D A C I A R E N A Ș T EMotto:”Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,Decīt un nume adunat pe o carte,Īn seara răzvrătită care vineDe la străbunii mei pīnă la tine,Prin rīpi şi gropi adīnciSuite de bătrīnii mei pe brīnciŞi care, tīnăr, să le urci te-aşteaptăCartea mea-i, fiule, o treaptă....”(Testament -Tudor Arghezi)Fiecare lucru trebuie făcut la timpul lui. Acum, a venit timpul să scoatem din pămāntul țării adevărata identitate aīnaintașilor, a īnaintemergătorilor noștri. Va trebui să orientăm și să concentrăm cercetările, frămīntările noastrespirituale și intelectuale, spre frontul identității naționale. Ce am fi noi fără identitate liberă, conștientă, adevărată?Niște ”nimeni” pe care orice idiot ne-ar putea vīntura de colo pīnă colo pe hartă ca pe niște populații care nu-șigăsesc rădăcinile pentru că nu le caută, iar vecinii și imperialii lumii. Dușmanii, cei care rīvnesc la aceste meleagurifrumoase și bogate cu de toate, toți ni le ascund cu īndīrjire ca a nu stim ai cui suntem a cui este moștenirea ce ni s-adat de la īnceputul lumii. Azi, cīnd toți ne vor dezrădăcinați, vor să ne rupă legăturile lui Anteu de pămīntul natal casă ne ia locul străinii, este mai mare nevoie de identitate ca oricīnd īn istoria noastră zbuciumată, care va și și maizbuciumată decīt pīnă acum.1. Dacul liber există și stă agățat de munți, legat de pămīntul īnnobilat de sīngele și oasele strămoșilorstră-strămoșilor noștri, de la capul și īncepătura lumii, a īntregului univers, de la neamul atlanților și pelasgilor,valahilor și rumunilor a geto-dacilor, a dacoromānilor primordiali din Grădina Maicii Domnului.Īntotdeauna națiunile vechi și-au asumat identitatea și au răzbit prin istorie cu identitatea lor primordială, izbīndindprin aceasta și pentru aceasta. Se vede și acum că prin războaiele romano-dacice (pentru că romanii au venit la noi săse războiască pentru īntīietate), am primit o lovitură identitară aproape fatală, parțial distructivă, parțialprovocatoare, dar și regeneratoare. De atunci, răspunsurile la īntrebările milenare: ”cine suntem, de unde venim,īncotro mergem?” erau așteptate...Avem acum nevoie să dăm răspunsuri adevărate, documentate prin redescoperire, ca să fim siguri, adevărurisimple și pe īnțelesul tuturor privind revoluția identitară pe care trebuie să o instrumentăm cu astfel de acțiuni. Nuam cercetat īncă īndeajuns de ce de-a lungul mileniilor strămoșii noștri au purtat identități diferite, după vremuri,după cum vecinii ne-au numit cum au crezut ei de cuviință. Poreclele ni le acordă vecinii. Istoricii vechinecunoscători cum se autodefineau īnaintașii noătri ne-au zis cum a considerat ei că ne-am numi. Romanii ne ziceaudaci, grecii ne numeau geți. Cum ne-au numit vecinii medievali știm. Prin identitate primim amprenta temporală apămīntului natal, amprenta acelui pămīnt pe care, apoi, toată viața pīnă la moarte, o purtăm īn suflet și īn gīnd, caoameni plămădiți din acest pămīnt, pămīntul natal care este fundamentul pe care se așează ideea de patrie, și fără decare nimic nu există.Acum dăm lovitura de īncepere de la piciorul podului lui Apolodor pe care a īnaintat invazia armată a legiunilorromane īn vremea războiului pentru aurul dacic, o cursă fratricidă, genocidală, contra identității națiuniidacoromāne. Azi, īn lume se poartă un război identitar distrugător, contra națiunilor, contra statelor libere din parteacorporațiilor scăpate de sub controlul rațiunii și al bunului simț. Rezultatul țintit este totul fără identitate, fără state,toți o apă și-un pămīnt, amestecați, transformați īn gloate fără identitate, cu număr electronic, slugi nefericite lacheremul unor dezaxați, degenerați, lacomi și bīntuiți de himere antiumane, plictisiți de viață și de moarte.Lanțul nostru identitar de-a lungul mileniilor este formidabil, de parcă de fiecare dată am renăscut ca altă națiunecu alt nume, dar, de fapt, ne-am īmbogățit identitatea īnaintașii noștri fiind mereu aceeași sub alt nume, pentru altevremuri. Și așa, o națiune veche devenea nouă pentru ca vecinii sa spună că ei au fost primii, nu noi...