Ultima modificare făcută de latan.elena; 18.02.2021 la 21:27.
MARIANGELA GUALTIERI: 6 POEZII
Iată selecția versurilor poetei născute la Cesena în 1951: pe care o preferați?
Minune că ești bine
când furnicile mintale
nu dau naștere altor furnici
și ești ușor ca caprele pe stânca
bucuriei
Draga mea,
este greu din adâncimea asta, din acest final,
să spun cât de dor mi-e de tine, cât de imens ești în lipsă,
acum când sunt pierdut printre mase grele, între brâuri de întuneric total,
fără divinitate, fără mâna ta care sustine totul..
Mă crezi mai puternic, te gândești la mine în aur și argint, dar uită-te la amprenta pe care o las,
ca o cățea, o vrabie obosită, o omidă, o muscă.
Nu vezi cum mă opresc dacă nu mă iubești? Mă usuc ca o plantă.
Mai iubiți-mă puțin, cu grijă, cu timp, cu anticipare. Iubeste-ma asa cum iubesc spiritele puternice,
fara pretentii, cu foc generos, cu sarbatoare, fara rationament.
Și scuză-mă că te întreb ce ai de dat,
această nevoie, îmi pare rău. Nu este demn de pactul care leagă rândunica de zborul ei,
trandafirul de parfumul lui, vinul de culoarea lui, inima ta de inima mea.
Copilul meu.
Pentru tine aș fi dat toate grădinile
împărăției mele, dacă aș fi fost regină,
până la ultimul trandafir, până la ultima pană.
Întregul regat pentru tine.
În schimb, vă las barăci și spini,
pulberi grele peste tot în scenă, pleoape
foarte puternice
care clipesc cusute de jur împrejur. Mânia
în periferiile speciei și în centru. Furie.
Dar nu crede cine pictează pe om
ca pe o fiară șchioapă și lumea asta
ca pe o minge până la urmă.
Nu-i crede pe cei care vopsesc totul în întuneric și
sânge. Face acest lucru pentru că este ușor de făcut.
Suntem confuzi, credeți.
Dar să auzim. Să auzim din nou.
Încă suntem capabili să iubim ceva.
Încă ne simțim milă.
E rândul tău, acum,
e rândul tău să speli aceste cruste
ale scoarțelor vii.
Există splendoare în toate. L-am vazut.
Acum o văd mai mult.
Există splendoare. Nu-ți fie frică.
Buna fata frumoasa,
bucurie mai mare.
Destinul tău este iubirea.
Tot timpul. Nimic altceva.
Nimic altceva, nimic altceva.
Acum e noapte - se ruga el -
Deschide încuietorile tăcerii
face să apară harta sideală
și îngenunchem pentru acel spațiu
imens
dintre aici și marginea
începutului
când țepii
sunt toți întinși.
(Din „Fără praf fără greutate”)
Cer
puterea de a te retrage din forța fiecărui renunțat, puterea
oricărui post și vigilent
, puterea supremă de a nu face
, a nu spune, a nu avea, a nu ști.
Puterea nu, este ceea ce întreb.
Nu, nu nu: ce cuvânt splendid
nu este acesta.
La această oră a serii
din acest punct al lumii
vreau să mulțumesc
labirintului divin de cauze și efecte
pentru diversitatea creaturilor
care alcătuiesc acest univers singular
mulțumesc îmi doresc
dragoste, care ne face să-i vedem pe ceilalți
așa cum îi vede divinitatea.
pentru pâinea și sarea
pentru misterul trandafirului
care dă culoare și nu o vede
pentru arta prieteniei
pentru ultima zi a lui Socrate
pentru limbaj, care poate simula înțelepciunea
pe care vreau să o mulțumesc
pentru curajul și fericirea lui. ceilalţi
pentru patrie simţiţi în iasomie
şi pentru splendoarea focului
că niciun om nu poate privi
fără o străveche uimire
și spre marea
care este cea mai apropiată și cea mai dulce
dintre toți zeii
Vreau să le mulțumesc
pentru că licuricii s-au întors
și pentru noi
pentru când suntem înflăcărați și ușoare
pentru când suntem veseli și recunoscători.
pentru frumusețea cuvintelor
natură abstractă a lui Dumnezeu
pentru scris și citit
care ne fac să ne explorăm pe noi înșine și lumea
pentru liniștea căminului
pentru copiii care sunt
zeitățile noastre domestice
pentru suflet, pentru că dacă el coboară din pasul său
pământul moare.
