Gavroche al Neamului nostru

**Adrian Pop** · 18.10.2021

[14:06, 18.10.2021] Gen Mircia Chelaru: Dacă îi găsim. Și sper... Am trimis aceste imagini pt că mai sunt alte zeci de mii în astfel de tragisme! Argument pentru înlăturarea acestei nenorocite de orânduire a ciocoilor. Genocid prin îmbolnăvire si înfometare în masă. Acesta este verdictul. Fără menajamente...
[14:19, 18.10.2021] Adrian Pop: Copilul acesta sarman este " Gavroche al Neamului nostru ". Impresionant este modul in care reuseste ca in cateva cuvinte simple sa descrie saracia, mizeria morala si indiferenta noastra a tuturor Romanilor !!!
[14:21, 18.10.2021] Adrian Pop: Prietene bun, suntem raspunzatori pentru ce spune acest copil !!!!!!
[14:22, 18.10.2021] Adrian Pop: Cand am vazut prima data ieri mesajul copilului nu am reusit sa-l vad pana la capat.....
[14:42, 18.10.2021] Adrian Pop: [14:40, 18.10.2021] Adrian Pop: Cand eram in Germania, treceam aproape zilnic pe langa o vitrina in care era expusa o salata de boeuf cu 5 marci. In doua luni si ceva cat am stat acolo nu am cumparat asa ceva, pentru ca-mi doream sa duc acasa ce-mi propusesem, un video si un calculator de mana. Am slabit 11 kg dar de dat bani pe mancare, nu prea-mi permiteam. Stiu ca erau multe zile in care mancam doar o jumatate de felie de panie cu unt si beam o cola....si cand te gandesti ca eram invitat de la institutul de cercetare Electroputere - ICMET unde lucram in cercetare neconventionala, la firma Martin Engineering a Dlui Dietmar Schneider, unul dintre cei mai mari miliardari ai lumii. La sfarsit sa fie treaba -treaba, mi-a oferit el si video-ul si calculatorul …
[14:53, 18.10.2021] Adrian Pop: eu as incepe ziua parlamentara cu acest film...ZILNIC !!!!!
[14:53, 18.10.2021] Adrian Pop: si n-as spune nimic niciodata !!!! ca n-ai cui...
Prietene Bun, aratati-le colegilor din parlamentul Romaniei acest film scurt....ca va stiu ca fiind OM si-n care am incredere deplina. Defapt singurul in care am incredere dintre toti guvernantii nostri adormiti.
[15:23, 18.10.2021] Gen Mircia Chelaru: Date: com Braloșița. Echipa Papornița sa plece. Vă trimit in cont 500 ron acum.
[15:23, 18.10.2021] Gen Mircia Chelaru: ..pt investigații și identificare
[15:25, 18.10.2021] Gen Mircia Chelaru: Nu este Gavroche. Este Jean Valjan în format copil dintr.o lume a Mizerabilior!
[15:27, 18.10.2021] Adrian Pop: sper ca parlamentarii sa se transforme ca Jean Valjan....
[15:28, 18.10.2021] Adrian Pop: Cz, daca poti...mergem impreuna la acesti copii, AZI !!!
[15:29, 18.10.2021] Adrian Pop: https://fb.watch/8J872R-kjr/
[15:41, 18.10.2021] Adrian Pop: Sa aflam cu certitudine unde trebuie sa ajung cu CZ, ca la ora 17 vine si ma ia de-acasa. Am si trotineta lui Sebisor, pe care o spalai acum,
[15:41, 18.10.2021] Adrian Pop: Elena, sau cine poate...uitati-va la comentarii ca poate aflam adresa completa.
[15:42, 18.10.2021] Elena: Caut.
[15:58, 18.10.2021] Doamna Moise-CMR: Comuna Braloșița. Acolo, sigur îl va recunoaște careva din film
[16:05, 18.10.2021] Zamfir Catalin: am rezolvat
[16:23, 18.10.2021] Adrian Pop: Ok
[16:23, 18.10.2021] Adrian Pop: Te aștept cz.
[16:24, 18.10.2021] Adrian Pop: Am și un glob mare pământesc care se aprinde…. Sa învețe copiii sa viseze
[16:24, 18.10.2021] Adrian Pop: sa iei cărți pt vârsta lor
[16:25, 18.10.2021] Adrian Pop: Sa iei cu tine cărți
[16:26, 18.10.2021] Adrian Pop: Pana aici !!!! ….cu toate mizeriile din Țara asta.
[16:30, 18.10.2021] Adrian Pop: Am vorbit cu Asociatia,
[16:30, 18.10.2021] Adrian Pop: copii au primit din abundenta zilele astea.. tot ce si-au dorit..
[16:30, 18.10.2021] Adrian Pop: au primit frigidet, alimente, etc
[16:30, 18.10.2021] Adrian Pop: ne roaga sa amanam vizita la ei pana mai consuma din produsele primite
[16:30, 18.10.2021] Adrian Pop: Doamne ajuta !
[16:30, 18.10.2021] Adrian Pop: Nu mancare ducem noi CZ….ci speranța!!!!
[16:30, 18.10.2021] Adrian Pop: De asta are nevoie in România reîntregită… de sprranta!
Gen Mircia Chelaru - Binecuvântare, frate Adi si Cătă.
[18:54, 18.10.2021] Adrian Pop: La câțiva km de casa copiilor la Leordoasa, avem noi înregistrat sediul As Arta Zalmoxa.
[18:56, 18.10.2021] Adrian Pop: Acum ne îndreptam spre Universitatea Zalmoxiana !
[18:56, 18.10.2021] Adrian Pop: Breasta.
Prietene Bun, nu este nici o coincidenta ca acesti copii locuiesc intr-o astfel de zona plina de Istorie.
[21:10, 18.10.2021] Adrian Pop: Ce-a spus copilul acesta poate declansa pe buna dreptate exact ce spunea geniul nostru absolut Mihai Eminescu - Faceti o uriasa reactiune morala, o revolutie de idei. Rascoliti geniul national, spiritul propriu si caracteristic al poporului din adancurile in care doarme.
[21:12, 18.10.2021] Adrian Pop: Leordoasa - este localitatea Madalinei, ca de-aia am pus sediul la ea acasa a Asociatiei tinerilor " modelati " de mine la Scoala Zalmoxiana.
[21:15, 18.10.2021] Adrian Pop: Ii spusai lui Catalin in seara asta ca m-am gandit azi sa traducem filmul in engleza si sa-l trimitem la toate serviciile secrete ale marilor puteri ale lumii si sa le cerem sa ne raspunda in scxris, care le este punctul lor de vedere cu privire la mizeriile pe care le fac unui popor intreg.

