Afurisania lui Doja

[Adrian Pop]

XV. Un Guru veritabil trebuie respectat mai mult decât Buddha

RezumatExtrasul din această strofă are o semnificație profundă, fiind înfrumusețat cu idei filosofice despre viață și vremuri schimbătoare. În cadrul acestei lumi trecătoare, atâta timp cât omul este amenințat de o moarte certă, eltrebuie să urmeze calea lui Buddha. Maeștrii învățați sunt mai importanți decât Buddha, deoarece ei pot oferi alinare. Există o pildă despre un rege și viața sa. Pe scurt, nimeni nu poate atinge iluminarea fără un Guru adevărat. Motiv pentru care un Guru veritabil trebuie respectat și retrăit mai mult decât Buddha.

[Adrian Pop]

XVI. Guru din palatul Acanișta - reîncarnarea tuturor Maha-Buddha

RezumatStrofa amintită îl descrie pe Guru. Înțelegându-i esența, descrie felul și forma sa. De ex., în strofa a III-a, este amintit un Guru care ține în mâini vadjra și un clopot ritualic. Această strofă ne ajută să realizăm imaginea sa într-un mod clar, prin vizualizare sau meditație. Fiecare caracteristică a chipului său este descrisă într-o strofă.

[Adrian Pop]

m Takin /תקין גאוניםTranscriere din aramaica incipientă (de origine ebraică), transliterare cu caractere latine.Traducere în engleză, sârbă/croată și română.

[Adrian Pop]

Ivan BIRTA
A F U R I S A N I A L U I D O J A
(Pomul cunoașterii scrisului românesc)

Cel mai vechi manuscris al Românilor cunoscut astăzi, ca și restul textelor prezentate în lucrare se constituie într-un ilustru document literar și istoric, emblematic pentru demnitatea națională a poporului român în urmă cu peste o jumătate de mileniu (508 ani).Pentru a nu fi bănuiți de lipsă de modestie, trebuie subliniat că meritul acestei cărți nu-i aparține autorului, al cărui rol rezidă doar în transcrierea, transliterarea și valorificarea câtorva sute de manuscrise românești vechi cu care a avut norocul să vină în contact într-o perioadă când se simțea matur pentru o asemenea întreprindere. Meritul îi revine în integralitatemarelui episcop bănățean Gherasie, autorul primului manuscris păstrat astăzi, ca și autorilor restului de manuscrise.

Conținutul lor scoate în evidență faptul că Românii din Evul Mediu făceau parte din familia unui popor respectat, admirat, dar și invidiat de decidenții întregului continent european. Românii erau în acea perioadă un popor deopotrivă iubit, dar și temut, motiv pentru care erau ocoliți de dușmani. Ei își apărau interesele naționale și morale pe toate căile care le-au stat la dispoziție, deseori chiar și cu prețul vieții.

[Adrian Pop]

ORIGINEA NUMELUI VATICAN
Vaticanul este un simbol al creștinismului de rit catolic. Astăzi suntem atât de obișnuiți cu acest nume, încât nici măcar nu ne gândim cum și-a primit numele aces ministat, inimă a Bisericii catolice, fondat în urma Tratatului de la Lateran încheiat între Regatul Italiei și Sfântul Scaun, prin care a fost rezolvată „Problema Romană”.
Acordul și-a primit numele de la Palatul Lateran, locul în care au fost semnate documentele pe 11 februarie 1929.
Parlamentul Italian le-a ratificat pe 7 iuie 1929, recunoscând Vaticanul ca stat independent și sediul al Sfântului Scaun.
Guvernul italian, condus în acea vreme de premierul Benito Mussolini, a fost de acord să ofere Bisericii Romano Catolice compensații financiare pentru pierderea Statelor Papale.
Situat la Roma, în Italia, Vaticanul sau Cetatea Sfântă,este cea mai mică țară independentă din lume, atât din punctul de vedere al populației, cât și ca suprafață.
Cu toatea acestea, el este un simbol al credinței romano-catolice, iar puterea și influența religioasă și culturală a Sfântului Scaun se extinde asupra catolicilor din întreaga lume.
Orașul are o populație de aproximativ 840 locuitori și o suprafață de aproximativ 44 ha.
Numele „Vatican” este anterior creștinismului.
Ceea ce știm este că originea numelui Vaticanului, nu este biblică, nici latină, nici greacă, iar majoritatea cercetătorilor cred că numele a fost împrumutat din limba etruscă.
Ca multe alte tradiții și obiceiuri creștine, numele pe care îl asociem cu Biserica Catolică este de origine păgână și este strâns legat de zeița etruscă Vatika.
Cu aproape 30 de secole în urmă, înainte de întemeierea legendară a Romei de către Romulus și Remus, a existat poporul numit etrusc.
Misterioșii etrusci care s-au stabilit în regiunea Italiei centrale au creat un stat cunoscut sub numele de Etruria și au dominat centrul Mediteranei până la ascensiunea Romei.
Etruscii nu-și îngropau morții între zidurile orașului lor, dar au construit un cimitir mare pe deal, în afara așezării ce va deveni măreața Roma.
Din păcate, cea mai mare parte a literaturii și mitologiei etrusce s-a pierdut, dar știm că păzitorul acestei necropole a fost zeița etruscă Vatika (uneori a scris Vatica). Era zeița lcare veghea asupra celor care au murit.
Etruscii credeau într-o viață de după moarte, fapt confirmat de imagini și artefacte găsite în mormintele lor.
Se pare că viziunile etrusce asupra vieții de apoi erau similare cu cele ale vechilor daci. Pregătirea rituală a rămășițelor pământești ale decedatului era considerată esențială pentru drumul către viața următoare.
Numele Vatika era dat și unui strugure cu gust amărui, folosit de țărani pentru a produce vin ieftin care, împreună cu o plantă cu același nume, erau consumate cu mare plăcere, pentru că ofereau incredibile “halucinații spirituale”.
Cuvântul a fost transmis în latină ca sinonim pentru “viziune profetică”. Cuvântul latin vaticinor înseamnă „a prezice, a profeți” de la vatis care are și sensul de „ oracol).
Secole mai târziu, pe acel deal a fost locul unui circ a cărui principală atracție era lapidarea oamenilor și potrivit legendei, chiar acolo a fost executat Sfântul Petru, răstignit cu capul în jos și îngropat în apropiere.
Așa cum aflăm de la istorici, împăratul Constantin, a fondat acolo un sanctuar atunci când locul era deja cunoscut sub numele de Dealul Vaticanului.
Câteva secole mai târziu a fost construit aici palatul papal, și așa se face că Vaticanul, un cuvânt de origine etruscă și care corespunde unei zeițe păgâne și unor senzații mistice de halucinații și profeții, dă acest nume chiar inimii Bisericii.
Sursele biblice au diverse explicații pentru originea numelui Vatican. Conform Enciclopediei Catolice, originea numelui Vatican este incertă, unele surse susținând că numele provine dintr-un oraș etruscan dispărut numit Vaticum.
Totuși, potrivit curatorului Vaticanului, Colina Vaticanului și-a luat numele de la cuvântul latin Vaticanus, vaticiniis ferendis, cu referire la oracolele sau Vaticinia, care au fost aduse aici în antichitate.
Întreaga țară este de aproximativ jumătate de kilometru pătrat. Statul este condus de către episcopul Romei- Papa și astfel poate fi considerat un stat ecleziastic în care funcțiile înalte sunt ocupate de către clerici.
În zilele noastre, Vaticanul este cel mai mic stat independent din punct de vedere al suprafeței și al numărului de locuitori. Limba oficială în stat este limba latină.
La Vatican se află faimoasa „Gardă Elvețiană”, care are 101 membri, o forță militară alcătuită din bărbați elvețieni recrutați pe bază de voluntariat.
Garda Pontificală nu este chiar o armată, ci mai mult o forță de poliție și gardă de corp pentru Papa.
Etruscii au construit orașe din lemn și piatră, le-au echipat cu un sistem de alimentare cu apă și un sistem de comunicare, știau măiestrie prelucrarea minereului și a metalelor, toate tipurile de meșteșuguri. Le plăcea să facă o baie de aburi, purtau bărbi lungi groase, făceau ritualuri de ardere a morților și își onorau memoria, ca toți Dacii.
Au creat mari opere de artă și au decorat cu ele locuri publice.

Muzeele italiene și colecțiile private izbucnesc de o artă etruscă uimitoare. Cu mai bine de două mii de ani în urmă, etruscii dețineau aproape toți Apeninii, erau stăpânii mărilor occidentale, prin urmare, ei înțelegeau în comerț și navigație, construcții navale. Un popor talentat și iscusit a lucrat, a creat bazele culturii inventate de „Roma Antică”. Ceea ce nu era.

Cei care au comis o nedreptate monstruoasă, ștergând în mod metodic informațiile despre marii muncitori ai rasei etrusce din tablele istorice, originea lor, scrisul lor ,vor primi si ei ,mai devreme sau mai târziu rāspunsul meritat.
Este important pentru noi să ne amintim totul și să nu uităm niciodată.

[Adrian Pop]

Ivan BIRTA
A F U R I S A N I A L U I D O J A
(Pomul cunoașterii scrisului românesc)


573


68. Lista parțială a manuscriselor românești din arhivă

Cronologia faptelor desprinsă din manuscrisele prezervate în Archiv BIRTA a fost valorificată după operațiunile de desprăfuire și dezintoxicare a materialului de lucru, abordatîn urmă finalizării procedurii de catalogare cronologică a fondului românesc. Manuscriselecatalogate au fost fotocopiate și conservate în plicuri cartonate de mărime naturală, astfel încât originalele să încapă lejer, fiind apoi depozitate într-un mediu climatic corespunzător. O parte a fondului de manuscrise mai noi (satul Rumînești – anii 1700 și urm.), dar și câteva sute de compoziții muzicale ale diverselor grupuri etnice din România sau din alte țări – caiete manuscrise pe hârtie sau pergamente din perioada anilor 1240-1767 (arii, cantate, piese corale, mise latine, motette etc.) – nu au fost încă procesate. Cele 203 manuscrise din Istoria Banatului Timișan (21.06.1790-14.02.1801) sunt finalizateși se află în procesul de redactare, urmând să apară, cronologic, în mai multe volume, sub titlul: Cuvinte din bătrâni I-VI (vol. I tocmai ieșit de sub tipar). Trebuie adăugat din capul locului că titlul ales de noi nu are intenția minimalizării cunoscutei lucrări a lui B.P. Hasdeu – Cuvente den bătrîni –, chiar dacă sintagma nefericită, folosită de Basarabeanul B.P. Hasdeu a alunecat gramatical de la spiritul și percepția limbii române. Suntem de părere că paternitatea titlului lucrării ar trebui atribuită germanistului austriacHugo Schuchardt, cel care a și insertat în lucrarea lui B.P. Hasdeu cunoscutele „observațiuni filologice”.De menționat că B.P. Hasdeu, născut în Ucraina, și-a performat studiile la Chișinăul rusificat de secole, abordând deseori modele lingvistice rusofile, după cum rezultă și dintr-o serie deadnotări, printre ele și cea cu privire la „reposatul Anton Pan”714.Aceeași abordare o găsim și într-o încercare de poezie semnată B.P. Hîjdeu: ”Cuveinte de iubire715”. De unde și concluzia că limba română este într-adevăr dificilă!La redarea conținutului Memento mori 1 am păstrat, pe cât a fost posibil, vocabularul folositîn textul manuscriselor originale și în transumpturile descoperite de noi, cu mențiunea că s-au preluat stilul și bagajul lexical folosite de scriptorii timpului. Din acest motiv este posibil ca unele observații originale, redate în stil telegrafic, să fie dificil de înțeles, cazul în care recomandăm abordarea textelor originale în integralitatea lor, anexate atât la prezenta lucrare, cât și la cele care urmează.Din peste o mie de file manuscrise în limba română, redăm aici 420 de cote (signaturi). Unele referințe țin de izvoare și epoci istorice diferite, numărul total al manuscriselor prelucrate însumând astfel 498 de piese.

