Testamentul lui Adolf Hitler: „Am ales moartea. Să fim incinerați imediat.”

30 noiembrie 2020
În ultimele ore ale vieții sale, Adolf Hitler a făcut ceva ce se face de obicei cu mult mai devreme în viață: s-a căsătorit. În același timp, a făcut ceva neobișnuit pentru un proaspăt mire: și-a scris testamentul.
După ce s-a căsătorit cu Eva Braun, a avut loc o petrecere scurtă, dacă s-ar putea numi așa. Apoi, după ce și-a amintit de vremurile bune cu cei puțini care i-au mai rămas alături, Hitler s-a retras în birou cu secretara sa, Gertrude Junge.
Eva Braun, Adolf Hitler și câinii lor (iunie 1942). Foto: WikimediaLa dictare, aceasta a notat ultimele dorințe și testamentul lui Adolf Hitler. Documentul a fost redactat în buncăr, după ce liderul nazist a decis să se sinucidă. În document, Hitler a încercat să justifice trecutul și să traseze câteva indicații pentru viitor.
Știa că, după mai bine de 12 ani la conducerea Germaniei, totul se năruia. Conștient de sfârșitul urât de care avuseseră parte Benito Mussolini și iubita acestuia, Clara Petacci, Hitler a văzut moartea ca unică ieșire onorabilă.
Dar, înainte de a se sinucide, a vrut să lase în scris posterității dorințele sale pentru viitor. A omorât-o până și pe Blondi, cățeaua sa, administrându-i o doză din aceeași otravă pe care avea să o înghită și el în scurt timp.
Prima pagină a testamentului politic al lui Adolf Hitler. Foto: WikimediaReproducem în continuare unele dintre cele mai importante pasaje din testamentul lui Adolf Hitler. Potrivit acestuia, evreii și iudaismul internațional au fost de vină pentru război:
„Nu este adevărat că eu, sau altcineva din Germania, am vrut războiul în 1939. A fost dorit și instigat exclusiv de oameni de stat evrei sau care au lucrat pentru interese evreiești.”
„Nici nu mi-am dorit vreodată ca după fatalul Prim Război Mondial să se declanșeze un al doilea împotriva Angliei sau chiar împotriva Statelor Unite. Veacurile vor trece, iar din ruinele orașelor și ale monumentelor noastre va reapărea în cele din urmă ura împotriva celor responsabili: iudaismul internațional și oamenii de seamă ai acestuia.”
După ce a dat vina pe evrei pentru tot, și-a expus speranța că lupta va continua. În următoarele paragrafe, Hitler a arătat clar că dorea să moară la Berlin și că nu era dispus să fie capturat, alegând sinuciderea:
„Deoarece forțele sunt prea slabe pentru a încerca orice opoziție împotriva atacurilor inamice și pentru că rezistența noastră a fost slăbită de oamenii care ne-au înșelat cu lipsa lor de inițiativă, rămânând în acest oraș vreau să am același destin cu al milioanelor de oameni care au decis să facă același lucru. Nici nu vreau să cad în mâinile unui dușman care va dori să prezinte un nou spectacol organizat de evrei, spre deliciul maselor isterice.”
„Prin urmare, am decis să rămân la Berlin și să aleg liber moartea, într-un moment în care consider că poziția de Führer nu mai poate fi apărată.”
Joseph Goebbels. Foto: AKV ImagesHitler spera că, după un timp, lupta avea să continue fără el:
„Față de ei, îmi exprim recunoștința din suflet, așa cum este evidentă și dorința mea ca voi să nu abandonați lupta, ci mai degrabă să o continuați împotriva dușmanilor patriei noastre, indiferent unde (ați lupta), fideli crezului lui Clausewitz.”
„Datorită sacrificiului soldaților noștri și prin comuniunea mea cu ei în moarte, sămânța renașterii mișcării național-socialiste și, prin urmare, a unei adevărate comunități de națiuni nu va dispărea niciodată din istoria Germaniei.”
Apoi, și-a încheiat socotelile cu Hermann Göring și cu Heinrich Himmler și a desemnat un nou guvern, condus de Karl Dönitz.
Göring și Himmler ieșiseră din grațiile lui Adolf Hitler pentru că se îndepărtaseră de el și nu fuseseră dispuși la marile sacrificii pe care le făcuseră alții.
