Părintele Pantelimon Munteanu

Lecția 48
CELE 10 PORUNCI – PORUNCA 1
“Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, și să nu ai alți Dumnezei afară de Mine”.(Ieșire 20,1)
Dupa ce va judeca Iisus lumea la judecata de apoi?
Iisus va judeca pe fiecare om dupa poruncile Sale. De aceea, noi creștinii, trebuie să le cunoaștem foarte bine. Când ne spovedim, să ne gândim la fiecare poruncă. De asemenea, în fiecare dimineață și seară să ne gândim la porunci, pentru a le putea ține mai ușor și a nu cădea în păcate.
Ce ne cere prima Poruncă?
Prima Poruncă ne cere să credem, să nădăjduim și să iubim pe Dumnezeu mai presus de orice. Lui Dumnezeu trebuie să-i închinăm cala mai înalte gânduri, sentimente și dorințe. Ne cere să nu ne lepădăm de El oricâte suferințe s-ar abate asupra noastră. Iisus a zis: “Cel ce pe tată sau pe mamă, pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine”.(Matei 10,55)
Diavolul L-a ispitit pe Iisus să calce această poruncă: “ȘI suindu-L diavolul pe un munte foarte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărățiile lumii și i-ă zis diavolul: îți voi da toată stăpânirea aceasta și strălucirea lor, că mi-a fost data mie, și o dau cui voiesc. Deci dacă te vei închina mie, toată va fi a ta. Si răspunzând Iisus i-a zis: Mergi înapoia mea, satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai lui să-I slujești”.(Luca 4,5-8)
De ce trebuie sa iubim pe Dumnezeu?
Trebuie să iubim pe Dumnezeu pentru că este izvorul tuturor bunătăților. Omul, din fire, tinde către Dumnezeu pentru că Dumnezeu l-a făcut și îi poartă de grijă. Dumnezeu este binefăcătorul cel mare. A creat Universul, a creat pe om și atâtea lucruri minunate pentru el. Apoi, după căderea în păcat, l-a răscumpărat prin jertfa Fiului Său pe cruce. E normal ca să iubim părinții care ne-au adus pe lume și ne-au crescut. Cu atât mai mult suntem datori cu mai multă iubire față de Părintele Ceresc. Dumnezeu este bunul cel mai de preț pentru om.
Iisus a spus:”Eu sunt Calea, Adevărul șî Viața”.(In.14,6)
Dumnezeu este veșnica frumusețe, veșnica bunătate și veșnica dragoste. El este Atotbun, Atotputernic, Atotștiutor, Atotdrept. Creștinul bun laudă pe Dumnezeu. Lui I se roagă, pe El Îl cinstește în cel mai înalt grad. Toți drepții de la începutul lumii, începând cu Abel, fiul lui Adam, au adus jertfă lui Dumnezeu primele roade ale ostenelii lor. Psalmistul David exclamă: “Binecuvintează suflete al meu pe Domnul și nu uita toate răsplătirile Lui, pe Cel ce curățește toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale, pe Cel ce izbăvește din stricăciune viața ta, pe Cel ce te încununează cu milă și îndurări, pe Cel ce umple de bunătăți pofta ta... ”.(Psalmul 102,1-5)
Cum putem iubi pe Dumnezeu?
Noi putem iubi pe Dumnezeu cu ajutorul Harului Duhului Sfânt. Prin păcatul strămoșesc al lui Adam și Eva, mintea omului și inima lui s-au întunecat. De aceea, fără Har, creștinul nu mai poate ajunge la această iubire.
Iisus a zis: “Fără Mine nu puteți face nimic”.(Ioan 15,5)
Sf.Apostol Pavel zice: “Dragostea lui Dumnezeu s-a revărst in inimile noastre prin Duhul Sfânt ce ni s-a dat nouă”.(Romani 5,5). Trebuie să adăugăm și din parte noastră multă sârguință. Să ne încredem întotdeauna în adevăr. Să cercetăm în fiecare zi Sf.Scriptura și tainele lumii. Lumea este oglinda înțelepciunii lui Dumnezeu. Prin Scriptură și natură putem vedea marea iubire a lui Dumnezeu față de noi. Apoi trebuie să ne rugăm zilnic de iertare pentru păcatele făcute, să mulțumim lui Dumnezeu pentru daruri și să cerem ajutor; să ne împărtășim des cu Sfintele Taine pentru a primi Har.
De ce trebuie să respectăm cel mai mult porunca iubirii?
Trebuie să ținem cel mai mult la iubire, pentru că iubirea este împlinirea legii, a poruncilor. Iisus zice: “Cel care are Poruncile Mele și le păzește, acela este care Mă iubește”. (Ioan 14,21)
Sf. Apostol zice: “Dumnezeu este iubire și cel ce rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu în el”.(Ioan 4,16)
Sf.Apostol Pavel arată că iubire este mai presus de orice sacrificiu și decât orice știință. El a scris cel mai frumos imn al iubirii creștine: ”De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință și de aș avea atâta credință încât să mut munții, iar dragoste nu am nimic nu sunt. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește. Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade nicodata”.(I.Cor.13,1-8)
Care sunt roadele împlinirii acestei porunci?
Plata cinstirii lui Dumnezeu este foarte mare. Ea aduce fericire pe pământ și în ceruri.
David proorocul zice: “Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor în calea păcătoșilor n-a stat și pe scaunul hulitorilor n-a șezut. Ci în legea Domnului este voia lui și la legea Lui va cugeta ziua și noaptea. Și va fi ca un pom răsădit la izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa, și frunza lui nu va cădea și toate câte face vor spori”.(Psalm 1,1-3)
Nimeni n-a rămas de rușine, dacă și-a pus nădejde în Dumnezeu. Dumnezeu ne dă putere să ne asemănăm cu El. Toate faptele care se fac din iubire față de Dumnezeu aduc și întemeiază binele pe pământ. Din iubire față de Dumnezeu și oameni, creștinul creează, lucrează, face bine altora, luptă pentru adevăr, dreptate, armonie, pace, frumusețe. Astfel împlinește voia lui Dumnezeu. Această credință a dus la cele mai înalte virtuți ale neamului nostru creștin ortodox.
Eminescu numește Biserica: “Maica Spirituala a neamului Românesc”.(artic.”Instituțiile Țării”, Timpul 1882,22,03)
Care sunt păcatele împotriva acestei porunci?
Păcatele împotriva Poruncii I sunt: Ura împotriva lui Dumnezeu și lepădarea credinței; Egoismul, trufia, iubirea de sine peste măsură; Nădejdea în om, în sine, sau în bunuri pământești mai mult decât în Dumnezeu; Pierderea nădejdii, ca Iuda, sau nepăsarea în învățarea religiei și a Tainelor credinței; Necinstirea Bisericii (a lucrurilor sfinte și a slujitorilor); Simonia sau vinderea sau cumpărarea darurilor sfinte; ispitirea lui Dumnezeu, cerând minuni față de nevoie; Fățărnicia, credința doar cu vorbe, dar fără fapte; Fanatismul, prigonirea celor de altă credință; Erezia, cel ce cu bună știință crede greșit, altfel decât învață Biserica; Schisma, cel ce nu ascultă de Biserică; Superstiția. Are păcat cine n-a sfătuit sau n-a oprit aceste păcate. Amin.
Pr. Nicolae Popescu Bis. Sf. Andrei (Drumul Taberei)