Papornița Moșului
Rezultate 1 la 2 din 2

Subiect: Mandala simbol al totalității – o perspectivă jungiană

  1. #1
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.189

    Mandala simbol al totalității – o perspectivă jungiană

    Mandala simbol al totalității – o perspectivă jungiană




    Pentru cei care nu sunt familiarizați cu mandalele, încep cu o o scurtă introducere în ceea ce privește semnificația termenului și rolul pe care îl au acestea în diverse sisteme religioase. Cuvântul este de origine sanscrită și înseamnă în traducere literală – cerc. Însă nu este vorba de orice fel de cerc, e un cerc magic, un cerc încărcat de semnificație sacră. Prin extensie, termenul a ajuns să semnifice în mod generic orice desen, diagramă, model geometric circular care reprezintă în sens metafizic sau simbolic întreg universul – macrocosmosul – sau prin echivalență – microcosmosul ființei umane.



    Deși termenul își are originea în hinduism, mandalele sunt întâlnite și în diverse ramuri ale buddhismului cât și în creștinism, islam, jainism și în alte religii. Modurile de exprimare artistică ale acestora sunt cât se poate de variate. Întâlnim mandale desenate sau pictate pe suprafețe plane; pot fi sub formă de vitralii sau icoane – așa cum este cazul în catedralele catolice sau în biserici ortodoxe; realizate din fire de nisip semnificând impermanența și îndemnând la detașarea de rezultatul propriilor acțiuni la buddhiștii tibetani dar și în cealaltă parte a lumii la indienii Navajo din America de Nord; în formă de sculptură, basorelief sau chiar întregi complexe arhitectonice respectând o structură mandalică cum este cazul templului de la Borobudur din Indonesia; și chiar figuri circulare de dans cum sunt întânite în cadrul ceremoniilor dervișilor sufiți care transpun în mișcare mandale. Mai amintim aici de formele circulare ale calendarelor mezoamericane cum este cel mayaș și de reprezentări similare întâlnite în desenele din Egiptul antic. Am lăsat pentru finalul enumerării, cele mai des întâlnite mandale, cele din natură, pe care le putem vedea dacă privim florile anumitor specii de plante sau dacă facem o secțiune transversală în unele fructe, legume sau semințe.



    Dincolo de larga lor răspândire și de varietatea de reprezentări, în afară de contextul religios, Jung a remarcat folosirea mandalelor și în alchimie, în majoritatea cazurilor utilizarea lor fiind însoțită de simboluri cuaternare sau de multiplii ai cifrei 4; cercurile fiind separate printr-o cruce, reprezentând un edificiu cu 4 intrări sau fiind împărțite în 4, 8, 12 sau 16 sectoare. Există și mandale care au la bază cifrele 3 sau 5 dar ele sunt mai rare și reprezintă cazuri particulare. Revenind la semnificația cifrei 4, în afara de simbolismul asociat celor patru anotimpuri, celor patru puncte cardinale, celor patru evanghelii canonice sau celor patru elemente ale anticilor, rolul cifrei 4 este de a simboliza totalitatea – atât la nivel macrocosmic cât și la nivel microcosmic – în psihicul ființei umane. De menționat aici este că în sistemul lui Jung, personalitatea are patru dimensiuni importante: senzorialitate, sentiment, intuiție și rațiune, toate patru prezente în fiecare dintre noi însă în doze diferite. Una dintre funcții este cea dominantă și împreună cu tendința către introversie – adică de a sta în interior – sau către extraversie – de a se deschide către lume – creează structura de bază a personalității.

    Rolul pe care îl au mandalele în practicile religioase orientale este de a înlesni accesul discipolului la o anumită stare mentală, de a facilita meditația – cum este cazul reprezentării Sri Yantrei din tantrism – sau de a face legătura cu anumite zeități reprezentate de obicei în centrul mandalei: „Ele sunt în sens indian yantra, adică instrumente de meditație, de cufundare în sine, de concentrare și de realizare a experienței interioare […]. Servesc totodată producerii unei ordini interioare – motiv pentru care de multe ori, atunci când apar (în context psihoterapeutic n.m.) în serii de imagini, urmează nemijlocit după stări haotice, dezordonate, conflictuale și marcate de angoasă. Ele exprimă ideea refugiului sigur, a reconcilierii interioare și a totalității.” (C. G. Jung, Arhetipurile și inconștientul colectiv, p. 444).



