea în vârtejuri și o împing în șuvițe de dantelă.



Mă las moștenire murdăriei să crească din iarba pe care o iubesc,

Dacă mă vrei din nou, caută-mă sub tălpile tale.



Cu greu vei ști cine sunt sau ce vreau să spun,

Dar voi fi totuși sănătoasă pentru tine,

Și filtrează și fibrează sângele tău.



Eșuând să mă aducă la început, fii încurajat,

Îmi lipsește într-un loc, caută în altul,

Mă opresc undeva să te aștept.





Walt Whitman, „Song of Myself” din Leaves of Grass (: Norton, 1973)
Sursa: Leaves of Grass (ediția finală „Death-Bed”, 1891-2) (David McKay, 1892)

[latan.elena]

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=HPwdddiH6mo

[latan.elena]

Walt Whitman poezii YouTube

https://www.youtube.com/results?sear...whitman+poezii

[latan.elena]

Walt Whitman

Edițiile americane ale Leaves of Grass
Frunze de iarbă (1855)

• „Mă sărbătoresc pe mine”,
• "Vino mai aproape de mine,"
• „Să te gândești la timp... Să te gândești”
• „Hotăresc toată noaptea în viziunea mea”,
• „Corpurile bărbaților și femeilor în jur”
• „Colburând pe trotuar sau călare pe țară”
• „Un tânăr a venit la mine cu”
• „Deodată a ieșit din vechea și somnolentă”
• — Curăță drumul până acolo, Jonathan!
• „A fost un copil care ieșea înainte”
• „Cine îmi învață lecția completă?”
• „Mare sunt miturile... Și eu mă încântă”