Traieste SUFLETUL care traieste in tine



Măgarul de aur - o cale de inițiere

Măgarul de Aur este o poveste de inițiere. Povestește despre un bărbat, Lucio (Apuleio), transformat în măgar, care cade în dizgrație și numai prin experiențe degradante și numeroase încercări, la finalul poveștii, purificat, revine la om. Va trebui să îndure viața unui măgar, dar ascuns sub pielea măgarului se află umanitatea lui, sensibilitatea lui. În felul acesta poate fi martor la comportamentul oamenilor, trădările, minciunile, josnicia de tot felul, fără să fie văzut, pentru că nimeni nu dă atenție unui măgar.

Lucio a fost transformat în măgar pentru că în el există un măgar, o parte care îi este străină, străină, dușmană, necunoscută, dar în același timp este o parte din el, este strâns legată de el, într-adevăr este indispensabil lui. Nu o poate elimina, dar trebuie să facă față. Trebuie să trăiască pe deplin imaginea măgarului, a fiarei pe care o poartă înăuntru, să-și cunoască propriile impulsuri, propria interioritate.
Iar măgarul a fost luat ca o metaforă, o metaforă a vieții și a evoluției spirituale în poveștile transformării omului în măgar, o metaforă a unei existențe care în loc să meargă înainte (ἄνϑρωπος-om înseamnă <cel care ridică privirea > prin urmare cel care este destinat să evolueze) regresează la comportamente instinctuale primitive.
Apuleius a trăit în secolul al XI-lea după Hristos, un moment istoric marcat de un profund proces de reînnoire, păgânismul s-a stins și creștinismul și-a făcut drum din ce în ce mai mult.

Apuleius se află și el într-un moment al vieții sale în căutarea unei schimbări.
Personaj cu adevărat extraordinar, filozof, avocat de mare succes, scriitor genial, orator și narator talentat, taumaturg, savant în muzică și medicină, dintr-o familie bogată și bogată pe rând și de parcă nu ar fi de ajuns se căsătorește cu o femeie bogată.

Primise totul din viață; ce îl determină să se îmbarce într-o călătorie aventuroasă? Ce cauti?

Îl determină dorința de a cunoaște secretele vrăjitoriei și magiei sau partea umbră a dimensiunii feminine.

Se îndreaptă spre Tesalia, o regiune renumită pentru că este țara vrăjitoarelor și a magiei, dar este și patria mamei sale. Așa că și Lucio este în căutarea figurii materne, a ceea ce a fost relația lui cu mama sa. Un bărbat care nu a rupt cordonul care îl leagă de mama sa este incapabil să-și exprime sentimentele.
Măgarul de aur este încercarea lui Apuleius de a scoate la lumină elementul feminin, emoțional, care a rămas neexprimat. Cu alte cuvinte, recuperați în sine capacitatea de a iubi o femeie. Pentru că un bărbat în fața unei femei trebuie să se poată baza pe bărbăția lui agresivă.

Apuleius după ce și-a dezvoltat facultățile superioare ale omului, inteligența, cultura, succesul etc..., un mod de a trăi viața doar intelectual, fără iubire, pleacă în căutarea umbrei, a aspectelor întunecate, iraționale, feminine ale psihicului și numai așa. in final isi va putea intreprinde calea catre aspectele inconstiente ale personalitatii sale, integrarea si cucerirea interioara. Jung descrie acest proces dând exemplul copacului că, cu cât crește mai mult în înălțime și își extinde ramurile în sus, cu atât crește și mai mult în jos și pătrunde cu rădăcinile în pământ.
Transformarea în măgar reprezintă momentul în care se coboară spre Umbră și intră în contact cu propria animalitate.

Calea inițierii este o schimbare radicală a individului, este introducerea într-o lume necunoscută, într-o nouă fază a vieții, necunoscută și riscantă, începe cu o serie lungă de încercări la care este supus adeptul. După ce a trecut testele prevăzute de inițiere și a dobândit conștientizarea, el își poate porni în sfârșit călătoria către dimensiunea adultă.