știu ei de ce.Care au fost premisele care au favorizat nenorocirile din vremea lui Decebal? Se zice că Traian ar fi sorbit dinIstru, Fluviul Soarelui, fluviul nemuritor al nemuritorilor, īnainte de a īncepe ocuparea teritoriului prin ucidereapreoțimii zamolsiene dacoromāne, jefuirea aurului și distrugerea altarelor sacre strămoșești, a Sarmisegetuzei. 72. Națiunea dacoromānă era constituită īn antichitate? Desigur. Aveam o țară ca dreaptă moștenire de la Atlanți,Pelasgi, Rumuni, Latini, Valahi, Geți și ea se fragmentase după asasinarea lui Burebista din cauze pe care īncercamsă le elucidam de peste 3 milenii de la acele vremuri negre.Fragmentarea patriei īn stătulețe combatante pe teritoriul ancestral concomitent cu apariția la Roma a unormașinării de război formidabile, foamea de aur, au condus la granițele carpatice legiunile romane, specializate caucigașe de națiuni, de popoare, de populații, de triburi și de nomazi și mai ales. Aici au găsit o națiune mai vechedecīt a lor.Raportul de forțe totdeauna este cel care dă vocea destinului unei națiuni. Soarta noastră ne-a fost potrivnică.Oare azi chiar suntem īn tabăra celor care vor īnvinge? Prima concluzie este că, indiferent de vremuri, armata,serviciile noastre secrete trebuie să fie la nivelul vremurilor, pentru ca să poată pune pumnul īn vīrtejul furtunii și săbiruim peste timp, prin timp, mereu. Altfel, vom vorbi limba ocupantului, vom boteza copii cu numele lor și numelestrăzilor unor localități vor evoca o istorie a subjugării noastre prin forță și dictat.Această reacție, manu militari, consemnată pe Columna despre Decebal și dacii de la Dunăre, de națiune armată īncuget și simțiri cu arma īn mīnă, conștientă la īnaintașii noștri, convinși de identitatea lor adevărată, ca urmași aiatlanto-pelasgo-traco-dacoromānilor sunt dovada că noi ne-am format ca națiune īnainte de unirile milenarecunoscute. Acestea au fost manifestări vizibile ale unirii vii, naturale, pămīntești, concrete ale spiritului unic, unitar,unit al națiunii care au īmbrăcat haina statală, politică și militară la vedere la un moment tragic dat de istorie.Națiunea a fost unică și īn principatele neunite, și dincolo de granițele impuse e imperiile vecine care au mușcat maimult sau mai puțin din teritoriu și bogățiile națiunii, dar oamenii au rămas cu conștiința de frați, de comunitate delimbă, cultură, economică, de credință și artă, de psihologie socială, de particularitățile moral-spirituale naționalelocale etc.Apoi să avem grijă de tineret ca să īnvețe cine sunt, de unde vin și īncotro merge lumea noastră.3. Limba strămoșească trebuie păzită ca o comoară de suflet. Limba noastră e-o comoară ....Ea este dacoromānă,moștenită de la Atlanți, o limbă extraterestră, o limbă curată, veche, muma tuturor limbilor europene, vechea șisacra, sfīnta limbă sanscrită, este muma latinei, a tuturor limbilor romanice. Nu demult, Academia DacoRomānă aadoptat normele limbii dacoromāne. Ce au făcut academicienii postdecembriști a fost o eroare uriașă. Lingviștiiacademicieni adevărați – cei doi care erau nu au votat noile norme. Unul s-a opus, altul s-a abținut. Ceilalți, de alteprofesii, īn avīnt postdecembrist de politruci, fiind de altă profesie decīt cea de lingvist autentic au făcut o prostieuriașă dīnd semnale de stricare a limbii, īngreunīnd mai mult īn loc să simplifice, să limpezească mai mult limbanoastră.Noi scriem conform normelor stabilite de Academia Romānă dinainte de 1989. Așa īndemnăm pe dacoromāniide acasă și din īntreaga lume. Pe răspunderea noastră. Parcă s-a īnceput de atunci destrămarea limbii dacoromāne.Ea mai rămăsese ne distrusă. Īn loc să o păstrăm curată, așa cum au avut-o īnaintemergătorii noștri, a dat liber laarbitrariu, la fiecare cum vrea să vorbească. Desigur, ne vor urī, vor da vina pe noi, ca pe niște necunoscători, ca șicum noi am deschis cutia Pandorei, a stricării limbii. Nu acceptăm latinizarea forțată al limbii naționale. Noi nuvrem nici să o latinizam, nici să o dacizăm, noi vrem să o păstrăm așa cum a fost, așa cum ne-au lăsat-o pe la vatralor țăranii noltri īnțelepți.De ce ne-au ascuns, ne-au măsluit și ne-au interzis identitatea? De frică să nu renaștem, pentru a īntīrzia cīt sepoate de mult conștiința națională dacoromānă, renașterea noastră. Le e frică de noi? Le e rușine de noi, neinvidiază?Cine a hotarit acest lucru și cum am reacționat noi pīnă acum? Cind am īncercat sa revenim la identiatea adevăratăau reacționat tocmai cei care și-au fabricat istoria cu mituri scornite pentru a minti proprii conaționali despre trecutullor măreț, himere istorice ale unor conducători jenați de originea lor umilă și sīngeroasă.De ce nu au acceptat identitatea noastră? De ce au interzis zamolsianismul și cuvīntul dac? In a doua jumătate asecolului IV a inceput prigoana fățișă contra a tot ce e mai sfīnt pentru națiunea noastră. Și ea continuă și astăzi cu oīnverșunare care s-a văzut și īn nopțile lui decembrie 1989...4. Mă īntreb dacă este corectă reafirmarea īn doua etape a identității. Acum am acceptat Romānia – denumirea dela Roma de la romeii - Imperiului Roman de răsărit a cărei provincie Romania era denumirea oficială in acte, iar noițineam de romanitatea răsăriteană, nu de structurile papale ale Romei antice. Noi eram ”păgīnii, schismaticii” dedreapta credință ce se credea și se mai crede la Roma. Adevărul este că Roma – Vaticanul s-a desprins de dreaptacredință ortodoxă, politizīndu-și credința, făcīnd comerț cu conștiința religioasă a propriilor lor enoriași.Vatra noastră de formare a națiunii, așa cum a stabilit-o marele Nicolae Iorga, este unică și indivizibilă, esteadevărată și va redeveni adevărată. Cum? Prin forța identității conștiente, adevărate, libere și depline. 7De aceea formula consacrată Bizant după Bizanț...este o verigă a lanțului identitar al neamului nostru din veac īnveac, din mileniu īn mileniu. De aceea Mihai Viteazul țintea Constantinopolul / Stanbulul drept capitala de la care setrăgeau numele, de aceea avea harta Daciei īn mīini și umbla europenește, creștinește, zamolsienește prin Europapentru alianțe și sprijin de scut pentru creștinătate și europenitate. Știa el de ce, era plin de īnțelepciunea zamolsianăa neamului nostru. Și Ștefan cel Mare și Sfīnt care a realizat unirea, chiar īnainte de Mihai Viteazul, după Regalian,Giula /Iuliu și alții pe care nu īi mai enumerăm aici din lipsa de spațiu. Este evident că īnainte de a avea o națiune, oidentitate națională am avut o conștiință religioasă unică, zamolsiană. Evident, după Toth Atlantul, īntīiul unificatorspiritual al identității naționale a fost marele Zamolse. Burebista a trasat limitele europene ale conștiinței zamolsienenaționale cu sabia. După aceea Basarab, Ștefan, Mihai și urmașii lor.Și să se știe: noi am fost imperiali de la Imperiul Atlantic pīnă la Burebista, la Alexandru cel Mare, avemconștiința aceasta de imperiu al identității, al cunoașterii, al armoniei, al omeniei, al echilibrului conform legilorbelagine.Așa am restabilit unitatea de la Atlanți, Pelasgi, Ramani, Rumuni, Valahi, Geto-Daci, Traci...macedoromāni etc.Īncă din antichitate eram o națiune, nu īn sens stalinist ori medieval sau modern, ci temporal, spiritual. Aveamteritoriu stabil, o organizare incipientă, o politică avansata pentru acea vreme, sistem de apărare propriu, o credințădominantă, o economie cu un spațiu economic vital al țărilor pe văile rīurilor de unde au apărut voievodatele de maitīrziu și uniunile voievodale etc. De pe atunci aveam și conștiința națională deja formată, și amintesc īn acest sensdespre nenumăratele răscoale, războaie, răzvrătiri, răzmerițe, rebeliuni armate, atacuri prin surprindere, combinate,hibride, īmpreună cu popoare nomade, migratoare, pentru alungarea ocupanților din țară, oricare ar fi fost ei...Am vrut să fim identici cu noi īnșine. Și am rămas īntr-o mare slavă... verticali. Un miracol istoric nedezlegat deistoricii lumii. O minune se īntīmplă cu noi, uneori fără voia noastră. Cīteodată istoria ne zimbeste. Se pare că sunthotărīte chiar de către imperialii de azi recuperări ale hotarelor Romāniei Mari și timpul este aproape să ne numimchiar așa, DACIA.Acum privind īn jurul nostru īndurăm războiul identitar pentru Marea Resetare care este un atac īn primul rīndasupra identității noastre ca națiune.Structura suprastatală, de format imperial impune īn aceste vremuri contemporane, de fapt, dizolvarea statelornaționale și constituirea unei aglomerări de populații și triburi, neamuri fără rădăcini care sa slujească suprastatuluniversal pe care să-l conducă tocmai corporațiile universale, adică neofanarioții globaliști.Prin dizolvarea statului național, regionalizarea, euroregiunile planificate de sus, pierdem economia, industria,agricultura, transporturile, construcțiile, potențialul creator al națiunii va fi diseminat, pulverizat astfel că fiecare țarăva fi obligată să se ocupe de altceva, de banalitatea supraviețuirii, nu de creativitatea națională. Aceasta este ceacare reprezintă suportul pentru regenerarea și readaptarea națiunii īn orice vreme cu vremurile care vor veni.Reacțiile vor fi controlate prin digitalizarea total-universală, iar represiunile vor fi automatizate cu militari roboțicare ucid fără milă pe cei care īși doresc o identitate sau alta moștenită de la strămoși, nu etichete lipite de firmaproducătoare pe reverul hainelor artificiale. In nici un caz nu vor desemna geniile locului ori ale strămoșilor națiuniidin care facem parte prin milenii.5. De ce mai īntīi dacoromāni și nu direct daci?Pentru că dacă revendicăm direct etnonimul de dac vom fi căutați nu pe harta Europei, pe care, probabil, cīt de cīto mai cunosc imperialii de azi, dar cetățenii lumii de rīnd, poate că o vor căuta pe harta Americii de sud sau a Africiisau Asiei centrale. Probabil că Nadia Comăneci, Hagi, sau Ceaușescu au mai punctat la nivel global ceva despre noiși identitatea noastră. Singurul vector identitar universal de nume identitar care merge pe meridianele și paralelelelumii este mașina Dacia. Nu vi se pare interesant că are și succes īntr-o lume atīt de bulversată? Un dac liber mergemereu cu Dacia, īn Dacia, pentru Dacia.Și la urma urmei, īntre Dacia de atunci și Romānia de azi nu este nici o diferență. Același teritoriu, aceeași limbă,aceleași obiceiuri, aceeași credință zamolsian-creștin-ortodoxă, aceeași psihologie sociala și valori existențiale.Singura deosebire dintre ele este că harta de azi a Romāniei este mai mică față de Dacia de la īnceput.