Vimana – vehiculele zburătoare din textele sacre indiene

SCRIS DE DEPARTAMENTUL DE INFORMAȚII ROMÂNIA (DIR)
PE SÂMBĂTĂ, 5 SEPTEMBRIE 2020PUBLICAT ÎN: ISTORIA OMENIRII, MISTERE ȘI PARANORMAL


Salveazăby

[COLOR=#FFFFFF !important]Salvează


Distribuiți




“Vimana (sanscrita: विमान) este un cuvânt cu mai multe sensuri, de la templu sau palat, la mașini zburătoare mitologice descrise în poemele epice sanscrite.
Vehiculele zburatoare sunt o constanta in textele sacre indiene. Ele sunt intalnite in “Rig Veda”, textul cel mai vechi, in epopeele deja citate, in “Puranas”, cat si in paginile numeroaselor texte mitologice ce il vizeaza pe Krishna. Alte texte si legende populare au aparut in India medievala, vorbind, de asemenea, despre vehicule aeriene sau masinarii celeste.O lucrare mai speciala ii este atribuita regelui Bhoja, un monarh din secolul al XI-lea: “Samaranganasutradhara”. In aceasta carte exista un capitol despre masinariile zburatoare, foarte bogat in informatii tehnice.

TEXT: „La venirea zorilor, Rama, luând carul ceresc Puspaka pe care i-l dăruise Vibhishana, s-a pregătit de plecare. Acest car mergea de unul singur. Era mare şi frumos ornat. Era înalt şi avea două etaje de camere cu ferestre… Când s-a ridicat în aer şi a pornit, în urma sa s-a auzit un sunet melodios. (…) carul Puspaka, care seamănă cu soarele, aparţine fratelui meu. El a fost cumpărat de către puternicul Ravanna. El zboară prin aer, putând să ajungă oriunde vrea gândul tău. Seamană cu un nor luminos de pe cer şi a fost construit de către marele Vishvakarman. (…) Mai apoi, Rama, gata să se întoarcă acasă, în Ayhodia, în nordul Indiei, a invitat-o pe Sita, pe Lakshmana şi pe Hanuman, precum şi pe mulţi dintre războinicii care au participat la lupta împotriva lui Ravanna, să se urce la bord. În 3 zile, el a parcurs cei 5000 de kilometri care îl despărţeau de palatul său”.
Considerat “tatal paleoastronauticii”, Erich Von Daniken isi reaminteste cum i-a fost greu sa inteleaga de ce Zeii avea nevoie de aparate zburatoare. Exista numeroase descrieri in Cartile Sfinte unde martorii descriu bubuituri, flacari, zgomote puternice, etc. iar unele dintre ele sunt descrise in amanunt. O alta cartea care face referire la nave spatiale este Cartea lui Enoh.

