Acum este că există o foarte mare divizare în lume

[latan.elena]

Unul dintre lucrurile care se întâmplă acum este că există o foarte mare divizare în lume, din cauza anumitor subiecte și uneori ajungem să ne îndepărtăm de membri ai familiei sau prieteni care nu pot accepta adevărul nostru și care rup relațiile cu noi; alteori e vorba doar de o înstrăinare între noi și cei cu care avem anumite relații, chiar dacă relația nu se rupe.
Important este ca noi să ne ancorăm în adevărul nostru și să rămânem într-o stare de echilibru, indiferent ce aleg să facă cei din jur.
Voi știți că pe măsură ce evoluăm, adevărul propriu devine din ce în ce mai important pentru noi și nu mai suntem dispuși să tăcem, să nu ne rostim adevărul și să nu ne onorăm adevărul, trăindu-l în viața de zi cu zi.
De asemenea, devenim conștienți cât de importante sunt alegerile noastre și ca atare, facem alegeri conștiente.

În acest context, când sunteți în preajma celor dragi/ apropiați (membri ai familiei, prieteni, colegi de serviciu) și aveți opinii diferite asupra unor subiecte, iar ceilalți sunt foarte vehemenți, poate fi dificil să găsiți un mod de a vă respecta unul altuia adevărul, atunci când sunt adevăruri diferite. Și este greu pentru că nu e suficient ca voi să respectați adevărul lor, este necesar ca și acele persoane să fie dispuse să vă respecte adevărul, pentru a avea o relație bazată pe respect reciproc.

Este obligatoriu ca dacă doi oameni au păreri foarte diferite cu privire la anumite subiecte, aceștia să rupă relația lor (indiferent ce tip de relație este), să se îndepărteze unul de celălalt? Nu, desigur; de fapt, despre asta este vorba în procesul evoluției umanității: despre a fi capabili să ne iubim/ respectăm unul pe celălalt chiar dacă avem adevăruri diferite, despre a fi capabili să ne respectăm/ onorăm adevărul personal și în același timp, să respectăm dreptul altui om de a avea alt adevăr decât al nostru.
Faptul că avem adevăruri diferite nu înseamnă că nu mai putem fi prieteni, că nu mai putem să ne respectăm unul pe altul, să ne iubim unul pe altul. (Lorie Ladd)

[latan.elena]

Unul dintre motivele pentru care în această perioadă se rup relații (de orice tip) este acela că oamenii au niveluri de vibrație diferite.

Una dintre consecințele evoluției spirituale este acela că pierdem oameni din viața noastră. Și unii nu vor să experimenteze așa ceva, ei nu vor să piardă oameni dragi/ apropiați.
Totul este energie, totul este vibrație. Tu ești energie, toți ceilalți sunt energie. Când interacționezi cu un alt om are loc o interacțiune energetică. Când înțelegi asta nu mai iei lucrurile la modul personal, pentru că știi că modul în care se comportă acel om ține de nivelul său de vibrație, de energiile care sunt în interiorul lui, nu de tine.
Pe măsură ce crești vibrațional, și interacțiunile cu cei din jur se vor schimba. Vei constata că sunt oameni cu care rezonai în trecut, dar nu mai rezonezi acum, că sunt relații în care te simțeai bine în trecut și în care nu mai poți rămâne acum. Și uneori o să-ți spui „Stai puțin, cum se poate întâmpla asta? Ăsta este cel mai bun prieten al meu/ partenerul meu/ partenera mea, suntem împreună de atâta timp, ne-am potrivit atâta timp, nu se poate să nu ne mai potrivim!”.
Nu e vorba de doi oameni, e vorba despre două energii care au niveluri diferite de vibrație acum! E un joc al energiilor. Și când înțelegi asta nu mai iei lucrurile la modul personal, pentru că știi că nivelul de vibrație al unui om, „semnătura sa energetică”, va dicta realitatea în care trăiește acel om, va dicta care sunt „lentilele” cu care privește lumea acel om. Și e complicat când doi oameni trăiesc în două realități diferite...

Tu privești lumea prin niște lentile care sunt unice, nimeni altcineva nu mai are exact aceleași lentile ca ale tale. Și nu poți umbla de colo-colo având pretenția ca toți ceilalți să vadă lumea exact așa cum o vezi tu, pentru că ceilalți au alt gen de lentile decât ale tale. Nu poți să consideri că cine nu vede lumea așa cum o vezi tu e „nebun”/ „prost”; nu ești tu deținătorul adevărului absolut.
Sunt miliarde de oameni pe planetă și mulți dintre ei nu vor vedea niciodată lumea/ realitatea așa cum o vezi tu.

Și pentru că alții văd lumea/ realitatea altfel decât o vedem noi, creăm o divizare/ separare, când, de fapt, este ceva natural ca alți oameni să aibă alte păreri decât noi. Fiecare vede o lume/ realitate diferită, în funcție de nivelul său de vibrație; de ce nu putem să acceptăm acest lucru? De ce nu putem să respectăm dreptul fiecăruia de a avea propriul adevăr, care este cel aferent nivelului său de vibrație?
Cum putem să ne așteptăm ca toți oamenii să aibă exact aceeași părere cu privire la un anumit subiect, când pe planeta aceasta sunt oameni cu niveluri foarte diferite de vibrație? De ce încercăm să-i forțăm pe alții să adopte adevărul nostru (aferent nivelului nostru de vibrație), când acei oameni se află la un nivel foarte diferit de vibrație? De ce nu putem accepta faptul că acei oameni nu sunt pregătiți să audă/ înțeleagă adevărul nostru, pentru că încă nu au ajuns la cel nivel de vibrație?

Pe de altă parte, atunci când tu te forțezi să „încapi”/ „te înghesui” în realitatea altuia, care are o vibrație diferită de a ta, ca să nu „pierzi" acel om, te simți sufocat. Te negi pe tine însuți, îți negi adevărul, îți negi rezonanța.

Noi am fost programați să respectăm regulile societății, să rămânem în turmă, să facem ce ni se spune că „trebuie” să facem și așa am învățat de mici să ne ignorăm propria rezonanță, ca să ne integrăm. Și acum ne trezim, începem să descoperim cine suntem noi cu adevărat și ieșim din „cutiile” în care am stat înghesuiți. Acum suntem atenți la ceea ce simțim, la ceea ce dorim, la ceea ce gândim. Și apoi începem să ne rostim adevărul și ca efect, suntem atacați/ marginalizați/ ironizați/ izolați de cei din jur, pentru că nu mai vedem lucrurile cu lentilele cu care le văd ceilalți. (Lorie Ladd)