Și pe deasupra īntre Dacia de atunci și Romānia de azi nu īncape nici o cratimă, ori liniuță de despărțire, pentru cănu īși au rostul, este una și aceeași, repet, nu numai că nu sunt diferite, ci chiar una este legată de alta precum copilulde mamă, din același neam, același sīnge, aceeași limbă, același loc.Va trebui să conștientizăm că toți suntem urmașii acelorași īnaintași, că avem strămoși comuni care au devenitpămīntul hrănitor al țării, iar pe oasele lor s-au clădit toate cele ce sunt, și cele ce mīine vor rīde la soare...Mai jos reamintesc o hartă pe care Nicolae Iorga o afirma īncă din vremea lui. Geniul său trebuie urmat īn ceea ceprivește identitatea vetrei īn care ne-am format. 7Īn acest teritoriu al vechii Europe mai trăiesc neamuri de-ale noastre. Să strīngem relațiile cu cei care au mairămas, să ne ținem de neamuri. Īncepīnd cu provinciile istorice ale Romāniei mari – azi, dincolo de granițele politicevremelnice – īn care trebuie să fim prezenți cu manifestări identitare. Naționalitatea se afimă, nu se cerșește. Sa iiinvitam in vatra strămoșească īn capitalele voievodatelor ale țărilor vechi, să ne manifestăm cu curaj identitatea, săne afirmăm rădăcinile și speranțele. Noi trebuie să fim īn grupuri mici/mari īn fiecare centru de cultură și identitatedin toata această hartă. Dacă dezveliți cetățile vechi din această hartă veți descoperi pietrele dacilor la temeliile lor.De aceea unii dintre vecinii noștri, făcīnd săpături arheologice pentru a-și demonstra identitatea proprie, dau pesteele și le acoperă noaptea cu buldozerele, emițīnd comunicate cum că erau urme ale strămoșilor lor. Minciunile aupicioare scurte, istoria este foarte lungă și victorioasă prin adevărurile aflate sub coaja pămīntului adunat de mileniipeste vestigii identitare. Și e bine ca nu zgīriem prea des pămīntul, ar fi in stare să ni le fure, sa le expună in muzeelelor drept dovezi false, ori să le distrugă dacă nu le pot extrage noaptea ca hoții... Pămīntul ține cu noi.Īntr-un orizont de timp de un sfert de secol, o jumătate, un secol trebuie să strīngem legăturile de sīnge, de limbă,de port, de obiceiuri, de credință trebuie ținuta flacăra identității permanente pentru a renaște identitatea primă, ceadacă, prin forma intermediară dacoromānă.Academia DacoRomānă și-a asumat această identitate intermediar㠖 la īnceput am avut critici serioase –vizīndu-se ca denumirea țării să fie Dacia īn final, la care toți romānii conștienți de ascendența lor aspiră, va trebuisă pregătim revoluția identitară la care suntem obligați datorită vremurilor īn care am trăit și mai trăim.Au vrut și alții să refacă ei, sub sceptrul lor imperial, Dacia fie sub steag vienez, fie sub steag rusesc sau altesteaguri străine. Totul pe seama noastră, dar nu de dragul nostru.La drept vorbind, științific nu este nici o problemă, deoarece romanitatea este o derivată a dacității, este inclusă īndacitate privită ca rădăcină. Nici Moscova nu a avut īncotro, recunoscīnd că rădăcinile lor, rusianele, vin dinspreCarpați. De fapt prin Urali, după unele săpături, tot dau peste cetăți dacice și le tot acoperă... Unii spun că pe Volgas-ar fi format chiar un partid al Dacilor Liberi.Prin urmare denumirea DacoRomānia este științifică, intermediară, pentru că problemele de identitate sunt foartedelicate. Nu se poate impune obligatoriu identitatea nimănui. Nimeni nu poate face asta. Ea se asuma individual, pepersoană fizică, pīnă trece de numărul critic al majorității populației obținīnd o constantă prin secoli, din tată-n fiu.Nu se impune prin Constituție, nici prin pedeapsă, nici pentru că vrea un om, un istoric, un partid, o conducereoarecare, temporară și efemeră. Substratul identitar