„Göring și Himmler, în afară de lipsa de loialitate față de mine, au adus pagube enorme țării și întregii națiuni, purtând negocieri secrete cu inamicul, pe care le-au condus fără consimțământul meu și împotriva dorințelor mele și încercând să se folosească ilegal de puterile statului.”
Iar partea politică se încheie precum pasajele de început, cu un atac împotriva iudaismului:
„Mai presus de toate, îi însărcinez pe liderii națiunii și pe toți subordonații lor să respecte cu strictețe legile rasiale și să se opună fără milă otrăvitorilor popoarelor, iudaismului internațional.”
În cea mai sentimentală parte a testamentului, Eva Braun, soția lui timp de o oră, ocupă un loc de seamă. De asemenea, Hitler a luat unele decizii privind administrarea moștenirii sale materiale și a confirmat decizia de a-și lua viața:
„Întrucât am considerat că în timpul anilor de conflict nu ar trebui să accept responsabilitatea de a mă căsători, am decis acum, înainte de a-mi încheia viața pe pământ, să mă căsătoresc cu femeia care, după mulți ani de prietenie fidelă, a intrat prin proprie voință în cetatea asediată, cu scopul de a-mi împărtăși soarta.”
Karl Dönitz a fost condamnat pentru crime de război în 1946. A murit în 1980. Foto: Wikimedia
„După propria ei dorință, va muri ca soție a mea. Asta va compensa ceea ce am pierdut amândoi din cauza muncii mele în slujba oamenilor. Ceea ce posed va aparține partidului. Dacă acesta mai există, va aparține statului; dacă statul va fi și el distrus, atunci nu va mai fi nevoie de nicio ultimă dorință.”
„Picturile mele, din colecțiile pe care le-am achiziționat de-a lungul anilor, nu au fost niciodată colecționate în scopuri private, ci ca o extensie a galeriei casei mele din Linz. Dorința mea sinceră este ca această moștenire să fie executată în mod corespunzător.
Îl numesc în calitate de executor pe cel mai credincios tovarăș al meu, Martin Bormann. Îi dau cea mai înaltă autoritate legală să ia tot ceea ce are valoare sentimentală sau care este necesar pentru a asigura o viață modestă și simplă fraților și surorilor mele, mai ales mamei soției mele și colaboratorilor mei, în principal, secretarei mele fără egal, Frau Winter, care m-au ajutat în muncă mulți ani.”
Hermann Göring și cu Heinrich Himmler. Foto: WikimediaÎn după-amiaza zilei de 30 aprilie, Adolf Hitler și Eva Braun s-au sinucis. În ziua următoare s-a sinucis și Josef Goebbels, care a ajutat la redactarea testamentului.
Executorul testamentului, Martin Bormann, s-a sinucis la 2 mai 1945, pentru a evita capturarea de către forțele armatei sovietice care înconjuraseră Berlinul.
În legătură cu ultimele sale clipe de viață, Hitler a dictat următoarele:
„Eu și soția mea, pentru a scăpa de rușinea depunerii armelor sau a capitulării, am ales moartea. Este voința noastră să fim incinerați imediat în locul în care am desfășurat cea mai mare parte a muncii zilnice pe parcursul celor 12 ani în slujba poporului.”
Prima pagină a ziarului forțelor armate americane, Stars and Stripes, anunță moartea lui Adolf Hitler, la 2 mai 1945. Foto: WikimediaTestamentul lui Adolf Hitler și certificatul de căsătorie cu Eva Braun au fost publicate în presa americană și britanică în 1946, cu toate că ministrul de Externe britanic, Ernest Bevin, a propus restricționarea accesului publicului la conținutul documentelor, ca să nu devină obiecte de cult pentru germani.
Vreme de câțiva ani, actele au fost expuse la sediul Arhivelor Naționale din Washington. În prezent, testamentul lui Adolf Hitler este păstrat în seiful Arhivelor Naționale din statul Maryland.


Distribuie:




Citește în continuare


Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.