Cuvinte ale Sfantului Iustin Popovici
Capete ascetice și teologice
(Publicate la editura Ορθόδοξος Κυψέλη)


,,Unde este Hristosul Europei? Unde se va naște Hristos? Este n arena siderurgică unde s-a născut germenele nemtesc, războiul european? Creștinismul nu este aici, creștinismul nu este nici acolo, nici n pustie și n cetăți, nici n arme de razboi și n crime, Hristos nu-i de gasit nicăieri: L-au luat pe Domnul și nu stiu unde L-au pus (Ioan 20, 13). Mulți au venit imbracati in haina lui Hristos și in launtru erau lupi. Mulți oameni au venit n numele lui Hristos spunnd: Eu sunt Hristosul, dar am nțeles ca dragostea lui Hristos nu o aveau n inima lor.
Mncarea oamenilor a devenit cărțile, scrierile pe care le mănnca literele cu care se hrănesc. Au devenit mncători de carte și gramatici si de aceea le este mereu foame și sete. Ca și cum si-ar fi astupat urechile și nu mai aud cuvintele Lui: Mncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvrşesc lucrul Lui (Ioan 4, 34). Litera ucide, duhul face viu. Toată nțelepciunea omului și a tuturor sau a științei nu se arata oare că este un rozariu de litere? Omul a devenit literat, a devenit un alfabetizat și se gndește cum a devenit alfabetizatul ntregii lumi și chiar al lui Dumnezeu. Cultura noastră s-a născut n tipografii, iar tot ceea ce este civilizat se nclină n fața literelor, n fata acestor idoli delicați. Astfel, literele au devenit comoara si valoarea mai presus de orice valoare. Chiar și Dumnezeu a nceput să fie tipărit după ce a ncetat să mai fie trait. Tipografiile au fost transformate n biserici, n mpărății de litere, aceasta este cultura noastră. Peste tot guverneaza litera și ucide peste tot astăzi in Europa, deoarece litera ucide și duhul face viu
(2 Corinteni 3, 6).
Cnd intru ntr-o cameră fără icoane, mi se pare ca orbecai, mi se pare ceva impersonal, fără fereastră spre cer.
Rugăciunea este prilejuită de durerea si suspinarea (sau de lacrimile nevazute) inimii.
De ce există timp? Care este rostul timpului? Numai pentru a se ntrupa veșnicia, prin ntruparea lui Dumnezeu n om. Să nfăptuiască ndumnezeirea omului, prin Dumnezeu-Omul și prin om ndumnezeirea timpului și a spațiului, adică a lumii (Rom. 8, și 4, Col. 2). ntruparea Cuvntului lui Dumnezeu, ntruparea Sa este centrul timpului și al materiei, al omului ca existență psihofizică.
De cnd au apărut ziarele sau citirea ziarelor, ele au devenit rugăciunea de dimineață a omului modern.
Acest om modern va suferi mutații rapide prin transformarea ntr-un individ subuman al cărui stranepot și descendent ultim va fi transuman.
n ecumenism, toate slăbiciunile, abaterile, greșelile, vin din absenta Duhului Sfnt. n acest caz, sunt necesare cele mai stricte dogme și vederi ale Sfintilor Părinți: Duhul Sfnt este dat numai Bisericii adica Dumnezeului-Om, ca răsplată pentru credința n Dumnezeu-Omul. Dovada acestui lucru este Cincizecimea. Cincizecimea nu este lucratoare n afara Trupului Bisericii, cu excepția Dumnezeului-Om. Toate abaterile de la credinta ortodoxa nu sunt altceva dect erezii umaniste. Aceasta este Tradiția și moștenirea Apostolică.
Prin harul Botezului, fiecare dintre noi devine un potențial sfnt. Sfintii au aplicat in viata lor toate poruncile lui Hristos prin harul Sfantului Botez, care a fost samanta initiala.
