Papornița Moșului
Rezultate 1 la 5 din 5

Subiect: Credițe Magice Geto Dacice

  1. #1
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.589

    Credițe Magice Geto Dacice

























    Descântecul românesc și fizica cuantică

    Știința a început de curând să dovedească ceea ce miturile și religiile străvechi au susținut dintotdeauna: că s-ar putea să existe o forță vitală...





    Fragment din cartea Credițe Magice Geto Dacice, autor Iulia Brânză Mihăileanu: Pentru mult timp, descântecul a fost considerat de către știința materialistă doar o superstiție băbească. Cercetătorii români nici acum nu-l socot demn de studiat în profunzime.

    Fizica clasică, care a luat ființă din teoriile lui René Descartes și ale lui Newton, consideră că elementele lumii sunt izolate, iar universul este văzut ca o mașină. Omul este situat în afara acestui univers. Newton și Descartes „au scos inima și sufletul din univers, lăsând în urmă un șir de componente lipsite de viață, care se sincronizau între ele”[1]. Între aceste componente ar exista un spațiu gol pe care fizicienii de tip newtonian l-au numit vid cosmic.
    Această viziune asupra lumii „ca o colecție de lucruri izolate” a fost spulberată atunci când fizicienii de frontieră au început să studieze particulele subatomice. Ei au constatat un lucru uimitor: la nivel fundamental, materia nu poate fi divizată în unități care să existe independent. Ceea ce fizicienii de tip newtonian numeau spațiu gol „este în realitate un cazan de energii clocotitoare”[2]. El e generat „de curgerea nesfârșită a energiei, înainte și înapoi, între toate particulele subatomice”[3]. Aceste particule sunt „mici pachete de energie vibratorie” ce își dau în permanență energie una alteia, dând naștere acestui ocean de energie inimaginabil de mare, pe care savanții l-au numit Câmpul Punctului Zero. „Informațiile despre toate aspectele vieții, de la comunicarea celulară la gama vastă de comenzi ale ADN-ului, s-ar baza pe schimbul de informații la nivel cuantic”[4]. Chiar gândirea și simțirea noastră se datorează interacțiunii dintre particolele subatomice din creierele noastre și oceanul de energie cuantică.
    Pe de altă parte, s-a constatat că la nivelul cel mai profund al materiei, lumea și relațiile sale se află în starea potențialității pure și a infinitei posibilități[5]. În lumea subatomică există un fenomen chemat nonlocalizare. O entitate cuantică, cum ar fi un electron, poate influența instantaneu o altă particulă cuantică, la orice distanță”[6]. Însă „cel mai esențial element al acestui univers interconectat este conștiința vie care îl observă”[7]. Între observator și fenomenele observate există o relație participativă. „În clipa, în care ne uităm la un electron sau îi facem o măsurătoare, îl ajutăm să își determine starea finală”[8].
    Așadar, conștiința noastră este mai mult decât un rezultat al activității biochimice a creierului. Este o substanță din afara corpului nostru – o energie ordonată, care are capacitatea de a schimba materia fizică[9].

    Întrebarea este: Cum? Prin ce mecanism?
    „Știința a început de curând să dovedească ceea ce miturile și religiile străvechi au susținut dintotdeauna: că s-ar putea să existe o forță vitală”[10]. Această forță vitală a fost numită în diverse feluri: conștiință colectivă, Sfântul Duh. Pentru fizicienii de graniță este Energia Câmpului Zero. În ultimă instanță, această forță decide dacă suntem sănătoși sau bolnavi și la ea trebuie să ne conectăm pentru a ne vindeca[11].
    Prin magia cuvântului și a intenției direcționate, descântătorii populari tocmai asta fac: ne conectează la forța vitală a câmpului cuantic.

    Cum fizica cuantică de frontieră a dovedit că „noi suntem în legătură unii cu alții și cu lumea în profunzimea ființei noastre”[12] și chiar și mințile noastre „funcționează conform proceselor cuantice”[13], este clar de ce medicina alternativă – în cazul nostru, descântecele – sunt eficiente.
    Iugoslavul Vlatko Vedral este de părere că magia interconectării cuantice ar putea foarte bine să fie cheia vieții înseși[14].
    În concluzie, am putea spune că magia descântecului se bazează pe magia interconectării cuantice, iar efectul lui se explică prin natura cuantică a gândurilor și intențiilor noastre. Astfel, fizica cuantică îi dă dreptate geto-dacului Zamolxe, care susținea, prin medicina sa holistică, că nu poți trata trupul fără să tratezi mai întâi sufletul. „La nivelul nostru cel mai de bază, mintea și trupul omenesc nu sunt distincte și separate de mediul lor, ci constituie un «pachet» de putere pulsatorie care interacționează constant cu această vastă mare de energie”[15]. La nivelul ei infinitezimal, lumea pare a fi „o uriașă rețea de informare cuantică, în care toate părțile componente vorbesc mereu la telefon una cu alta”[16].
    Pe de altă parte, majoritatea descântecelor se fac cu ajutorul apei. Cercetătorul japonez Masaru Emoto, care a studiat apa, a observat că aceasta preia și poartă informații, schimbându-și calitatea în funcție de natura acestora. Mai mult: apa înțelege cuvintele. El lipea pe sticlă bilețele cu diverse informații apoi îngheța apa și studia cristalele. A observat că apa pe care scria „fericire”, „mulțumesc”, „înger”, „pace” forma cristale frumoase. Dimpotrivă, când i se transmiteau cuvinte negative („nefericire”, „prostule”, „război”), cristalele erau dezechilibrate sau nu existau deloc.
    Așadar, conștiința noastră are puterea de a schimba apa. Aceasta, la rândul ei, are capacitatea de a transmite mesajele noastre. Cu ajutorul apei ne putem schimba noi înșine sau îi putem schimba pe alții. Cum are loc acest lucru? Savantul a descoperit că apa este sensibilă la acea formă subtilă de energie din Univers pe care el o numește hado. Toate lucrurile au vibrații, sau hado, inclusiv particulele subatomice. Mintea și corpul nostru sunt afectate de vibrațiile cu care rezonăm. Bazându-se pe acest fenomen, precum și pe credința japoneză că „cuvintele sufletului există într-un spirit numit kotodama, sau spiritul cuvintelor, iar acțiunea de a rosti cuvinte are puterea de a schimba lumea”[17], Masaru Emoto a conceput medicina hado. Măsurând vibrațiiile persoanei cu ajutorul unui dispozitiv, el pregătea apa hado în care transfera informația necesară pentru corectarea acestora. Esența ființelor pământene o reprezintă apa, corpul nostru fiind alcătuit aproximativ 70% din apă. Prin urmare, influențând apa, influențăm și alte ființe. Pătrunzând în particulele subatomice ale corpului, apa oprește efectul vibrațiilor negative.
