MONAHUL DE LA COROD
De Nelu Baciu
” Tu eşti Cel ce potoleşti
Foamea, setea, neputinţa
Firei noastre omeneşti!”
Prefaţă
Părintele Sebastian Dediu – Monahul de la COROD - este ucenicul marelui duhovnic - Părintele Ioan Iovan , căruia i-a rămas de-apururi credincios. Locuieşte retras în localitatea Corod – de l angă Tecuci, păstrandu-şi verticalitatea pană în ziua de azi, fără nici un compromis. Acasă, la Sfinţia Sa, intri într-un colţ de Rai; parcă te afli într-o altă dimensiune în camera Părintelui, cu pereţii acoperiţi în întregime de icoane şi fotografii. Fiecare îi aminteşte de un suflet salvat, de o împrejurare . Oricine este bine venit, iar blandeţea ochilor senini, privirile părinteşti pline de iubire, te fac să te s imţi acasă. În chilia Părintelui Sebastian găseşti adevărata Ortodoxie – trăită nu mimată, precum şi o călugărie călită şi încercată, pe care a dus-o toată viaţa.
A intrat în monahism la Mănăstirea Sihastru, al cărei destin s-a legat strans de Mănăstirea Vladimireşti, amandouă fiind apărate în procesul intentat de Patriarhie şi ordonat de regimul comunist, de către avocatul Petre Pandrea, care povesteşte în cartea – jurnal “CALUGARUL ALB”, despre bucuria şi măreţia vieţii spirituale din cele două Mănăstiri, precum şi durerea desfiinţării lor în urma neputinţei lui de a ţine piept “satrapului persan”, cum îl numeşte pe episcopul de atunci al Buzăului.
Părintele Sebastian fiind de aceeaşi esenţă spirituală, i-a înţeles şi i-a iubit pe cei doi mari Sfinţi Părinţi de la Vladimireşti: Măicuţa VERONICA şi Părintele IOAN, urmandu-i şi în închisorile comuniste – marile “Catedrale” unde şi-a desăvarşit darul călugăriei, devenind Părinte spiritual pentru sute de deţinuţi politici. I-a hrănit pe toţi cu Hristos!
Prima întalnire cu Măicuţa VERONICA a avut-o la cinci ani cand se juca cu alţi copii în jurul colinei din mijlocul satului. Fecioara de la Vladimireştivenise şi în Corodul-Tecuciului pentru a propovădui Cuvantul Domnului, după cum i se poruncise în Vedenii. Atunci a “tresărit” băiatul de cinci ani, ascultand-o pentru prima dată. De atun ci de stinul Vladimireştiului a devenit şi destinul Sfinţiei Sale. Este cel care a răsădit în inimile multora iubirea pentru Hristos, Biserică şi pentru Aleşii Săi: Măicuţa VERONICA şi Părintele IOAN. A stat închis pentru credinţă 12 ani.
*
Părintele Sebastian a fost ales de Cer pentru noi şi dat nouă între noi, alături de noi şi în toate ale noastre. Însă trebuie să ţinem seama că fiind ales de Cer, noi să nu pierdem nimic din sfaturile Sfinţiei Sale şi din Mesajul pe care doreşte să ni-l transmită.
Fiecare frază, rostită în cuvinte simple, conţine un fragment din Adevărul esenţial, pentru că Duhul Sfant este Acela care vorbeşte prin gura Sfinţiei Sale! O dovadă este şi aceea că în prezenţa sa simţi o absolută siguranţă şi o binefăcătoare pace lăuntrică.
Strălucirea sa spirituală te pătrunde în întregime iar atmosfera de neînchipuită sfinţenie ce-l înconjoară te cufundă într-o mută veneraţie. Cu greu poate fi descrisă în totalitate această personalitate cu adevărat Divină.
C artea ce o aveţi în faţă este (în aparenţă) o simplă înşiruire de fapte, aşa cum ni le-a povestit Părintele, uneori cu umorul fin al moldovenilor de la ţară în mijlocul cărora a trăit. Crede că numai limbajul simplu poate fi înţeles şi de ţărani şi de intelectuali. De aceea nu am intervenit nici în sensul unei prelucrări literare, nici în a trage diverse concluzii teologice. Faptele în sine, redate aici – povestite de Părintele, a cărui cuvinte le-am transcris întocmai – spun totul!
Măicuţa VERONICA