**Adrian Pop** · 18.10.2021

Faptele bune sunt recunoscute de oameni doar când ochii celor care nu au, se vor umple cu fericire. Trăind alături de ei și simțind la fel, am înțeles că singurul mod prin care îi pot face fericiți, este să le ofer înainte de toate - timp! Acoperirea nevoilor este la fel de importantă dar nu va cântări la fel de mult ca o vorbă sau un sfat bun. Mă strâng în brațe și îmi oferă câte un gest de tandrețe de fiecare dată când simt acea afecțiune - de la omul care îi apreciază! Când îi privesc, îmi aduc aminte de un moment extrem de comic întâmplat la mare și nu pot etectiv să uit - mă bufnește râsul. Eram alături de 40 copii la un “Împinge Tava” - să destindem puțin atmosfera și să interacționăm, am jucat telefonul fără fir! Fiind înfometați, expresia aleasă de la primul interlocutor, avea să fie “ce mănânci?” , numărul 2 trebuia să spună mai departe și tot așa până la numărul 40 sau câți eram. Zis și făcut, jocul prindea culoare și mergea din gură-n ureche până la final. Ultimii 3 participanți ai jocului : “Laurențiu (Rențu) , Bertu (Robert) și Cosmin”. La urechea lui Rențu, nu știm ce a ajuns dar cu siguranță acesta i-a transmis lui Bertu : “ești dus cu pluta!” .. o mică răutate copilărească sau o glumă înțeleasă de ei. Așa că Bertu avea să-i transmită pe mai departe lui Cosmin: “ești dus cu pluta!” .. Cosmin a făcut ochii mari dar a zis: ei, dacă așa-i jocul, mă supun! A venit în capătul mesei, unde-l așteptam să aflăm cuvintele de pornire “ce mănânci?”.. sau ceva asemănător! “Ia zii Cosmine ? Ce a ajuns la tine?”.. m-am adresat copilului cu maxim de încredere! Acum, Cosmin m-a privit , a roșit tot și a răspuns: “nu vă spun Nea Cristi, nu zic eu așa ceva!”. Știind cum plecasem cu jocul, am insistat.. “Hai mă Cosmine, zii, ce naiba!” .. nu zic nene, nu și nu, se regăsea printre expresiile acestuia. Văzând că nu are scăpare , rugămințile erau tranșante și cântăreau la fel de mult precum refuzul lui, a găsit momentul, adunând curajul și a exclamat: “ești dus cu pluta!” .. M-am uitat la el, conștient fiind că nu ar fi zis-o dacă nu o auzea și totuși am vrut să le fac jocul. “Păi bine mă Cosmine, să-mi zici TU - mie că sunt dus cu pluta?”