pentru că ai o soră,
mulțumesc, le doresc tuturor
care sunt mici, limpezi și liberi
pentru străvechea artă a teatrului, când
încă adună pe cei vii și îi hrănește
pentru inteligența iubirii
pentru vin și culoarea lui
pentru lenevire, cu așteptarea ei la nimic
pentru frumusețe atât de veche și atât de nouă
, vreau să mulțumim pentru fețele lumii
care sunt variate și multe sunt adorabile
pentru când
dormim îmbrățișați noaptea
pentru când suntem atenți și îndrăgostiți
pentru atenția
care este rugăciunea spontană a sufletului
pentru toate bibliotecile lumii
pentru acel sentiment bun printre alții care citesc
pentru imenșii noștri profesori
pentru cei care de-a lungul secolelor au raționat în noi
de dragul prieteniei
când se spun lucruri prostii și dragi
pentru toate săruturile dragostei
pentru iubirea care ne face să ne temem
de mulțumirea, entuziasmul, beția
pentru morții noștri
care fac din moarte un loc locuit.
Vreau să mulțumesc
pentru că pe acest pământ există muzică
pentru mâna dreaptă și mâna stângă
și acordul lor intim
pentru cei care sunt indiferenți față de notorietatea
pentru câini, pentru pisici
ființe frățești pline de mister
pentru florile
și victoria secretă pe care o celebrează.
pentru tăcere și multele sale daruri
pentru tăcere, care este poate cea mai mare lecție
pentru soare, strămoșul nostru.
Vreau
să-i mulțumesc lui Borges
pentru Whitman și lui Francis of Assisi
pentru Hopkins, pentru Herbert, pentru
că au scris deja această poezie,
pentru faptul că această poezie este inepuizabilă
și nu va ajunge niciodată la ultimul vers
și nu se va schimba după oameni.
Vreau să mulțumesc
pentru minutele care preced somnul,
pentru darurile intime pe care nu le enumăr
pentru somn și moarte
acele două comori ascunse.
Și în cele din urmă vreau să mulțumesc
pentru marea putere a iubirii străvechi
pentru dragostea care mișcă soarele și celelalte stele.
Și mișcă totul în noi.
https://www-donnad-it.translate.goog...o&_x_tr_pto=sc
Mariangela Gualtieri
„Când se trezește
are urme ale Raiului
pe fata-copilul.
Polen din altă lume.
Gazela din pieptul meu
sare de mirare-pasc fericit.
Mariangela Gualtieri
Există în râsul omului
din "Antenata"
Există în râsul omului
minunea
de sub pielea bucăților de pâine
de mâncat imediat
vezi frânghiile vii în brațe
apoi va veni ploaia
să spele spatele
pune o tuse în sâni
Substanța de care îmi lipsește
din "Antenata"
Substanța de care îmi lipsește este toată înfășurată în
pătură de lână. Dintre cei pe care i-am atins de mai multe ori îmi amintesc de
mâini, fețe, burte, voci, coafuri. Ei
mă ajută.
(Enigma: eu sunt lipsa - lipsa care sunt
- sunt ceea ce îmi lipsește - sunt toată lipsa - și nu
există nostalgie - nici măcar distanță - fiind ceea ce
lipsește - acum și mereu - eu)
Mă uit adesea la cer
din "Central Fire"
Mă uit adesea la cer. Mă uit la el dimineața în
orele de lumină și tot cerul i se lipește de ochi și vine să
bea, și mă atașez de el, ca o legumă
care mănâncă lumina.
Numele pe care stai in centru
din „În lei și lupi”
Nume că ești în centru,
sunetul tău se întinde și este mărginit de voci
dar nimeni nu te ține, nimeni nu te îndrăznește în
sunete, în litere și cifre. În singurătățile voastre
de niciodată apelat. Cum totul este foarte ciudat.
Mi se pare. Foarte ciudat.
Te-au oprit, te investighez, te abordez în
milimetri. Te am în voce
fără ca aceasta să iasă în sunet.
Dar dacă nu ar exista cer în timpul zilei
din "Parsifal"
Dar dacă nu era cer în timpul zilei sau acel
cer înstelat dacă. Cum de omizi
atunci, ca florile zdrobite
în cărți.
Fii dulce cu mine. Fii delicat.
din "Beast of Joy"
Fii dulce cu mine. Fii delicat.
Timpul rămas este scurt. Apoi
vom fi trasee foarte luminoase.