La urma urmei, așa sunt justificate toate bisericile și sectele occidentale, sunt puse toate pe seama Duhului Sfnt. Ereziile se manifesta după om n felul următor: n loc de metoda Mantuitorului restaurarea omului launtric prin har ereziile merg pe calea umanismului european, străduindu-se să transforme persoana, prin relationare si colectivitate și nu pe calea Mantuitorului, care constă n mntuirea prin Mntuitorul, prin Hristos Dumnezeu, și nu prin colectivism si relatii intre oameni ca scop in sine
Nu umbla singur n nici-un fel pe calea acestei lumi dect avndu-L pe Domnul Iisus n fața ta sau prin binecuvntarea lui Iisus in viata ta, prin credința n El naintea ta, prin dragostea pentru El naintea ta, prin insuflare, lacrimi și suspinarea către El. Atunci fiecare moarte și fiecare ispită va pleca dinaintea voastră, dar nu din cauza meritelor voastre, ci datorită Celui care stă naintea voastră.
Domnul Hristos, de dragul postului, daruieste rugăciune celui ce postește. De dragul rugăciunii din nou, Hristos dăruieste postul.
mpărăția lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci dreptatea, pacea și bucurie n Duhul Sfnt (Rom. 14, 17). Creștin-socialismul sau comunismul accentuează invers: mpărăția lui Dumnezeu este mancare și bautura!
Ceea ce nu poate zdrobi piatra de moară a rațiunii o va zdrobi piatră de moară a Harului Rugăciunea calmează treptat sufletul, elimină gndurile și sentimentele necurate, transformă nedeplinatatile in plinatati. Trupul devine n cele din urmă un templu al Duhului Sfnt. Aceasta este calea creștinului: parcursul de la sine insusi la Dumnezeu, ceea ce nseamnă parcursul de la diavol la Dumnezeu.
Și chiar dacă Dumnezeu Și-a retras toate minunile de pe această planetă ntunecată, El nu și-a retras cea mai mareata minune a Sa: mila și iubirea. Acestea vor fi retrase ultimele, n Ziua Judecății Infricosate.
Ce sunt viețile sfinților? Ele sunt dogme traduse n viață. Și ce sunt dogmele? Ele sunt viețile sfinților transpuse in dogmatica practică.
Roaga-te ca să usuci patimile inimii tale infranand prin postire patimile trupului. Pentru că prin aceste două virtuți acționează toate celelalte.
Păcatul și răul trebuie percepute ca o boală a naturii umane și nu ca o necesitate naturală, ca un accident necesar, ci ca o boală, ca izvorul tuturor bolilor: moartea, pe care suntem chemați să o vindecăm.
Nici moartea nu este o necesitate, nici sclavia păcatului și a răului, nici slujirea diavolului. Oricine gndește altfel sau nvață sau pretinde altfel, nu este creștin. Dimpotrivă, el este un luptător impotriva creștinismului, deoarece respinge esența creștinismului și ntreaga luptă prin Hristos mntuirea. Pentru că El a venit să ne mntuiască: de moarte, de păcat, de diavol. Deci, pentru mulți creștinismul a ncetat să mai fie o viata de asceza și de nevointa și a devenit: valoare sau obicei național, tradiție populară, monument, moralism, filosofie, a devenit de toate, cu excepția transformării radicale a omului, de la muritor la nemuritor, de la păcătos la fără de păcat, de la diavol, la a fi omul lui Dumnezeu. Creștinismul a devenit superficial, att de superficial nct a fost complet distrus. Astfel, civilizația materiei a devenit totul. S-a pierdut sentimentul nemuririi și, prin urmare, al evlaviei, al cerului, a originii cerești a omului, a evlaviei sale ceresti.
Mintea omului se descompune pentru că nu are in ea harul lui Dumnezeu , nu are energia necreata n ea, este precum carnea fără sare. Mintea putrezește, se uzează din cauza ateismului și a necredinței și ne arata ca , cine nu aduna cu Mine risipeste (Matei 12, 30).