    În psihologia analitică precum și în psihologia transpersonală s-a recunoscut de o bună bucată de vreme că exprimarea artistică, în special cea care ține de arte vizuale are efect terapeutic. Așa cum observă Naumburg: „cele mai fundamentale gânduri și sentimente care își au originea în inconștient pot fi exprimate mai degrabă prin imagini decât prin cuvinte”. Însă, după aceea în procesul de integrare în conștiință, numirea acelor conținuturi inconștiente, abstracte joacă un rol important. Limbajul reprezintă o caracteristică majoră a ființei umane, iar exprimarea verbală a părților din noi care țin de emoții, de zona arhetipală, de spiritualitate șamd pe lângă faptul că stabilește punți de legătură între conștient și inconștient, întărește poziția respectivelor conținuturi în sfera conștiinței. Imaginați-vă aceste conținuturi care ies la suprafața apelor inconștientului și apoi se afundă la loc, dacă nu suntem pe fază să le acordăm atenție, să le descriem în cuvinte, să le umanizăm, ele rămân necunoscute, străine, chiar înspăimântătoare și drept urmare își vor continua influența inconștientă asupra noastră.



    Acum, ceea ce numește Jung mandale nu respectă în totalitate canoanele pe care le-ați putut observa până acum. Avem de-a face cu structuri circulare, insa ele nu sunt neaparat simetrice sau armonioase. Ce a observat el studiind materialele generate de inconștientul pacienților săi a fost că mandalele apar în mod spontan în vise, în anumite stări conflictuale sau în halucinațiile avute în cadrul unor episoade psihotice. Ele reprezintă o stare interioară de pace și ordine care are tendința de a ordona pornirile haotice existente în inconștient. Rolul pe care îl au aceste structuri circulare este unul de auto-reglare al sistemului psihic, în special atunci când o persoană se confruntă în cadrul vieții cotidiene cu contrarii aparent ireconciliabile. Deseori mandalele individuale sunt împărțite în două, având o parte luminoasă și una întunecoasă cu simbolurile lor specifice. Ceea ce oferă ordinea riguroasă a acestor imagini și raportarea lor la un punct central este o compensație pentru dezordinea și confuzia existente în psihic. Realizarea mandalelor prin desen, pictură sau alt procedeu artistic și contemplarea lor ulterioară oferă fie o rezolvare inconștientă a respectivului conflict, fie chiar un insight adus în spațiul conștiinței despre cum respectivele principii opuse pot fi integrate. Prin integrarea perechii de contrarii și nu prin anularea unuia dintre cei doi termeni, partea conștientă a psihicului se întregește și drept urmare ajunge să funcționeaze mai armonios. La fel cum o floare de lotus își are originea în mâlul de pe fundul apei și mandalele apar ca urmare a unor stări „mâloase” din psihic.

    Situații din viața cotidiană în care o persoană se confruntă cu situații aparent ireconciliabile avem de exemplu atunci când cineva se simte împărțit între familie și carieră; în cazul unei mame care își iubește copiii dar realizează că își dorește și libertatea pe care o avea înainte de apariția lor; la un bărbat care nu găsește o soluție în a împăca doleanțele soției și pe cele ale mamei; la o persoană care nu a descoperit o rezolvare nevoilor aparent contrare de a duce o viață spirituală și de a continua să-și desfășoare existența echilibrat și în plan material; la o persoană care ezită între a renunța la un loc de muncă sigur dar producător de blazare și a urma o nouă cale profesională pe care o intuiește ca fiind satisfăcătoare dar și riscantă totodată șamd.
    Concepția lui Jung despre tendințele opuse existente în fiecare dintre noi este că ele pot fi reconciliate în mod natural, cu condiția ca atitudinea conștientă a persoanei respective să nu fie prea rigidă și orientată exclusiv către susținerea uneia dintre tendințe, negând existența în interiorul său a tendinței contrarii. Jung subliniază că realizarea mandalelor nu reprezintă un produs cultural sau al reflectării conștiente. Ele apar din inconștient și reprezintă un produs natural, unul dintre roadele psihicului care își găsește astfel un nou echilibru având integrată proaspăta pereche de tendințe contrarii. Prin produs natural, înțeleg că la fel cum un măr face mere ciclic, la fel și psihicul uman în anumite circumstanțe generează mandale.



