Cine este victima ideală a narcisistului? Exact opusul lui, empaticul.
De obicei, narcisistul alege ca victimă o persoană sensibilă și empatică. Este exact opusul lui, pentru că un narcisist este incapabil de empatie.
Oare narcisistul este atras de un empatic pentru că este invidios?
De ce este fascinat de calitățile care îi lipsesc și caută cu disperare să le imite? De ce realizezi că toată lumea admiră și apreciază sensibilitatea și bunătatea oamenilor înzestrați cu empatie? Sau de ce o persoană empatică este ușor de manipulat și odată servită va înclina spontan să-i ofere narcisistului hrana emoțională de care are atâta nevoie? Toate aceste trei lucruri.
O persoană empatică este o persoană obișnuită, dar cu o capacitate de percepție și instinct mai mare decât media. Cercetatorii au legat empatia cu inteligenta emotionala inca din anii 1990: empatii au capacitatea de a-si asculta propriile emotii, de a asculta alti oameni si de a simti emotiile celorlalti, de a exprima emotiile productiv si de a le gestiona într-un mod sănătos și proactiv.
Oamenii sunt atrași de oamenii empatici (care sunt aproximativ 40% din populație, din fericire) pentru că sunt miloși; din păcate asta înseamnă și oamenii empatici se luptă să înțeleagă că divele există din ele, adică incapabile să relaționeze la emoțiile celorlalți.
Uneori empații se găsesc profitați excesiv de alții și se luptă să-și echilibreze capacitatea de a dărui altora și nevoia de a se păzi și de a spune nu. Empații sunt în general sinceri și își respectă principiile în ciuda presiunilor sociale, prin urmare pot fi văzuți ca oameni potențial problematici într-un grup.
Un lider narcisist, in orice grup de oameni, intuitie la prima vedere cand se afla in fata unui empatic care nu va putea include in randurile "sclavilor" lui! Dar din cauza sentimentelor bune ale empatului, el va fi subiect de bullying și mobing, doar ca să se asigure că această persoană onestă și independentă nu stă în calea planurilor sale de putere.
Adesea chiar oamenii non-narcisiști dar pur și simplu apatici invidiază și caută să facă rău oamenilor empatici, văzându-i ca pe o amenințare pentru viața lor liniștită sau pentru îmbrățișarea unui lider narcisist, de care beneficiază.
Liderii narcisiști nu atacă, de obicei, persoana empatică direct, atunci când au la dispoziție o serie de „sclavi” apatici; ei doar orchestrează hărțuire sau mobing din culise. Totuși, când vine vorba de o relație de dragoste sau prietenie sau colaborare, narcisistul întreprinde o serie de acțiuni menite să lege persoana empatică de sine însuși, iar apoi să o vampirizeze.
Într-un context 1 la 1, de fapt, este mult mai bine ca narcisistul să aibă un empatic ca victimă, decât o persoană obișnuită. Asta pentru că persoana empatică este determinată în mod natural să se ocupe de problemele altora și va încerca să-l facă pe narcisist să se simtă bine, făcând totul pentru a-i satisface.
Inițial, narcisistul se vinde foarte bine empatului, pretinzând că este o victimă, cerând ajutor și sprijin emoțional sau arătându-se admirabil și curajos. Empatul se poate îndrăgosti sau pur și simplu simte afecțiune și compasiune pentru personajul interpretat de narcisist, iar apoi își vor dedica energia pentru ceea ce li se pare o cauză dreaptă, devenind sursa primară de hrănire narcisistă, la Nu până după ce narcisistul se oprește să joace inițial un caracter minunat.
Când empatul cade victimă narcisistului, acesta este redus la gradul de codependent.
Empaticii tind să fie naivi și depun un efort incredibil pentru a realiza că există oameni fără scrupule, etică, sentimente bune și morală. Așa că va încerca tot ce poate să țină feliile de salam peste ochi și să nu observe discrepanțele dintre personajul fabulos interpretat de narcisist și ființa reală, oribilă care se scurge pe ici pe colo ca relația cu narcis Surorile progresează.
Empaticul încearcă cu disperare să continue să creadă în existența acelei persoane minunate, altfel toate convingerile sale se vor dovedi greșite și lumea se va prăbuși peste el.
Între timp, narcisistul dă vina pe empat pentru propriile sale nelegiuiri, care după spusele lui nu-i oferă suficientă dragoste și adorație și cine știe ce altceva: altfel, susține el, narcisistul ar fi senin și ar continua să fie minunatul p eson liosa din primele zile.
Empatul crede și își asumă toată vina pentru problemele narcisistului și ale relației. Deci cineva devine convins că pentru a vindeca situația, el sau ea trebuie să dea, să dea din ce în ce mai mult, până când este complet epuizat.
În acest moment, empaticul se termină de obicei la un pas de sinucidere sau comportamente autodistructive, iar narcisistul scapă de el imediat ce găsește o nouă victimă, proaspătă, „suculentă”.
Morala: Dacă ești empat, stai departe de narcisiști. Mai ales dacă ai o istorie de codependență sau părinți narcisiști. Citiți, informați-vă, învățați să le recunoașteți și să le gestionați, învățați să aveți grijă de voi și mai presus de toate dedicați-vă empatia unor cauze
Nu totul și toată lumea are nevoie de ajutor; canalizează-ți empatia și compasiunea într-un loc de muncă sau voluntariat potrivit. Și antrenează-te să discerni și să spui nu.
Sub ce măști se ascund narcisiștii?
În următoarele 5 minute vei afla:
– De unde provine termenul de narcisism.
– Ce îi determină pe oameni să fie aroganți, lipsiți de empatie și manipulatori.