Pocăința! De ndată ce Domnul Atotcuprinzător trezește n om conștiința păcătoșeniei, Hristos l introduce deja pe om n lupta mpotriva păcatului.
Adevărul Bisericii nu este o axiomă, nu este o nvățătură, nu este o concluzie a unui raționament, nu este un concept logic, ci o Persoană Vie, Dumnezeul-Om Hristos, mereu prezent, ca Trup și Cap al Bisericii.
Ortodoxia nu este ceva ce trebuie dovedit, ci este experimentata, traita empiric: veniți și vedeți, n primul rnd pe Dumnezeul-Om Hristos, pe Sfinți, pe Mucenici.
Eclesiologia, este fie soborniceasca, hristologie generalizată, sau hristificare. Hristologia aplicată este cea care cuprinde ntreaga soteriologie. O hristologie empirică, aceasta este eclesiologia.
Studiază Sfanta Scriptura prin Sfinții Părinți și, n același timp, imită viața lor.
Biserica este o bucată de cer pe pămnt, o imaterializare a pămntului, o oază de nemurire. o oază de paradis localizata n marea iadului pămntesc.
Fie ca viața noastră n afara slujbelor bisericii să devină o prelungire a slujirii n biserica: o prelungire a rugăciunii, a evlaviei și a umilinței noastre.
Doamne, trupul meu nu este al meu, deoarece prin post și rugăciune il fac, al Tau. Sufletul meu, sau conștiința mea, nu sunt ale mele, deoarece prin nevointa evanghelica le fac ale Tale. Ochii mei nu sunt ai mei și urechile mele la fel, deoarece prin trăirea evlavioasa le fac ale Tale.
Gndul este ntotdeauna un ac: nu poți sta niciodată pe el. Numai rugăciunea este o stncă de nezdruncinat pe care poti sta și numai asa poti să supraviețuiesti.
Ateismul a devenit o parte constitutivă a ideologiei de stat, a ideologiei politice și, prin urmare, o datorie a cetățeanului, a omului. Cand cetateanul nu este pe aceeași linie, este perceput impotriva autoritatii, mpotriva subiectelor civice. Aceasta este loialitatea politică: oricine se opune ateismului este un trădător al statului. A fi considerat ca esti impotriva statului este in acest registru antementionat fundamentul guvernelor ateiste și totalitare. Ateismul a devenit credința socialismului utopic.
Lupta cu patimile. Cunoașterea este ca o mică insulă n oceanul existenței umane. Pentru o clipă este inundată de o oarecare patima cu valurile sale furioase. Acesta este momentul n care omul nțelege ct de puțin și-a ntemeiat, sau aprofundat, nrădăcinat cunoașterea n Domnul Hristos. De exemplu, patima mandriei estompează momentan această minimă cunoaștere, la fel ca și patima avariției, iubirea de bani, invidia, lacomia pantecelui. Ce este nou pentru sfinți? Acestia au extins această cunoaștere despre ei nșiși, au aprofundat-o și au nrădăcinat-o n Hristos. Astfel, ei nu pot fi nghițiți de patimi, care nu pot dect să-i rănească. Ei sunt ntr-o nevointa constanta a sufletului și al inimii și, prin urmare, nu au niciodată odihnă n lupta lor.