    Astfel, imaginea unei mandale nu reprezintă doar un simbol al totalității și al vindecării, ci poate fi folosită ca unealtă care să ne conducă pe drumul individuării către totalitate și întregire a ființei. În concepția lui Jung, individuarea – adică călătoria eului către Sine – constituie un reper major, iar mandalele sunt de cele mai multe ori privite ca fiind simboluri ale Sinelui – adică ale totalității psihicului. În perioada în care desena mandale zilnic, Jung a ajuns la înțelegerea că scopul dezvoltării psihice este Sinele. Iar drumul care duce către acest deziderat nu este unul drept, liniar așa cum ne-ar place nouă. Ne-ar tenta s-o luăm pe drumul cel mai scurt cu viteză maximă însă nu aceasta este calea către Sine. Sufletul are altă viteză decât cea a eul-ui, este mult mai lent, procesul fiind unul de învârtire în cerc în jurul acestui centru, la fiecare rotație apropiindu-ne puțin câte puțin. Această mișcare centripetă poate fi pusă într-o mandală și astfel fiecare dintre noi ne putem lăsa ghidați de propriul inconștient către centrul ființei noastre, acolo unde toate contrariile converg și-și găsesc echilibrul.

    Subliniez că în concepția lui Jung, un rol important îl constituie reprezentarea unor mandale proprii, fiecare să lase să iasă la suprafață imaginile sale, a copia sau colora mandalele altora neavând același efect. Colorarea unor mandale create de altcineva poate avea un efect relaxant, plăcut, dar efectul e similar cu cel obținut din colorarea unor alte imagini, nu are energia de a produce schimbări semnificative cum este cazul cu mandalele proprii.



    Vorbind despre mandalele realizate de către Jung și de către pacienții săi e important să știm că ceștia erau oameni care nu intraseră în contact cu spiritualitatea orientală și nu cunoșteau mandalele și semnificația acestora. Un aspect pe care l-a remarcat studiind mandalele pacienților săi în comparație cu cele religioase a fost că în mandalele omului contemporan lipsește figura centrală, loc ocupat în mod tradițional de către zeitate (Shiva, Vishnu sau Buddha de exemplu). În mandalele moderne centrul este în general gol. Uneori, mai rar, poate conține propria figură, indiciu al unei inflații a eului. Jung afirmă: „Am văzut multe mandale ale unor pacienți complet neinfluențați, și am găsit aceeași stare de fapt peste tot: niciodată în centrul mandalei nu s-a aflat divinitatea. De regulă, centrul este accentuat. Dar ce găsim acolo este un simbol cu o semnificație foarte aparte. Este, de pildă, o stea, un soare, o floare, o cruce cu brațe egale, o piatră prețioasă, o farfurie plină cu apă sau cu vin, un șarpe încolăcit sau o ființă omenească, dar niciodată un zeu” (C. G. Jung, Psihologia religiei estice și vestice). O posibilă cheie de citire a acestei observații este că omul contemporan resimte absența Divinității din sistemul psihic și este într-o stare de căutare. Lipsa imaginii unei divinității prestabilite poate fi și o invitație pentru om de a fi co-creator și de a aduce ceva nou în centrul mandalei.

    În munca sa de psihoterapeut, Jung a mai observat rolul transformator al seriilor de mandale. Astfel, desene produse pe parcursul unei perioade mai îndelungate de timp, erau legate între ele și spuneau povestea transformărilor care se produceau în inconștientul pacientului. El la rândul său a început să deseneze în fiecare dimineață câte o mandală, lăsând conținuturile inconștiente să se manifeste spontan sau schițând conținutul unui vis.



    O întrebare pentru sfârșit ar fi: cum îmi pot folosi mie aceste informații. O modalitate este de a desena/picta mandalele care apar în visele semnificative. Punerea lor pe hârtie are rolul de a le întări efectul, de a oferi eu-lui o ancoră pe care să o folosească atunci când dorește să se întoarcă la starea respectivă. Alta este de a lua o farfurie și a desena un cerc pe o foaie de hârtie. Apoi, în acel cerc începeți să desenați ceea ce vă preocupă în acel moment, sau starea care vă domină, sau ceva abstract care poate nu are sens pentru moment. Odată început procesul de desenare al unei mandale aceasta se va continua în general de la sine, nu e cazul să vă faceți probleme legate de „blocajul artistului în fața foii albe”. Ceea ce urmează să faceți are legătură cu autocunoașterea și mai puțin legătură cu arta. Chiar dacă la început acestea vor fi mai puțin estetice, simetrice și armonioase, pe măsură ce lucrați cu ele, acestea vor aduce echilibrul și armonia în psihic și vor evolua către structuri pline de armonie atât în formă cât și cromatic.

    În final vreau să vă reamintesc că cu cât acordăm mai multă energie, mai mult timp și atenție inconștientului, acesta va oferi înapoi înzecit. Se aplică în această situație un proverb indian care spune: „Când un om face un pas către Dumnezeu, Dumnezeu face mai mulți pași către acel om decât sunt fire de nisip în Univers.”

    Sursda :https://traiesteconstient.ro/mandala...tiva-jungiana/


  2. #2
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.189

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •