Dacia Edenica



„Nu există un singur model de pe vreun vas vechi de patru, cinci mii de ani, să nu se găsească în broderiile românilor de azi. Ele dau temeiul celei mai vechi conştiinţe de popor neclintit.

Acest neolitic aparţine populaţiei pe care o putem numi de autohtonie absolută în Europa.”
Baron Ştefan J. Fay

***

Fotografia, la o vedere grăbită, e una comună: o mamă care-şi duce pruncul într-un leagăn portativ, practică pe care noi am mai prins-o, pe care o puteam întâlni frecvent până adineauri.
Dacă însă o privim mai atent ne deschide o perspectivă de proporţii fantastice. Semnul cel mai vizibil din mijlocul păturicii copilului îl regăsim între Semnele Primordiale ale ţesăturilor şi cusăturilor noastre (rândul întâi, figurile 3 şi ultima, cu deosebire, dar şi ultimele din rândul penultim).
Uluitor!
La noi viaţa abia apărută, noul, viitorul de-abia încolţit, se iveşte sub semnul celei mai adânci străvechimi! Timpul parcă îşi împreună cele două extremităţi, îşi închide cercul prin care se întrevede veşnicia.
Strămoşii acestui prunc, creatorii semnului magic, se credeau nemuritori. Ştiau ei ce ştiau…