TRASEUL INIȚIATIC DE NSCĂUNARE A DOMNITORILOR CASTEI IO DE LA NEGRU VODĂ CETĂȚENI/METEORA ROMNIEI
Un articol citit de curnd mi răscolește amintirile. Este vorba despre un articol din anul 2012 scris de Adina Mutar: Cetățeni loc de nscăunare a domnitorilor Castei IO. Nu știu dacă ați avut ocazia de a urca n lumea megaliților de la Negru Vodă (Cetățeni), spre mănăstirea de aici. Drumul ascendant trece printre bolovani uriași, cu forme ciudate, parcă sculptate de oameni acum mii și mii de ani. Sunt chipuri de Regine amazoane (Femeia cu sabia) săpate n piatră, sunt chipuri de uriași (Regele fără chip, sau Regele nvăluit), de sfincși, de lei, de faraoni ce stau pe tron (asemănătoare cu cele egiptene), avnd lngă picior statueta fiului (ca potențialitate), este un mare tron de piatră cu svastici și trident, sunt mese și ciuperci de piatră (babe), sunt două mari bazine de apă scobite n stncă (acum acoperite și folosite ca rezervoare de mănăstirea de aici), sunt inscripții, sunt basoreliefuri (Cavalerul Trac), sunt urme umane de picior n piatră, sunt trepte săpate ce duc către către cer
Am trecut printre acestea toate de cteva ori, ncercnd să nțeleg, să fac legături. n Dacia hyperboreană, Vasile Lovinescu scrie că ntemeierea țărilor romne a fost făcută de inițiați n vechile mistere, moștenite de la daci, care și ei le-au luat de mai devreme.
Cetățeni este o dovadă n acest sens. Centru sacru de pe vremea uriașilor și a legendarului Negru Vodă, Cetățeni a fost un puternic centru geto-dac (urmele cetății geto-dacice de aici o dovedește) și al voievozilor din Casta IO.
După ce traversezi din șosea firul apei, la peste 700 de metri spre schit, se află Maica Mare, simbolul zeiței primordiale, mama a zeilor și a oamenilor, cea care, spun legendele sumeriene (proveniƫi din Carpaƫi n urma migraƫiilor - n.r. Carmen Pankau), a rămas acolo unde a locuit nainte de Potopul cel Mare. Soțul ei era Enki, cel de pe Dealul Chipuriei din Cetățeni, sau Uriașul de pe Calea Zeilor ce urcă la schit. Maica Mare avea burtă de femeie nsărcinată, simboliznd fertilitatea, dar oameni cu minți nebune i-au sfrtecat pntecul cu picamerele, retezndu-i pruncul. Capul Maicii este o piatră oscilantă de cteva tone. Cnd se nclină, spun oamenii, e semn rău, semn de cutremur și de vremuri dramatice. Altfel, dacă Maica Mare și ținea capul drept, ea apare ca o regină. Astăzi lumea urcă la mănăstirea ce funcționează aici, aducnd alinare și spirtualitate, de care este atta nevoie. Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă se află la 22 de kilometri de oraşul Cmpulung Muscel, la o altitudine de 880 de metri. Ea seamănă cu Schitul Meteora din Grecia şi este considerată cea mai aspră sihăstrie romnească.
Alimentele, materialele şi apa se transportă pnă acolo cu un funicular. Ctitorul mănăstirii nu se cunoaşte cu certitudine. Se presupune că acesta ar fi fost voievodul Nicolae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I. Acesta apare n al treilea strat de frescă n naos (n bisericuța din peștera săpată n stnca de aici). Tradiţia locală susţine că primul ctitor ar fi fost Negru Vodă. Biserica din peşteră, atribuită lui Negru Vodă a fost construită n secolul al XIII-lea, odată cu cetatea Cmpulung-Muscel, prima capitală a Ţării Romneşti.
Schitul Cetăţuia este amintit n timpul lui Mihai Viteazul care a trecut pe acolo n anul 1595. Domnitorul Constantin Şerban s-a refugiat n acest loc n 1658, iar n anul 1690 şi Constantin Brncoveanu. Atunci schitul era metoc al Mănăstirii Negru Vodă din Cmpulung Muscel. Scriitorul Petre Ispirescu spunea că la Cetăţuia te simţi mai aproape de Dumnezeu. Un fel de teamă nenţeleasă ţi se strecoară n inimă; rămi uimit de atta mărire şi pari că eşti pe altă lume.
Turistul cunoscător, care păşeşte printre stncile argintii care ascund nenumărate taine şi ajunge n preajma Sfntului Lăcaş, este surprins de asemănarea izbitoare cu Schitul Meteora din Grecia, motiv pentru care scriitorul Mihai Rădulescu l-a numit Meteora Romniei, fiind profund impresionat de acest rai de pămnt romnesc. La Cetăţuia se găsesc cteva miracole ale creştinătăţii. n 1996, pe cnd se afla n mijlocul credincioşilor adunaţi la slujbă, Icoana cu chipul Maicii Domnului a nceput să lăcrimeze. De atunci, mii de pelerini vin n fiecare an aici şi se roagă la icoană. Pe cel mai nalt colţ de stncă de pe vrful Cetăţuia este o cruce, supranumită Crucea dorinţelor. Aici s-a rugat Negru-Vodă să scape de năvălitori. Aceeaşi legendă spune că celui care ajunge aici şi se roagă i vor fi ndeplinite trei dorinţe. Dar aceste dorinţe trebuie chibzuite cu grijă.
Pe cărarea de piatră ce coboară de la cruce se văd nişte urme de picior săpate n piatră. Aceste urme misterioase, spune legenda, ar fi ale lui Negru-Vodă şi ale soţiei sale. Rugndu-se să scape de urgia tătarilor, domnitorul ar fi cerut un semn că rugăciunea i-a fost auzită. Pe cnd coborau de pe vrful pe care s-au rugat, stnca s-a topit sub paşii lor, semn că rugile le-au fost ndeplinite.
La Cetăţuia nu este nicio sursă de apă. Totuşi, n Sfntul Altar, n fiecare an picură un fir de apă n perioada cuprinsă ntre Izvorul Tămăduirii şi Adormirea Maicii Domnului. Drumul ce duce spre mănăstire, unul extrem de dificil şi abrupt, este considerat Golgota romnilor.
De la şoseaua principală se poate ajunge la mănăstire pe o potecă ngustă, aproximativ o oră. n acest lăcaş, cu numele Cetăţuia Negru Vodă, şi-au găsit refugiul la liniştea zidurilor si laolaltă n rugăciune cu sihaştrii, Nicolae Alexandru Voievod, Ioan Radu Negru Voievod, Vladislav Vlaicu, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul, Matei Basarab la 1634, Constantin Şerban Vodă la 1658, Sfntul Martir Constantin Brncoveanu la 1690, din a cărui poruncă s-a pictat cel de al doilea strat n biserica din stnca; Stolnicul Constantin Cantacuzino, la 1775.
n mănăstire se află două biserici: biserica veche, aflată ntr-o peşteră naturală, şi biserica nouă din lemn, n stil maramureşean. Biserica rupestră este mpărţită clasic, n Sfnt Altar, naos şi pronaos. Această biserică păstrează trei straturi suprapuse de pictură, constatate de pictorul Teodorescu n anul 1922. Mai jos de biserica rupestră se vede o cruce mare căţărată pe o stncă naltă şi ngustă. Despre aceasta se crede că a fost aşezată acolo de Negru Vodă. La baza crucii se află o piatră mare numită Masa lui Mihai Viteazul. Aici s-au nevoit numeroşi călugări sihaştri, mai ales n secolele XIV-XVIII, care au avut aceeaşi faimă şi nălţime duhovnicească ca şi cei din Munţii Buzăului. Unul dintre aceşti sihaştrii a fost descoperit n ultimele decenii, ntr-o peşteră suspendată pe panta muntelui. n fundul peşterii s-au găsit osemintele cuviosului, galbene, mirositoare, nemişcate de mna omului, aşezate ntr-o scobitură de piatră n formă de sicriu, iar deasupra pe perete scria n piatră Ioanichie Schimonah 1638. Sunt singurele moaşte ntregi ale unui cuvios romn din secolul al XVII-lea păstrate pnă n zilele noastre.
