Poezia Sufletul ( După Ada Negri ) de Octavian Goga
SUFLETUL - După Ada Negri -
Era puternic. - Dumnezeu din ceruri
A revărsat pe fruntea lui lumină.
Un cīntăreț al dorurilor multe,
Poetul supus visării fără nume,
Era frumos, īn pacea lui senină,
Și viețuia neīnțeles de lume.
Lui īi spuneau īntr-aripate șoapte,
Și stelele și lucrurile toate,
Cu glas vrijit de multă armonie,
Cu-atīta slavă cerul i-a fost darnic ;
Dar pentr-un vis din zări īndepărtate
O biruință el cerșea zadarnic.
Așa s-a stins cel mare-n īntunerec...
Singurătatea-i străjuie mormīntul,
Și pe movilă soarele-i coboară,
Peste podoaba teilor īn floare,
Tremurător un cīntec poartă vīntul
Asemeni unei păsări călătoare.
Azi, lutul mort īn groapă se desface,
La sīnu-i rodnic īl primește glia
Și se-nfrățește cu pămīntul-tată...
.................................................. ....................................
Eu te īntreb, drumeț oprit īn cale,
Ce-ai ocrotit pe strune poezia :
Ce-a mai rămas din cīntecele tale ?
Tu, numai tu, cel īmbătat de soare
Și de lumina sfīnt-a dimineții,
Tu, chinuit de nemplinite doruri,
Ce ți-au zdrobit și inima și struna,
Tu,-nsīngerat, dar neīnvins al vieții,
Tu, suflete, trăi-vei totdeauna !
Cīnd pacea dulce-mbrățișează bolta
Și florile cu roua se sărută,
Și cīnd extazul dragostei curate
Va tremura īn adīncimi de zare,
Se va-mpleti īn el, nepricepută,
Viața ta și sfīnta ta visare.
Furtunile cīnd zbuciumă văzduhul
Și vifore-n păgīnă răzvrătire
Aprind temutul fulgerelor caier,
Cīnd īngenunghe pocăita minte,
Tu gemi atunci, cu īngrozita fire,
Cutremurat de-aducerile-aminte.
Cīnd limpede va legăna amurgul
Īn lumi de stele-un cīntec de fecioare,
Un cīntec care-și flutură sfiala,
Și-aprins, văpaia patimii răsfrīnge,
Atunci, topit īn ruga-i arzătoare,
Tu, suflete, cu jalea lui vei plīnge...
Dar cītă vreme lunci vor fi īn floare
Și-un trandafir va mai trăi īn fire,
Cīt buzele vor cere sărutare
Și florile vor cere stropi de rouă,
Și cītă vreme, tainica iubire,
Scīnteia ta vei mai aprinde, nouă,
Cīnd crini nuntesc īn razele de soare
Și mīndri țin alaiul strălucirii,
Īn vifore și īn adīnc de mare,
Īn stelele ce rīd īn īmprejururi,
Pierzīndu-te īn taina sfīnt-a firii,
Vei dăinui tu, suflete, de-a pururi...
Autor:Ada Negri - Wikisource
Cānd te-am īntālnit pe țărm de lumină.. .
Și o să mă īntrebi ce am făcut atāția ani fără tine,
Voi răspunde:
Am tot vorbit cu tine..
Ada Negri
Răspunde cu citat
Marcaje