DUPĂ: DACIA EDENICĂ:
SPOVEDANIE LA ÎNCEPUT DE POST

Comentam mai zilele trecute citatul prin care Herodot îi caracteriza pe traci, neamul nostru adică: „După indieni, seminţia thracilor este cea mai numeroasă; dacă ar avea o singură conducere şi s’ar înţelege între ei, ar fi, după părerea mea, de neînfrânt şi cu mult mai puternici decât toate seminţiile pământului; dar unirea lor e cu neputinţă şi nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea ei sunt slabi.”

Spuneam că fraza e citată de nenumărate ori, dar numai în prima ei parte. Or, greutatea cade în partea a doua unde părintele istoriei ne pune diagnosticul exact. Şi mai spuneam că de acelaşi morb suferim şi azi şi am suferit întotdeauna, Herodot de fapt indicând păcatul nostru strămoşesc, în accepţia nu teologică ci profană a termenilor, un dat pe care-l moştenim genetic de la înaintaşi.

Şi mai adăugam că avem destule alte păcate, afirmaţie care l-a intrigat pe cineva şi l-a făcut să întrebe: „care sunt păcatele acelea mari pe care le avem noi (numai noi?!), ca popor român?”
Şi atunci am răspuns:

Primul păcat e cel indicat de Herodot: nu putem fi uniţi. În alte ţări, partidele adversare, care se luptă unele cu altele pe viaţă şi pe moarte, când e vorba de reprezentarea ţării în exterior sunt solidare în promovarea interesului naţional. Noi ne ducem la diferitele Înalte Porţi ca să ne pârâm unii pe alţii lăsând ţara de izbelişte.

Apoi, nu ne place să ne promovăm valorile ci, dimpotrivă, de cum cineva se remarcă sărim să-i dăm în cap. Toate personalităţile noastre de nivel mondial - Brâncuşi, Enescu, Eliade, Ionesco, Cioran - au fost lansate de străini, iar dacă rămâneau în ţară ar fi fost marginalizate şi coborâte în anonimat. Grigorescu, un geniu, a fost implorat să rămână în Franţa care ar fi făcut din el un artist de aceeaşi valoare cu da Vinci, Vermeer, Renoir, dar el, patriot, a revenit în ţară. Aici i s-au făcut atâtea şicane că, de disperare, a vrut să-şi facă tablourile grămadă în curte şi să le dea foc.

Românii sunt cei mai buni în străinătate în toate domeniile, dar în ţară nu se pot realiza. Când cu Brexitul, se punea problema ca imigranţii să fie trimişi în ţările lor. Atunci premierul a spus că dacă pleacă medicii români sistemul medical britanic va cădea.

Monumentele noastre identitare le lăsăm să moară de moarte bună sau le demolăm noi, asta cum ne-am arunca pe foc actele cu date personale, diplomele de studii, actele de proprietate, numai că la o scară mult mai mare.

A venit obligaţia ca terenul să fie vândut şi străinilor. Toate ţările au impus asemenea restricţii încât practic vânzarea să fie imposibilă. Una a stabilit că nu e voie să se vândă pe o rază de câteva sute de km de la graniţă. Dar, făcând rotaţia de-a lungul graniţelor, aria protejată acoperă de fapt întreaga ţară. Alta a condiţionat vânzarea de următoarea obligaţie a cumpărătorului: să găsească un localnic care să cumpere aceeaşi suprafaţă în ţara de unde cumpărătorul vine, tot aşa, făcând vânzarea imposibilă. Noi nu ştim cum să ne debarasăm mai repede de pământul care ne ţine în viaţă.

Ne-am distrus cu propriile mâini (maşini) toată industria.

Ne-am distrus toată agricultura. Dacă, Doamne fereşte!, s-ar închide graniţele, noi am muri de foame în ţara care poate să hrănească întregul continent.

Şcoala şi sistemul sanitar sunt cei doi factori care asigură sănătatea intelectuală şi fizică a unei colectivităţi. Noi le-am făcut praf pe amândouă.

În perioada interbelică cineva a vrut să cumpere biserica Trei Ierarhi oferind în schimb greutatea ei în aur, dar autorităţile de atunci nu au acceptat. Autorităţile de acum au cedat pe nimic ( = şpăgi) oraşe întregi, munţi întregi, Deltă. Un nenorocit care e acum acolo unde îi e locul, în puşcărie, a vrut să-şi însuşească un braţ al Dunării.

Ştiţi cum îl caracterizează Eminescu pe Andrei Mureşanu? (De unde să ştiţi, parcă aţi mai citit vreodată Epigonii de la ieşirea din şcoală?). Îl caracterizează astfel: „Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet.” Preot deşteptării noastre, da, pentru că zilnic ne spune să ne deşteptăm. Dar profet? Şi profet, pentru că în acelaşi poem în care ne cere să ne deşteptăm şi care e Imnul nostru Naţional, are şi aceste versuri pe care, de asemenea, le-aţi uitat, dacă le-aţi ştiut cândva: „Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată/Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!” Versuri cu totul obscure. Ce să însemne: „Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată”? Păi de asta e profet pentru că prevedea că după ce vom da totul şi vom mai fura şi noi ce-a mai rămas, o să ajungem să ne furăm şi Dunărea.

Şi încă mai avem păcate dar le lăsăm până la Postul Paştilor.