    Cam același mecanism stă și la baza descântecului nostru popular. Cuvintele sunt o formă de vibrație. „Deși cuvintele diferitelor limbi s-ar putea să aibă înfățișare sonoră sau grafică diferită, ele sunt toate formate în conformitate cu principiile naturii.”[18] Este vorba de cuvintele vechi, fundamentale ale unei limbi. „Cunoașterea faptului că toate cuvintele provin din vibrațiile universului ar trebui să ne ajute să vedem că noi toți suntem unul și același lucru.”[19] Inițiatul geto-dac Zamolxe știa acest lucru, iar medicina sa holistică se baza întru totul pe el. Descântătoarea de la țară, deși nu are idee de „pachete de enrgie”, „vibrație” și „interconectare cuantică”, acționează din vremuri imemorabile în spiritul acestora. Ea ține ulcica în mână și descântă apa. În acel moment comunică apei, cu ajutorul cuvintelor, adică al vibrațiilor, un mesaj pozitiv de însănătoșire. După care i se dă bolnavului să bea din ea ori este stropit. Masaru Emoto a emis chiar o teorie proprie, bazată pe vibrația cuvintelor și cristalele formate de apă: „Fenomenele dezastruoase sunt rezultatul dezechilibrelor apărute în energia iubirii și a recunoștinței.”[20] Se pare că baba Ileana, cu puterea cuvintelor vechi, restabilește echilibrul dintre aceste energii, care, după părerea cercetătorului nipon, „constitue forțele esențiale în viața noastră”[21], iar când sunt șoptite apei, ea formează cele mai frumoase cristale.
    Când nu este folosită apa, se folosește intenția sau gândul direcționat. Descântătoarea recită o formulă magică moștenită de la strămoașa sa din neolitic. Restul este fizică cuantică. Mici pachete de energie vibratorie și capacitatea lor de a se influența reciproc de la orice distanță. „Noile modele de conștiință descriu intenția ca pe o entitate capabilă să depășească granițe fizice de orice fel. Intenția pare să fie ceva asemănător cu un diapazon, care face diapazoanele altor lucruri din univers să rezoneze pe aceeași frecvență.”[22] După ce aflăm acest lucru, nu ne mai mirăm că bătrâna Ileana Vaman din satul Frumosu, ultima descântătoare de nevăstuici din Bucovină, își rostea descântecul deasupra vasului cu apă neîncepută lângă vatra propriei case, iar calul se însănătoșea în alt capăt de sat, în grajdul stăpânului său.
















    Ultima modificare făcută de Adrian Pop; 13.07.2020 la 09:23.
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  2. #2
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.589
    Intenția pare să fie ceva asemănător cu un diapazon, care face diapazoanele altor lucruri din univers să rezoneze pe aceeași frecvență.”
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  3. #3
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.589
    [17:51, 13.07.2020] Adrian Pop: În concluzie, am putea spune că magia descântecului se bazează pe magia interconectării cuantice, iar efectul lui se explică prin natura cuantică a gândurilor și intențiilor noastre. Astfel, fizica cuantică îi dă dreptate geto-dacului Zamolxe, care susținea, prin medicina sa holistică, că nu poți trata trupul fără să tratezi mai întâi sufletul. „La nivelul nostru cel mai de bază, mintea și trupul omenesc nu sunt distincte și separate de mediul lor, ci constituie un «pachet» de putere pulsatorie care interacționează constant cu această vastă mare de energie”[15]. La nivelul ei infinitezimal, lumea pare a fi „o uriașă rețea de informare cuantică, în care toate părțile componente vorbesc mereu la telefon una cu alta”[16].
    [17:52, 13.07.2020] Adrian Pop: Cercetătorul japonez Masaru Emoto, care a studiat apa, a observat că aceasta preia și poartă informații, schimbându-și calitatea în funcție de natura acestora. Mai mult: apa înțelege cuvintele. El lipea pe sticlă bilețele cu diverse informații apoi îngheța apa și studia cristalele. A observat că apa pe care scria „fericire”, „mulțumesc”, „înger”, „pace” forma cristale frumoase. Dimpotrivă, când i se transmiteau cuvinte negative („nefericire”, „prostule”, „război”), cristalele erau dezechilibrate sau nu existau deloc.
    Așadar, conștiința noastră are puterea de a schimba apa.
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  4. #4
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.589
    Când nu este folosită apa, se folosește intenția sau gândul direcționat. Descântătoarea recită o formulă magică moștenită de la strămoașa sa din neolitic. Restul este fizică cuantică.
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  5. #5
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    1.412
    MARIA MÂNDROANE
    DESCÂNTECE (I)
    􀂌
    Culegeri
    CONSILIUL JUDEŢEAN TIMIŞ
    MUZEUL SATULUI BĂNĂŢEAN TIMIŞOARA
    Seria condeieri plugari
    Centenar
    Timişoara, 2011
    Coperta: Cristina Vlădilă
    Paginare: Gheorghe Stanjic
    Tipar: BrumaR
    Editura BrumaR
    300050 Timişoara, str. A. Popovici 6
    tel./fax: + 40 256 203 934; 293 441
    e-mail: offi ce@brumar.ro
    www.brumar.ro
    Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
    MÂNDROANE, MARIA
    Descântece / Maria Mândroane. – Timişoara:
    Brumar, 2011
    ISBN 978-973-602-693-5
    821.135.1-1
    MARIA MÂNDROANE
    DESCÂNTECE (I)
    􀂌
    Culegeri
    CONSILIUL JUDEŢEAN TIMIŞ
    MUZEUL SATULUI BĂNĂŢEAN TIMIŞOARA
    Seria condeieri plugari
    Centenar

    5
    Argument
    În impasul nimicitor al modernizării cu orice preţ, satul
    românesc suferă o mutaţie forţată, bruscă, paralizantă, încât,
    într-o eventuală revenire la o conştiinţă mai lucidă, el se va
    afl a în situaţia haotică, bulversantă a unui habitat puternic
    deformat.
    Generaţia care a sărit peste un fragment de tranzit, dintr-
    o lume tradiţională, cu case de bârne şi şură cu paie, de
    la carul tras de boi sau cai la casele cu termopane, maşini
    de ultimă generaţie şi la magnifi cul calculator, de la doctrina
    îndobitocitoare a comunismului la o deschidere cu pretenţii
    de democraţie, orbecăieşte, fără a fi parcurs etapele necesare,
    între tradiţionalismul românesc, care volens-nolens, ne caracterizează,
    înspre o societate nouă, de formă, care-şi impune
    azi, mai bine decât oricând, mulţimea preceptelor şi a formelor
    fără fond.
    Graba cu care ne descotorosim de tot ceea ce moşii
    şi strămoşii noştri au considerat a fi valori, păstrându-le cu
    sfi nţenie şi cu mândrie, ca mărci de identitate, în timp ce
    generaţiile tinere le consideră ca pe ceva perimat, inutil,
    denotă imaturitatea noastră materială şi spirituală. Nu tot
    ceea ce este nou, vine în consens cu fondul nostru structural,
    naţional-identitar; nu tot ce vine din afară poate acoperi golul
    creat de noi înşine, prin lipsa de discernământ. Nu tot ceea
    ce este vechi este perimat, netrebuincios, lipsit de confort…
    vorbim de valori materiale pe care „aruncându-le” le pierdem
    defi nitiv; vorbim de valori spirituale, pe care, ignorându-le
    sau, mai rău, dispreţuindu-le, le vom căuta, cu mult regret,
    peste câteva decenii, când sigur vor deveni irecuperabile.
