Rezultate 1 la 2 din 2

Subiect: Practici din vechime de ziua crucii

  1. #1
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    29.664

    Practici din vechime de ziua crucii

    Iulia Gorneanu - autor


    PRACTICI DIN VECHIME DE ZIUA CRUCII

    Praznic mare este pe 14 septembrie în calendarul bisericesc - Înălțarea Sfintei Cruci - iar în calendarele populare, zi de hotar între vară și iarnă - Ziua Crucii sau Ziua Șarpelui. În vechime, anul era împărțit în două anotimpuri: vara, cu începere de Alexii (17 martie) şi iarna, ce vine odată cu „închiderea pământului”, de Ziua Crucii (14 septembrie). Situate în preajma echinocțiilor de primăvară şi toamnă, ambele sărbători se situează sub semnul șarpelui, zeitate preistorică ce marchează pragurile dintre cele două anotimpuri, prin intrarea şi ieșirea din hibernare. Pentru a rămâne astăzi sub semnul sacru și simbolic al crucii, despre însemnătatea Zilei Șarpelui vom povesti mâine.

    MOȘII DE ZIUA CRUCII

    Ziua Crucii rămâne unul dintre cele mai importante repere pentru oamenii satelor, zi în care se crede că toate insectele, reptilele, florile și buruienile intră în pământ, la adăpost de vremea rea ce va veni. Din cele mai vechi timpuri, atât la marile praguri din viața omului, cât și la pragurile dintre anotimpuri, sunt invocate spiritele moșilor de neam. Astfel, trecerea este pusă sub semnul protecției și înțelepciunii lor. Acest cult al strămoșilor a ajuns până în zilele noastre, fiind foarte bine reprezentat în calendarul popular prin cele aproape douăzeci de zile închinate lor, printre care și Moșii de Ziua Crucii, când, în toate zonele de la noi, se postește și se fac pomeni. Se crede că cerurile se deschid și sufletele morților vin acasă pentru a primi ofrande bogate în alimente și băutură. Cele care îndeplinesc ritualul sunt femeile. Acestea, după slujba de la biserică, împart pentru sufletele moșilor ulcele noi, pline cu apă curată sau miere, pe care le împodobesc cu fir roșu și le acoperă cu un colăcel. Întotdeauna dau și o lumânare de ceară. Vreme înainte, în unele sate se duceau la biserică și pomi, care -după ce erau sfințiți- se dăruiau împreună cu pomana pentru Moși. Pom, poamă, pomană.Pomul cunoașterii dat de pomană de Ziua Șarpelui. Pomul din lemnul căruia a fost făcută Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul.

    PREVIZIUNI METEOROLOGCE

    Ca în orice prag de nou anotimp, de Ziua Crucii se fac previziuni meteorologice: plecarea cocorilor înainte de această zi vestește brumă timpurie iar tunetele după această dată sunt semn de toamnă lungă. În hotarele satului, Ziua Crucii reprezintă momentul în care începe culesul strugurilor, sărbătoarea numindu-se în unele zone „Cristovul Viilor”. Este momentul în care oamenii fac rugăciuni la vița de vie și la pivnița unde urmează să depoziteze vinul. Strugurii de pe ultimul butuc din vie sunt lăsați ofrandă lui Dumnezeu și păsărilor cerului.

    OBICEIURI

    Tot astăzi se încheie postul „de la cruce până la cruce”, adică cele 14 zile de la Sântionul de Toamnă (29 august) la Ziua Crucii (14 septembrie), unul dintre posturile „nelegate la carte”, singurul care poate aduce iertarea păcatelor grele.
    Bătrânii spun că cei care au postit au dezlegare la dulce doar după ce văd primele stele strălucind pe cer în noaptea sărbătorii. O altă restricție pe care oamenii o au în vedere este interdicția de a consuma alimente ce au încifrat semnul crucii: usturoi, nuci, pepeni, prune, mere… În unele locuri se ține post negru toată ziua.

    Un alt obicei atestat în satele noastre este acela de a duce flori de toamnă la biserică de Ziua Crucii. Se crede că busuiocul cules și sfințit atunci, capătă valențe magice, apotropaice și, drept urmare, se pune în apa păsărilor pentru a le apăra de boli, în scăldătoarea fetelor pentru a le face părul frumos, la streșinile caselor pentru a le feri de trăsnet. Tot de Ziua Crucii femeile culeg mentă creață, calapăr, lemnul Domnului, crăițe și măierean, apoi le agață la icoane iar când se usucă le folosesc de leac și la descântece.

    CRUCEA

    În vechime, crucea era reprezentarea Centrului din care pleacă cele patru direcții, punctul de convergență dintre sus-jos, dreapta-stânga, imagine a omului cu brațele desfăcute, a soarelui, a cosmosului, a arborelui lumii. Crucile drumurilor, răscrucile erau asociate cu întâlnirea celor vii cu spiritele morților, locuri incerte și periculoase. Simbol primar, prezent în toate civilizațiile, crucea apare sub diverse forme, fiecare purtând un mesaj simbolic. În heraldică întâlnim crucea Ierusalimului, crucea celtică, crucea cu crini, crucea din Cusco, crucea trilobată sau sagitată. La noi, odată cu creștinismul, crucea devine cea mai puternică armă a omului: Cruce în casă,/ Cruce în masă,/Cruce în tuspatru cornuri de casă./ Cruce în cer,/ Cruce în pământ/ Și într’al meu așternut sfânt...


    Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.09.2020 la 20:37.

  2. #2
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    29.664
    La blouse roumaine



    Ziua Crucii - 14 septembrie

    În fiecare an, la 14 septembrie, creştinii sărbătoresc Înălţarea Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul, zi încărcată de semnificaţii deosebite și în Calendarul Popular al Românilor.

    "În calendarul popular Ziua Crucii este o sărbătoare dedicată culegerii ultimelor plante de leac (boz, micşunele, mătrăgună, năvalnic, iarbă de năjit, etc.). Este sinonimă cu Cârstovul Viilor şi Ziua Şarpelui. Pământul, deschis pentru plante, insecte şi reptile la Alexii (17 martie), se închide, după şase luni, la Ziua Crucii. Cele două sărbători plasate în preajma echinocţiilor de primăvară (Alexii) şi de toamnă (Ziua Crucii) împărţeau Calendarul Popular în două anotimpuri de şase luni: vara (17 martie-14 septembrie) şi iarna (14 septembrie-17 martie).
    La Ziua Crucii florile se plâng una alteia că se usucă iar cele care înfloresc după această dată, în special brânduşa de toamnă şi fragii sunt „necurate“ şi aparţin morţilor. În această zi şerpii, înainte de a se târî spre adăposturile hibernale s-ar aduna în alunişuri unde se încolăcesc unii cu alţi pentru a plămădi „piatra nestemată“. De acum este interzisă omorârea şarpelui care ieşea întâmplător în drum. De Ziua Crucii se efectuau diferite practici apotropaice şi fertilizatoare în grădini şi livezi, se pomeneau morţii şi li se împărţeau alimente şi vase de ceramică (Moldova, Bucovina). În sudul ţării, unde sărbătoarea se numeşte Cârstovul Viilor, se începea culesul viilor şi „bătutul“ nucilor."
    Sursa - Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Ialomiţa
    http://www.traditieialomita.ro/obiceiuri/cu-data-fixa/ziua-crucii/

    Foto - Cruce din Maramureș, Casa Maramureșană




Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •