Cine a fost Sfantul Valah protector al cetatii Ragusa (Dubrovnik-ul de azi)

Posted on octombrie 14, 2017 by Pompiliu
Intrebare : Cine a fost Sfantul Valah protector al cetatii Ragusa(Dubrovnik-ul de azi) ,care in dialectul italienilor de sud este numit Biagio, in al celor de nord este Baggio, la romani este Bagiu si in dialectul aroman este Abagiu, nume de la care provine si Abagia, adica Abazia-(vezi si localitate in Istria)-nume de proprietate monahala?
Pot sa afirm ca neamul romanesc este norocos pentru ca interesul meu pentru originea numelui familiei mele mi-a dat sansa sa gasesc in Italia ca, la origine toti acestia au avut numele BAGULUM, care este numele de familie al lui Constantin cel Mare fondatorul Constantinopolului si semnatarul Edictului Crestin de la Milano! Cunoastem ca viitorul imparat Constantin s-a nascut la Naissus (azi localitatea Niš din Serbia).

Proprietatile familiei lui se numeau Terrae Bagulum, iar dupa ce Constantin a devenit imparat, domeniul sau a devenit Terra Bagulum, acesta fiind confirmat in cronicile medievale de mai tarziu care scriu despre Terra Blachorum in anul 1222 prin care se indica inclusiv Transilvania, in perioada de maxima expansiune teritoriala a statului dinastiei Asanestilor.
De aici avem doua lucruri importante: Sfantul Valah (sau Blasie) nu este altul decat Sf. Constantin cel Mare, nascut la Niš, iar imparatia lui, Terra Bagulum(sau Blachorum)era cea care includea si Ragusa! Mult mai tarziu in 1776, parte a Terrei Blachorum devenita Republica Ragusa redusa in teritoriu si despartita de restul romanitatii balcanice(vezi foto sus) ,a fost primul stat valah din lume ce a recunoscut independenta SUA, o realizare a acelor timpuri de un curaj de exceptie, prin care s-a dat cale libera spre libertate si afirmare a ceea ce a devenit prima putere politico-economica a lumii moderne!
Sursa: site TERRA VALACHORUM
Cine se roagă la Sf. Vlasie nu rămâne fără para în pungă
În care tămăduia oamenii şi animalele prin punerea mâinilor sale cele sfinte.

Sântul Vlasie a trăit pe vremea împăratului Liciniu. Era episcopul Sevastiei şi locuia într-una din peşterile muntelui. Fiarele sălbatice se îmblânziseră prin binecuvântarea sfântului, încât se apropiau cu toate de mâinile lui. Pentru că se pricepea şi la meşteşugul doctoricesc, făcea multe tămăduiri, primind de la Dumnezeu darul de a face minuni. Fiind însă prins, a fost adus la ighemonul Agricolau şi mărturisind înaintea lui numele lui Hristos, a fost chinuit cumplit si apoi a fost închis în temniţă. Şi cum şapte femei mergeau pe urmele lui, li s-au tăiat capetele, fiindcă şi ele au mărturisit că Hristos este Dumnezeu adevărat. Pe sfântul Vlasie l-au aruncat apoi în adâncul unui lac ce se afla acolo, de unde, prin dumnezeieştii îngeri, a fost scos la uscat nevătămat. Pentru aceasta i s-a tăiat capul, împreună cu doi prunci ce erau în temniţă cu el. Se zice că el a fost acela ce fusese pus epitrop de marele mucenic Eustratiu, în timpul pătimirii sale muceniceşti. Acest lucru s-a găsit zugrăvit pe o veche ţesătură, unde sfântul Vlasie este înfăţişat stând în mijlocul a cinci mucenici, lângă sfântul Eustratiu şi primind din mâinile lui cartea rânduielii lui ca epitrop. Pomenirea lui se face în bisericuţa ridicată în cinstea muceniciei sale, care se găseşte aproape de biserica sfântului Filip, în Meltiada.
Obiceiuri:
* Ziua Sf. Vlasie se ţine ca protecţie de pagube, găsirea lucrurilor pierdute, pentru a nu orbi.
* În calendarul popular, Sfântul Mucenic Vlasie este protector al păsărilor de pădure şi al femeilor gravide. Se crede că, începând cu ziua lui, s-ar întoarce păsările migratoare, li s-ar deschide ciocul şi ar începe a cânta.
* Sărbătoarea este ţinută în special de către agricultori – pentru a preveni stricăciunile aduse recoltelor de păsările pădurii, şi de către femeile gravide, pentru a naşte copii sănătoşi.
* Cine se roagă la Sf. Vlasie nu rămâne fără para în pungă

La Dubrovnik, pe urmele Sf.Vlasie
Atât în Evul Mediu cât şi azi, Dubrovnikul este perla Adriaticii. O lunga perioadă, cetatea Ragusei a fost rivala Serenissimei Republici. Atunci ca şi azi, simbolul religios al regiunii este Sveti Vlaho, Blasius, Blaise…. Pe româneşte Sf.Vlasie, cel pe care ni-l aminteşte azi Sinaxarul (11 februarie).
Sf.Vlasie, episcopul Sevastiei (Armenia), a fost martirizat în sec. IV, dar croaţii din Dubrovnik îl cinstesc pentru că în sec. X i-a avertizat în chip miraculos asupra unui atac. Statuete ale sale se află şi azi amplasate în diverse locuri din cetate (ca protector), îi este dedicată o biserică, iar în Catedrală îi sunt păstrate, la relicvariu, părticele din moaşte.
“Mi-a purtat Dumnezeu pasii de doua ori in cetatea Dubrovnikului si pomenirea Sf.Vlasie a fost ca un plonjon in cutiuta cu amintiri”
Alex Rădescu – Nesfârşita Luptă