Parcurgand textele antice hinduse, Erich Von Daniken a descoperit si relatarile despre masini zburatoare pe care le foloseau pentru a se deplasa. Mahabharata si Ramayana contin descrieri pe larg despre aceste “care de foc“. Zeii veneau din Cer cu masini zburatoare. Philip Coppens, invitat in serialul Ancient Aliens, este de parere ca vechii hindusi au construit in piatra obiectele pe care le vedeau adesea coborand din cer. Vechile legende abunda despre masini zburatoare, cai inaripati, etc. Meritul lui Erich Von Daniken este acela ca, a reusit sa puna cap la cap informatiile descoperite in diverse colturi ale lumii. El a fost acela care a atras atentia asupra unor similitudini si ne-a dat teme de gandire.
Cartea lui Enoh este una dintre cele mai vechi scrieri biblice, care a fost scoasa din Biblia canonica, fiind catalogata apocrifa de catre teologi. La sfârsitul sec.18 d.Hr. un calator britanic, un oarecare Bruce, gaseste în Etiopia trei manuscrise pastrate de biserica crestina locala ca parte a Bibliei sale. Manuscrisele contineau o versiune relativ completa a cartii.
În 1821 este tradusa în engleza de Dr. Lawrence si publicata însotita de o prefata si câteva note. Manuscrisul se presupune ca este de la sf.sec.4 – înc.sec.3 î.Hr.redactat dupa fragmente mult mai vechi. Multe din evenimentele descrise de cele mai vechi scrieri biblice (asadar si de textul lui Enoh) se regasesc pe tablitele de lut gasite la Sumer sau Babilon. Referinte despre cartea lui Enoh apar si în Cartea jubileelor.
TEXT:
1. Iata cuvintele lui Enoh prin care el binecuvinteaza pe cei alesi si cei drepti care vor trai timpuri de mahnire profunda, cand vor fi respinse toate rautatile si toate nelegiuirile. Enoh, om drept care a mers in fata Domnului, cand ochii lui au fost deschisi si cand el a contemplat o viziune sfanta in Ceruri si a spus: “Iata ce mi-au prezentat ingerii”.
2. Acesti ingeri mi-au dezvaluit toate lucrurile si mi-au dat minte sa inteleg ce am vazut, cele ce nu vor avea loc in aceasta generatie ci intr-o generatie urmatoare, pentru binele celor alesi.
3. Aceasta pentru ca eu am putut vorbi si discuta cu cel care va parasi intr-o zi locuinta sa celesta, Sfantul si Atotputernicul, Domnul acestei lumi.
4. Cel care va cobora o zi pe varful muntelui Sinai, aparand in tabernacolul sau si manifestandu-se cu toata forta puterii Sale divine.
5. Toti cei prezenti vor fi ingroziti de spaima.
6. La fel pe tot pamantul vor fi cuprinsi de teama si groaza. Muntii se vor prabusi, colinele se vor scufunda, ele se vor topi in fata Sa, ca ceara in fata flacarii. Pamantul va fi acopirit cu apa si vor pieri toticei ce-l locuiesc, asadar toate fiintele vor fi judecate, toate chiar si dreptii.
7. Dar cei drepti vor obtine linistea; El ii va feri pe cei alesi si le acorda iertarea Sa.
8. Atunci ei vor deveni propietatea lui Dumnezeu; ei vor fi coplesiti de fericire si binecuvantare; splendorile Divinitatii ii vor lumina. (Cartea lui Enoh)
Dand crezare textelor indiene antice, oamenii aveau aparate de zbor numite Vimana. Textele indiene descriau Vimanaurile ca fiind aparate circulare cu doua etaje mai mult decat niste farfurii zburatoare. Manuscrisele nu nu au spus concret despre existenta unei calatorii interplanetare, dar a mentionat printre altele despre planificarea unei calatorii pe Luna. Oricum, una dintre cele mai celebre poeme indiene, Ramayana, a descris detaliat o calatorie pe Luna cu un Vimana(Astra) si o batalie purtata pe Luna, intre o Vimana indiana si o nava atlanta. Ca sa intelegem pe deplin acele tehnologii, trebuie sa ne intoarcem cu mult timp in urma.
Vehiculele zburatoare sunt o constanta in textele sacre indiene. Ele sunt intalnite in „Rig Veda”, textul cel mai vechi, in epopeele deja citate, in „Puranas”, cat si in paginile numeroaselor texte mitologice ce il vizeaza pe Krishna. Alte texte si legende populare au aparut in India medievala, vorbind, de asemenea, despre vehicule aeriene sau masinarii celeste.O lucrare mai speciala ii este atribuita regelui Bhoja, un monarh din secolul al XI-lea:
„Samaranganasutradhara”. In aceasta carte exista un capitol despre masinariile zburatoare, foarte bogat in informatii tehnice. Astfel, se ofera sfaturi pentru construirea lor si aflam ca modul lor de propulsie este un rezervor cu mercur. „Corpul lui vimana trebuie sa fie solid si rezistent, precum o pasare uriasa, facuta din materiale usoare.
In interior, trebuie instalat motorul cu mercur, cu furnalul de fier asezat deasupra. Gratie puterii continuta in mercur, este pusa in miscare elicea si astfel omul aflat in interior poate calatori o mare distanta pe cer. Vimana se poate misca si pe verticala, dar si inainte sau inapoi. Gratie acestor masinarii, oamenii pot zbura prin aer, iar fiintele celeste pot cobori pe Pamant”.
Daca astfel de cunostinte stiintifice au putut inflori in antichitate, ele erau, ca si in zilele noastre, apanajul unei elite religioase si stiintifice. Ele trebuiau pastrate secrete, fiind transmise de la maestru la discipol. Din aceasta cauza, memoria colectiva a pierdut esentialul acestor cunostinte antice, nepastrand decat o amintire difuza, intrata in legenda. Cat despre tratatele tehnice, precum „Vymmanika shaastra”, ele au ramas prea vagi pentru ca inginerii de astazi sa poate trage un real profit stiintific de pe urma lor. In orice caz, aceste cunostinte par sa fi fost intotdeauna protejate cu sfintenie de catre dinastiile initiatilor, ele transmitandu-se doar prin traditie orala.
Imparatul budhist Ashoka, in secolul al III-lea inainte de Hristos, a infiintat un colegiu din 9 intelepti, pentru a reuni in 9 carti totalitatea stiintelor si tehnicilor cunoscute la vremea respectiva. Una dintre aceste lucrari trata antigravitatia. Ele au fost mai apoi ascunse intr-un loc sigur, pentru ca nimeni sa nu le poata folosi in scopul razboiului. Acum cativa ani, guvernul chinez a trimis la universitatea din Chandigarh un manuscris descoperit la o manastire budhista din Lhassa.

Acesta a fost tradus de catre orientalistul britanic Ruth Reyna si trimis inapoi in China. Chinezii au afirmat ca il folosesc in cadrul programului lor spatial, pentru ca textul trata tehnici folosite in calatoriile catre alte planete. Reyna a afirmat ca tehnicile descrise se bazau pe antigravitatie, utilizand o forta care le permitea pilotilor yoghini avansati sa leviteze. Manuscrisul mai releva si secretul invizibilitatii si programa o expeditie catre Luna.”[1]
SURSE

  1. https://www.yogatime.ro/vimanas-vehi...-sacre-indiene
  2. Foto: Internet

[/COLOR]