n comuna Cetățeni (jud. Argeș) se află schitul Negru-Vodă (secolele al XIV-leaal XIX-lea), monument istoric de arhitectură de interes național, ansamblu alcătuit din biserica rupestră, ruinele chiliilor rupestre și incinta. Pe lngă aceasta, ansamblul fortificațiilor și așezărilor geto-dacice și medievale, aflate pe platoul de pe malul stng al Dmboviței n zona satului Valea Cetățuia, ntre Valea lui Coman, Valea Chiliilor și monticul Cetățuia este clasificat ca sit arheologic de interes național, cuprinznd o fortificație și o așezare geto-dacică (perioada Latne), o așezare medievală, o fortificație, ruinele unor biserici și un cimitir, acestea patru din urmă datnd din secolele al XIII-leaal XIV-lea. n plus, cinci cruci de piatră aflate pe teritoriul comunei sunt clasificate ca monumente istorice memoriale sau funerare de interes național: una din 1657 aflată n cartierul Călinești al satului Cetățeni; una din secolul al XVIII-lea aflată n Plai, ambele n zona satului Cetățeni; crucea lui Socol (1647) de pe malul stng al Dmboviței la Lăicăi; și ncă două din secolul al XVIII-lea aflate la Lăicăi, n fața Poștei și la Crciuma de Piatră. n rest, alte două obiective din comună sunt incluse n lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local. Unul este situl arheologic de la Grigoroaia, la vest de satul Cetățeni, cuprinznd o cetate de pămnt hallstattiană; iar celălalt, clasificat ca monument de arhitectură, este biserica Cuvioasa Paraschiva (17931796) din satul Lăicăi.
Istoria oficială a Țării Romnești ncepe după anul 1310, cnd boierii țării l aleg domn pe Basarab I, ce-și declină obrșia din Negru Vodă. Basarabii constituiau o castă, nu o familie, după cum a lăsat mărturie Iordanes: Primii dintre geții pileati nobili erau Sarabos Tereos, dintre care se consacrau regi și preoți! Ba.Sarabos nsemna străluciții sarabi. Aceștia se constituiau ntr-o castă, IO, formată din zece familii nobiliare. Basarabii se arătau aparținători de această castă, trăgndu-se din Negru Vodă, după cum dovedește titulatura lui Nicolae Alexandru Basarab: I0 Niculai Alixandru voievod, feciorul bătrnului, răposatului I0 Basarab Voievod, nepotul răposatului I0 Negru Radu Vodă. Actul e consemnat n anul 6860, după știința inițiaților voievozi. Adică, anul 1351!
La Cetățeni, era loc de nscăunare a voievozilor, după cum lăsase taina Negru Vodă, cu ale sale tronuri uriașe de piatră. Numai la Aluniș, Bozioru (jud. Buzău), scaunul lui Negru Vodă poartă și numele de Scaunul lui Dumnezeu. Lngă aceste tronuri se aflau urmele de tălpi, săpate (imprimate) n piatră, și blocuri scobite cu șanț de prea-plin, pentru ritualuri sacre, așa cum găsim la Cetățeni, pe platoul găvan de la Aluniș si pe platoul găvan de la Vrful lui Dragomir. Aici și ascundeau comorile voievozii la vreme de răstriște, iar Basarabii aveau ce ascunde, erau prinții aurului, după cum i numeau turcii. Aici a ascuns și Mihai Viteazul o parte a tezaurului țării după bătălia de la Călugăreni. Și el făcea parte tot din Casta IO, după cum ne semnalează cercetătoarea Domnița Rațiu, din Brașov: n Catastiful protocol al bisericii Sf. Nicolae din Scheii Brașovului (rescris la 1665) este nscris n limba slavonă pomelnicul: Pomenește Doamne pe IO Mihail Voievod și doamna sa Stanca, IO Nicolae Voievod și sora sa Florica. Acesta este nscris pe dosul filei cu pomelnicul Voievodului Nicolae Pătrașcu, tatăl lui Mihai.
n anii 1960, enigmaticul profesor peruan Daniel Ruzo a vizitat complexul megalitic de la Cetățeni (numit și Meteora Romniei) și pe cel din Bucegi-Omu (Babele Sfinxul Vf. Omu). După ce a vizitat acești megaliți a fost ncredințat că aici s-a făurit lumea de nceput, antediluviană. Daniel Ruzo (1900-1991) doctor, arhitect, filosof, istoric, frate al unui ordin internațional, și-a dedicat viața descifrării mesajelor ncifrate n piatră ale civilizației de dinainte de Potop. El a semnalat cercetătorilor romni, orientndu-se după sculpturile megalitice străvechi, că Romnia ascunde n munții săi dovezi neprețuite a civilizației pe care el o numește Masma cea mai veche de pe glob, care s-a dezvoltat și a nflorit cu peste 50.000 de ani n urmă. Aceste monumente megalitice de o uimitoare expresivitate, presărate pe tot globul pămntesc au fost făcute de aceeași civilizație, scria Daniel Ruzo.