Povestea lui Pinocchio reprezintă și o călătorie inițiatică. Este o metaforă a condiției umane. Păpușa de lemn devine în cele din urmă un băiat adevărat, în carne și oase.

Transformarea sa într-un măgar este o referire la povestea lui Apuleius și reprezintă căderea în animalitate cu tot ce urmează.

Când sosește trăsura pentru jucării trasă de 12 perechi de măgari, un lucru ciudat <în loc să fie încălțate ca toate celelalte animale de tracțiune sau de pachet, aveau cizme bărbătești în picioare> , poți întrezări ceva uman în acești măgari. Pinocchio sare pe spatele primului măgar la rând, (Manritto) încearcă să-l avertizeze <Povero gonzo! Ai vrut să o faci în felul tău, dar vei regreta!>. Dar Pinocchio nu aude, pentru că uneori știm, dar preferăm să ne prefacem că nu știm. Iar magarul Pinocchio, dus in grajd impreuna cu ceilalti magari, este lovit de toata lumea pentru ca in timp ce magarii, cei adevarati, traiesc in armonie cu natura lor, omul care a devenit magar a renuntat la umanitatea sa pentru a trai in mod bestial. . Iar pe fața măgarului Pinocchio cade o lacrimă, pentru că omul, chiar și atunci când este degradat la cele mai de jos comportamente, păstrează mereu în sine conștientizarea propriei degradari și nu poate să nu sufere de pe urma ei.
Basmele sunt și povești de inițiere la vârsta adultă. Ele arată cum copilul, prin încercări dificile, poate atinge maturitatea, independența și împlinirea dorințelor sale. Basmul este locul tuturor ipotezelor (Gianni Rodari).

Copiii vor să audă basme pentru că își pun în scenă conflictele și anxietățile inconștiente și îi ajută să le înțeleagă. De exemplu , Hansel și Gretel (analizați de Bruno Bettelhaim) <.. se ocupă de dificultățile și anxietățile copilului care este forțat să renunțe la atașamentul dependent față de mama sa...>.

Pielea de basm de măgar (Perrault), tânăra prințesă o pune pe pielea măgarului când își pierde inocența, devine femeie și trezește dorințe incestuoase. Pielea împuțită a măgarului îl protejează de dorințele sexuale interzise, ​​determină îndepărtarea din societate, o cale de inițiere și, în final, de întoarcere și acceptare în societate.

Divina Comedie de Dante Alighieri este și o poveste de inițiere și transformare < O you ch'avete li 'ntelletti sani > poem numai pentru inițiați.
Procesul alchimic <solve et coagula>.

Cazul ciudat al doctorului Jekill și al domnului Hyde (Stevenson) povestește „dublarea” care caracterizează și este prezentă în fiecare ființă umană, juxtapunerea binelui și a răului.

Metamorfoza (Kafka), condiția repugnantă a protagonistului care se trezește transformat în insectă, reprezintă marginalizarea la care este condamnat „diferitul” în cadrul familiei și în societatea noastră.

Giordano Bruno (Cabala), biciuitor al unei societăți moral corupte, ne-a lăsat un sonet de laudă a măgarului: „O, măgar sfânt, neștiință sfântă, nebunie sfântă și evlavie evlavioasă,...”

Și încă o mie de povești de inițiere, așa cum viața fiecăruia dintre noi este un proces continuu de transformare și creștere.
A traversa experiența propriei <asinități> pentru a integra aspectele raționale cu cele iraționale, aspectele cele mai nobile ale personalității cu cele mai joase pentru o umanitate armonioasă este sarcina fiecărui om.

Dimpotrivă, cei care își ignoră propria animalitate sunt disociați și , așa cum ne învățase Platon, << cei care sunt dominați de patimi sunt ca un măgar >>.

EUGENIO MILONIS



Sursa:

Vivi l'ANIMAle che ti abita - Asinomania