o masă întreagă chicotea , toți eram amuzați de situație, mai puțin “săracul” Cosmin , care roșise tot. Fără să-mi dau seama că nu va înțelege gluma, am continuat să mă amuz

pe el aproape-l dăduseră lacrimile. Mi-am dat seama că nu realizase asta, când a început să-și ceară scuze, cerând să nu fim supărați pe el. Atunci, a fost un gest făcut într-un șir! Ne-am ridicat pe rând să-l luăm în brațe, spunându-i că este doar un joc. Având un moment de scăpare, uitasem pentru o secundă că el era departe de jocurile copilăriei, nu avea când să le joace, fiind preocupat cu munca și să aducă o pâine pe masă. Brusc, mi-am revenit ! Puțin întristat de mica neghiobie, mi-am cerut scuze din suflet. Și-a dat restart și chiar a început să-i aducă mici șicane lui Robert (Bertu), referitor la cele spuse. Spiritele s-au calmat repede! Noi încă ne amuzăm de situație, mai ales când îi întâlnim!

**Adrian Pop** · 18.10.2021

https://www.facebook.com/povesteamea/

**Adrian Pop** · 18.10.2021

Am oprit la Mc Donald’s, curios fiind cum vor reacţiona! Am discutat tot drumul referitor la acest tip de fast-food şi mi-au zis cã au auzit pe la televizor şi nici colegii lor nu au trecut pe acolo, cã este ceva doar pentru oameni bogaţi. Cumva, am vrut sã simtã şi ei acea bogãţie la care viseazã aproape orice copil de 8 – 10 ani. Mult am pus accentul pe gust, chiar dacã nu am gândit pe termen lung şi nu aş vrea sã intre iar moraliştii care îmi vor transmite ideea cã nu este sãnãtos pentru copii, amintind faptul cã este consumat atât de rar încât îi vor uita gustul în urmãtorii ani. De ce am vrut neapãrat sã cunoascã acest gust ? Doream sã vãd sclipirea din ochii lor, amintindu-mi cumva de prima mea experienţã, atunci când ai mei umblau cu mine în stânga şi dreapta pe holurile spitalelor şi în drum spre casã, m-au întrebat dacã aş vrea sã mâncãm acolo, la “Mec” în Craiova. M-am uitat în ochii maicã-mii şi i-am zis: “crezi cã putem ?” . Am fost crescut pe ideea: “când avem, ne permitem şi gustãm, când nu, aşteptãm!”. Când mi-a rãspuns DA, am fost în al 9-lea cer, eram cumva un super-mega-erou printre toate cunoştinţele mele şi aşteptam momentul în care aveam sã degust faimosul hamburger. Ajunşi în dreptul restaurantului, am pãşit ca în Rai, ghidaţi de mirosul pãtrunzãtor şi extrem de plãcut, resimţit din parcarea acestuia. Vorbim de o experienţã petrecutã în urmã cu 25 ani, cred! Am ţinut-o atât de strans de mânã pe mama, încât încã mai simte vibraţia emoţiei de atunci, îmi tot amintea acel lucru. Ajunşi în dreptul tejghelei, ne-am întristat, preţurile erau atât de “mari”, încât ofeream Cezarului ce îi aparţinea – mâncarea era pentru bogaţi sau doar pentru cei înstãriţi în acea vreme. Am fãcut ochii mari, sorbeam totul din priviri şi încercând sã îi alterez gustul pentru cã nu ne-am fi permis .. (cheltuiau extrem cu mine – spitalele erau nãucitoare) – i-am zis: “hai mamã, luãm hot-dog din Craioviţa (un cartier al Craiovei)” .. Gustasem cândva, îmi plãcuse, era undeva pe nişte scãri şi rãmãsese special pentru cã ni-l permiteam. “Sigur mãmicã ?” .. aştepta sã vin cu