este aproape īnnăscut, intrinsec, cu rădăcini vechi, ca o genă carese transmite din tată-n fiu.Opera de re-dacizare este o operă prin secoli, la firul ierbii, cu toate cărțile pe masă, cu conștiințele curate, īndeplină cunoștință de cauză, prin educație īn familie, īn școli, licee, universități, prin doctorate... prin tratate deistorie, de dacoromānistică, de dacistică, unii zic dacologie – dar asta este doar un fragment văzut doar dinspreRoma, prin enciclopedii și cursuri prin toate localitățile, de la cel mai mic cătun, pīnă la capitala țării și din toată ariaīn care trăiesc dacoromāni și īndeosebi asupra tinerei generații.Nici eu nu am īnvățat īn scoală despre istoria Daciei, despre Regalian, despre regii daci care au condus ImperiulRoman. Dar pentru cei care erau pasionați de istorie, care aveau simțul istoric, manualele școlare erau o deschidere,nu obligau, dar sugerau, dădea răspunsuri libere, deschise la īntrebări identitare, la răspunsuri individuale și mai alesīndemnau la studiu individual, astfel īncīt, prin lucrări clasice tipărite mai ales īn ultima sută de ani și ceva de ani, sălămurească pe toți curioșii din fire despre umbrele și luminile istoriei noastre.Conștiința populară istorică dacică răzbate prin istorie ca un fir roșu continuu, neīntrerupt, dar probabil că alteleerau problemele țării la ordinea zilei. Mereu zbaterea de sub ocupația imperială, sărăcia, războaiele, birurile,īnstrăinarea pămīnturilor, exploatarea muncii și creației locuitorilor ei, despăgubirile de război, naționalizările,colectivizarea – toate au făcut ca problemele să se amīne, să se obtureze, să fie trecute după urgențele vieții de zi cuzi. Vremurile sunt peste oameni, nu oamenii peste vremuri. Astfel problema identitară se reducea doar la suntcreștin, īnainte de a fi romān, rumān. Astfel ne īnstrăinam, din ce īn ce mai mult de problemele fierbinți ale națiuniiīn ansamblu. Toate la timpul lor. Așa a fost mereu. Probabil că va fi și de acum īncolo.Cītă vreme avem vocea identității libere, să ne manifestăm, să știe și pruncii din leagăn, și omul cărunt...A trecut oare vremea unirii principatelor romāne, pe care străinătatea le denumea, fără a face referire la enticitatealor, doar ”Principatele Unite” ale... nimănui. Atunci se părea că a fost momentul pentru Dacia. Dar imperiile carestăpīneau Basarabia, Transilvania, Bucovina, Banatul și alte regiuni istorice, de teama unei uniri īn spiritul șigranițele Daciei antice. Dacă s-ar fi aprobat denumirea de Dacia prin tratate internaționale, s-ar fi trezit astfelreflexul istoric identitar.Vulcanul dacoromānesc identitar va erupe pīnă la cer. Cine l-ar putea opri? 7Prin urmare, probabil că efectul ar fi trezit inima și mintea noastră īndrăzneață, dar și frica imperialilor despreautohtonia, continuitatea și vechimea noastră de care imperialii care sunt toți sunt mult mai tineri ca identitate decītnoi se tem de moarte, mai ales cīnd mereu teritorii ale Daciei sunt sub stăpīnirea lor īncă.Noi ne comparăm cu chinezii, dar trebuie să studiem bine de tot primul contact dacoromān cu vechii chinezi, apoine vom pronunța īn cunoștință de cauză. Putem să studiem īmpreună, īntr-o Universitate DacoRomāno-Chineză”Zamolse- Confucius” propusă de Academia DacoRomānă cu ceva timp īn urmă.De aceea marile imperii fac mereu un pas īnapoi, conservator, preferă să dormim mai departe peste vechimeanoastră, deși elita intelectualilor a fost, era și este mereu pregătită pentru asumarea identității istorice a Daciei. Estevorba de frica de a nu se ratifica efectiv reīntregirea Daciei īn Romānia īn sensul de īnfăptuirea Daciei VechiiEurope, după ce a fost făcut un prim pas, prin