    6
    Dacă Muzeul Etnografi c, ca instituţie specializată dar
    bugetară, neputincioasă în lupta cu avalanşa noului, rău
    înţeles, se luptă inutil cu aceste „mori de vânt”, care aduc
    un mare deserviciu românismului, cu nimicirea în masă a
    valorilor tradiţionale, partea de cercetare ştiinţifi că, fără
    pretenţia de acoperire totală, încearcă să salveze, măcar în
    parte, din patrimoniul cultural, valorifi când încă din sertarele
    nefructifi cate îndeajuns, producţiile noastre populare.
    Aceste culegeri de descântece constituie o deschidere
    imperioasă, care se cere, deopotrivă, continuată, întregită,
    îmbogăţită prin alte şi alte culegeri. Ele reprezintă parte din
    oglinda noastră identitară. Parte cu parte, formează întregul
    care se cere salvat, recuperat… atât cât se poate şi cât, încă,
    nu este prea târziu.
    Mă tem că, din păcate, suntem ultima generaţie care se
    poate regăsi, ca sens şi consens utilitar, în contact cu satul,
    cu lumea satului şi cu ţăranii lui, atât cât societatea, care,
    neobosită să copieze modelele străine, le mai îngăduie statutul
    nobil şi demn, românesc, de ţărani.
    Dr. etnolog Maria Mândroane,
    Muzeul Satului Bănăţean
    Timişoara,
    decembrie 2011
    7
    Descântece din judeţul Caraş-Severin
    A) Zona etnografi că Valea Bârzavei
    Aceste descântece au fost culese de
    condeierul plugar Iosif Cireşan Loga (manuscris)
    Descântece
    Plecai pră cărare
    Mă-ntâlnii cu buba-n cale,
    Bubă drăşească,
    Bubă albă,
    Bubă galbină,
    Bubă roşie,
    Bubă vânătă,
    Bubă iuce,
    Bubă domoală,
    Bubă bişăcoasă...
    Tu nu îmfl a,
    Nu îngâmfa
    Şî nişi în gură nu sta;
    Cu cuţâtu’ ce-oi tăia
    Şî-n gură nu ce voi lăsa;
    În pământ ce-oi îngropa;
    Bubă rea,
    Bubă nămiloasă,
    Bubă dîn apă
    Bubă dîn vânătură,
    Capitolul 1
    8
    Nu coaşe,
    Nu răscoaşe
    Şî dîn gură să ieşi;
    Cu cuţâtu’ ce voi tăia,
    Leac dîn gura mea!!!
    Drăgan Cocoana,
    ţigancă fără carce din Duleu
    Aceste vorbe se zic de către descântătoare prin căscat,
    iar când a terminat, ea pune bolnavul să-şi clătească gura cu
    ceai de romaniţă sau cu ţuică tare sau sare şi petrol, fi indcă
    acest descântec este pentru bube în gură.
    Se întâmplă că îi trece bolnavului şi oamenii cred că
    descântecul a avut leac.
    Descântec de giocheat
    Du-ce giochi dîn frunce,
    În mijloc dă munce;
    Du-ce giochi cu vântul,
    Vântul să ocolească pământul;
    Vântul să vină,
    Giochiul în munce să rămână
    Tui, Tui!!!
    Descântătoarea scuipă de trei ori pe jos, pe vatră, bagă
    degetul în gură şi unge cu scuipat fruntea copilului, apoi
    pune într-un pahar apă curată, proaspăt scoasă din fântână
    şi aruncă de trei ori cărbuni aprinşi în pahar. După ce s-au
    stâmpărat cărbunii se dă copilului să bea, de trei ori şi mai
    târziu până ce se termină din pahar.
    (Drăgan Cocoana, Duleu)
    9
    Descântec de giocheat
    Fuji giochi
    Dîntră ochi,
    Dîn splină
    Dîn dulbină;
    Fuji muroane,
    Fuji strîgoane,
    Fuji poşitură,
    Fuji strîcnitură
    Dîn creii (creierii) copilului,
    Dîn faţa obrazului,
    Copilu’ să rămână curat şî luminat,
    Ca Maica Domnului
    Dîn şeri lăsat.
    Tomescu Maria, 69 de ani,
    patru clase, Duleu
    B) Zona etnografi că Valea Bistrei
    Băuţari
    (Descântece dintr-un caiet al muzeografului Nicolae
    Ţăranu, Timişoara, anul 1980)
    Dă holană (dă bubă) pentru vaci
    Bubă ge luni,
    Bubă ge marţ’
    Bubă ge miercuri
    Bubă ge joi
    Bubă ge vineri
    10
    Bubă ge sâmbătă
    Bubă ge duminică
    Nu înţăpa,
    Nu înjunghia,
    Pă vacă nu ce aşăza;
    Nu coace,
    Nu răscoace,
    Tu ’napoi ce-ntoarşe,
    Cum să-ntoarşe Sfântu’ Soare
    Dă la răsărit pân la apus,
    Aşa să ce-ntorşi!
    Că dacă nu ce întorşi,
    Io cu acu’ ce-oi împunje,
    Cu aiu’ ce-oi unje,
    În pământ ce-oi îngropa,
    Porşii ce-or mânca!
    Cât ţine descântecul aiul (usturoiul) este mereu împuns.
    Se descântă de trei ori.
    Dă giochi
    Apucai pă cale
    Mă-ntâlnii cu muroanele
    Cu strigoanele-n cale;
    Şine o geocheat, o crepat,
    Şine o râmuit,
    O plesnit!
    Ge o fi geocheat dă fată, nevastă,
    Piere-i păru’ dă pă cap,
    Giochiu’ să să ducă în vânt,
    În copicele ciutelor,
    În coarnele cerbilor,
    11
    Unge cocoşu’ nu cântă
    Roata morii nu să învăleşce,
    Baba la biserică nu merge
    Că Măria în ceam d-o născut
    Nişi o boală n-o avut
    Nişi acu’ să nu măi aibe
    Crească inima în ea,
    Cum creşce pita în ţăst
    Şi aiu’ în grăgină,
    Şi mierea-n stupină.
    Se ţine în mână o oală cu apă şi un bât de mătură. Cu
    mătura stropeşti locu’ geocheat şi-i dai apă dîn oală să bea
    bolnavului după descâncec.
    (Bugari Ruja, n.1901,
    nr. casă 503)
    Dă giochi
    Pă cale, pă cărare
    Mă-ntâlnii cu Maica Precistă-n cale
    – Ce plânji tu, Marie?
    – Plâng că mă-ntâlnii cu muroni,
    Cu strâgoni;
    Mă strânsă şi sânjele mi-l bău
    Şî mi-l mâncă
    – Taşi tu, muiere
    Şî ce întoarşe înapoi,
    Că mă duc eu
    În patru colţuri dă ţară
    Şî-ţ’ aduc pucerea tă iară
    Şî d-o fi Mărie geocheată
    12
    Dă muiere cu bărbat,
    Să iasă giochiu’ din capu’ ei
    Şî dîn trupu’ ei...
    Şî ce du (giochi) la munce
    Unge cocoş’ nu cântă,
    Baba la bisărică nu merge...
    Acolo ţî locu’,
    Acolo ţî mâncare;
    Acolo ţî şina
    Şî ogina.
    Maria să rămână curată
    Ca Maica Precistă care-o lăsat-o
    Doamne ajută, Maica Precistă!
    Dă olană
    – Bună gimineaţa Domnului Mare
    – Mulţămesc dumitale!
    – Măi sădz’
    – N-am venit să săd,
    Am venit
    Să ce mut dîn scamn,
    Într-un alt scamn
    Bubă vânătă,
    Bubă drăşească,
    Bubă grabnică,
    Bubă iuce,
    Bubă păgânească,
    Bubă dă 99 dă feluri
    Nu umfl a,
    Nu îngâmfa
    Nişi la Mărie în corp
    13
    Nu ce aşăza,
    Că, cu cuţîtu’ ce-oi tăia,
    Cu mătura ce-oi mătura,
    Prăstă 99 dă hotare ce-oi arunca;
    Acolo să locuieşci,
    Acolo să trăieşci
    Şî Mărie să rămână curată
    Cum Maica Precista o lăsat-o!
    Se foloseşte mătura şi cuţitul. Se ia o zdreanţă şi cu
    ea se afumă cel deocheat. Se fac mişcări cu cuţitul cât se
    descântă.
    Când se ia laptele de la vacă
    – Mă-ntâlnii cu muroni, cu strâgoni
    Şî lapcele meu mi-l luară
    Şî mi-l stricară
    – Taci Roza (numele vacii)
    Şî ce-ntoarşe înapoi,
    Că mă duc io,
    În patru colţuri dă ţară
    Şî aduc lapcele tău iară...
    Crescu lapcele în pulpa lu’ Roza
    Cum creşce pita în postăvi
    Şi aiul în grăgină
    Şî mierea în stupină
    Ieş’ giochi dîn pulpa lu’ Roza
    Şî ce du la munce
    Unge cocoşî nu cântă
    Fusul morii nu să învăleşce,
    14
    Babă la biserică nu merge,
    Acolo ţî băutura
    Acolo ţî mâncarea,
    Acolo ţî şina,
    Acolo ogina
    Şî lapcele lu’ Roza
    Să vină curat,
    Cum Maica Precistă l-o dat,
    Doamne ajută-i!
    C) Zona etnografi că Valea Caraşului
    Socolari
    Bălaore Liza, 17 martie 1999; 61 de ani, venită, prin
    căsătorie, din Almăj
    O dăscântat baba me chiar şî pîntru vânătoare.
    La dăscântec trăbuie să auzi, să furi; dacă ţi-o spune
    descântătoarea, dăscâncecu’ nu-i bun, nu-i dă leac. Io am
    furat dăscântecu’ dă la o babă cam surdoane, care vorbea
    tare.
    Izdatu dă burtă (strânsori)
    Fuji izdace, blăstămace,
    Ce-oi izda, ce-oi blăstăma,
    Cu săşera ce-oi săşera,
    Cu cuţâtu’ ce-oi tăia,
    Pră Marea Neagră ce-oi arunca,
    Să n-auzî cocoş cântând,
    Nişi lume pră drum umblând
    Ion să rămână curat, luminat
    Ca Maică Mărie care l-o lăsat
    15
    Cu o săşeră să faşe la burta copilului dă trei ori. Tămânea
    să punea în lingură şi să afuma cu ea.
    Dă moleţ’ (bube pe cap la copiii nou-născuţi)
    Taşi moleţ’, cocoleţ’
    Taşi naş, pră domaş
    Voi săriţ’, voi înstăriţ’
    Dîn creierii capului
    Dîn umerii obrazului
    Să n-aveţ’ stare
    Să daţ’ dă mâncare;
    Să n-aveţ’ cihnă
    Să daţ’ odihnă,
    Marea Neagră să vă ducă,
    Să n-auzîţ’ cocoş cântând,
    Nişi câne pră drum lătrând,
    Să rămână Ion curat,
    Ca Maică Mărie care l-o lăsat
    Oraviţa
    După o culegere de pe banda de magnetofon a taragotistului
    G. M. Craiu (de prin anii 1975-1977), în Oraviţa.
    Transcrierea de pe bandă s-a făcut în 9.08.1996, în Timişoara.
    Se descântă încet, indescifrabil, doar câteva cuvinte se
    disting în timpul ritualului:
    Pleacă Ana pră cale
    Pră cărare,
    Să-ntâlni cu o găină albă-n cale...
    Pră urmă să dusă la râu
    Să spălă pră maţu’ curului
    Să rămână Ana curată, luminată,
    Ca arjintu’ dă curată,
    Răscocorată.
    16
    Efectul descântecului se presupune prin repetarea de mai
    multe ori, de 3 sau de 5 ori.
    Pe ici, pe colo, descântătoarea mai scapă câte o vorbă:
    Ţî-să-mpare că nu-i nimic asta, dar io şciu că la nepoată-mea
    dîn vorbili ăşcea i-o tricut...
    Ciclova Română
    Din manuscrisul condeierului plugar Dumitru Brânzei
    (cca 1960-1965)
    Descâncec dă izdat
    Fuji izdace, blăstămace,
    Nu încinje, nu cupringe,
    Că io, Lena, dăscântătoarea
    M-am sculat,
    Cu gura ce-am dăscântat,
    Cu cuţîtu’ ce-am tăiat
    Fiu!!!
    Leac lu’ Ion să-i fi e,
    Dîn mine,
    Dîn Maică Mărie,
    Măi vârtos,
    Dîn Domnu’ Cristos!
    Fuji Izdace cu ochi urîţ’
    Cu ochi viorinţ’
    ’Napoi să ce stucneşci (opreşti),
    Dă la Ion dîn faţă,
    Dîn braţă,
    Că io, Ileana dăscântătoarea
    M-am sculat,
    17
    Cu gura ce-am dăscântat
    Cu cruşea ce-am dărâmat,
    Rădăşina ţ-am săcat.
    Fui!
    Leac să-ţ’ fi e,
    Dîn mine,
    Dîn Maică Mărie,
    Măi vârtos,
    Dîn Domnu’ Cristos!
    (Miu Elena, 42 de ani)
    Descâncec cu boabe dă cucurudz (porumb)
    Să ia dîn fântână apă în care se pune molitvă, busuioc,
    trei fi re de salcie şi trei bulgări de tămâie. Se afumă de trei ori
    cămaşa pe care urmează să o îmbrace bolnavul. Descântecul
    se face şi cu „stat roşu”, adică cu fi r de aţă legat în lungime,
    (înălţimea bolnavului) şi peste 44 de boabe de porumb.
    Patruzăşi şi patru dă boabe,
    Cum şciţ’ răsări
    Şî lumea (h)răni,
    Aşa şî mie să-m’ spuneţ’
    Dă Mărie
    Că şeare ea boală?
    Are doare-n cap,
    Are doare-n pişioare
    Are-n tot corpu’ ei biceag...
    După ce să afl ă în boabe boala dă care suferă, i să
    dăscântă de acea boală.
    (Stângu Rusălina,
    Voiomir, 82 de ani)
    18
    Descântec dă bubă
    Amin, amin!
    Descâncecu’ Maichii Mării
    Am plicat pră cale, pră cărare
    Mă-ntâlnii cu buba-n cale,
    Cu buba, cu puiu’ bubii,
    Cu buba, cu făcătura,
    Cu buba căprească,
    Cu buba oiască,
    Cu buba nimţască
    Cu buba dă 99 dă feluri
    Nu înnoage, nu cupringe,
    Că, io, Lena, dăscântătoarea
    Am afl at,
    Cu gura i-am dăscântat,
    Cu cuţîtu ce-am tăiat,
    La pământ ce-am aşăzat;
    Rădăşina ţ-am săcat,
    Nişi dă leac nu ce-am lăsat;
    Măria să rămână curată,
    Luminată,
    Ca auru’ străcurată
    Măi vârtos,
    Ca Domnu’ Cristos!
    Cum să sparg nourii pră şeri,
    Spumele pră mări,
    Vaşile la văcari,
    Oile la păcurari
    Aşa să să spargă
    Buba cu puiu’ bubii
    19
    Dîn cap,
    Dîn jinjie
    Dîn toace oscioarăle ei
    Să rămână curată, luminată
    Ca auru’ străcurată.
    (Miu Elena, 42 de ani)
    Masa Sfi ncelor
    În mijlocul camerei bolnavului se pune o masă, acoperită
    cu o faţă albă, apoi se aşază nouă farfurii, nouă linguri, nouă
    monede, nouă coţche (bucăţi) dă zahăr, un pahar cu apă la
    mijloc şi încă nouă pahare cu gura în jos. Dacă în casă e o
    femeie bolnavă, sub masă se pune o găină, dacă bolnavul este
    un bărbat, sub masă se pune un cocoş. Descântătoarea se
    aşază în faţa mesei, în genunchi:
    Amin, amin!
    Sfi ncelor, Zânelor,
    Bunelor
    Rugătoare,
    Înfl oritoare!
    Mă-nchin
    Şî mă rog pîntru beceag,
    Că el v-o fi călcat,
    Masa v-o strîcat
    Şî v-o mâniat;
    Mă-nchin şî vă rog,
    Că el s-o rugat,
    Masă frumoasă v-o gătat,
    Cu pânză albă pră masă,
    Cu apă d-adăpat,
    Cu pită dă mâncat;
    Cu bani v-o dăruit
    20
    Şî voi, sfi ncelor,
    Milostivelor
    La Sfânta Maică s-alergaţ’,
    Cu leac la beceag să veniţ’,
    Să rămână curat, luminat,
    Ca dîn şeri lăsat!
    (Doran Maria, Ujoane, 77 de ani)
    Dăscâncec dă Sântoageri
    Într-o oală cu apă se pun trei fi re de salcie, trei cărbuni
    aprinşi şi porumb care apoi se dă la cai.
    Cailor
    Orbilor,
    Şchiopilor!
    Eu vă dau zob,
    Să vă zobiţ’,
    La pârâu să vă duşeţ’
    Să beţi apă răşe,
    Să vă adăpaţi,
    Acolo să staţ’!S
    (Doran Maria, Ujoane, 77 de ani)
    Descântec pentru vaci
    Se pune o cămaşă şi o pereche de izmene la iesele (iesle)
    şi se împung cu o furcă de fi er:
    Nu împung, împung
    Ăşcea iesăle (iesle),
    Nişi astă chimieşă
    Nişi ăşcea izmene,
    Ci împung
    21
    Pînă la inimă,
    Să nu aibă leac, să trăiască,
    Aia care ia lapcele;
    În pământ să să baje,
    Viemii s-o mănânce!!!
    Variantă:
    O plecat Floarea la păscut
    Pră delurele
    Ş-o dat prăstă pazări (făcături) grele,
    Jios o trâncea
    O săca,
    Pucerea i-o lua;
    Şî noi dă i-om dăscânta,
    Lapcele înapoi i-o venea,
    Sănătacea să-ntărea,
    Era Floarea, cum era!
    (de la Moşoarcă Nicolae, copiate dintr-un caiet care i-a
    aparţinut lui Pircea Ion, în urmă cu 20 de ani, de la acea dată,
    cca anul 1940).
    Descântec pentru piatră (grindină)
    Se aruncă vătraiu’ afară şi se spune de trei ori: „Să să
    stâmpere piatra şî viscolul, cum să stâmpără fi eru’”.
    Dăscâncec între patru lumini
    În vas se pune apă, se pun trei bucăţi de tămâie, trei fi re
    de salcie şi trei fi re de iarbă:
    Amin, amin!
    Leac la astă apă
    Lu’ Măria să-i fi e,
    22
    D-o fi ăst rău ameţală
    Dă la Dumnedzău Sfântu’
    Milostăvnicu’
    Amince să-ş’ aducă,
    Mila să-ş’ întoarcă,
    Leac şî sănătace lu’ Măria să-i fi e!
    Se aruncă în apă câţiva cărbuni aprinşi
    Cum să stâmpără focul cu astă apă,
    Aşa să să stâmpere tot rău’
    Dă pră capu’ lu’ Măria
    Dar d-o fi ăsta rău
    Pră capu’ lu’ Măria,
    Dîn sfi ncele luluice,
    Amince să-ş’ aducă,
    Mila să-ş’ întoarcă,
    Leac şî sănătace
    Lu’ Măria să-i fi e!
    Se aruncă iarăşi cărbuni
    Cum să stâmpără focu’ cu astă apă,
    Aşa să să stâmpere tot rău’
    Dă pră capu’ lu’ Măria!
    Mânat şî lăpădat
    Dîn nor, dîn şeri
    Dîn str’in, (străin) dîn veşin
    Dîn vară, primăvară,
    Dîn şine goge o fi
    Vânturi vânjoasă,
    Vânturi mânioasă
    23
    Vânturi înfocace,
    Vânturi eidace,
    Vânturi tătăreşci,
    Vânturi copilăreşci
    Dîn Iaduri aţ’ ieşît,
    Locurile v-aţ’ vădzut
    Aţ’ întâlnit-o pră Măria,
    La pământ aţ’ trîncit-o, în cale,
    Mincea i-aţ’ luat-o,
    Carnea i-aţ’ mâncat-o,
    Aţ’ buzuminit-o (zăpăcit-o)
    Şî rău’ pră capu’ ei l-aţ’ dat...
    Vai mândrelor,
    Frumoaselor,
    Trufaşelor,
    Gimbaşelor!
    Domnul Cristos
    În braţă o lua,
    Cu salbe albe o spăla
    Şî pusă carne la carne
    Şî rost la rost,
    Măi frumos dăcât o fost
    I-o ponivi cum poniveşce
    Salca-n gard
    Şî iarba sub gard
    Aşa i-o ponivi sănătacea
    Şî pucerea lu’ Măria,
    Leac dîn mine
    Şî Maică Mărie
    Să-i fi e!
    24
    Să pun cărbuni aprinşi în patru locuri, să tămâne şi la
    mijloc să fi e bolnavul.
    Amin, amin!
    Leacu’ lu’ Mărie
    Să-i fi e!
    La capu’ lu Mărie,
    Cap dă lup;
    La pişioare,
    Păşioare dă urs
    La inimă, furcă dă fi er,
    O păza
    Ş-o ocolea pră Măria,
    Dă lei cu lioane,
    Dă zmei cu zmăoane,
    Dă draşi cu drăcoane
    Dă şciri muiereşci
    Şî farmeşe feceşci,
    Dă toace năplăciturile (făcături)
    Năplăcitură dîn geal,
    Năplăcitură dîn vale
    N-o năplăciriţ’ / N-o sugiţ’
    N-o munşiriţ’ (chinuiţi),
    Nişi un rău pră capu’ ei nu-i puneţ’,
    Că io, Lena descântătoarea,
    Întră patru focuri dă lumină v-am băgat,
    Cu tămâne v-am tămâneat,
    Cu paru’ v-am păruit,
    Cu săcurea v-am zdrunşinat
    Cu cuţîtu v-am alietoşat (îndepărtat),
    În mări negre v-am aruncat,
    Nimic nu s-alesă dă voi!
    Ca spuma mării,
    Ca roua pră câmp
    25
    Cu surduc’ (pedică) napoi,
    Cu doisprăşe boi...
    Tot rău’ dă pră capu’ lu Măria
    Să să-ntoarcă înapoi;
    Leac dîn mine
    Şî dîn Maică Mărie
    Să-i fi e!
    Amin, amin!
    La capu’ lu’ Măria,
    Cap dă lup;
    La pişioare,
    Pişioar dă urs,
    La inimă,
    Furcă dă fi er
    O păza
    Ş-o ocolea pră Maria
    Dîn asfînţît dă soare
    Până la şina mare,
    Pîn la cântat dă cocoş,
    Pînă-n răsărit dă soare,
    Pînă-i lumea şî pământu’!
    C-o fătat o căţauă neagră,
    Până-n sara dă Sângiorz
    Patru căţăi negri,
    Îi luai şî-i puşăi
    La patru cornuri dă casă
    Iar căţaua bătrână
    O lăsai la uşa căşî lu’ Măria,
    O păza ş-o ocolea
    Dă lei cu leoane,
    26
    De zmei, cu zmăoane,
    Dă şciri muiereşci
    Dă farmeşe feceşci...
    (Coadă Ana, Dica, 62 de ani)
    Dăscâncec dă plesne (bubă la gură)
    Mama cu copiii mai mari şi cu copile mici pleacă la râu.
    Copiii mai mari iau fi re dă iarbă, le înmoaie în apă şi dau cu
    ele la gură la copilu’ mic şî dzîc:
    Fujiţ’ văcari,
    Fujiţ’ porcari,
    Să stâmpărăm cuptoru’ împăratului
    Cu apă dîn vad,
    Cu iarbă dă sub gard.
    (Maria Doran, Ujoane, 85 de ani)
    Dăscâncec dă sujină (bubă la gură)
    Să spune dă trei ori:
    Brâu, brâuşor
    Io ce-arunc pră coş
    Să ce faşi cocoş,
    Cu cicu dă fi er,
    Cu aripi dă oţăl!
    Să ce duşi
    La sujina mea
    S-o plesneşci,
    Cu aripi dă oţăl
    S-o ciupeşci
    27
    Cu cioc dă fi er,
    Să vină la mine-n vis
    S-o visez,
    Aevea s-o văd.
    (Stângu Rusalina, Voiomir, 82 de ani)
    Mândroane Elena (Bicineagă), 78 de ani, 1992
    Gigiochi
    Hui, hui!!!
    Am plicat pr-o cale, pr-o cărare
    Mă-ntâlnii cu gigiochiu-n cale
    Gigiochi cu muroni,
    Gigiochi cu strâgoni
    Cu priculişi, cu priculişioane,
    Cu Dracu’, cu drăcoane
    Cu giavol, cu giavoloane,
    Cu toace gigiochiturile,
    Cu toace făcăturile,
    Cu toace năplăciturile…
    Fuji, ardă-ce focu’!
    Hai, hai!!!
    Să sufl ă:
    Pfu, pfu!
    Leac să-ţ’ fi e,
    Dîn mine,
    Dîn Maică Mărie
    Măi vârtos,
    Dîn Domnu’ Cristos
    Să-ţ’ fi e ţîie dă folos!!!
    28
    Se sufl ă:
    Pfu, pfu!!!
    Fuji dă la copilu’ meu
    Bată-ce Dumnedzău!
    Să ce sparji dă pământ,
    Cum să sparg nourii-n vânt
    Hu, hu, hui!
    Să vă sparjeţ’
    Cum s-or spart norii pră şeri,
    Spumele pră mări,
    Toace muroanele dîn cap,
    Dă după cap,
    Dîn fi căţăi,
    Dîn rărunţăi
    Phu, phu!
    Să rămâni curat,
    Luminat;
    Şine ce-o fi geocheat
    Să fi e crăpat,
    Şine ce-o fi răunit,
    Să fi e pocnit!
    Pfu! fhu!
    Nimic nu şciu,
    Nimic să nu-ţ’ fi e!
    Hai, hai!
    Bine ce cântai, bine ce afl ai
    Să rămâi curat,
    Ca auru’ dîn şeri,
    Ca spumele pră mări;
    Să fi i Luminat,
    29
    Ca arjintu’ străcurat,
    Să fi i scăpat,
    Ca Maică Mărie care ce-o lăsat!
    Moşoarcă Maria (baba Oara), 83 de ani, 23.07.1996,
    Ciclova Română
    Dăscâncec dă sujină
    Trei fece dăscântă cu trei fi re dă iarbă rupce dîn gard,
    dace prin apă dă râu şî apoi pe la gura copilului bolnav:
    Cureţ’ văcari,
    Cureţ’ porcari
    Să stâmpăraţ’
    Cuptoru’ împăratului,
    Cu apă răşe din vad
    Cu iarbă verge dă su’ gard.
    Dă sujină (variante ale aceluiaşi descântec)
    Arjoca Magdalena (Porcoane), 64 de ani; Ciclova, 1996
    Mama cu trei copii merge la vad. Fiecare copil are un
    fi r de iarbă de la gard. Îl spală în vad şi îl trece pe la gura
    copilului bolnav, adus de mamă. Se descântă:
    Veniţ’ porcari
    Veniţ’ văcari
    Să stângem focu’ împăratului
    Cu apă din vad,
    Cu iarbă de su’ gard.
    La sfârşit, copiii sunt răsplătiţi cu câte o monedă.
    30
    Maria Mândroane (Bicineagă), 57 de ani; 8.05.1996
    Mama duce copilu’ biceag la râu, cu încă trei copii (dacă
    bolnavul este băiat, cu 2 fete şi un băiat; dacă este fată, cu
    doi băieţi şi o fată). Firele de la gard se spală în vad. Copiii
    aduşi, trecând fi ru’ pe la gura copilului bolnav, fi ecare zice:
    1. Eu îţ’ dau cu apă din vad
    Cu iarbă dă su’ gard;
    Îţ’ dau cu gegetu’ mic
    Să nu-ţ’ măi fi e nimic!
    2. Eu îţ’ dau cu apă din vad
    Cu iarbă dă su’ gard;
    Îţ’ dau cu gegetu’ mare,
    Să-ţ’ treacă măi tare!
    3. Eu îţ’ dau cu apă din vad
    Cu iarbă dă su’ gard;
    Îţ’ dau cu gegetu’ dă la mijloc
    Să-ţ’ treacă pră loc!
    Moşoarcă Maria (baba Oara, Faighil ), 83 de ani, 6
    clase; 23.07.1996
    Dăscâncec dă izdat (strânsori la burtă) la copiii mici
    Fuji izdace, blăstămace,
    Nu încuiba, nu înrădăşina,
    C-aişia locu’ nu-ţ’ era
    Al biceag nu ce poace purta;
    Să să spargă toace rălele
    Cum să sparg nourii pră şeri
    31
    Spumele pră mări;
    Fecele dă la jioc,
    Muierile dă la biserică…
    Să rămână al mic
    Curat, Luminat
    Ca arjintu’ curat!
    Dăscâncec dă muroni, dă strâgoni, dă hale
    Se merge la râu şi se ia din cursul râului un şol (cană)
    cu apă şî se zice. „Cum să duce apa pră râu, aşa să să ducă
    rălele dă la bietu’copil”. Se pune într-o oală apă şi se duce
    acasă. Se mai pun în oală 3 fi re dă mătură, un fi r dă busuioc,
    tămâie şi apă năîncepută. Mama copilului descântă:
    Dacă o însăra
    Pră Maica Luni,
    Pră Maica Sâmbătă
    S-o dăzleje Dumnedzău.
    „... cât ai copil mic nu-i bine dă lucru sara; trăbuie să
    ai o zî în care s-o ţâni. Vinerea nu-i bine dă spălat. Maica
    Mărie s-o apărat cu o cunună dă sânzâiene dă răitace
    (răutate).
    Să dăscântă:
    Unge urmă dă săcure nu s-o afl at,
    Glas dă cocoş n-o răsunat,
    Nişi crac dă om n-o îmblat,
    Acolo să încuibaţ’,
    Să înrădăşinaţ’,
    Pr-al biceag să nu-l afl aţ’!
    32
    Plică fata la drum
    Şî să-ntâlni cu Maica Domnului
    Şî Maica Domnului îi spune:
    – Du-ce fi ico acasă
    La uş’ încuneace,
    La ferestre astupace...
    Şî caută toace nevăstelele (nevestele)
    Să meargă pră toace socăcelele (uliţele)
    Să aducă toace licurelele
    Să pună os la os
    Sânje la sânje
    Măduă la măduă (măduvă)
    Să rămână al biceag
    Măi sănătos dăcât o fost
    Fuji muroni,
    Fuji strâgoni
    Spărjeţî-vă dîn cap,
    Dîn crei (creier)
    Dîn toace încheiturile!
    Cum să sparg nourii pră şeri,
    Spumele pră mări
    Oile dîn poloşci (turmă)
    Fecele dă la jioc,
    Muierile dă la biserică...
    Aşa să să spargă toace rălele
    Dîn cap, dîn ochi
    Dîn toace oasăle...
    Să rămână copilu’ curat,
    Ca arjintu’ curat,
    33
    Cu sufl etu ce-am sufl at
    Giochitură
    Muroni cu strâgoni
    Şî-n mări negre ce-am mânat!
    Acolo să încuibaţ’,
    Să înrădăşinaţ’,
    Să rămână al biceag curat,
    Luminat...
    Că Maica Mărie
    Dîn şeri auza
    Şî să slobogea
    Şî leacu-ţ’ aduşea!
    Nu încuiba, nu înrădăşina
    Că al biceag
    Nu ce poace purta!
    Unge urmă dă săcure nu s-o afl at,
    Glas dă cocoş n-o răsunat,
    Nişi crac dă om n-o îmblat
    Acolo să încuibaţ’,
    Acolo să înrădăşinaţ’
    Şî pr-al biceag să-l lăsaţ’!
    Dăscâncec cu cuţât mic, cu cuţât mare
    Cuţât mic,
    Cuţât mare,
    Domn mare!
    Pân’ acu’ ce-am avut tăietori
    Trăbuitori,
    Acu’ ce pun dă pază
    La Ion,
    34
    Tăietori,
    Trăbuitori,
    Să-l păzăşci dă toace primejdiile
    Dă toace rălele!
    Să rămână curat,
    Luminat,
    Ca arjintu’ curat!
    Hai!
    Leac să ai!
    Dîn mine,
    Dîn Maică Mărie
    Măi vârtos
    Dîn Domnu’ Hristos!
    Cu schipiţ’ (scuipat) ce-am udat,
    Cu mâna ce-am luat
    Şî-n pământ ce-am aşăzat,
    Cu pişioru’ce-am călcat
    Nişi dă leac nu ce-am lăsat!
    Să faşe cruci dă la picioare până la cap şi împrejur
    Pircea Iustina, 80 de ani (Macu) Ciclova Română,
    23.01.2001
    Leac să-ţi fi e
    Dîn mine
    Şî dîn Maică Mărie!
    ...ai sufl at dă trei ori prăstă copil
    Dă-i fi geocheat dîn om
    Crăpe-i coaiele,
    35
    Curgă-i pişăţ’
    Să să mire lumea dă el,
    Cum s-o mirat şî el dă cine;
    Dă-i fi dă muiere
    Crăpe-i ţîţăle
    Să-i curgă lapcele,
    Să-i moară copilu’ dă foame,
    Să să mire lumea dă ea,
    Cum şî ea s-o mirat dă cine;
    Dă-i fi dă fată curată,
    Năcurată,
    Crape-i buzăle,
    Meargă-i balele,
    Să să mire lumea dă ea,
    Cum şî ea s-o mirat dă cine!
    Cum să sparg nourii pră şieri
    Şî spumele pră mări,
    Vaşile dîn văcari,
    Porşii dîn porcari...
    Aşa să să spargă
    Toace giochiturile,
    Toace strâgoniturile
    Toace poşiturile;
    Ion să rămână curat, luminat,
    Ca arjintu’ străcurat,
    Ca auru’ din şeri lăsat;
    Leac să fi e!
    Dîn mine,
    Dîn Maică Mărie,
    Măi vârtos,
    Dîn Domnu Cristos!
    36
    „...am furat dăscâncecu’ dă la baba Ana Şoimu, la părinţî
    mei. Ea aşa o zâs: „cu maica, fură vorbele dă la mine!” Io
    aşa am făcut, prîn vorbe şi am dăscântat copiii mei. Am
    pus trei cărbuni, am dăscântat şi am aruncat cărbunii pră
    şopru”.
    Dăscâncec dă bubă
    Bubă albă, bubă roşie
    Bubă verge, bubă neagră
    Bubă dă 99 dă feluri
    Io m-am sculat,
    Cu fusu’ v-am răsuşit,
    Cu gura v-am dăscântat,
    Cu cuţâtu’ v-am tăiat,
    Nişi dă leac nu v-am lăsat!
    Bubă, puiu brânşii,
    Brâncă puiu’ brânşii,
    Că Iostâna s-o sculat,
    Cu gura v-o dăscântat,
    Cu cuţâtu’ v-o tăiat,
    Cu fusu’ prăstă mări negre
    V-o aruncat,
    Nişi dă leac nu v-o lăsat!
    Leac să-ţ’ fi e!
    Dîn mine
    Şî dîn Maică Mărie,
    Măi vârtos,
    Dă la Domnu’ Hristos!!!
    37
    Elena Caragea, Ciclova Română, (Gara) 69 de ani,
    1999, repetat şi completat în 6.01.2008
    Cântecul Maichii Mării
    În numele Tatălui
    Şi Fiului
    Şi Sântului Duh. Amin!
    Dă câncecul Maichii Mării
    Pthui!!!
    Pasăre albă
    Coadă albă,
    În sus ai zburat,
    În jios ai picat,
    În piatră ai călcat,
    Piatra în cinci,
    În şasă ai dăspicat…
    Dăspică-să gigiochiu’
    Dîn cap dă la Lena
    Dîn cap,
    Dă după cap,
    Dîn piele,
    Dîn toace încheieturelele!
    Lena să rămână curată
    Luminată,
    Ca argintu’ curat,
    Ca auru’ străcurat,
    Ca Maica Mărie,
    Mai vârtos,
    Ca Domnu’ Isus Hristos
    Phui!
    Şine ce-o fi giocheat
    Să fi e crăpat;
    Şine ce-o fă răonit (făcut rău)
    Să fi e pocnit!!!
