Dumbrava de Sus – Poveste cu ”Copii soarelui”,

[Adrian Pop]

Prima pagină > Normal - Paranormal > Dumbrava de Sus – Poveste cu ”Copii soarelui”, Guru-ul ”Adi de la Brad mistere cu garduri electrificate, santinele și vindecări uimitoare
Dumbrava de Sus – Poveste cu ”Copii soarelui”, Guru-ul ”Adi de la Brad mistere cu garduri electrificate, santinele și vindecări uimitoare

22 ianuarie 2012Blue SorinLasă un comentariuGo to comments


În vara lui 2006 pe 21 iunie, România Liberă publica un articol care a făcut un pic de vâlvă la vremea aceea. Era scris de Ștefan Ciocan și se numea Meditatie orientala în izolarea Apusenilor.
Se vorbea despre un grup de oameni care trăiește izolat în satul Hunedorean, Dumbrava de Sus. Își spun ”Copii Soarelui” și practică ceea ce se numește meditația ”Vipassna”, o disciplină indiană veche de mii de ani.
Satul Dumbrava de Sus, ascuns în Munții Metaliferi, la vreo 20 de kilometrii de Brad este situate într-o zonă de un pitoresc nebun, crestele cu păduri sălbatice presărate pe ici colo cu stânci golașe te face să te crezi în altă lume.
Accesul spre locația unde trăiesc acei oameni este extrem de anevois, ascuns în peisaj.
Pe culmea unui munte, asociația deține mai multe gospodării și le-a transformat într-un fel de cartier general, terenul aferent face ca membrii acestei asociații să trăiască din ceea ce produc, ba mai și asigură traiul de zi cu zi al celor câteva zeci de cursanți care trec pe acolo annual.
Guru-ul ”Adi de la Brad”
Asociația ”Copii Soarelui” este coordonată de un individ numit Adrian Ardelean Fărcaș, ”Adi de la Brad” cum se autodenumește.
Este un fost miner, chiar el spune că, încă din copilărie, a avut un mare interes față de plante și față de propietățile lor aparent miraculoase, dar pare a avea și niște capacități extrasenzoriale.
Adi de la Brad, spun cei de la România liberă a manifestat o deschidere totală față de ei, reportofonul necreîndu-i emoții. Ce i-a mirat a fost faptul la un moment dat le-a spus celor trimiși de ziar că au problem medicale. „Ai grijă! Tu ai probleme cu inima, tu ai probleme cu stomacul, tu ai probleme cu ficatul„, dignostice confirmate de testele medicale efectuate ulterior de respectivii.
Pe unul din membrii echipei l-a avertizat: „Dumneata ai o minte tare agitata. Dacă nu ai fi atat de nelinistit, ai întelege ce trebuie sa faci mult mai ușor. Dumneata suferi, ai ceva care te neliniștește și, cu toate ca pari foarte calm și optimist, nu e deloc asa. Sper sa nu te superi, dar procedezi greșit. E ca si cum ai merge în pădure și ai încerca să tai copacul cel mai gros de la mijloc, în loc să ai răbdare, să sapi la radacina lui și să-l slăbești pâna când cade singur„. Cel căruia i-a spus asta a confirmat.
Meditația ”Visspana”
„Meditatia „Vipassana” este una dintre cele mai vechi tehnici de acest fel din India. Într-o perioadă în care era demult uitată, a fost redescoperită cu secole în urma de catre Gautama Buddha. Vipassana înseamna sa vezi lucrurile asa cum sunt ele în realitate. E un proces de purificare personala prin observare interioara„, spune guru-ul Adi de la Brad.
Guru-ul mai spune că asociatia „Copiii Soarelui” este o organizație non-profit perfect legală și nu are nici un caracter religios.
„Organizam patru cursuri de meditatie de cate 10 zile in fiecare vara. Sa fim intelesi: nimeni nu te converteste la nici o religie. Oricine vrea sa invete este binevenit la noi. Cei care au probleme medicale sa nu creada ca vin aici, pune cineva mana pe eisi se vindeca. Vipassana elimina cele trei cauze ale suferintelor: dorinta, aversiunea si ignoranta – probleme de natura psihica. Ca purificarea mentala, alaturata unor remedii naturiste, are ca efect secundar si indepartarea unor afectiuni e altceva. Cine crede ca doctorul te vindeca, e un ignorant. Tu singur te vindeci. Trebuie doar sa vrei cu adevarat acest lucru. Nici eu nu vindec pe nimeni. Le spun doar unde au gresit si ce trebuie sa faca pentru ca starea lor sa fie mai buna„, mai adaugă Guru din Apuseni.
Energiile locului
Fărcaș spune că locul unde și-au ales locația nu este unul ales la întâmplare, ci că este un loc, ”unic în lume”. ”Este cel mai puternic generator de energie benefică din tară” spune Guru, mult mai bun decât locurile din Făgăraș unde se adună yoginii.
Pe o culme din apropiere se găsește o cruce din piatră. Fărcaș spune că aceasta are mai mult de 100 care emite și ea energii positive, vânătorii ocolind-o deoaarece le dă dureri de cap deoarece ei au plecat de acsasă că gândul de a ucide.
Prinți arabi tratați la Dumbrava de Sus
Locația ”Copiilor Soarelui a fost vizitată de mulți oameni cu problem de sănătate foarte grafe, certificate de analize în laboratoare sofisticete, cazuri date de medicina obișnuită ca fiin incurabile. „De exemplu, si cancerul de plamani se poate vindeca, daca persoana respectiva poate ajunge la un echilibru interior. Am avut si un copil bolnav de SIDA caruia i-am aplicat un tratament si, dupa 24 de zile, am reusit sa demonstrez ca maladia a disparut„, spune Adi de la Brad.
La cei de acolo au apelat personane din SUA, Canada, Germania, Australia, Grecia, Cipru și multe alte țări. Remarcabilă este prezența unoui cuplu princiar din Emiratele Arabe Unite, membrii asociației refuzând să dea nume sau alte date referitoare la cei care le-au cerut ajutorul.
Autogospodărire după reguli propii
”Copii soarelui” trăiesc din ceea ce le dă natura, din rezultatele muncii lor. Există firme care îi sponsorizează, dar sumele fiin prea mici pentru a se organiza cursurile, și a-i găzdui pe cursanți, întreaga suprafață a dealului pe care e situat sediul este cultivat cu cartofi, varză, fasole, morcovi sau ceapă.
Fructele sunt și ele o sursă importantă de supravietuire. Toamna, mari cantitati de mere și cartofi sunt transportate în judetul Arad, unde sunt schimbate pe faina si alte produse agricole ce nu pot fi obținute în Dumbrava de Sus.
„Suntem un fel de haiduci. Trăim izolați pentru ca așa e mai bine pentru noi. Mulți au încercat să ne pună bețe-n roate, dar au incetat atunci cand și-au dat seama ca nu vrem răul nimanui, ci dimpotrivă. Ne trezim dis-de-dimineață și mergem la munca câmpului. Cursurile pe care le organizăm în fiecare an sunt gratuite. Noi asigurăm tot ceea ce este necesar pentru desfășurarea acestora, inclusiv masa și cazarea”, mai spune, zambind, Ardelean Farcas.
Cazul la Kanal D
De cazul ”Copiilor Soarelui” și al Guru-ului ”Adi de la Brad” s-a ocupat și Kanal D într-un reportaj ralizat la fața locului.
Ce incită în povestea aceasta sunt câteva detalii.
Faptul că izolarea grupului este una ermetizată de garduri electrificate și de prezența unor paznici, ”santinele” cum le spun localnicii, precum, și faptul că înainte de a-i primi, membrii echipei de la Kanal D a fost ținut câteva ore. ”Din cauza energiilor, că dacă te lăsam să intrii te că**i pe tine” – a spus Fărcaș spre amuzamentul celor prezenți.
Mi-a atras atenția felul în care arătau ”Copii Soarelui”. Fețe care zâmbeau tâmp care aruncau priviri spre Guru din când în când, să vadă dace e serios ori zâmbește, reacțiile urmând modul în care acesta reacționa.
Vorbeau de ”meditație” ca de motivul principlal pentru care erau acolo, precum și un fel de împăcare cu sine, împăcare ce îi făcea să nu își pună întrebări, să nu dorească să interacționeze cu cei din exterior.
Ceva ar mai fi de remarcat. Aspectul de aparență sănătate.
În repotaj, cei de la Kanal D au inserat un caz al unui băiat care a evadat de acolo. (Asta mi se părea, un fel de loc de detenție). Într-un moment de luciditate băiatul respective a reușit să fugă, prietena lui și un prieten au subliniat un fapt. ”Era complet dezorientat, nu știa nice ce dată e.”
Ce este șocant însă, este ceva care apare ca un fel de pată ce iese în evidență extreme de pregnant: Guru-ul Adi de la Brad.
Șoca prin siguranța celui care controlează totul deoarece cei din jur nu au habar ce metode folosește.
Cineva a înaintat ipoteza că fiind cunoscător al plantelor și a efectelor lor, cumva crea un fel de drog care își lipsea de voință victimele, deschizându-le astfel mințile laideile ”zeului” lor, Adi.
Aceeași siguranță a celui care este convins de propria superioritate și intangibilitate, mai reiese și din declarațiile absolute șocante.
A recunoscut senin, în fața adepților, că el cu asta se ocupă: cu maniularea oamenilor. Cu spălarea creierelor lor. Cuvinte spuse chiar de el.
De asemenea, peste poate, m-a uimit declarația lui legată de spălarea creierelor și de manipularea oamenilor din care încerc să reproduce: ”… eu manipulez oameni. Cu asta mă ocup. Nu o fac doar eu ci și Dan Diaconescu”.
Ce mi se pare extrem de grav acolo este prezența copiilor, copii care nu se duc la școală deoarece Gurul personal consideră că omul, pentru a trăi nu are nevoie de școală, el însuși fiind un om neșcolit.
De asemenea, la fel de grav este și faptul că toate propietățile asociației, sunt de fapt trecute în acte pe numele său omul fiind incredibil de bogat. Averea asociației nereducându-se doar la ce se vede acolo.
La Kanal D au mai spus că oamenii de acolo cultivă și fac comerț cu căpșuni, cătină, atenție, roșii într-un loc unde niciodată nu se cultivau deoarece nu apucau să se coacă…
Cred că autoritățile ar trebui să dea un pic mai multă atenție ”Copiilor Soarelui” și mai ales Gurului până nu avem surpriza să descoperim cineștie ce nenorocire.
P.S. Pe cei care doresc să afle mai mult despre Copii Soarelui și care doresc să își facă singuri o părere documentată, dincolo de spectacularul căutat de presă și de misterul dorit de cei din asociația respectivă, îi invit să ”răsfoiască” siteul lor: ”Centrul de Meditaţie Vipassana Dumbrava de Sus, Hunedoara, România”, accesând acest link http://www.meditatie.ro/

Pentru conformitate, surse folosite la scrierea articolului:România LiberăKanal DSiteul Centrului de Meditaţie Vipassana – Dumbrava de Sus, Hunedoara, România

Câteva imagini cu ”Copii Soarelui”, cu viața pe care o duc, cu cel care îi controlează și cu locul unde trăiesc izolați de lume.

[Adrian Pop]

Câteva imagini cu ”Copii Soarelui”, cu viața pe care o duc, cu cel care îi controlează și cu locul unde trăiesc izolați de lume.

.............

Related articles

• Mäƒnäƒstirea maglavit &_petrache_lupu,_jud._dolj. (slideshare.net)

[Adrian Pop]

[20:41, 12.09.2021] Valerica Bulboaca -Dacia unita: D-le Adrian am postat aici un articol despre acest clarvăzător cred unic în România cu care am avut onoarea sa ma întâlnesc și care mi a spus lucruri din trecut, prezent și viitor pe care nu le știam dar care au fost confirmate ulterior. El s a oferit sa încerce sa l salveze în ultimul moment pe dl Corut dar trebuie sa și doreasca acest lucru.
Gabriel Posea e hotărât sa meargă în Apuseni la dl Ardelean (i am pus în legătură telefonica) dar i am zis când vrea sa plece sa ma sune ca merg și eu
De aici mi a venit ideea sa va propun sa mergeți cu noi..
[20:44, 12.09.2021] Zamfir Catalin: Unde e articolul?
[20:45, 12.09.2021] Adrian Pop: Rar ma deplasez pe undeva...
[20:46, 12.09.2021] Adrian Pop: nu am reusit sa ajung la Crainici sa duc ghiozdanele lor....
[21:14, 12.09.2021] Valerica Bulboaca -Dacia unita: Cătălin l am postat mai sus un articol nu tocmai binevoitor .
Conform celor spuse dl Farcaș pune ochii pe cel din fără lui și ii spune direct : suferi de boala cutare și în urma analizelor ulterioare constata ca asa e
[21:15, 12.09.2021] Valerica Bulboaca -Dacia unita: Fata lui...
[21:15, 12.09.2021] Valerica Bulboaca -Dacia unita: https://romanicablues.wordpress.com/...ari-uimitoare/
[21:17, 12.09.2021] Adrian Pop: o SA MA UIT...
[21:18, 12.09.2021] Valerica Bulboaca -Dacia unita: Nu pot scrie aici fără acordul lui niște chestii care par de domeniul SF
[21:26, 12.09.2021] Adrian Pop: CITEAM ARTICOLUL
[21:29, 12.09.2021] Adrian Pop: Cursurile pe care le organizăm în fiecare an sunt gratuite. Noi asigurăm tot ceea ce este necesar pentru desfășurarea acestora, inclusiv masa și cazarea”, mai spune, zambind, Ardelean Farcas.
[21:30, 12.09.2021] Valerica Bulboaca -Dacia unita: Omul e f interesant nu e încrezut, nu cere bani pare incredibil dar el zice ca i se pare f normal sa facă ceea ce face în beneficiul oamenilor.
De ex în cele cca 20 min cât a stat cu mine de vb. zicea ca urmează sa vina o familie din Bacău căreia o banca le a luat casa și zice le ofer aici găzduire, stabilire în acea comunitate...
[21:37, 12.09.2021] Adrian Pop: ARE UN CAMP BUN ! PUTERNIC....
[21:39, 12.09.2021] Valerica Bulboaca -Dacia unita: El are în folosință cca 800 de ha, bunicii lui, strămoșii lui zice ca au avut în proprietate mine de aur, este urmașul direct al cneazului Farcaș din anii 1300....
[21:40, 12.09.2021] Adrian Pop: sA FIE SANATOS....
[21:41, 12.09.2021] Adrian Pop: terenul este extrem de incarcat energetic
[21:41, 12.09.2021] Adrian Pop: era bine daca reuseam sa comunicam pe whatsapp
[21:42, 12.09.2021] Adrian Pop: pe net, oricum....

[Adrian Pop]

Mäƒnäƒstirea maglavit &_petrache_lupu,_jud._dolj.

• 1. AVANSARE manuală !
• 2. Maglavitul este o localitate din judeţul Dolj, situată la 17 km, nord, de oraşul Calafat.
• 3. Petrache Lupu. În vara anului 1935, la Maglavit, unui cioban pe nume Petrache Lupu, i s-a arătat Dumnezeu. Gângav (Persoană care vorbeşte greu, nedesluşit şi împiedicat, repetând silabele; bâlbâit) din naştere şi analfabet, după ce a primit porunca divină să aducă lumea înrăită şi nărăvită pe drumul cel bun, acesta a început să vorbească şi să facă minuni. Aşa s-a născut unul din cele mai faimoasefenomene religioase din România, care aadunat mulţimi de sute de mii de oameni, veniţi din toate judeţele ţării, deopotrivă intelectuali, preoţi, politicieni şi ţărani. Spicuim din istoria evenimentului, de dragul pitorescului ei, aşa cum a rămas în caietele părintelui Nicolae Bobin, cel care a notat cu fidelitate "spovedaniile" consăteanului său, Petrache.
• 4. Vineri, 31 mai 1935. Ciobanul Petrache Lupu se întoarce acasă de la stâna de oi. Seara pleacă iarăşi la turmă, pe drumul obişnuit care trece printr-o pădure de salcâmi şi de plopi. Pădurea Maglavit.
• 5. Loculîntâlnirii cu “Moşul” În locul numit "la buturugi", îi iese dintr-odată în cale un moş cu barba albă şi ochi albaştri şi cu plete atât de lungi, încât îl înveleau ca o haină care ajungea la pământ. Bătrânul strălucea ca argintul şi răspândea un miros puternic de smirnă, cum ciobanul nu mai întâlnise în viaţa lui.
• 6. Moşul l-a întrebat pe Petrache:- Unde mergi omule?Speriat de vedenie, ciobanul nu putea să scoată un cuvânt.- Nu-ţi fie frică, că-ţi dau eu ţie curaj, i-a zis Moșul. Uite, îţi poruncesc ca de azi înaintesă te duci să spui la lume, la părintele, la primărie şi la biserică, că dacă nu ţinsărbătorile, dacă nu se lasă de rele, dacă nu vin la liturghie, atunci va fi prăpăd şi foc,atunci vă rup muncile!Atât a zis Moşul, după care a dispărut într-un nor pătrat şi luminos, care s-a înălţat învăzduh.Următoarea vineri, pe 7 iunie 1935, Petrache a venit iar acasă, în sat, dar n-a scăpatnicio vorbă despre întâlnirea din crâng. Seara, s-a întors la oi pe drumul obişnuit şiiarăşi i-a ieşit în cale Moşul cu plete albe.- De ce n-ai spus la lume ce ţi-am zis?, l-a certat pe cioban.Petrache s-a închinat şi a zis speriat:- Doamne, iartă-mă, am să spun.Următoarea vineri era cea dinainte de Rusalii, pe 14 iunie. La locul ştiut, lui Petrachei-a ieşit iarăşi Moşul în drum.- De ce n-ai spus la lume ce ţi-am poruncit?, a zis supărat. Să spui la lumea cu care teîntâlneşti, la părintele, la primărie, la biserică, că dacă nu se potolesc, dacă nu (...) - Le spun după ce merg la oi, a gângăvit Petrache. - Merg şi eu, a zis Moşul. Au plecat amândoi către stână. Petrache pe jos, pepotecă, bătrânul pe lângă Petrache, plutind. Mergea prin aer, fără să atingă pământul.Şi pe unde trecea, iarba se culca înaintea Lui.
• 7. - Mă duc după ce mulg oile, a zis Petrache.La stână, Petrache avea două ajutoare, doi băieţi mai tineri: Ion Săvescu şi FloreaPavel. Ei îl auzeau pe cioban că gângăveşte, pe limba lui, dar nu vedeau pe nimenialături. Petrache a încercat să le spună şi să-l arate pe Moşul care-l însoţea, dar n-aizbutit. Nu putea să deschidă gura şi ameţea. Moşul stătea neclintit lângă el.Petrache a muls oile, pe urmă a strecurat laptele, dar mâinile au început să îitremure şi laptele s-a vărsat jumătate pe jos.Atunci Petrache a simţit că nu mai are scăpare, a lăsat lucrul şi a pornit. Pe drum,Moşul i-a zis:- Am să mai viu o dată la tine după ce vei duce spre lume cuvântul meu. Să văddacă lumea va împlini ce am zis.Preoți pe drumul spreMaglavit.În stânga lui Petrache, părintele Bobin
• 8. Ciobanul s-a închinat, iar bătrânul a dispărut în acelaşi nor luminos care s-a înălţat în văzduh. Dar în loc să se ducă în sat, Petrache s-a întors iar la stână. Le-a povestit celor doi oameni tot ce văzuse şi auzise, şi ei au rămas cu gura căscată, pentru că Petrache vorbea. Ciobanul n-a mai avut de atunci linişte. O putere nevăzută îl împingea de la spate să meargă în sat. S-a închinat, s-a culcat, iar a doua zi dimineaţa a luat-o la drum. A pornit hotărât către Maglavit, povestind oricui îi ieşea în cale, tot ceea ce îi spusese Dumnezeu. Oamenii se mirau cel mai mult că poate vorbi. (...) A doua zi, de Rusalii, a mers la biserică, şi multă lume se adunase acolo. În timpul predicii, Petrache a văzut cum Moşul lui plutea prin altar, chiar deasupra mesei unde slujea părintele. Petrache s-a dus la el. Moşul i-a facut semnul crucii deasupra şi el s-a închinat.Petrache Lupu în biserică, pe locul unde a apărut “Moşul”.
• 9. Duminica următoare, la biserică a venit şi mai multă lume. Petrache le-a spus ceea ce Moşul îl învăţase să spună. (...) După slujbă, Petrache a pornit către crângul deplopi, acolo unde Moşul i se arătase, şi a găsit acolo mulţimi adunate din toate satele învecinate. Le-a povestit și lor misiva lui Dumnezeu. (...) . Mai târziu, Petrache s-a întors şi a aprins tămâie și lumânări la locul unde a avut vedenia. Şi, deodată, i-aapărut în faţă o stea luminoasă şi mare, cam de un metru. Era ca un romb luminos şi plutea deasupra pământului. Avea tot interiorul luminat. Marginile acelei stele erau albastre ca cerul. În fiecare colț era Ploaie, Vânt, Foc și Cărbune. Deasupra ei s-a arătat din nou Moșul. I-a zis lui Petrache să pună mâna pe ea, dar când a vrut s-o prindă, ea s-a suit sus, deasupra, și n-a putut-o apuca. De trei ori a încercat săapuce Petrache steaua, dar în zadar. După care Moșul i-a spus: - Am să mai arăt semnul ăsta la toamnă, când tuvei fi în sat, în mijlocul unei mulțimi de oameni. Dacă până atunci lumea se va pocăi,voi face cu această stea, în fața voastră, semnul crucii, semn de binecuvântare și de iertare. Dacă lumea nu se va pocăi, voi coborî steaua asta lângă pământ. Atunci tu să chemi lumea și să le spui să pună mâna pe ea. Ea se va ridica sus și ei nu o vor putea prinde. Vei mai face aceasta de două ori. După care vei anunța lumea să se pregătească, pentru că va începe prăpădul. Atunci steaua va face explozie, iarvântul va împrăștia focul și ploaia peste tot pământul. Să spui asta la toată lumea. O lună mai târziu, pe 8 august, (...) Prin pădure, înainte de a ajunge la locul unde i se arătase Moșul, a apărut în partea dreaptă, plutind pe deasupra pomilor, un chip în formă de om, dar negru peste tot, urât, care plutea prin aer.
• 10. El i-a spus lui Petrache Lupu: - Ce mi-ai făcut tu, ai îndreptat lumea și nu mai sunt oamenirăi. - Nu eu, ci Moșul, a răspuns ciobanul. -Care Moș? a întrebat arătarea, plutind maideparte. Dar aproape de locul unde i searătase bătrânul, deodată s-a coborat din cer un nor. Avea înmijloc o moviliță și pe ea stătea chiar Dumnezeu.Împrejurul lui erau unsprezece persoane, unsprezece bărbațiîmbrăcați în alb, care stăteau, unii în genunchi și alțiiîn picioare. În față era o femeie ce stătea în genunchi șise ruga. "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care m-am lăsat pepământ", a zis bătrânul. "Să spui mereu la lume ce ți-am poruncit și să nu-ți fie teamă, căci am eu grijă de ceice nu te cred, cum și de cei ce vor să-ți facă rău!“Și zicând acestea, Dumnezeu a aruncat în aceaarătare neagră cu un "gogoloi" ca o minge mare defoc. În mijloc era o cruce, iar pe margini,"gogoloiul" era alburiu-strălucitor. Cum l-a atins,arătarea neagră și urâtă s-a făcut praf. Petrache aîntrebat cine este femeia de lângă El. - Maica Precista. Viziunea lui Petrache.Desen realizat după descrierea ciobanului şi aprobat de acesta.
• 11. În acea vară a anului 1935, vestea că Dumnezeu s-a coborât pe pământ, arătându-i-se unui cioban de la Maglavit, s-a întins, în câteva zile, în tot Bărăganul, din sat în sat și din cătun în cătun, până a ajuns mai departe, în Moldova și Transilvania, ba chiar până în Maramureș. Oamenii au început să coboare de peste tot la câmpie, pe malul Dunării, să îl asculte pe Petrache Lupu și vorbele ce îi erau transmise de Dumnezeu.În doar câteva săptămâni, islazul unde Petrache își păștea oile a devenit neîncăpătorpentru mulțimile venite să îl asculte. Sute de mii de oameni așteptau să le vorbească.
• 12. Nu știa să scrie, nu știuse niciodată să citească, se iscălea punând degetul, însă vorbea ore întregi mulțimii, fără să bea apă, fără să mănânce nimic. Urcat pe un micamvon improvizat, un bărbat mic de înălțime, îmbrăcat în iţari şi încălțat cu opinci, vorbea mulțimii ore întregi despre Dumnezeu, luminat şi ţinut parcă de o putere nevăzută.La scurtă vreme, în Maglavit au început să se petreacă minuni. Oamenii cu suferințe sufletești sau trupești îşi aflau vindecarea, și vestea lor aducea puhoaie de lume în lunca Dunării. Oamenii făceau donații, sestrângeau grămezi de bani. Banii erau puși în saci și sacii încărcați în căruțe, ce porneau încolonate, în pasul domol al cailor, spreCraiova, unde erau depuși la bancă. Cu acei bani s-a început construirea unei biserici,exact pe locul unde i s-a arătat Dumnezeu lui Petrache Lupu. S-a început construcţia de case pentru pelerini, de băi publice și toate celelalte trebuincioase mulțimilor ce veneau fără oprire.
• 13. Vestea celor întâmplate la Maglavit a ajuns până la rege și acesta a dorit să îl vadă pe cioban. Regele Carol al II-lea a trimis o limuzină să îl aducă la palatul său de la Peleș. Iată că Petrache Lupu putea să transmită şi "celui mai mare om din țară"mesajul lui Dumnezeu, așa cum a fost sfătuit de Moş. Petrache a stat mai multe zile la palatul regelui. Carol i-a botezat cel de-al doilea copil, cu numele de Mihai, și i-adat cadou o icoană de preț și o candelă. Dar gloria nu l-a schimbat pe Petrache. (...) Apoi România a intrat în război și bărbații au fost luați în armată. Lumea a început să se teamă, crezând că acesta este sfârșitul propovăduit de Petrache Lupu: soseau focul, durerea și sărăcia, provocate de Dumnezeu.Petrache Lupu şi fiul său Mihai.
• 14. Generalul Antonescu l-a chemat atunci pe cioban și l-a luat cu el în avion. Au zburat pe deasupra frontului, și Petrache a spus o rugăciune pentru soldații români.Generalul i-a arătat, pe pământ, un fir argintiu, șerpuitor: Donul. Unde râul făcea uncot, acolo era linia întâi a frontului. Petrache a privit, și după ce a spus rugăciunea, și-a întors ochii către general: "Razboiul se pierde. Vin și trec rușii". Atât i-a spus generalului. La aterizare, acesta a dat ordin să nu cumva să ajungă așa vorbă la soldați, să îi demoralizeze. Petrache Lupu s-a întors acasă. A pornit apoi dinMaglavit în pelerinaj prin toată țara, ca să ajungă cuvântul lui Dumnezeu și la cei ce nu reușiseră să vină în lunca Dunării.
