Maturitatea emoţională

11/02/2012
EmoţiileUnul din dimensiunile experienţei personale este cea emoţională sau afectivă. Procesul emoţional nu este un fenomen izolat ci o componentă a experienţei generale, influenţând în mod constant, şi fiind influenţat în mod constant de alte procese ce se desfăşoară în acelaşi timp. De asemenea emoţia este un aspect de bază al funcţionării umane. Emoţiile sunt experienţe personale ce se nasc din interacţiunea complexă dintre variabilele psihologice, cognitive şi situaţionale.Conform International Encyclopaedia of Psychology (1997) „O emoţie este o experienţă resimţită cu un anumit grad de intensitate, implică interpretarea personală a situaţiei imediate şi este însoţită de răspunsuri fizice învăţate sau neînvăţate”.Psihologul Robert Plutchik (1955) clasifică emoţiile în opt categorii de bază, sau emoţii primare: furia, frica, tristeţea, bucuria, dezgustul, surpriza, curiozitatea, acceptarea. Emoţiile primare prin combinaţie dau naştere întregului spectru al experienţei emoţionale umane.

Maturitatea emoţională

Conceptul de comportament „matur” emoţional este reflectat de ceea ce numim o dezvoltare emoţională normală. O persoană care este capabilă să îşi controleze propriile emoţii – de fapt manifestarea lor -, să stabilească şi să încalce limite şi să sufere fără să-şi plângă de milă, ar putea fi totuşi imatură emoţional. La fel ca mare parte din conceptele referitoare la neadaptare şi sănătate mentală, conceptul de maturitate emoţională se întâmplă de asemenea să fie un by-product (beneficiu secundar şi neaşteptat) al intervenţiilor terapeutice în mediul psihiatric. Maturitatea emoţională este mereu relativă. Un copil de cinci ani este matur emoţional dacă este capabil de un comportament emoţional pe care noi îl considerăm potrivit unui copil de cinci ani. Maturitatea emoţională se dezvoltă pe tot parcursul vieţii şi este forma de maturitate de la care se poate regresa cel mai repede. Copilul devine matur emoţional pe parcurs ce primeşte permisiunea părinţilor de a avea responsabilităţi şi devine independent şi auto-suficient.

Jersild (1982) prezintă una din cele mai complete liste ale stadiilor pe care un copil le parcurge în drumul său spre maturitatea emoţională.

1. Fiinţa care la început primeşte mult şi dă puţin devine capabilă să dea şi să primească, de asemenea devine capabilă să se bucure când oferă;2. Se dezvoltă capacitatea de identificare cu un grup social mai mare, şi abilitatea de a participa emoţional în viaţa acelui grup;3. Dezvoltarea din statutul de copil al familiei într-un statut când individul este capabil să aibe proprii copii. Totodată se dezvoltă şi capacitatea de a exersa sentimente şi atitudini implicate în statutul psihologic de părinte, indiferent dacă individul este sau nu părinte biologic;4. Dezvoltare sexuală progresivă şi capacitatea de după pubertate de a se bucura de experienţe sexuale mature;5. Se dezvoltă o capacitate crescută de a face faţă suferinţelor inevitabile ce au legătură cu viaţa şi cu creşterea, fără a se simţii abuzat;6. Pe parcurs ce se asimilează semnificaţia bucuriilor şi tristeţilor vieţii, pentru sine şi ceilalţi, apare o crescută capacitate de solidaritate şi compasiune.Conform Smitson, WD (1974) maturitatea emoţională este un proces în care personalitatea este într-o continuă luptă pentru un mai mare simţ al sănătăţii emoţionale, atât intra-fizice, cât şi intra-personale.Conform The Penguin Dictionary of Psychology (2002), maturitatea emoţională este starea în care reactivitatea emoţională a unei persoane este considerată potrivită şi normală pentru un adult dintr-o societate dată. Conotaţia cea mai clară în majoritatea culturilor este una ce ţine de autocontrol, adică de abilitatea de a înfrâna reacţiile emotive extreme. Maturitatea emoţională nu este aşadar un stadiu în care toate problemele sunt rezolvate ci este mai degrabă un proces continuu de clarificare şi de evaluare, o încercare de integrare a sentimentelor, gândurilor şi comportamenului.

Caracteristici ale unei persoane mature emoţional

Kaplan şi Baron (1986) au elaborat caracteristicile unei persoane mature emoţional. Ei susţin că acesta are capacitatea de a rezista întârzierilor în satisfacerea nevoilor, are încredere în planificările pe termen lung şi este capabilă să îşi amâne sau revizuiască expectantele conform cerinţelor unei situaţii de moment. Un copil matur emoţional are capacitatea de a efectua ajustări afective cu sine, membrii familiei, colegii de la şcoală, societate şi cultură. Maturitatea emoţională nu înseamnă doar această capacitate ci înseamnă şi abilitatea de a se bucura de aceasta din plin.

Conform Bernard (1954) criteriile unui comportament matur emoţional sunt:

1. Exprimarea directă a emoţiilor negative2. Cultivarea emoţiilor pozitive şi suportive3. Dezvoltarea unei mai mari toleranţe faţă de circumstanţele dezagreabile4. Satisfacţie crescândă obţinuta din răspunsurile aprobate social5. Creşterea dependenţei de acţiuni6. Abilitatea de a face o alegere şi de a nu gândii că o altă opţiune ar fi putut fi mai bună7. Eliberare de temerile nerezonabile8. Înţelegere şi acţiune în conformitate cu limitările9. Constientizarea abilităţilor şi realizărilor celorlalţi10. Abilitatea de a greşi, fără a avea senzaţia de eşec total11. Abilitatea de a recunoaşte victoria cu prestigiu şi graţie12. Abilitatea evita experienţele dezamăgitoare13. Abilitatea de a întârzia satisfacerea impulsurilor14. Abilitatea de a se bucura de viaţa de zi cu zi.O persoană poate fi numită matură din punct de vedere emoţional (sănătoasă din punct de vedere emoţional, spun eu) dacă este capabilă să-şi afişeze emoţiile cu un grad rezonabil de control, aproape toate emoţiile pot fi văzute şi tiparul de exprimare este recunoscut cu uşurinţă, îşi exprimă emoţiile într-o manieră acceptată social, este capabilă să exercite control asupra manifestării propriilor emoţii (ex. exploziile emoţionale subite sunt rare). O persoană matură emoţional nu este visătoare, în sensul că nu are dorinţa de a fugi de realitate, este condusă mai mult de intelect decât de emoţie. Nu are obiceiul de a se scuza mereu şi nu oferă argumente pentru a motiva comportamentele sale nepotrivite. Dispune de un sistem adecvat de auto-percepţie şi stimă de sine şi nu se limitează la propria persoană. Se gândeşte la ceilalţi şi doreşte să menţină relaţiile sociale. Comportamentul său este caracterizat de o mai mare stabilitate. Nu arată schimbări bruşte de la o emoţie la alta.Un comportament emoţional imatur se poate descrie prin următoarele caracteristici: persoana reacţionează ca un copil, caută compătimire, este orgolioasă, certăreaţă, infantilă, centrată pe sine şi are mereu cerinţe, este uşor excitabilă emoţional şi se simte foarte supărată dacă pierde (Gibb, 1942, Brogden, 1944, şi Cattell, 1945).

Recomandare de lectura:



Autor: Psih. Iosif Szenasi

Sursa:Maturitatea emoţională