forțe proprii personale ale lui Alexandru Ioan I Cuza, pentru DaciaMic㠖 Unirea Principatelor Romāne, apoi Dacia Mare – Marea Unire de la 1918. Și... așa mai departe īn viitor.6. Ce e de făcut? O campanie de simpozioane, expediții culturale, īntīlniri comune, sesiuni, strīngerea legăturilorculturale dintre toate organizațiile daciste, dacoromāniste din vatra de formare a națiunii dacoromāne, precum și aleromānilor din lume, de antipozi din Noua Zeelandă, Australia, pīna īn Canada, SUA și Argentina, Islanda și Africade sud, Japonia și Vietnam, Egipt și Maroc, Portugalia și Norvegia, Franța și China, din Grecia pīnă īn Finlanda dejur īmprejurul lumii.Prin urmare, contacte cu contemporanii noștri, cărți, studii, articole, tratate de istorie editate și tipărite Dacia, īntoate limbile pămīntului, ca să ne manifestăm ca daci liberi, care au dreptul să renască identitar pe baza doveziloristorice multiple, prin asumarea liberă a identității īn conformitate cu adevărurile istorice revelate și chiar de altenațiuni aplecate spre adevărul istoric dacoromānesc, īn mod dezinteresat și sincer.Literatura și artele, prin creațiile conaționalilor noștri pot stimula asumarea identității adevărate. Tot astfelcinematografia, televiziunile și radioul, mass media rețelelor de socializare sunt mijloace moderne, foarte eficienteīn a educa și disemina adevăruri eterne. O biblioteca dacoromānească specializată este īn plin avīnt datorităediturilor care surprind cu tipărituri lor originale, inedite, cu mare impact asupra culturii istorice identitare și īnultimă instanța pentru mintea și inima fiecărui romān de azi. La drept vorbind limba dacoromānă este limbafundamentală a trunchiului european, așa cum chineza este limba fundamentală a trunchiului asiatic limbi de valoareuniversalăSeturi īntregi din revistele organizațiilor cultural – științifice dacoromānești trebuie să fie donate bibliotecilorșcolare, liceelor, universităților, bibliotecilor orășenești, municipale și județene, ale capitalelor lumii, ale centrelorculturale din toată lumea, folosite drept material diplomatic inclusiv pentru filialele Institutului Cultural Romān.Lupul dacic tricolor pe drapelul tricolor este simbolul de luptă sub semnul căruia trebuie să luptăm pașnic pentruidentitatea noastră.7. O organizație specializată, sau mai multe, reunite īn uniuni ale organizațiilor, fundațiilor, federațiilor aleorganizațiilor cultural-științifice dacoromānești din īntreaga lume ar putea focaliza problematica identității naționale,a istoriei, geografiei, ale limbii dacoromāne, ale obiceiurilor, credințelor, portului, arhitecturii, literaturii daciste, acolindelor dacoromānești a tuturor manifestărilor identitate ale spiritului dacist – dacoromānesc, romān de pe toatemeridianele și paralelele lumii noastre contemporane.Susținem acest efort de unificare pentru a stabili o strategie globală de soluționare a problemelor dacoromānitățiidin īntreaga lume. Trebuie să ne globalizăm și noi eforturile īn sensurile pozitive al globalizării ca fenomen obiectiv,continuu, permanent.Aceasta organizație trebuie să fie a națiunii dacoromāne, fără nici o interferență cu statul romān care uneori a fost,este și va mai fi īmpotriva propriei națiuni atunci cīnd este ocupat din lăuntru de forțe antiromānești, străine despiritul și identitatea dacoromānească.Academia Romānă este a statului romān și de aceea trebuie sa īnțelegem cum și de ce se īntīmplă. Se cucerescinstituțiile din interior, așa a fost īntotdeauna și așa vor să lucreze unii peste noi, dar cui pe cui se scoate, putem faceși noi la fel.Unele organizații sunt subfinanțate de fondatori, respectiv de către membri acestora datorita dificultățiloreconomice contemporane, iar statul romān, eminamente latinist (romanist) prin toate mijloacele cultural- științificecontinuă propaganda latinistă, refuză cu īndīrjire orice rezultat științific al cercetărilor acestora.Așa se menține statutul de stat latinist ca ideologie de stat, prin această instituție bugerară, ceea ce aduce unprejudiciu mortal dezvoltării identității naționale daciste. 