Arta

[latan.elena]

„Așa că, dacă ești prea obosit să vorbești, stai lângă mine pentru că și eu mă pricep la tăcere.” — R. Arnold









richard bergh paintings

[latan.elena]

Dragostea semnifică atracția puternică care trage toate creaturile înapoi la reunirea cu Creatorul lor.

Rumi












sandra bierman paintings

[latan.elena]

Capacitatea de a fi singur este capacitatea de a iubi. Poate vi se pare paradoxal, dar nu este. Este un adevăr existențial: doar acei oameni care sunt capabili să fie singuri sunt capabili să iubească, să împărtășească, să pătrundă în miezul cel mai profund al celeilalte persoane — fără a-l poseda pe celălalt, fără a deveni dependenți de celălalt, fără a-l reduce pe celălalt. de un lucru și fără a deveni dependent de celălalt. Îi permit celuilalt libertate absolută, pentru că știu că dacă celălalt pleacă, vor fi la fel de fericiți ca și acum. Fericirea lor nu poate fi luată de celălalt, pentru că nu este dată de celălalt.

Osho





























clive smith paintings

[latan.elena]

[latan.elena]

[latan.elena]

.


„În tot ceea ce facem, ne jucăm, muncim, studiem sau chiar dormim, avem nevoie să fim în moment, concentrați și conștienți.
- Rev. Kensho Furuya -

[latan.elena]

Marcel Caram

[latan.elena]

Gus - Fine Art

[latan.elena]

Pillole di cultura

Aceasta este scrisoarea pe care Vincent van Gogh i-a trimis-o fratelui Théo pe 9 aprilie 1885. Scrisoarea prezintă și un draft al uneia dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale: Mâncătorii de cartofi (fotografia lucrării în comentarii).
Van Gogh era înrudit în special cu clasa muncitoare și fermieri, protagoniști în multe dintre picturile sale. Din această pictură (Mâncătorii de cartofi), în special, artistul olandez va spune:

«Am vrut, muncind, să se înțeleagă că acești amărâți, care la lumina unei lămpi mănâncă cartofi servindu-se din farfurie cu mâinile, au săpat pământul unde au fost crescuți acei cartofi; poza, deci, evocă manual avor și topor înțeleg că acei fermieri sincer merita să mănânc ceea ce mănâncă. Nu aș vrea ca toată lumea să-l găsească doar frumos sau amabil» (scrisoarea nr. 404 la Theo van Gogh, aprilie 1885).

Van Gogh nu doar că a apreciat munca umilă a fermierilor, într-o vreme - atunci - când clasa de mijloc era protagonistul absolut al evenimentelor istorice, dar a lăudat și demnitatea și mizeria oamenilor cinstiți care încercau să trăiască cât puteau.
Orașele mari (și cetățenii) se îmbogățeau, dar Van Gogh a preferat să stea de partea marginalizaților: în picturile sale (poze în comentarii) sunt bărbați și femei fără nume cărora pictorul le-a dat o față, o poveste anonimă plină de soffer Începe.

Dario Padalino

[latan.elena]

Rahaf Dk Albab