• 15. Biserica începută pe locul unde i se arătase Moșul fusese ridicată până la acoperiș, apoi lucrările s-au oprit, "din ordin de sus", și banii donați de oameni au dispărut din Banca Naționala de la Craiova. La putere veniseră comuniştii. (...). Începuse să nu mai vorbească oamenilor ce-l căutau.(...) În vara lui 1951, a fost o zi specială. Petrache anunțase că în două săptămâni va spune oamenilor „vorbacea mare” lăsată de Dumnezeu. Spre disperarea autorităților comuniste, vestea se răspândise în toată țara și sute de credincioși curgeau deja către lunca Dunării. Era către prânz, când pe ulița satului a apărut o mașină neagră care a străbătutașezarea şi s-a oprit în dreptul colibei lui Petrache Lupu. Doi bărbați au coborât din mașină, s-au apropiat de cioban și după ce au discutat cu el scurt, ceva, i-au puscătușele la mâini și l-au urcat în mașină cu de-a sila, așa îmbrăcat cum era. Venițidin curiozitate mai aproape, să vadă mașina, oamenii au observat ce se întâmplă. Au văzut cum, după ce s-au urcat cu toții în mașină, șoferul acesteia a vrut să pornească, dar n-a putut. Motorul gemea, tușea, nu pornea. Șoferul s-a dat jos, aumblat la motor și a încercat din nou să o pornească: nimic. Motorul gemea și atât. Atunci au văzut oamenii cum cei doi bărbați de pe bancheta din spate coboară în drum împreună cu Petrache Lupu. Acesta le-a zis să îi deschidă cătușele. S-a așezat în genunchi în fața mașinii. A spus o rugăciune, apoi și-a făcut o cruce mare și a zis: „Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac”. S-a urcat din nou în mașinăîmpreună cu cei doi bărbați și când șoferul a învârtit cheia, motorul a pornit dintr-o dată. Automobilul a dispărut în praful mare al drumului, nimeni nu știe unde. Petrache n-a mai apucat să spună vreodată „vorba cea mare”.
• 16. Sa întors în sat după trei luni. Era slab şi refuza să spună unde a fost. Odată, târziu, a pomenit de Jilava. După întoarcerea acasă, Petrache Lupu nu a mai primit pe nimeni. Cei ce veneau pentru vindecări erau trimiși la biserica neterminată, unde se arătase Moșul. Se duceau noaptea, pe furiș, dormeau în pădurice și se rugau până în zori, ca apoi să plece la fel de ferit, să nu îi vadă cineva. În cazuri excepționale, când oamenii veneau recomandați de câte o ruda a lui Petrache, acesta îi primea. Însă tot noaptea.ca să nu afle nimeni. Petrache le spunea că nu e nici sfânt, nici medic, nici vraci, da oamenii se rugau să îi atingă măcar, să pună mâna pe ei, să îi lase să stea în preajma lui nițel. Și-atunci, îi ducea în cămăruță, acolo unde aveaiconița lui și unde mereu ardea candela. Acolo, îngenuncheau împreuna și Petrache se ruga pentru ei. Avea o anumită rugăciune pe care o spunea așa, bolborosit. Și dacă oamenii aveau vreo boală trupească, îi ungea cu o alifie dintr-o cutiuță de sub candelă. Atâta le făcea. Dar oamenii se vindecau sau izbândeau sau își găseau pacea sufletului. Treceau după aceea pe la el şi îi mulţumeau. Așa a trăit Petrache anii pe care i-a mai avut..
• 17. Avea 82 de ani la revoluția din 89. Oamenii au venit iarăși la el la poartă. Au umplut ulița din fațacasei, ca altădată, și l-au întrebatce să facă. Petrache Lupu, bătrân și aproape orb, i-a ascultat. Și-a făcut semnul crucii și le-a zis:- Să-ți omori conducătorii, și încăde Crăciun, nu e bine. Va veni rău peste țară, că e păcat mare. Rugați-vă!
• 18. Piatra de temelie pentru Biserica Mănăstirii Maglavit a fost aşezată la data de 14 septembrie 1935, de episcopul Vartolomeu Stănescu alRâmnicului. Lucrările au fost întârziateînsă până în 1938, datorită instabilităţii solului. Hramul iniţial a fost hotărât după prima viziune a lui Petrache, „Dumnezeu Tatăl şi Sfânta Fecioară”.Tot atunci s-a statornicit ca, lângă nouabiserică, să se ridice şi un corp de chilii pentru cei cinci călugări. Venirea celuide al doilea război mondial a pus o altă piedică în construirea Mănăstirii Maglavit.
• 19. În 1948 comuniştii au încercat să mascheze locul minunii prin ruinarea construcţieiîncepute şi prin interzicerea accesului în zonă. Cu toate acestea, evlavia credincioşilor a păstrat în continuare candela aprinsă la Maglavit, pentru că în subsolul bisericii, acolo unde fusese buturuga pe care i S-a arătat Dumnezeu lui Petrache, există şi acum un stâlp care are agăţată de el o candelă. Ei bine, acea candelă era permanent aprinsă de credincioşii evlavioşi care veneau aici aproape în fiecare zi. În sat a trăitpână de curând o bătrână care, ani de zile, s-a ocupat până la ridicarea mănăstirii, de aprinderea acestei candele cu bani primiţi de la diferiţi oameni.
• 20. După 1990, s-a închis subsolul și parterul cu cărămidă, constituindu-seastfel locul pentru slujbe. În anul 2010 mănăstirea Maglavit a fost transformată din mănăstire decălugări în mănăstire de maici cu patru vieţuitoare.
• 21. Gigi Becali s-a decis să ajute la construcţia mănăstirii de la Maglavit în primăvara anului 2006. Atunci, înainte de meciul Steaua-Betis Sevillia, finanţatorul Stelei apromis public faptul că va da bani pentru ridicare mănăstirii în cazul în care Steaua învinge Betis. Jucătorii stelişti au trecut de cei de la Betis Sevillia, iar Becali şi-a onorat promisiunea.
• 22. Lăcaşul de cult a fost inaugurat cu mare fast pe 8 septembrie2007, când Gigi Becali a asistat la slujba ţinută de ziua naşteriiMaicii Domnului. Atunci, în jurul mănăstirii de la Maglavit, s-au adunat aproximativ 7.000 de oameni.
• 23. Petrache Lupu şi George Becali, tablourile votive ale ctitorilor.
• 24. În septembrie 2009 portretul votiv al lui George Becali a fost acoperit cu var alb. Stareţul, de atunci, al mănăstirii afirmând că ctitorul “nu s-a ţinut de promisiune. Acesta spune că firmaangajată de Becali pentru reparaţii, a făcut treabă de mântuială. Curios că, în primăvara aceluiaşi an, acelaşi stareţ oficia o slujbă specială pentrufinanţatorul echipei de fotbal Steaua, Gigi Becali, care fusese arestat. La slujbă au participat, atunci, 150 de oameni. “Cine a făcut aia, l-a pus diavolul să facă. Că Dumnezeu nu te pune să strici faţa celui care îţiface biserică şi casă! Am înţeles că-s supăraţi că n-am trecut pe acolo. Nu e important să fiu euacolo. Important e că eu am dat bani până acum o lună de zile, la biserică. M-aţi înţeles? La pictarea bisericii “ a replicat finanţatorul.
• 25. După cum se vede, şi astăzi, tot banul este cel ce se amestecă în “cele sfinte”. Gheorghe Călin, îşi aminteşte la fel de bine atmosfera din anii ’40, când credincioşi din toată ţara veneaula Maglavit în pelerinaj. „Toţi lăsau bani ca să ajute la construirea bisericii şi aspitalului. Din sat până în poieniţa unde i s-a arătat Dumnezeu lui Petracheerau, din 50 în 50 de metri, grămezi de bani. Sute de kilograme de bani s-austrâns atunci. Poate că pare o poveste, dar noi am trăit în acele vremuri!“, îşi aminteşte bătrânul. Profesorul satului, Dumitru, aminteşte că “două uliți mai încolo, e o fată care s-a născut fără picioare, pentru că tatăl ei s-a ocupat de dusul banilor cu căruța la bancă, la Craiova, și a luat din ei. “
• 26. Dincolo de orice rămâne amintirea evenimentelor petrecute aici între anii 1935-1939precum şi a celui ce a fost protagonistul uman principal; Petrache Lupu. Gelu Dumitru, fostul director al școlii din Maglavit, copil la ora la care Petrache vorbea mulţimilor: „Nu știam exact ce se întâmplă, dar îmi dădeam seama că e cevaspecial: mă uitam la Petrache și vedeam în jurul capului acestuia un cerc luminos. Se vedeau și două forme, ca două busturi făcute dintr-un fel de nor alb, ce apăreau laînălțimea umerilor, apoi dispăreau și reapăreau”. Minunile de la Maglavit au fost mii. Profesorul Dumitru a strâns documente despre câte a putut. Are liste întregi cu orbivindecați, cu paralizați care s-au însănătoșit sau șchiopi plecați pe picioarele lor. Are totul notat, cu nume și adrese.
• 27. “Mai avem un caz, cunoscut de toți, cel al lui Florea Fantana. Până târziu, în vremea comuniștilor, Petrache a ținut, pe zidul dinspre drum al casei,două tablouri cu viziunile lui. Florea ăsta, care era și secretar la UTM, a venit într-o noapte, a luat tablourile și s-a dus la marginea satului, unde le-adat foc. Mare faptă făcuse el pentru partid! Numai că s-a dus acasă, s-a culcat și dimineața... s-a trezitorb! Țipau femeile din casă, de se auzea în tot satul. L-au dus la doctori, și pe-aici, și pe la Craiova: nimeni nu știa ce are. Babele din sat însă știau. Șiașa s-a întins zvonul că uite ce pățește cine se pune cu Dumnezeu și omul lui. Când s-a auzit asta, au intervenit cei de la partid, de sus. Ca să dezmintă zvonurile, i-au plătit lui Florea drumul și spitalizarea la Moscova, să îl facă bine acolo. Numai că niciacolo nu s-au priceput mai mult, și omu a rămas tot orb. Când s-a întors acasă, tot babele au vorbit cu cei din familie și i-au convins să meargă la locul unde s-a arătat Dumnezeu și să se roage acolo, că altă soluție nu e. Și așa a făcut. În fiecare duminică a mers Florea cu familia și s-a rugat în vale pentru iertare. În a opta duminică, vederea i-a revenit.” povesteşte tot profesorul Dumitru.
• 28. Casa lui Petrache Lupu, a suferit mai multe intervenţii. Pereţii odăii unde şi-a dat sufletul Petrache Lupu sunt plini de portrete cu acesta şi soţia lui. Patul de paie şi soba din colţul cămăruţei redau imaginea de altădată aodăiţei de cioban sărac. Nepotul lui Petrache Lupu spune că bărbatul a murit fără un ban, deşi i-au trecut mulţi prin mâini. „Pe bunicul meu nu l-au interesat banii. El nuvoia decât să facă bine şi să ajute oamenii. Banii au fost strânşi de secretarii lui care au făcut ce au vrut cu ei. Vedeţi că Dumnezeu nu i-a ajutat...“, spune Ion Lupu.
• 29. La 74 de ani de la săvârşirea primului miracol de la Maglavit, păstorul care l-a întâlnit şi a vorbit cu Dumnezeu, Petrache Lupu, a fost deshumat din cimitirul satului şireînhumat în curtea Mănăstirii de la Maglavit. La procesiunea care a durat două zile, au participat mii de credincioşi, atât localnici, dar şi veniţi din alte colţuri ale ţării.
• 30. Salcia făcătoare de minuni şi fântâna ridicată de profet. Poveștile despre Petrache Lupu și locul în care acestuia i s-a arătat Dumnezeusunt nesfârșite. Poate cel mai simplu este să mergi acolo. Să vezi locul din pădure, numit „la buturugi”, unde „Moșul” s-a arătat, sau la salcia de care El s-a sprijinit și de-atunci picură apă tămăduitoare din ea, sau la crucea din luncă, de lângă cei patru duzi, de unde Petrache, un cioban orfan și analfabet, a știut să spună cuvântul lui Dumnezeu.
• 31. Lacul Maglavit.
• 32. Dunărea La Maglavit.
• 33. 3 vietuitori, viaţă de obşteHram: Izvorul Tămăduirii,Naşterea Maicii DomnuluiAcces: DN56 / E79 Craiova -Calafat, dreapta pe DN56A spreMaglavit (2 km)Adresa: com. Maglavit, 207360,jud. Dolj
• 34. reaDună Mănăstirea Maglavit.
• 35. BIBLIOGRAFIE:- http://www.crestinortodox.ro/manasti...it-117944.html - http://www.antena3.ro/romania/portre...deo-80190.html -http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/petrache-lupu-gigi-becali-ctitorii-manastirii-maglavit - http://manastireamaglavit.ro/index.p.../petrache-lupu
• 36. 07.05.2012ontaj : DIEGIS. << diegisro@yahoo.com >> Coloana sonoră : Ermitage - Russian Memories (sel).

[Adrian Pop]

[21:48, 12.09.2021] Adrian Pop: PE GLOBAL, ESTE UN CAMP ENERGETIC RAR INTALNIT !
[21:49, 12.09.2021] Adrian Pop: CZ sa cautam sa cumparam legumele facute acolo, sa le vindem prin Papornita Mosului.
[21:50, 12.09.2021] Adrian Pop: este o legatura intrinseca cu Maglavitul si Hunia...intrecele doua regiuni.

[Adrian Pop]

Din nou despre pseudomeditația Visspana la Asociația Copii Soarelui din Dumbrava de Sus. Impostură,depersonalizare și sclavie …

14 noiembrie 2012Blue Sorin2 comentarii

Un cititor al blogului Românica blues, Ami, mi-a atras atenția asupra unui articol scris Liliana Petrus și apărut în Revista Flacăra, ediția online din 25 Noiembrie, 2008.
Vă invit să îl citiți, mie mi se pare foarte clar că din articol răzbate multă impostură, depersonalizare și sclavie, pe scurt, este extrem de grav și ar trebui să se implice organele de ordine care, conform legii pot face lumină în această nebunie înainte să ne trezim cu cineștie ce dramă.
La un moment dat se spune că este o activitate perfect legală… Sunt uimit …scoaterea copiilor din sitemul educațional este legal? Interesant… în ce țară?
Citiți deci și hotărâți:

O comunitate din Apuseni dă lecţii de tinereţe fără bătrâneţe

Vreo 30 dintre noi, tineri, frumoşi, educaţi, suspecţi de o anume înţelepciune, s-au retras undeva în munţi. Spre a vedea lucrurile aşa cum sunt în realitate. Pentru că asta înseamnă vipassana, una dintre cele mai vechi tehnici de meditaţie din India. Un proces de purificare personală „întins“, pentru cine poate, până la eliberarea totală. Din „strânsoarea“ celor trei cauze majore ale suferinţei noastre: dorinţa, aversiunea şi ignoranţa. De unde o anume iluminare. Sau, cine ştie, poate Iluminarea însăşi. Că nu e om să nu fi avut, măcar o dată în viaţă, explicită sau dosită prin cotloanele subconştientului, nostalgia iluminării. Şi căreia i se spune, cel mai adesea, pentru că trebuie să poarte un nume, Buddha.
Dosarul 1013
Vasile Ardelean Fărcaş este recunoscut ca un maestru între cunoscătorii diverselor tehnici de meditaţie din România. Unii spun că-i ciudat, alţii că-i genial, unii că-i de dincolo de realitate, alţii că-i în chiar centrul ei. Cei care au fost la Dumbrava de Sus, la vipassana, îl caracterizează ca fiind un personaj „foarte special“. El, în schimb, nu se crede vreun guru, ci un căpşunar sau un căprar, funcţie de ce treburi face în ziua respectivă: „Da’ de la care poţi învăţa, uneori, mai mult decât de la o mie de doctori, care sunt şi ei bolnavi. Eu am fost paralizat, la şapte ani, şi medicii nu m-au putut pune pe picioare. M-am vindecat singur, am mers în peştera de la Ţebea şi am meditat. Apoi asta am făcut cam toată viaţa. Pe vremea lui Ceauşescu m-au luat cu duba, chiar înainte să mă însor, pentru propagandă anticomunistă. M-au dus şi la Elena, ea a zis şase ani. De închisoare, evident. Am dosarul 1013, cine vrea să-l verifice. Eram mai mulţi, pe vremea aceea, ne tot luau, unii au plecat cu Pacepa, în ţară am mai rămas doar vreo trei-patru“.
Copiii soarelui susţin că practicarea vipassanei are, ca efect secundar, vindecarea unor boli fizice dintre cele mai grave: „Am avut oameni care au scăpat de diabet, cancer la plămâni, chiar şi un copil cu SIDA s-a făcut bine. Până în urmă cu vreo cinci ani, o grămadă de bolnavi veneau aici ca la doctor. Le-am demonstrat că se poate, dar acum nu mă mai ocup cu asta, nu e rostul meu. Că, după ce se vindecă, oamenii îşi văd de prostiile lor şi iar ajung în suferinţă. Aşa că n-are rost, e pierdere de timp“, explică Ardelean Fărcaş.
După zece zile, era alt om
Un bun prieten de-al meu, preocupat de tehnici de dezvoltare personală, m-a convocat într-o zi la o şedinţă de guvern, cum îi spunem noi. Adică o discuţie pe o temă dată. Cu nişte căni mari de cafea, în faţă, şi cu o suferinţă comună, în spate. Aceea de a nu fi înţeles ce-i cu noi pe lumea asta. Întâlnirile de acest gen se lasă, de regulă, cu hotărâri importante pentru ţara celor doi locuitori. Unul divorţează, altul se duce, în sfârşit, la dentist, cineva îşi cumpără o maşină prin programul Rabla, altcineva nu mai iubeşte pe nimeni, pentru că acest sentiment, exersat de vreo câteva ori, l-a cam îndobitocit. Mă rog, tot felul de chestii, da’ să ne oprim la cele lumeşti. De data asta, atipic întâlnirilor noastre, că, de obicei, exista o documentaţie, omul mi-a trântit-o cam pe nepregătite: „Mă duc la un curs de vipassana. Ce zici?“ Am reacţionat tot atipic: „Du-te, dragă, cum să nu! Da’ ce-i aia?“ Ori nu prea ştia nici el, ori nu prea înţelegeam nici eu. Am dedus că sunt unii, printr-un sat din Apuseni, într-o comunitate numită Copiii soarelui, care te învaţă cum să te eliberezi de energiile negative, prin meditaţie. Cică zece zile nu vorbeşti cu nimeni, nu comunici nici măcar prin gesturi, doar stai, cât îi ziulica de lungă, şi te analizezi pe tine, îţi concentrezi toate simţurile spre înăuntrul tău.
Zis şi făcut, el a mers la vipassana, apoi ne-am adunat pentru următoarea şedinţă de guvern. Între timp mă documentasem şi eu, părea ceva interesant. Da’ nici chiar aşa! Când mi-am revăzut prietenul de-o viaţă, după doar zece zile de meditaţie din aia, m-am dat trei paşi înapoi. Sincer, eram uimită şi speriată, în acelaşi timp. „Doamne, ce ţi-au făcut acolo?“, a fost prima întrebare. Mi-a răspuns printr-un zâmbet stâlcit. De la atâta nevorbit, avea gura uşor înţepenită. Nu ştiam cum să-l iau, era şi nu era el, parcă mă întâlnisem cu un străin, pe care îl ştiam, totuşi, de undeva. Slăbise 15 kilograme, arăta la vreo 30 de ani, deşi poartă 47, avea o privire senină, mieroasă, el, care de obicei e trist şi îngândurat. Lumina, pur şi simplu, în jur, îţi venea să-l iei în braţe şi să-l pui la rană. Schimbarea era atât de şocantă încât m-am blocat şi n-am mai zis nimic. În schimb, am gândit: „Ori ăsta s-a dilit, ori acolo chiar se întâmplă nişte lucruri! Sau poate am luat-o eu pe arătură!“ În vreo două zile, proaspătul întors de la vipassana i-a bulversat pe toţi prietenii noştri comuni. Toţi au văzut ceea ce văzusem eu. Nimeni nu a înţeles ceea ce nu înţelesesem nici eu. Aşa că hai în Apuseni, fraţilor, să vedem ce naiba se întâmplă acolo!
„Sunteţi nişte morţi ambulanţi“
Dacă vrei să mergi la cursurile de vipassana e foarte simplu. Intri pe site, trimiţi un mail sau dai un telefon şi treaba-i rezolvată. Dacă vrei să mergi ca ziarist, totul devine complicat, spre imposibil. Ardelean Fărcaş, Adi de la Brad, cum îl ştie lumea, li*de*rul comunităţii, îmi spune, clar, că nu-l in*te*resează nici presa, nici publicitatea, nici faima. Şi că a hâşâit, la viaţa lui, mulţi ziarişti de pe-acolo: „Tu, dacă vrei să faci ceva, hai la cursuri, stai zece zile, vezi cum îi şi după aia n-ai decât să scrii. Mie nu-mi trebuie prestigiu, ci roşii şi varză în grădină. Noi nu ţinem asta ascuns, da’ trebuie să vii aici, să înveţi. Nu aşa, să-ţi spun eu una-alta, tu să scrii în revistă şi să iasă un tal*meş-balmeş!“ Acuma, ce să zic, omul are dreptate, în principiu. Numai că eu nu dispun niciodată de zece zile, plus două, drumul dus-întors, pentru o documentare. Aşa că l-am mai sunat, am mai insistat, din una-n alta am aflat că avem şi amintiri co*mune. Ne-am mai văzut, cândva, în copi*lărie. Ceea ce l-a mai înmuiat. Dar tot nu pot să vin când sunt cursurile de vipassana, că atunci oamenii au altă treabă, nu să stea la poveşti cu mine. Şi încărcătura energetică e alta, ca outsider nu i-aş rezista. În fine, am căzut de acord că se poate, într-o vineri de toamnă. Şi-am luat drumul Apusenilor, spre Dumbrava de Sus, la vreo 20 de kilometri de oraşul Brad, din judeţul Hunedoara.
Copiii soarelui au un fel de sat în sat, în sensul că locuinţele lor sunt grupate pe coama unui deal. Nişte case vechi, ţărăneşti. Din Ribiţa, unde se află ultima staţie de autobuz, mai mergi pe jos, pe un drum de căruţe, vreo zece kilometri. Te poţi încumeta şi cu o maşină, la o adică, da’ să fie mai de teren. Ori măcar să ai milă de ea, s-o cam ţii în viteza melcului. Am ajuns sus cu sentimentul straniu că intrăm într-o altă lume. O linişte patriarhală, miros de fân proaspăt cosit, joc de culori prin grădini, cerul coborât, obraznic de albastru, peste toate astea, de-ţi venea să-l împingi înapoi, cu mâna. La umbra unui nuc, câţiva de-ai casei trebăluiau la sortat legume şi fructe. De departe, apoi şi de aproape, păreau nişte copii care se joacă frumos. Aveam să aflu, mai târziu, că sunt oameni în toată firea, cei mai mulţi spre şi peste 40 de ani, că unii au şi copii… Între ei l-am recunoscut pe maestru, ei, o să mă ierte, ştiu că nu-i place să-i zici aşa. După bineţe, m-am aşezat pe o ladă şi am intrat, firesc, în „procesul tehnologic“ de culegere a porumbelor (nişte fructe sălbatice) de pe crengile uscate, adunate în grămezi. Era să mă otrăvesc, aşa, din prima, că am vrut să gust nu ştiu ce boabe negre, de plantă ciudată, toxice, ca atare, dar cu proprietăţi vindecă*toa*re, dacă sunt prelucrate. O vre*me ne-am văzut de treabă, fără să ne prea băgăm în seamă unii pe alţii. Timp în care presupun că Ardelean Fărcaş m-a „scanat“, cap-coadă. Deşi zice că nu-i prezicător, da’ unele lucruri îţi sar în ochi, pur şi simplu, dacă ştii să vezi, omul nostru mi-a înşirat toate belelele pe care le am, de la fizice la metafizice. Sigur că nu vi le spun, e mai importantă concluzia: „Sunteţi nişte morţi ambulanţi, modul de gândire negativ se propagă prin voi cu viteza luminii. Hai la un curs, să vezi câtă mizerie scoţi afară! Că nu mai ai energie, uită-te la tine, nu mai poţi, eşti secătuită. Răul începe de la voi, din oraşele mari, unde tot ce înghiţi, de la aer până la mâncare, e toxic. Pui sămânţă de grâu, iese grâu. Pui rău, ce-ai vrea să iasă? Toţi ne naştem fru*moşi, ca fond natural, apoi ne educăm, în ghilimele, şi pierdem totul. Dezvoltăm doar intelectul, iar partea spirituală e acoperită de zgură. Vă pierdeţi în mizerii, sunteţi bătrâni la 40 de ani, universul vostru interior nu mai lucrează, corpul e o epavă. Sunt peste opt mii de tipuri de cancere în lume şi toate pătrund prin aceste spărturi energetice“.
După această muştruluială, pe care mi-o asum, mi-a dat şi „reţeta“: „Te-aş tunde zero, că nu ţi se aeriseşte creierul, te-aş pune la vreo zece clisme şi, evident, la un curs de vipassana, să scapi de molozul emoţional, să te eliberezi“. Sună promiţător, da’ o lăsăm pentru data viitoare.
Sexul dăunează grav evoluţiei spirituale
Copiii soarelui spun că locul acesta, în care au ales ei să trăiască, are nişte energii speciale. El a fost descoperit de Ardelean Fărcaş, în 1984, în ziua de Paşte. În urmă cu peste zece ani, l-au cumpărat, cu gospodării cu tot, de la ţărani. Membrii fondatori ai asociaţiei se cunoşteau între ei, de la diverse întâlniri pe teme de meditaţie. Apoi au mai venit şi alţii, la cursuri de vipassana. Şi le-a plăcut atât de mult, încât au rămas. Unii au şi copii, e o comunitate în toată regula.
Felul în care se trăieşte aici este, într-adevăr, simplu, natural, aproape ireal de frumos pentru vremurile noastre. Fiecare zi începe şi se sfârşeşte cu o oră de meditaţie. În rest, toată lumea are de lucru. La grădină, la animale, în bucătărie, la curăţenie… Din piaţă nu cumpără decât orez, toate celelalte alimente sunt produse la faţa locului, sută la sută ecologic: legume, fructe, pâine de casă, uleiuri presate la rece, brânză, dulceţuri. Un stil de alimentaţie care face minuni, de vreme ce toţi arată aşa de tineri, de vii, de lipsiţi de umbre. Şi spun că nu s-au îmbolnăvit niciodată de când sunt aici, că n-au treabă de doctori, a fost cazul doar de dentist.
De câteva ori pe an, într-un corp separat de clădiri, organizează cursuri de vipassana, pentru începători şi avansaţi. Totul este gratuit şi, mai mult, oferit cu drag, pentru că asta contează în calea spre purificare: hrană, cazare, instructori. După curs, dacă ţi-a plăcut, dacă vrei să ajuţi un viitor student şi, evident, dacă ai de unde, poţi să faci o donaţie. Ceea ce, de regulă, se cam petrece.
În ceea ce priveşte bucătăria internă a unui curs, Adi este destul de zgârcit în detalii. O ţine, una şi bună, că n-am decât s-o încerc pe pielea mea: „Totul se rezumă la observarea respiraţiei, asta e, de fapt, vipassana. Te concentrezi pe cum intră, cum iese, şi deja ai scăpat de multe lucruri. Respiraţia e legătura universului tău interior cu exteriorul, fără ea totul dispare. Urmărind-o, înveţi să-ţi dizolvi ego-ul, să iei totul natural, aşa cum se întâmplă, nu cum ai vrea tu să fie. Dorinţa, în general, dezechilibrează. Faci, aşa, ca un scurt-circuit, nu te mai încarci energetic. Există o lege a naturii şi o natură a legii. O să te cutremuri când o să vezi ce putere are mintea ta! Toţi avem sămânţa sfinţeniei, ea e legătura între noi şi creator. Doar că, de obicei, o pierdem pe drum. Bărbatul, de pildă, îşi pierde cea mai preţioasă energie când face sex. De aia se zice că e bine s-o faci doar pentru procreere, dacă vrei să evoluezi spiritual. În timpul cursurilor de vipassana, e obligatoriu să te abţii de la orice activitate sexuală. Femeile şi bărbaţii stau separat, aici avem mai multe femei, ca de obicei ele ţin în spate spiritualitatea lumii. De aia trebuie respectată femeia, indiferent de cum arată. Gata, nu mai spun nimic, cine vrea să vină să vadă. În alea zece zile, şi dacă-i tontoloc tot învaţă ceva!“

Fotografii de foto Octavian Tibăr

În lume există peste 180 de centre în care se deprind tainele vipassanei. În ţări dezvoltate, ca Anglia, de pildă, *cursurile au taxe exorbitante, de mii de euro, fiind accesibile doar elitelor. Centrul din Dumbrava de Sus este singurul din lume care are grădini ecologice şi asigură o viaţă naturală sută la sută. Poate tocmai de aceea, aici vin şi *cursanţi din S.U.A., Canada, India, Germania, Australia, Italia sau Grecia.
Copiii soarelui este o organizaţie culturală non-profit, perfect legală şi nu are caracter religios. Nimeni nu te converteşte la nici o religie, eşti convertit doar la tine însuţi, dacă se poate spune aşa: „Înveţi să fii stăpânul minţii tale, să nu mai fii sclavul ei, să ai o viaţă sănătoasă, fizic şi psihic, să trăieşti fericit. Nu este nicidecum o ramură yoga. Accentul cade pe gândirea pozitivă, care te ajută să-ţi păstrezi echilibrul interior, pentru a avea o viaţă frumoasă“, susţine Adi de la Brad.


Fotografie de grup cu nişte copii ai soarelui
Cristina: „În 2003, am venit aici la un curs de vipassana, sfătuită de mama, care fusese şi ea. Doar că eu am rămas. Sunt din Piatra Neamţ, eram studentă la limbi străine. Simţeam că viaţa de la oraş mă ucide, încet, dar sigur, acolo contează doar banii, nu şi sufletul. În locul ăsta am simţit că pot să trăiesc, în rest doar supravie*ţuiam. Mi-am terminat şi facultatea, am licenţă în patru limbi străine. Chiar profesez, sunt interpret şi ghid pentru cursanţii noştri de peste hotare. Nu ştiu dacă e uşor sau greu să stai aici, probabil că şi una şi alta, ca orice mod de viaţă. O să rămân cât o fi să fie, vreau să văd schimbările din acest loc, unde mă simt în siguranţă“.
Andrei (fiul lui Adrian Fărcaş): „După ce-am terminat liceul, la Brad, m-am aşezat aici, că-i mai bine. Nu mă freacă nimeni la cap, că se tot luau de mine, că tata-i aşa şi pe dincolo. Or, scuzaţi, pentru mine tata e foarte important. El m-a învăţat cel mai preţios lucru din lume, adică să trăiesc liber. Şi asta pot s-o fac exact aici. Am vrut să plec din ţară, la un moment dat, da’ nu dau eu libertatea pe nişte nimicuri“.
Irina: „Mi-a plăcut aici, de la început, întinereşti, în esenţă, dacă te deschizi mult faţă de locul ăsta. Scapi de măşti, te întorci la ceea ce eşti, de fapt. Şi, prin *cursu*rile de vipassana, poţi face ceva concret pentru oameni, îi ajuţi să se cunoască, să se împace cu ei înşişi“.
Mirciulică: „Sunt aici de trei ani, am terminat Facultatea de relaţii economice internaţionale, acum am început masteratul. Îmi place viaţa asta, simplă, redusă la esenţe. Locul mi se pare fantastic, sunt legat de el şi afectiv, bunica mea este din zonă“.
Dodi: „Nu mi-a plăcut niciodată oraşul, simţeam că nu mă regăsesc acolo, totul era o învârteală fără rost. Sunt din Sibiu şi eram student la Cluj, la calculatoare. Am venit la cursul de vipassana şi de-atunci, de patru ani, am rămas aici. Am oareşce probleme cu familia, nu e de acord cu alegerea mea, dar asta e!“
Mihaela: „Am lucrat ca asistent social, la Iaşi, vreo opt ani. Când am înţeles ce se face la Dumbrava de Sus, n-am ezitat nici o clipă. Sunt aici de la început, membră fondatoare, pentru că am considerat că forma cea mai înaltă de ajutor e să-l ajuţi pe om să se cunoască, nu cu haine sau mâncare. Acum sunt şi consilier la Primăria Ribiţa, că primarul a cerut un om de la noi, ca să ţină legătura cu autorităţile. Mă duc la şedinţe, dacă pot rezolv vreo problemă, m-am ocupat de iluminatul public, de pildă. Nu suntem sălbatici, chiar dacă trăim mai retras. Ba, dimpotrivă, ne tot şcolim, avem diplome de agricultori, pomicultori, fermieri şi nu mai ştiu ce, că aşa ne cere Uniunea Europeană“.
Sigur că gura târgului spune multe despre copiii soarelui, de la aberaţia că ar mânca oameni până la orgii sexuale. Deranjat, dar şi amuzat, de folclorul cu pricina, Ardelean Fărcaş a refuzat să vorbească despre orice detaliu legat de viaţa lor intimă. Nu am fost foarte fericită cu asta, dar îl înţeleg. La urma-urmei, dacă scriu despre un chirurg, de pildă, sunt mai puţin importante starea lui civilă, fanteziile sexuale sau cu cine şi ce face în pat.

Doar să şezi, fără să cugeţi
Adrian, 47 de ani, manager: „Am fost la cursul de vipassana în primăvară, din dorinţa de-a afla cine sunt eu, de fapt. Că nu sunt nici diploma, nici profesia, nici casa, nici maşina… E o experienţă foarte grea, dar folositoare. Acolo am înţeles, de-adevăratelea, bancul ăla cu ardeleni: Ce faci, bade, şezi şi cugeţi? Nu, numa’ şed. E foarte important doar să şezi şi să te uiţi înăuntrul tău. Înţelegi, în sfârşit, că poţi păcăli orice pe lumea asta, dar nu şi pe tine. M-am simţit atât de bine acolo, încât nu mă mai simţeam, ca trup, cu greutate şi dureri, eram doar o conştiinţă. Condiţiile ca să ajungi aici sunt foarte dure, dar merită. Ne trezeam la patru dimineaţa, meditam aproape tot timpul, în afară de pauzele de masă şi odihnă. Trebuia să stăm aşezaţi, nu pe scaun, nici lungiţi, cu spinarea dreaptă, într-un fel de turceşte, de lotus, de în genunchi, fiecare cum putea. Sigur că înţepeneai, că te dureau toate cele. Şi stăteai, aşa, obişnuindu-ţi fiinţa cu capacitatea de a fi conştientă de ceea ce se întâmplă, folosind ca vehicul respiraţia. Inspiram şi expiram, atent la ceea ce simt. Mi-au zis să-mi rad barba, că mă încurcă. Şi să-mi dau jos crucea de la gât, din acelaşi motiv. Zece zile n-am vorbit cu nimeni, doar cu instructorul, seara, pe probleme legate strict de tehnica meditaţiei. Eu, de pildă, mă simţeam aiurea că nu pot să-i mulţumesc persoanei care îmi punea mâncarea în farfurie. N-aveam voie nici gesturi, nici semne. Mâncam cu faţa la perete, nici măcar nu ne vedeam între noi. Eram vreo 15 femei şi vreo 10 bărbaţi, cazaţi în case diferite, separaţi şi la meditaţii. În ultima zi, simţeam că nu se mai termină, aveam, aşa, un fel de tensiune. Acum am nostalgia de-a reveni acolo, mă simţeam atât de bine, şi fizic, şi psihic. Vreau să mă întorc la starea aceea şi apoi să reuşesc să o păstrez“.

„Ieşisem din timp“
Sandu, 40 de ani, maseur, student la kinetoterapie: „Am aflat de aceste *cursuri de vipassana de la un client. L-am sunat pe Adi, m-a întrebat dacă nu-s nebun, că au mai mers unii cu probleme, au spart geamuri… Mai făcusem meditaţie înainte, dar nu 11 ore pe zi, e mult, foarte mult. Mi s-a spus că zece zile în acest regim echivalează cu doi ani de meditaţie de o oră zilnic. La Dumbrava de Sus sunt condiţii de mânăstire budistă, totul e decent, dar auster, în acelaşi timp, ca să nu simţi confort, să nu-ţi exacerbezi egoul. Mâncarea este foarte simplă, naturală, o adevărată revelaţie pentru pasionaţii genului. În principal, făceam două tipuri de exerciţii: stăteam nemişcaţi, într-o probă de fermitate, foarte grea, că-ţi trecea os prin os, apoi ne plimbam atenţia pe anumite părţi ale corpului. Ultima nu-mi prea ieşea, nu-mi puteam controla mintea. După o vreme, nu ştiu cât, nu mai aveam percepţia zilelor, ieşisem din timp. Mă gândeam că ajung acasă şi îi găsesc pe toţi bătrâni, că a trecut o veşnicie. Concentrarea asta pe interior chiar mi-a folosit. Am devenit mai calm, mai atent, observ tot felul de lucruri, de nuanţe. Cred că ar fi bine, măcar o dată în viaţă, să trecem şi prin asta. E un exerciţiu de interiorizare complet, e prima dată când eşti singur cu tine, nu te mai poţi minţi, nu mai ai unde să fugi, îţi eşti singur oglindă. Asta e, de fapt, marea întâlnire. Din care înţelegi că adevăratul sine nu ţine de prostiile noastre de zi cu zi. Şi în planul sănătăţii fizice se întâmplă nişte lucruri. Eu mi-am făcut analizele, înainte să plec, şi aveam tot felul de probleme, de la nisip la rinichi, până la mâl la bilă. După două săptămâni, când am refăcut analizele, nu mai aveam nimic. Doctorul s-a mirat, mi-a arătat ecografiile şi a întrebat, aşa, ca pentru el, ce-o mai fi şi asta? Vipassana, am răspuns, aşa, în mine!“

Pentru conformitate:Cine dorește, poate vedea articolul original pe siteul sursă:revistaflacara.ro

Share this:

• Email
• Imprimare
• Facebook

Categorii:Ilegal - Imoral - Indecent, Inconștiență - Ipocrizie - NesimţireEtichete:Adi de la Brad, Adrian Ardelean Fărcaș, Asociația Copii Soarelui, Copii Soarelui, depersonalizare, Dumbrava de Sus, impostură, Meditația Vespassiana, sclavie

Dumbrava de Sus – Poveste cu ”Copii soarelui”, Guru-ul ”Adi de la Brad mistere cu garduri electrificate, santinele și vindecări uimitoare

22 ianuarie 2012Blue Sorin189 comentarii


În vara lui 2006 pe 21 iunie, România Liberă publica un articol care a făcut un pic de vâlvă la vremea aceea. Era scris de Ștefan Ciocan și se numea Meditatie orientala în izolarea Apusenilor.
Se vorbea despre un grup de oameni care trăiește izolat în satul Hunedorean, Dumbrava de Sus. Își spun ”Copii Soarelui” și practică ceea ce se numește meditația ”Vipassna”, o disciplină indiană veche de mii de ani.
Satul Dumbrava de Sus, ascuns în Munții Metaliferi, la vreo 20 de kilometrii de Brad este situate într-o zonă de un pitoresc nebun, crestele cu păduri sălbatice presărate pe ici colo cu stânci golașe te face să te crezi în altă lume.
Accesul spre locația unde trăiesc acei oameni este extrem de anevois, ascuns în peisaj.
Pe culmea unui munte, asociația deține mai multe gospodării și le-a transformat într-un fel de cartier general, terenul aferent face ca membrii acestei asociații să trăiască din ceea ce produc, ba mai și asigură traiul de zi cu zi al celor câteva zeci de cursanți care trec pe acolo annual.
Guru-ul ”Adi de la Brad”
Asociația ”Copii Soarelui” este coordonată de un individ numit Adrian Ardelean Fărcaș, ”Adi de la Brad” cum se autodenumește.
Este un fost miner, chiar el spune că, încă din copilărie, a avut un mare interes față de plante și față de propietățile lor aparent miraculoase, dar pare a avea și niște capacități extrasenzoriale.
Adi de la Brad, spun cei de la România liberă a manifestat o deschidere totală față de ei, reportofonul necreîndu-i emoții. Ce i-a mirat a fost faptul la un moment dat le-a spus celor trimiși de ziar că au problem medicale. „Ai grijă! Tu ai probleme cu inima, tu ai probleme cu stomacul, tu ai probleme cu ficatul„, dignostice confirmate de testele medicale efectuate ulterior de respectivii.
Pe unul din membrii echipei l-a avertizat: „Dumneata ai o minte tare agitata. Dacă nu ai fi atat de nelinistit, ai întelege ce trebuie sa faci mult mai ușor. Dumneata suferi, ai ceva care te neliniștește și, cu toate ca pari foarte calm și optimist, nu e deloc asa. Sper sa nu te superi, dar procedezi greșit. E ca si cum ai merge în pădure și ai încerca să tai copacul cel mai gros de la mijloc, în loc să ai răbdare, să sapi la radacina lui și să-l slăbești pâna când cade singur„. Cel căruia i-a spus asta a confirmat.
Meditația ”Visspana”
„Meditatia „Vipassana” este una dintre cele mai vechi tehnici de acest fel din India. Într-o perioadă în care era demult uitată, a fost redescoperită cu secole în urma de catre Gautama Buddha. Vipassana înseamna sa vezi lucrurile asa cum sunt ele în realitate. E un proces de purificare personala prin observare interioara„, spune guru-ul Adi de la Brad.
Guru-ul mai spune că asociatia „Copiii Soarelui” este o organizație non-profit perfect legală și nu are nici un caracter religios.
„Organizam patru cursuri de meditatie de cate 10 zile in fiecare vara. Sa fim intelesi: nimeni nu te converteste la nici o religie. Oricine vrea sa invete este binevenit la noi. Cei care au probleme medicale sa nu creada ca vin aici, pune cineva mana pe eisi se vindeca. Vipassana elimina cele trei cauze ale suferintelor: dorinta, aversiunea si ignoranta – probleme de natura psihica. Ca purificarea mentala, alaturata unor remedii naturiste, are ca efect secundar si indepartarea unor afectiuni e altceva. Cine crede ca doctorul te vindeca, e un ignorant. Tu singur te vindeci. Trebuie doar sa vrei cu adevarat acest lucru. Nici eu nu vindec pe nimeni. Le spun doar unde au gresit si ce trebuie sa faca pentru ca starea lor sa fie mai buna„, mai adaugă Guru din Apuseni.
Energiile locului
Fărcaș spune că locul unde și-au ales locația nu este unul ales la întâmplare, ci că este un loc, ”unic în lume”. ”Este cel mai puternic generator de energie benefică din tară” spune Guru, mult mai bun decât locurile din Făgăraș unde se adună yoginii.
Pe o culme din apropiere se găsește o cruce din piatră. Fărcaș spune că aceasta are mai mult de 100 care emite și ea energii positive, vânătorii ocolind-o deoaarece le dă dureri de cap deoarece ei au plecat de acsasă că gândul de a ucide.
Prinți arabi tratați la Dumbrava de Sus
Locația ”Copiilor Soarelui a fost vizitată de mulți oameni cu problem de sănătate foarte grafe, certificate de analize în laboratoare sofisticete, cazuri date de medicina obișnuită ca fiin incurabile. „De exemplu, si cancerul de plamani se poate vindeca, daca persoana respectiva poate ajunge la un echilibru interior. Am avut si un copil bolnav de SIDA caruia i-am aplicat un tratament si, dupa 24 de zile, am reusit sa demonstrez ca maladia a disparut„, spune Adi de la Brad.
La cei de acolo au apelat personane din SUA, Canada, Germania, Australia, Grecia, Cipru și multe alte țări. Remarcabilă este prezența unoui cuplu princiar din Emiratele Arabe Unite, membrii asociației refuzând să dea nume sau alte date referitoare la cei care le-au cerut ajutorul.
Autogospodărire după reguli propii
”Copii soarelui” trăiesc din ceea ce le dă natura, din rezultatele muncii lor. Există firme care îi sponsorizează, dar sumele fiin prea mici pentru a se organiza cursurile, și a-i găzdui pe cursanți, întreaga suprafață a dealului pe care e situat sediul este cultivat cu cartofi, varză, fasole, morcovi sau ceapă.
Fructele sunt și ele o sursă importantă de supravietuire. Toamna, mari cantitati de mere și cartofi sunt transportate în judetul Arad, unde sunt schimbate pe faina si alte produse agricole ce nu pot fi obținute în Dumbrava de Sus.
„Suntem un fel de haiduci. Trăim izolați pentru ca așa e mai bine pentru noi. Mulți au încercat să ne pună bețe-n roate, dar au incetat atunci cand și-au dat seama ca nu vrem răul nimanui, ci dimpotrivă. Ne trezim dis-de-dimineață și mergem la munca câmpului. Cursurile pe care le organizăm în fiecare an sunt gratuite. Noi asigurăm tot ceea ce este necesar pentru desfășurarea acestora, inclusiv masa și cazarea”, mai spune, zambind, Ardelean Farcas.
Cazul la Kanal D
De cazul ”Copiilor Soarelui” și al Guru-ului ”Adi de la Brad” s-a ocupat și Kanal D într-un reportaj ralizat la fața locului.
Ce incită în povestea aceasta sunt câteva detalii.
Faptul că izolarea grupului este una ermetizată de garduri electrificate și de prezența unor paznici, ”santinele” cum le spun localnicii, precum, și faptul că înainte de a-i primi, membrii echipei de la Kanal D a fost ținut câteva ore. ”Din cauza energiilor, că dacă te lăsam să intrii te că**i pe tine” – a spus Fărcaș spre amuzamentul celor prezenți.
Mi-a atras atenția felul în care arătau ”Copii Soarelui”. Fețe care zâmbeau tâmp care aruncau priviri spre Guru din când în când, să vadă dace e serios ori zâmbește, reacțiile urmând modul în care acesta reacționa.
Vorbeau de ”meditație” ca de motivul principlal pentru care erau acolo, precum și un fel de împăcare cu sine, împăcare ce îi făcea să nu își pună întrebări, să nu dorească să interacționeze cu cei din exterior.
Ceva ar mai fi de remarcat. Aspectul de aparență sănătate.
În repotaj, cei de la Kanal D au inserat un caz al unui băiat care a evadat de acolo. (Asta mi se părea, un fel de loc de detenție). Într-un moment de luciditate băiatul respective a reușit să fugă, prietena lui și un prieten au subliniat un fapt. ”Era complet dezorientat, nu știa nice ce dată e.”
Ce este șocant însă, este ceva care apare ca un fel de pată ce iese în evidență extreme de pregnant: Guru-ul Adi de la Brad.
Șoca prin siguranța celui care controlează totul deoarece cei din jur nu au habar ce metode folosește.
Cineva a înaintat ipoteza că fiind cunoscător al plantelor și a efectelor lor, cumva crea un fel de drog care își lipsea de voință victimele, deschizându-le astfel mințile laideile ”zeului” lor, Adi.
Aceeași siguranță a celui care este convins de propria superioritate și intangibilitate, mai reiese și din declarațiile absolute șocante.
A recunoscut senin, în fața adepților, că el cu asta se ocupă: cu maniularea oamenilor. Cu spălarea creierelor lor. Cuvinte spuse chiar de el.
De asemenea, peste poate, m-a uimit declarația lui legată de spălarea creierelor și de manipularea oamenilor din care încerc să reproduce: ”… eu manipulez oameni. Cu asta mă ocup. Nu o fac doar eu ci și Dan Diaconescu”.
Ce mi se pare extrem de grav acolo este prezența copiilor, copii care nu se duc la școală deoarece Gurul personal consideră că omul, pentru a trăi nu are nevoie de școală, el însuși fiind un om neșcolit.
De asemenea, la fel de grav este și faptul că toate propietățile asociației, sunt de fapt trecute în acte pe numele său omul fiind incredibil de bogat. Averea asociației nereducându-se doar la ce se vede acolo.
La Kanal D au mai spus că oamenii de acolo cultivă și fac comerț cu căpșuni, cătină, atenție, roșii într-un loc unde niciodată nu se cultivau deoarece nu apucau să se coacă…
Cred că autoritățile ar trebui să dea un pic mai multă atenție ”Copiilor Soarelui” și mai ales Gurului până nu avem surpriza să descoperim cineștie ce nenorocire.
P.S. Pe cei care doresc să afle mai mult despre Copii Soarelui și care doresc să își facă singuri o părere documentată, dincolo de spectacularul căutat de presă și de misterul dorit de cei din asociația respectivă, îi invit să ”răsfoiască” siteul lor: ”Centrul de Meditaţie Vipassana Dumbrava de Sus, Hunedoara, România”, accesând acest link http://www.meditatie.ro/

Pentru conformitate, surse folosite la scrierea articolului:România LiberăKanal DSiteul Centrului de Meditaţie Vipassana – Dumbrava de Sus, Hunedoara, România

Câteva imagini cu ”Copii Soarelui”, cu viața pe care o duc, cu cel care îi controlează și cu locul unde trăiesc izolați de lume.

[Adrian Pop]

Copii Soarelui | Românica blues (wordpress.com)

[Adrian Pop]

(4) Copiii Soarelui | Facebook