n ecumenismul contemporan, totul se bazează pe următoarea poziție, axioma umanistă:
Biserica nu este Una, ci exista mai multe biserici. Este ca și cum Biserica ar fi fost dezbinata n bucăți. Dar Biserica nu poate fi divizată, dezbinata din punct de vedere ontologic. Cineva poate fi doar tăiat (excomunicat) din Biserica și nu dezbinat in ea. In esenta ei, Biserica este un organism Dumnezeu-Omenesc, Trupul Dumnezeului-Om, Chipul Dumnezeului-Om si din acest motiv este intotdeauna Una, in toate lumile Unica. Aici se află universalitatea sau sobornicitatea Bisericii. Ecumenismul nu este altceva dect o adunare de hristoși mincinoși, falși mesia, proroci mincinoși, o adunare plina de o varietate de credințe minicinoase; ecumenismul este schizo-credință și, n cele din urmă, o absență totală. Problema ecumenismului contemporan este pur si simplu laică, politizantă și n esența ei comunist-papală. Totul este redus la valori sociale și chiar pămntești și trecătoare. Nu există nici-un centru hristocentric prin Dumnezeul-Om, sau prin problema Evangheliei: nu este căutata mai intai mpărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, ci mpărăția acestei lumi și tot ceea ce provine de la ea.
Problema unității nu poate fi rezolvată prin niciun dialog ci numai prin pocăință naintea Dumnezeului-Om, ca sa poata fi cineva partas in Biserica: aduceți-va aminte de cădere și pocăiți-vă (Apocalipsa 2:5). Fără Dumnezeul-Om, așa-numitele biserici nu sunt altceva dect sinagogi ale Satanei (Apocalipsa 2, 9). Iesirea din erezie este posibila doar prin pocainta: pocăiți-vă (Apocalipsa 2, 16). Acest lucru este valabil pentru fiecare erezie, pentru toate cele 232 secte care sunt numite biserici.
Și-a adus aminte de dragostea dintai (Sfnta Tradiție a Adevărului) și s-a pocăit (Apoc. 3, 3). Prin ecumenism a fost invadata Biserica și au fost impuse conceptele laice și internaționaliste, probleme ateiste, comuniste. Astăzi este imposibil ca Biserica Ortodoxa să se exprime pentru că sunt ignorati adevărații ei martori Mucenicii, dar și primii ei Teologi! Așa au aparut teologii superficiali, umanisti, papistasi, eretici și protestanți.
Fiecare moment al vieții mele este al lui Dumnezeu. Atunci de ce să mă tem de ceva sau de cineva n afară de Hristos Dumnezeu?
Domnul Hristos stapaneste, diavolul corupe, dar Dumnezeu ngăduie. Dar este la fel de teribil cnd omul se zeifica sau corupe, se invarte ntotdeauna n afara lui nsuși. Prăpastie, cnd omul se ndumnezeiște luciferc. Prăpastie, cnd omul devine hulitor. n al doilea caz, este triumful satanismului, n primul caz schimonosirea de sine: au infatisarea dreptei credinte dar tagaduiesc puterea ei (2 Tim. 3:5).
Prin industrializare se cladeste epoca de piatră. Cultul pietrei, aceasta este cultura europeană mpreună cu surogatele sale Făcătorii de idoli, sufletele pietrificate fac idoli de piatră din idealuri. Totul este uscat, ofilit și pietrificat n acest amestec cultural al cultului manifestarilor din Europa. Arhitecții epocii de piatră: toate puterile umaniste ale Europei!
Dreptar: rugați-vă lui Dumnezeu pentru fiecare persoană pe care ați vizitat-o, ați ntlnit-o sau de la care v-ați luat la revedere. Lasă-l să-și ia rămas bun de la tine cu rugaciunea ta, este cel mai bun insotitor.
Vai de orice gnd care nu evoluează, nu se transformă n rugăciune.
Aceasta este ceea ce diavolul caută n mod constant: să prezinte păcatul ca inevitabil, să arate cum păcatul este ceva natural pentru a-l justifica. Acesta este păcatul după Sfntul Macarie Egipteanul, sau logica Satanei. Păcatul are propria sa logică, propria sa apologetică, astfel nct să se poată justifica, astfel nct să poată apărea la fel de necesar, ca si cum ar fi ceva natural. Aceasta este ceea ce diavolul face n mod constant. Dar Hristos este singurul Cuvnt Intrupat, Adevarul lumii, sau Logosul Divin al lumii, este logica binelui, sau logica divină a binelui: Logosul este esența lumii.