În zilele noastre termenul de narcisism e din ce în ce mai cunoscut și a ajuns să fie folosit atât în limbajul colocvial, pentru ca oamenii să exprime lipsa de empatie sau iubirea de sine, cât și în literatura de specialitate, pentru a evidenția o serie de trăsături de personalitate specifice narcisismului sau tulburării de personalitate narcisice.
Termenul își are rădăcinile în povestea lui Narcis, personajul din mitologia greacă. Acesta era un tânăr frumos, admirat de toată lumea, care odată ce își vede imaginea în reflexia unei ape, se îndrăgostește de el însuși. Astfel, absorbit de imaginea sa, se aruncă în apă pentru a ajunge la sine, după care se îneacă și moare.
Numim o persoană narcisistă sau toxică pe aceea care este lipsită de empatie, manipulativă, arogantă, plină de sine. Însă… narcisistul nu este doar asta. O persoană narcisică nu este o persoană care se iubește pe Sine. Iubirea de Sine nu este o trăsătură urlată în gura mare, ea este și atât. Astfel, ceea ce face un narcisist să vocifereze atât de puternic despre el este golul interior extrem de adânc, ca un hău din care nu poate ieși. I-au lipsit iubirea și siguranța atât de mult în copilărie, încât a ales, prin forțele proprii, să se urce pe un piedestal imaginar. Muncește din greu să urce acolo și are aceleași așteptări de la ceilalți, să muncească la fel de mult pentru a-l ajuta să rămână acolo. Dar realitatea îl dezamăgește deseori, ceea ce-l și determină să-i culpabilizeze pe ceilalți.
După cum spuneam, de cele mai multe ori, termenul este folosit pentru a exprima trăsăturile de personalitate ale unei persoane, precum: lipsa de empatie față de ceilalți, comportamente de manipulare, centrare excesivă pe sine, egoism, idealizare a Sinelui, învinovățirea și rănirea fără scrupule a celor din jur, dorința de a avea putere și așa mai departe.
Dar din perspectiva mea profesională, narcisismul nu este o boală, ci este o parte rănită a cuiva. Desigur, se poate dezvolta într-o afecțiune sub influența în factorilor genetici și de mediu, astfel încât să se ajungă la sociopatie, însă chiar și în acele cazuri, prefer să privesc în profunzimea peisajului psihologic al persoanei. Cred că fiecare comportament, sistem de gândire sau trăire care aduce suferință cuiva creează o parte rănită, foarte adânc îngropată, în inconștientul persoanei.
Atunci când narcisismul este foarte dezvoltat, devine foarte probabil ca persoana să nu simtă suferința pe care și-o alimentează ea însăși, deoarece persoanele cu un narcisism ridicat nu sunt în contact cu emoțiile lor de pol negativ, precum durerea, rușinea, vinovăția, furia și dezgustul. Iar dorința lor de aprobare și admirație este atât de puternică, încât narcisiștii se prezintă cel mai adesea în societate ca fiind fericiți și puternici.
Dar haideți să privim problema într-un mod uman, cu căldură, persoanele cu aceste tendințe. Ce ar putea face pe cineva să aibă o nevoie atât de mare de validare și de admirație? Cea mai facilă presupunere este că lipsa lor. O lipsă foarte profundă de acceptare.
Studiile arată că persoanele care prezintă trăsături de tip narcisc au fost în copilărie abuzate, fie prin agresivitate, fie prin neglijare. Ceea ce ne lipsește în copilărie ne ajunge din urmă în viața de adult și ne determină să supracompensăm prin diferite alegeri.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Asta nu înseamnă că nu trebuie să ne protejăm de astfel de personalități toxice, la fel cum avem nevoie să ne protejăm și de alți factori dăunători sănătății mentale. Ci chiar și atunci când ne protejăm sau evităm personalitățile narcisice, să ne putem acorda nouă înșine acest nivel de înțelegere înalt prin care noi ne explicăm de ce anume trebuie să ne păzim de celălalt și ce-l determină pe el să ne rănească.
Chiar dacă au un contact slab cu emoțiile inconfortabile, personalitățile narcisice pot remarca, însă, diferite dificultăți în relațiile lor. De cele mai multe ori, ei nu suferă în ceea ce privește viața profesională, deoarece acolo caută puterea cu orice preț, însă ajung să sufere în relațiile personale, atunci când victimele lor se desprind de ei.
În funcție de gradul de conștientizare în care se află, narcisiștii pot observa obstacolele de care se lovesc, suferințele prin care trec, însă numai printr-un proces terapeutic pot să se vindece și să observe faptul că piedestalul pe care s-au urcat pentru a nu mai fi răniți este cel care le alimentează sentimentul de singurătate, iar puterea pe care o simt este doar o iluzie, deoarece ei caută iubirea și siguranța, căldura și hrana unor figuri de atașament, care n-au fost acolo când au avut nevoie.
Ceea ce consider eu a fi fețe ascunse ale narcisismului nu sunt aceste comportamente de manipulare lipsite de empatie, acestea pot fi ușor identificate, ci mai degrabă părțile rănite ale copiilor care au fost la un moment dat extrem de vulnerabili, lipsiți de iubire, părțile pe care le ascund cu orice preț sub masca unei carisme răpitoare.
Desigur, avem nevoie să ne protejăm, însă ceea ce ne face pe noi mai puțin narcisici este exact empatia pe care o putem avea față de aceste persoane profund rănite în adâncul sufletului lor.
Citește și:
Ce ne învață psihologia despre iertare?
Ghidul Thrive: totul despre empatie
Sursa:
Sub ce măști se ascund narcisiștii?
Răspunde cu citat
Marcaje