Iata un mic fragment dintr-o scrisoare a unei fete de 13 ani, care reda impresiile lasate de slujba in sufletul ei tanar:

„Iti cant minunata canta*re Ţie, Inaltule, Luminosule, Cela ce trimiti in sufletul meu suflarea fericirii nepamantesti… Razele de soare, luminoase si pline de bucurie, joaca stralucitor pe boltile albastre ale bise*ricii. Suvitele fumului de tamaie, diafane, delicate, usoare, se tot inalta.
Razele zambitoare ale soarelui isi taie drum prin ele si cad pe boltile semisferice… Cat de minunata este aceas*ta zi plina de lumina!
Cat de limpede este cerul albastru! Cu cata bucurie Iti canta lauda rasunatoare glasurile tinere si frumoase! Ce minunat este aici, in biserica Ta!
Cum ard toate inimile de dragoste curata pentru Tine!.. Toata lumea este o mare biserica a Ta, si in aceasta biserica totul este prea-frumos si luminos, totul Iti canta cantare sonora si preafru*moasa, plina de incantare si de dragoste gingasa: Te iubim, Te iubim, Luminosule, Inaltule, Preafrumosule!..