Și câtă nostalgie vom avea pentru
om. Ca acum avem
infinit.
Dar nu vom avea mâini. Nu vom putea
să ne mângâiem cu mâinile.
Și nici măcar obrajii nu ating
lumina.
O nostalgie pentru imperfect
va umfla fotonii strălucitori.
Fii dulce cu mine.
Manevrează-mă cu grijă.
Ai grijă la cristale
cu mine și cu tine.
Ceea ce suntem
este mai prețios decât lucrarea blindată din subsol
și afectiv și fragil. Viața are nevoie
de un corp pentru a fi și tu să fii dulce
cu fiecare trup. Atingeți ușor
, odihniți-vă piciorul
și aveți grijă
de fiecare mecanism de zbor al
fiecărei zvâcniri și învârtire
și maturare și curgerea rădăcinii
și a apei și rupeți
și ciuguliți și clociți sau
decolorați frunzele
până la fenomenul
de înflorire,
până la bucata de carne de pe masă
care este un corp comestibil
pentru ardoarea mea de a fi aici.
Multumim. Din cand in cand.
Fie ca ființa noastră acolo să fie calmă -
aceasta fiind trupuri alese
pentru împletirea tovarășilor
iubirii. în cărți.
Exercițiu de mișcare
din "Beast of Joy"
Vremea aici a fost
doar o bucată de carton,
o zguduire. Ușa
se închide pentru ultima oară.
Mănunchiul forțelor interne salută acum
geniul locului
cu mulțumiri.
La tot ceea ce este perfect tăcut
și care a tăcut mereu
aici despre ceea ce nu apare
în această casă goală
și rămâne ca o lungă așteptare.
În acest punct al lumii, sus deasupra orașului vechi
până la acest coș de lumină și confort
în care am iubit cât am putut
și am dormit bine în liniștea lui
și am făcut toate lucrurile omenești
ale vieții, pentru inima mea
fără tristețe care salută totul .
fericit, ca un exercițiu
de detașare, ca o mare
școală a mișcării și a eliberarii sale.
Vă las, lucruri.
Dorul tău să fie melodia
care mă ghidează acum:
Spatele eliberat de greutate
stă drept, așteaptă
cea mai înaltă ispravă.
Destul de puțin și nimic de care este nevoie.
Iar restul e gol. Să se înțeleagă
cu tot ce nu cântărește.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 15.09.2022 la 21:47.
S-ar putea să te intereseze
Amelia Rosselli
Sylvia Plath
Grace Paley
Adrienne Rich
Wislawa Szymborska
Inge Muller
Cele mai citite pagini...
Umberto Saba
Mariangela Gualtieri
Andrea Zanzotto
Dylan Thomas
Sergej Esenin
... Și cele mai puțin citite
Andrew Motion
Kjell Espmark
Ron Padgett
Giorgio Manganelli
- iunie 2021
Poeții de pe site
Anna Achmatova
Yehuda Amichai
Antonella Anedda
Umberto Bellintani
Mario Benedetti
Thomas Bernhard
Roberto Bolańo
Bertolt Brecht
Iosif Brodskij
Charles Bukowski
Nina Cassian
Pierluigi Cap
Giorgio Caproni
Paul Celan
Velimir Chlebnikov
Julio Cortazar
C. Drummond De Andrade
Gianni D'Elia D'Elia Ellio Hantson T. Paul
Emily S. Espmark Sergej Esenin Massimo Ferretti Franco Fortini Alfonso Gatto Louise Glück Mariangela Gualtieri Margherita Guidacci
Mark Haddon
Peter Handke
Zbigniew Herbert
Else Lasker-Schüler
Philip Larkin
Franco Loi
Mario Luzi
Osip Mandel'stam
Giorgio Manganelli
Franco Marcoaldi
Alda Merini
Heiner Müller
Inge Müller
Eugenio Montale
Andrew Moțiune
Ron Padgett
Elio Pagliarani
Grace Paley
Pier Paolo Pasolini
Cesare Pavese
Elio Pecora
Sandro
Penna Pessoa
Sylvia Plath
Giovanni Raboni
Clemente Rebora
Adrienne Rich
Amelia Rosselli
Boris Ryzyi
Umberto Saba
Vittorio Sereni
Charles Simic
Mark Strand
Wislawa Szymborska
Arsenij Tarkovskij
Jürgen Theobaldy
Dylan Thomas
David Maria Turoldo
Adam Zagajewski
Andrea Zanzotto
Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje