Operaţiunea Highjump: Amiralul Richard Byrd n lumea din interiorul Pămntului

SCRIS DE DEPARTAMENTUL DE INFORMAȚII ROMNIA (DIR)
PE MIERCURI, 15 IULIE 2020PUBLICAT N: ISTORIA OMENIRII, MISTERE ȘI PARANORMAL


Salveazăby

[COLOR=#FFFFFF !important]Salvează


Distribuiți




Povestea Operaţiunii Highjump şi cea a amiralului Byrd n lumea din interiorul Pămntului, care a avut loc n anul 1947, a devenit deja virală şi mulţi dintre cei pasionaţi de subiect o cunosc din documentarea pe internet.
Operaţiunea a implicat 4700 de soldaţi din SUA, Marea Britanie şi Australia, aflaţi sub conducerea amiralului Byrd, care au fost aduşi n Antarctica pentru a realiza o invazie. Ceea ce este foarte puţin spus, mai ales la nivel oficial, e faptul că atunci şi acolo amiralul Byrd şi trupele sale au fost nevoite să facă faţă unei replici extraordinare venite din partea unei escadrile de farfurii zburătoare, care au spulberat practic orice şansă de cucerire a teritoriului de către americani.

Practic vorbind, operaţiunea Highjump a fost o invazie a Antarcticii de către americani. Ea a implicat trei grupe de nave maritime (13 vase de război), care au plecat din Norfolk (Virginia) la data de 2 decembrie 1946. Flotila era comandată de amiralul Richard Byrd, care se afla pe nava principală, spărgătorul de gheaţă Northwind. Navele transportau n Antarctica rezervoare imense de petrol, 33 de avioane şi tancuri.
Practic vorbind, era o operaţiune de cucerire a Antarcticii, care trebuia să se ncheie n luna august 1947. Flota a ajuns n Marea Ross pe 31 decembrie 1946, ncepndu-şi misiunea, despre care nu există informaţii foarte clare. n orice caz, ele sunt cosmetizate ntr-o anumită măsură, iar n unele locuri sunt chiar contradictorii. De asemenea, unele date nu se sprijină pe surse verificabile.

Se pare că americanii s-au ndreptat spre o zonă interzisă din Antarctica, pe care au vrut să o cucerească. Tot ceea ce se ştie este că la un moment dat a nceput lupta, contingentele americane fiind atacate de farfurii zburătoare.
Avioanele au fost trimise să atace OZN-urile, dar capacităţile lor tehnice nici măcar nu se puteau compara cu cele ale OZN-urilor. Amiralul Byrd a pierdut mulţi oameni n acel formidabil atac şi a dat brusc ordinul de ncetare a misiunii la sfrşitul lunii februarie, ntorcndu-se n SUA n cea mai mare grabă. Motivul oficial care a fost invocat de guvernul american pentru a explica ncetarea acelei operaţiuni de amploare a fost nrăutăţirea vremii.
Binenţeles, ne punem imediat ntrebarea: care a fost motivul acelei invazii americane neaşteptate şi pentru ce erau necesare asemenea forţe armate, dacă teritoriul vizat era unul ngheţat, pustiu şi fără nicio formă de viaţă?!
Răspunsul parţial a fost oferit chiar de comandantul operaţiunii n timp ce se ntorcea spre portul Norfolk, după nfrngerea totală suferită n lupta din Antarctica. Aflat atunci la bordul navei amfibie USS Mount Olympus, amiralul Byrd a fost de acord să dea un interviu jurnalistului Lee Van Atta de la International News Service; se pare că interviul nu a fost publicat niciodată n limba engleză. El a fost nsă preluat şi publicat n ziarul El Mercurio din Santiago (Chile) la data de 5 martie 1946.
Amiralul Byrd a afirmat fără echivoc că, atunci cnd a primit comanda operaţiunii Highjump i s-a ordonat imperativ de către guvernul american să ia imediat toate măsurile necesare de apărare şi luptă mpotriva regiunilor ostile. Dar care ar fi acele regiuni şi cu ce ar fi putut fi ele ostile, dacă tot ce poţi să vezi pe tărmul Antarcticii este doar zăpadă, gheaţă şi teren pustiu?
Oficial, guvernul american a anunţat că operaţiunea avea drept scop explorarea, testarea echipamentului militar şi antrenarea militarilor n condiţii climaterice foarte aspre. nsă de aici şi pnă la declaraţia amiralului Byrd este cale lungă.
Realitatea acelor vremuri ne ndeamnă să facem unele observaţii de bun simţ: cel de Al Doilea Război Mondial tocmai se ncheiase cu victoria aliaţilor, aşadar ce motive presante ar fi putut determina astfel de operaţiuni de amploare din partea americanilor imediat după semnarea păcii? n plus, efectivele angrenate n operaţiunea Highjump erau cu mult mai mari dect ar fi fost necesar pentru o explorare sau chiar testare militară. Prin urmare, ce anume dorea guvernul american să ascundă de cunoaşterea publică?
Amiralul a spus că nu a vrut să sperie pe nimeni şi din această cauză nu a vorbit despre ceea ce s-a petrecut atunci, nsă a precizat că ntr-un astfel de război SUA n-ar avea nicio şansă n fața OZN-urilor cu care trupele lui s-au confruntat n Antarctica şi care pot zbura de la un pol la altul al Pămntului doar n cteva minute, la viteze ameţitoare.
ntr-un mod care a devenit deja clasic, mass-media internaţională nu a menţionat nimic despre acel eveniment stnjenitor pentru guvernul şi poporul american. S-a evitat n acest mod răspunsul la unele ntrebări importante: cui aparţineau acele OZN-uri care au atacat şi au nvins fără drept de apel forţele armate americane? de unde veneau ele? care era motivul real pentru care SUA au decis să cucerească Antarctica şi cu cine se aşteptau ele să se lupte pe acel teritoriu?
nsă cea mai interesantă parte a operaţiunii Highjump este relatarea amiralului Byrd (considerată controversată) despre pătrunderea sa la bordul avionului pe care l pilota n lumea din interiorul Pămntului, pe care o descrie. Amiralul a fost spitalizat şi a murit n luna martie 1957; mulţi au sugerat că el a fost de fapt omort pentru ceea ce a spus şi a văzut n interiorul Pămntului.
Informaţiile care au răzbătut pnă n prezent, cercetările şi lucrările scrise despre operaţiunea Highjump, despre relatările amiralului Byrd şi despre conflictul ce a avut loc atunci conduc, toate, către concluzia că lupta a fost dusă ntre americani şi elita celui de al Treilea Reich German, care după sfrşitul războiului s-a retras cu o flotilă de submarine foarte evoluate tehnologic n Antarctica, ntr-o zonă apropiată de polul sud geografic. Acolo ei au construit o bază subterană, pe care au denumit-o Neuschwabenland, practic un oraş care a fost dezvoltat gradat şi care se pare că este foarte evoluat din punct de vedere tehnologic.
Există de asemenea presupunerea că germanii au fost ajutaţi şi asistaţi de o anumită civilizaţie extraterestră. OZN-urile pe care le menţionează amiralul erau germane (din clasa Haunebu), iar construcţia lor fusese dezvoltată n secret spre sfrşitul războiului. Interesant este nsă faptul că Neuschwabeland este de asemenea legată de posibila colaborare a germanilor cu civilizaţiile din interiorul Pămntului, dar tema pe care am propus-o pentru acest articol nu ne permite sa dezvoltăm și acest subiect aici.

Poate cea mai complexă prezentare a bazei subterane din Antarctica şi a ceea ce s-a petrecut n acea regiune o găsim n cartea Arktos The Polar Myth n Science, Symbolism, and Nazi Survival de Joscelyn Godwin (http://www.arktos.com/joscelyn-godwi...r-myth.html).[1]
SURSE

  1. http://www.edituradaksha.ro/articles...n-umbra-7-a318
  2. Foto: Internet

[/COLOR]