7Este cunoscută atitudinea președintelui Academiei Romāne (fondată pe elementul latinist) care refuză realitatearezultatelor unor cercetări īntreprinse de specialiști din țară și din străinătate pentru simplu fapt ca ideologia de stateste romanistă.Opiniile pro și contra trebuie dezbătute liber chiar īn Aula Academiei Romāne alimentată de statul democratic,liber al romānilor.La drept vorbind, dl dr. Ioan Aurel Pop este istoric și știe mai multă istorie decīt toți membrii asociațiilorcultural-științifice din țară și din străinătate, la un loc, dar refuză, probabil de teamă că va fi schimbat de conducereapolitica latinistă, sau īn orice caz neromāne de la București.Avem relații bune cu Academia Romānă, cu conducerea ei ca de la cercetători științifici la cercetători științifici. Șisuntem optimiști că vom coopera cu orice risc pentru a ne subordona națiunii dacoromāne și nu statului romāncondus uneori, temporar, de neromāni sau antiromāni ca să nu spun mai mult.Chiar intenționăm să convocăm o REUNIUNE A TUTUROR REPREZENTANȚILOR DACILOR LIBERIALEȘI DIN ĪNTREAGA LUME LA ATENEUL ROMĀN, unde să ne īntīlnim periodic, organizat, cu ordinea de ziprestabilită, chiar la Ateneul Romān pīnă vom clădi noua capitală a Daciei īn Țara Bīrsei, denumităDACOROMĀNIDAVA īn sediul identității dacoromānești.Ofensiva finală trebuie să ne aducă īmplinirea a două obiective majore.Mai īntīi ca instituția Academia Romānă să se autodefinească printr-un nou statut, adoptat prin lege de ParlamentulRomāniei, ca fiind Academia Daciei sau Academia DacoRomānă.Al doilea, ca, prin referendum național, īn următorul deceniu, Romānia să se autodefinească DACIA sauDACOROMĀNIA.Mai sunt variante precum Pelasgia, DacoRumunia, Valahia, AtlantoDacia, AtlantoDacoRomānia etc. Națiunealiberă și suverană va alege numele său liberă și conștientă de identitatea sa reală.8. O zi națională a identității națiunii dacoromāne trebuie legiferată urgent, pentru că o merităm cu toții, noiromānii de acasă și din īntreaga lume īn care orișiunde romānii cresc.Propunem ZIUA DE 1 SEPTEMBRIE, după Ziua limbii dacoromāne, ca fiind ZIUA NAȚIONALĂ AIDENTITĂȚII DACOROMĀNEȘTI, ca adevărată zi a națiunii, a numelui națiunii noastre din ancestralitate.Acordīnd importanța cuvenită acestei probleme atīt de mult ocolite de oficialii statului nostru vom recupera mileniiīn calendarul dacoromānesc universal. Vom fi iarăși noi īnșine și mai mult decīt atīt.De fapt, īn fiecare zi, īn fiecare secundă suntem identici cu noi īnșine, īn fiecare clipă suntem daci, dacoromāni, īneternitate.Dacă limba este dacoromānă atunci și identitatea țării este dacoromānă, iar cetățenii ei sunt dacoromāni.Iar noi locului ne ținem / cum am fost așa rămīnem...scria EminescuĪn fond, īn lumea de azi, națiunile au dreptul de a se autodenumi cum simt ele că sunt, libere și suverane, cum secheamă īn eternitate, din tată-n fiu... Dacia va renaște in Romānia prin adevăr, dreptate, muncă și credință!Veniți cu noi!Un dac liber și neastīmpăratGeo StroeBucurești- Traian - Ialomita, 15 iulie 2021adică 15.07.2 021 d.Chr.(după Christos),15.07.7 529 d.Fl. (de la Facerea Lumii),15.07.12 021 d. Zm. (după Zamolse), 15.07. 35 021 d.Th. (după Thoth Atlantul), 15.07.171 d.Em. (după Eminescu)