Tehnica sculpturii n rocă la nivelul la care a fost aplicată pentru aceste monumente nu a mai fost repetată ulterior. Linia comună care unește toate monumentele acestei civilizații străvechi este amplasarea lor pe munți sacri, temple ale unei omeniri pierite, dar amplasate astfel nct să nu dea voie urmașilor să o uite și poate aceste puncte de geografie sacră vor salva cndva smburii umanității de cine știe ce cataclism major, cum a fost n trecut Potopul.
Aceste repere eterne constituie, conform demonstrațiilor arhitectului peruan, și o cale a aurului și a mirului, ascunse n rețelele de grote și tuneluri subterane. Iar la Cetățeni multe comori au fost găsite și multe vor fi ncă nedescoperite.
Istoria Peșterii Moșului existent aici spune că nsuși Zamolxis se retrăgea pe aceste meleaguri, păzite de schimnici geto-daci, unde-i nvăța pe sacerdoți tainele cerului și pămntului, cum avea să facă și Marele Preot, Deceneu, după cum scria Iordanes. Aici se inițiau regii-preoți din Casta IO. Aici era loc de pelerinaj pentru Cavalerii solarului Mitra.
Pe o stncă n spatele cetății Negru Vodă este săpată silueta unui cavaler trac al lui Mitra, de la care ncep să urce două rnduri de pași mari, imprimați n piatra nespecifică zonei sau, după unii cercetători, un ciment special făcut pentru a arăta calea sacră. Legendele locului povestesc că ar aparține legendarului Negru Vodă, eroul de o statură impresionantă, căruia i sunt dedicate tronurile de piatră de pe culmi. Despre Negru Vodă se spune că avea un cal naripat, cu care supraveghea ntreaga zonă, că ridica stăvilare pe Dmbovița ca să inunde valea, n calea dușmanilor, că ridica fortărețe n locuri inaccesibile.
Probabil cel ce și dorea coroana sau titlul de IO, devenind membru al castei, trebuia să urmeze traseul inițiatic, printre stncile sculptate cu simboluri, urcnd spre culme la cetatea lui Negru Vodă, printre zei și uriași, zeițe mame, balauri și cavaleri, personaje ce i ngreunau sarcina dată, pnă la ultimii pași de uriaș turnați n piatră, n vrful stncii, unde ngenunchea și primea botezul castei.
Deloc de mirare, aceleași taine de ncoronare le regăsim și la britanici. n Religiile păgne ale Insulelor Britanice, de Ronald Hutton, este scris că piatră de ncoronare a regilor britanici, Piatra virtuții, a fost adusă n sud-vestul Scoției de coloniști cimerieni veniți n 330 .Hr. dinspre Marea Neagră. Piatra a fost folosită la ncoronarea mai nti a regilor irlandezi din Tara, ntr-o zonă deluroasă sacră, numită Argyll, ce se remarcă prin megaliți, urme de picior imprimate n piatră, lngă un bazin scobit n piatră, folosit ca baie ritualică n ceremonialul de ncoronare. n fața urmei de picior era pusă piatra de ncoronare, astfel ca, atunci cnd era ncoronat, regele stătea pe Piatra Virtuții, cu piciorul pe urma sacră, privind monumentele megalitice. Obiceiul de a pune talpa ntr-o urmă de piatră datează de pe vremea cnd aceste urme erau făcute de uriași, oameni care au trait nainte de potop. n mitologia romnească se spune că, cine se scaldă n apa ce umplea urma unui picior de uriaș capătă puteri miraculoase.
Miraculoasă a fost și istoria noastră, reușind să supraviețuim aici la răscruce de drumuri europene și asiatice, datorită unor personaje ce s-au sacrificat pentru țară, punnd naintea interesului personal, interesul colectiv. ncepnd cu lumea antedeluviană și pnă la lumea postdeluviană, sunt zone din țara noastră care mai poartă taină și mistere de atunci, de acum peste 50.000 de ani, pe unele vrfuri montane.
Geto-Dacii au uimit lumea romană cu filosofia lor de viață, aceștia ridicndu-le statui colosale n inima imperiului. Aceste statui sunt mprăștiate acum prin ntreaga lume, n marile muzee. n Roma, pe Arcul de Triumf al lui Constantin, sunt opt statui de daci n picioare ce privesc peste Roma, liberi și senini. Armata dacă apare nvingătoare, cu steagurile draconare fluturnd n vnt, pe Arcul de Triumf al lui Galeriu de la Salonic (Grecia). Popoarele nord-europene se declară mndre a avea urmași daci (dani). Numai aici la noi nimeni nu se ntreabă ce este cu acest popor mai vechi dect istoria cunoscută
Sursa: George V. Grigore