Cel care se va ntlni sincer cu Domnul și cu Hristos, va trăi totul raportat la sine, schimbndu-se pe sine prin pocainta. Amintiți-vă că un pescar țăran s-a ntlnit cu Hristos, și de la acea ntlnire un apostol Petru a apărut. Saul, cel mai educat om al timpului său, L-a ntlnit pe Dumnezeu n Persoana lui Hristos și a devenit cel mai faimos dintre oameni. Căci cine i-a dat toată puterea aceea pe care a avut-o nsuși Hristos, dacă nu Hristos? S-a ntlnit cu Domnul și Zaheu, orbul și păcătosul vameș și din tot sufletul lor s-au pocait. Același lucru este valabil și pentru Maria Magdalena din care a scos cei șapte demoni. Dar talharul cel rău de pe cruce, s-a ntlnit cu Hristos Dumnezeu și ndată a intrat n rai. Iustin Filosoful s-a ntlnit cu Domnul și a devenit mucenic al lui Hristos. Același lucru este valabil și pentru Sfantul Vasile cel Mare și episcopul Nicolae Achridos și Rastko Sfantul Sava srbul. Astfel, ntlnirea cu Domnul a fost ntotdeauna cel mai important eveniment.
Cnd omul trăiește numai pentru sine și prin el nsuși, adică atunci cnd nu are nevoie de nimic de la Hristos Dumnezeu, atunci el nu mai este om. Umanismul autentic, sau umanismul, este cel mai mare păcat pentru că este respingerea completă a lui Hristos Dumnezeu și a tot ceea ce vine de la Dumnezeu. Păcatul lui Adam nu consta in faptul ca a comis o crimă, ci a dorit și să se ndrepte spre decuplarea sau delogarea sa de la Dumnezeu, adică s-a indreptat catre purul umanism. Sufletul omului nu poate exista și nu poate acționa prin el nsuși. Este o insuflare necesară sau continuă din cer, de la harul Duhului Sfant. Adam, prin neascultarea sa, a ncetat să primească această plenitudine a harului de la Duhul Sfant, motiv pentru care și-a simțit goliciunea.
Odată cu pogorrea Duhului Sfnt asupra Apostolilor, această umplere a fost rennoită și se extinde n mod constant n cadrul Bisericii Ortodoxe. Sufletul omului este n sine ca un tub de ncercare gol, care trebuie să fie umplut, cu harul Duhului Sfant ca să fie ntreg și complet. Nu există ca o gndire umană sa fie completă prin ea insesi. Omul gndește fie prin Dumnezeu, fie, prin diavol. Iată ce i ne relateaza Dostoievski prin Ivan Karamazov, caci ori de cte ori azvarle spre diavol calimara cu cerneală, el a constatat că dracul i-a șoptit o idee.
Sfinții Părinți sunt ndrumătorii și nvățătorii nemuritori ai vieții veșnice. Generalii nemuritori din oastea nemuritoare a Domnului Hristos. Numai atunci cnd i urmăm și mergem mpreună cu Sfinții Părinți ai Sinoadelor Ecumenice, putem noi, creștinii de astăzi, să fim creștini autentici, să nvingem și să ne păstrăm credința. Suntem creștini și chiar autentici atta timp ct păstrăm credința Sfinților Părinți. Fără această credință
creștinii de astăzi nu pot să fie creștini autentici, de aceea nu trebuie incercarile să ne nvingă ci trebuie să ne păstrăm credința. Suntem creștini și chiar ortodocsi autentici atta timp ct păstrăm credința Sfinților Părinți. Fără această credință nu avem mntuire și nici viață veșnică. Numai n acest fel putem avea conștiința mareata a ortodoxiei care ni se dăruieste prin comuniunea rugăciunii cu toti sfinții".