aceastã idee pentru cã nu ştia cum şi ce anume sã comande, deşi era îmbulzealã .. În dreptul tejghelei, o tipã îmbrãcatã adecvat a întrebat: “vã servim cu ceva?” .. iar mama a rãspuns: “nu domnişoarã, momentan suntem nehotãrâţi” .. şi am mers la pas – grãbiţi cãtre ieşire. Totul pãrea un hol interminabil, eram prea departe de acel Rai mult visat şi mã îndreptam cãtre cruda realitate. Un oftat, dur de copil.. i-a stârnit mamei interesul asupra micii mele supãrãri.. în schimb, mi-a zâmbit şi a zis: “mami nu ştie sã comande, mergem sã mâncãm ce vrei tu! Nişte mici din Piaţa Mare – piaţa centralã a Craiovei .. ce zici ?” . Gândiţi-vã cât m-a dezamãgit momentul, încã îl povestesc şi simt un uşor disconfort pentru cã nu mi-a cumpãrat atunci , fix când mi-am dorit ! Revenind în prezent, voi oferi întocmai explicaţia pentru care i-am dus pe copii în restaurantul Mc Donald’s : Aveau nevoie de asta, trebuiau sã trãiascã cu aceastã amintire, nu doar cu dorul pe care urmau sã-l povesteascã. Când au gustat, i-am întrebat: “bã bãieţi, cum e ?” .. “Nea Cristi .. e .. e .. Doamne ia-mã ce gust are !”. Rãspunsul atingea fix nivelul de aşteptãri, nu-l puteam depãsi, acum mã simţeam împlinit, retrãisem momentul copilãriei mele dar scris sub o altã formã şi cu alt înţeles. Ei nu au primit refuzul şi nici o scuzã care sã-i sature, trãiau momentul şi aveau ce povesti chiar şi peste câţiva ani. Subiectul a rãmas pe buzele lor pânã la întoarcere, oferindu-mi un zâmbet pentru fiecare înghiţiturã, analizând în clar de ce este atât de mic şi cum au putut sã punã atât de multã bunãtate în ceva mic , mic! “Bãi nene, e mic dar bun, cum e cozonacul de Crãciun şi mielul de Paşte.. parcã eşti aşa.. fericit !” . Am memorat toate acele cuvinte, uşor gelos cã ei aveau ce aminti, copilul din mine se stingea uşor şi reînvia în acelaşi timp. Sunt sigur cã mama mea o sã citeascã aceastã postare, curios fiind dacã-şi mai aduce aminte momentele. Eu le trãiesc atent, ghidat de dorul unui gust nebun. Prima datã am gustat acel “mec” .. oh’ , la 19 ani. Târziu, ratasem ani din viaţã şi totuşi nu eram atât de dezamãgit, promiţând cã nu voi rata o ocazie în care sã fac cele amintite mai sus, sã sorb din priviri emoţia fiecãruia pentru a-mi umple golul lãsat de lipsa emoţiilor din copilãria mea. Cei care au învãţat sã citeascã printre rânduri, cu siguranţã vor înţelege textul şi empatia faţã de toate aceste gesturi şi oameni.Vezi mai puţin

**Adrian Pop** · 18.10.2021

Atunci când eşti trist cã nu ai primit un cadou potrivit de ziua ta, ascultã-i pe cei doi copii. Te vor aduce cu picioarele pe Pãmânt, amintindu-ţi ce înseamnã normalitatea zilelor noastre. Dacã am trezit la realitate omul din tine, ajutã-ne sã avem grijã de cei 120 copii care aşteaptã cu sufletul la gurã, câte ceva dulce sau de ce nu, o porţie bunã de mâncare!

PayPal : https://paypal.me/povesteamea

REVOLUT: https://revolut.me/povesteamea

REVOLUT:

Asociatia Povestea Mea
RON : RO07BTRLRONCRT0536856701
EUR : RO54BTRLEURCRT0536856701
BIC / SWIFT : BTRLRO22
Cu specificația : “mancare”
Deschis la Banca Transilvania