Savatie Baștovoi


Mulțumirea este legată de credință, este un rod al credinței. Omul necredincios nu este mulțumitor, căci orice bine i s-ar întîmpla, el îl pune pe seama hazardului, crede că i se cuvine. Credința vede dincolo de binefacere pe Binefăcător, iar această vedere aprinde bucuria și mulțumirea. Necredinciosul nu poate avea bucurie chiar de ar primi toată lumea în dar, pentru că și atunci el ar considera că a primit doar ceea ce i se cuvine. Smerenia face rugăciunea curată, rugăciunea întărărește credința, credința atrage darurile și binefacerile, binefacerile aprind bucuria, iar bucuria naște din sine iubirea care este pururea mulțumitoare.

Din zece leproși vindecați de Hristos doar unul s-a întors să mulțumească. Doar unul a avut credință. Ceilalți au considerat că s-au vindecat de la sine. Vindecarea nu a avut loc în prezența lui Hristos, căci Hristos le-a zis: mergeți și vă arătați preoților! Pe drum, aceștia s-au vindecat. Faptul că doar unul s-a întors să mulțumească arată că ceilalți nu au crezut. Rugămintea lor către Hristos a fost spusă în duhul batjocorei cărturarilor și a tîlharului necredincios: Hai, vindecă-ne, dacă ești Hristos! De aceea și Hristos nu îi vindecă prin cuvînt, ca pe alți bolnavi, ci le zice: mergeți și vă arătați preoților! Cu alte cuvinte, ce vreți de la Mine, dacă mă socotiți un călcător de lege, mergeți la preoți să vă vindece. Dar vindecarea s-a făcut pe drum. De aceea 9 din cei 10 leproși au pus vindecarea pe seama întîmplării, căci nu aveau credință, și doar unul s-a întors să mulțumească. Hristos îi spune celui mulțumitor: scoală-te și du-te, credința ta te-a mîntuit. Așadar, mulțumirea este rodul credinței și doar în inima credincioasă sălășluiește bucuria și iubirea.