[Adrian Pop]

Ivan BIRTA
A F U R I S A N I A L U I D O J A
(Pomul cunoașterii scrisului românesc)


574

69. Memento mori 1716- (1010-1954)

70. Memento mori 2 – Domnitorii Munteniei (1247-1601)

62471. Memento mori 3 – Domnitorii Moldovei (1343-1593)

Transcriere din limba română medievală/slavo-română: BIRTA, Ivan.Transliterare, traducere și comentarii texte: BIRTA, Ivan.Traducere din limba latină veche în limba germană: ROTHE, Guido - Lexxus Sprachenservice, Magdeburg. Corectură: BIRTA, Ivan.Traducere din limba germană veche (Altdeutsch) în limba germană modernă (Hochdeutsch): NÜLKEN, Michael - Historische Dokumente, Magdeburg. Corectură: BIRTA, Ivan.Traducere din limba engleză în maghiară: Intercombase London. Corectură: BIRTA, Ivan.Traducere din limba engleză în limba turcă: Intercombase London.Traducere din limbile engleză și rusă în bulgară: Светослав Любомиров Сивков/Svetoslav Liubomirov Sivcov, Sofia. Corectură: BIRTA, Ivan.Traducere din limba română de redacție chirilică/slavo-română (рꙋмꙟее/rumînește); limba slavonă de redacție sârbă/славяносербскій; glagolitica croată (hrvatska glagoljica/hrvatska glagoljica); limba engleză, limba bulgară, limba sârbă și limba arabă - în limba română modernă: BIRTA, Ivan.

680

Prezenta lucrare continuă să aducă la lumină creațiile ieșite de sub pana Românilor de demult. Alături de cele mai vechi manuscrise românești, sau fost valorificate artefacte datând din perioadă paleoliticului superior, a paleoliticului cuarțitic, respeciv piese din cultura Tripolie-Cucuteni. Manuscrisele originale aparținând culturii aramaice și sanscrite, acre prin conținutul lor pot avealegătură cu Românii așezați pe aceste meleaguri din timpuri imemoriale, s-au bucurat de o atenție predilectă. Dacă speranța noastră ascunsă privind multiplele referiri la Dachine/ḍākinī डािकनीdescoperite la transcrieriea și traducerea textelor scrise pe papirus, file din frunze de palmier sau pe tăblițe de lemn se vor fi referit la curajoasele femei dacice din urmă cu peste două milenii, atunci efortul nostru depus pe parcursul unei jumătăți de veac s-a meritat pe deplin.
La elaborarea lucrării am avut în vedere atât preocupările în domeniu ale marelui istoric Nicolae Iorga (valorificând o parte din cele peste 60 de manuscrise originale din arhivă proprie), cât și, mai ales, implicarea titanului poeziei române, Mihai Eminescu în studiul vechilor culturi ale civilizațiilor lumii, traducătorul celor trei caiete de gramatică sanscrită ale lui Franz Bopp: „Kritische Grammatik der Sanskrita-Sprache”. Deoarece, intuind legătura între filosofie şi ştiinţele exacte, demiurgul poeziei române Mihai Eminescu „s-a documentat în cele două materii pentru a ajunge la descifrarea enigmei începutului lumii” (v. lucrările anexate ale cercetătoarei indiene Amita Bhose).Introducerea prezentului volum în circuitul național și internațional al cărții reprezintă fructificarea unei semnificative opere extrase din cultura milenară scrisă a poporului român, uitată ori neînțeleasă, asupra căreia autorul s-a aplecat cu dăruire. Chintesența morală a Românilor rezultă din multitudinea manuscriselor prezervate în arhiva noastră, transcrierea și editarea lor continuând până la finalizarea completă a propriului fond arhivistic.

Suntem convinși că de acest volum, care conține adevărate perle ale celor mai vechi scrieri românești descoperite până astăzi, vor putea profita toți cei care vor găsi răgazul ca în momentele de restriște sau bucurie să se aplece cu atenție asupra lor.

Lucrarea aceasta la care a lucrat o jumatate de veac, reprezinta motivul pentru care il consider pe Dul Ivan Birta EROU al Neamului nostru.

Merita, in Timp, tot respectul nostru !!!!

DOAMNE AJUTA !