    38
    Dă-i fi geocheată dă fată,
    Curată, năcurată
    Să-i pişe cozîle,
    Să-i curgă lacrimile;
    Să ce stropească,
    Şă ce lecuiască;
    De-o fi geocheată
    Dă muiere curată-năcurată
    Crape-i ţîţăle,
    Curgă-i lapcele,
    Să ce stropească,
    Şă ce lecuiască;
    D-o fi geocheată
    Dă om curat, năcurat
    Crapă-i vânele
    Curgă-i sânjele,
    Să ce stropească
    Să ce lecuiască!
    Că eu cu sufl etu’ am sufl at,
    Cu cruşea ce-am dărâmat,
    Prăstă‚ (h)otar ce-am lăpădat,
    La pământ ce-am aşăzat
    Şi cu cracu’ ce-am călcat,
    Nişi dă leac nu ce-am lăsat!
    Cum să sparg nourii pră şeri,
    Spumele pră mări
    Aşa să să spargă,
    Să să tragă
    Strâgonii cu strâgoane,
    Muroni cu muroane…
    Tu să rămâni curată,
    Luminată!
    39
    Ca auru’ curat,
    Ca arjintu’ străcurat,
    Măi vârtos,
    Ca Domnu’ nostru Isus Cristos!
    Cum linje vaca viţălu’
    Şi oaia mielu’,
    Aşa ling după capu’ tău,
    Dă toace ghiochiturile,
    Făcăturile,
    Făcuce şî năfăcuce
    Toace strâgoanele, muroanele...
    Să rămâni curat, luminat,
    Cu sufl etu’ ce-am sufl at,
    Cu cruşea ce-am dărâmat.
    Leac să-ţ’ ge Dumnedzău
    Dîn mine
    Şî dîn Maică Mărie
    Măi vârtos
    Dîn Domnu’ nostru
    Isus Cristos
    Amin!!!
    Se stâmpără trei cărbuni (jăghiu) în apă. Să zîce:
    Nu stâmpăr jăghiu
    Stâmpăr gigiochiurile
    Dîn capu’ lu Lena.
    Dacă cărbunii cad la fundul vasului, e semn că persoana
    a fost giocheată.
    40
    Floca Marioara (Dumbrea), 31 de ani,
    casnică
    Giochi
    Fuji muroni, cu muroane
    Cu strîgoni şî strîgoane,
    Priculici, priculişioane
    Dă la Ionuţ din cap,
    Dă după cap,
    Dîn zgârciul nasului,
    Din merii obrajului,
    Ionuţ să rămână limpege
    Şi curat ca argintul dă curat
    Leac să-i fi e
    Din mine
    Şî din Maica Mărie!
    Cu Cruşea ce-am descântat,
    Cu cuţâtu’ ce-am tăiat,
    Leac să-ţi fi e
    Dîn mine,
    Dîn Maică Mărie,
    Măi vârtos,
    Dîn Domnul Isus Hristos!
    Cum se trag nourii pe cer,
    Apele pe mări,
    Vacile la văcari,
    Oile la păcurari,
    Aşa să se tragă strigoii,
    Din cap, dă după cap,
    Dă la Ionuţ
    D-o fi geocheat dă muiere
    Să-i coacă ţîţăle
    41
    Să-i cură lapcele,
    D-o fi geoacheat dă om,
    Că-i coacă stomacu,
    Să-i cură maţăle,
    Leac să-i fi e!
    Dîn mine,
    Dîn Maică Mărie,
    Măi vârtos,
    Din Domnul Isus Hristos;
    Cu Cruşea ce-am descântat,
    Cu cuţâtu’ ce-am tăiat
    Leac să-ţi Fie!
    Se sufl ă. Descântecul se spune de trei ori. La gata se pun
    trei cărbuni aprinşi sau trei feştili (chibrituri). Dacă se aşază,
    copilul a fost deocheat. Dacă nu-i deocheat, cărbunii rămân
    la suprafaţă. Cu apa aceea se unge copilul pe frunte şi i se
    dă şi să bea. Dacă în timpul descântatului copilul cască până
    la lacrimi, este semn clar că a fost deocheat, dacă nu, nu-i
    deocheat. Descântecul se fură, doar aşa are efect.
    Brânzei Aurica, Rusălină (Bioi), Ciclova Română;
    5.03.1999
    Descântec la apus de soare
    La asfi nţit de soare somnul poate deveni dăunător mai
    ales în cazul copiilor proaspăt născuţi şi mai ales în cazul
    primului născut, de care vrăjile se prind foarte repede. Se
    crede că în trecerea sa, Soarele poate fura mintea copilului.
    De aceea, când doarme copilul, te duci, îi sufl i peste
    frunte şi îi spui:
    42
    Rusălină, Soarele să duşe la Maică Mărie, cu razăle
    toace;
    Tu să rămâni la maica, cu minţîle curace!
    Să sufl ă dă trei ori şi se repetă de trei ori descântecul.
    D) Zona etnografi că Valea Almăjului
    Prigor
    Maria Jivcu, 62 de ani, 11.09.2002
    Am învăţat să descânt de la o babă.
    Am mers la Rudăria. Am dus jumătate de apă stătută
    şi jumătate molitvă. Am pus în ea cărbuni; tămâie am dus şi
    mătură. O dăscântat:
    O plicat Livia pă cale, pă cărare,
    S-o întâlnit cu 99 dă făcături în cale,
    Unge-o întâlniră,
    Sânjele-i porniră
    Maica Mărie, tăşea, auza,
    Pră scară dă şeară să scobora,
    Cu bişiu le plesnea
    Şî le împrăşcia
    Făcătură bujorată,
    Unge-ai plicat, cu gura căscată
    Întoarşe-ce pră băţ fericat
    În puşcişag (pustiu)
    Acolo puneţ’ masa,
    Puneţ’ casa
    Puneţ’ şina şî ugina! (odihna)
    Atunşea o dzîs:
    43
    Io cu mătura ce-am măturat,
    Cu sare şî piparcă ce-am pipărat,
    Cu apă din Iordan ce-am bocezat.
    Ş-atunşea am dzîs:
    Întoarşe-ce în puşcişag...
    S-o sufl at în sticla cu apă şi s-o spus:
    Pieri Sătană. Întoarşe-ce!
    O pus sticla jios. S-o dzîs:
    Cum să calcă pământu’
    Aşa să ce calşe vântu’;
    Vântu’ auza,
    Dinspre miazăzi băcea
    Toace le aduna, le lua,
    În pustâie le mâna.
    Iar s-o sufl at în stică şi s-o dzîs:
    Întoarşe-ce, pieri Sătană
    Pă băţ ferecat,
    În capu’ cui ce-o făcut
    Şi ce-o dat,
    Că Ion nu ce poace ţînea,
    Nu ce poace sătura,
    Nu ce poace încinje,
    Nu ce poace cupringe...
    Atât o fost dăscâncecu, dar o fost cu leac.
    44
    Când am vinit cu sticla acas, o dzîs s-o pun la cântari.
    Am cântărit-o şi am dat fecii să bea, am uns-o cu apă, iar
    mătura am aruncat-o pră râu...
    O măi fost unu, dă făcătură, dacă omu’ o tricut peste
    ceva. Baba care şcia era din Rudăria...
    Strădomaş’
    Capu’ la copiii mişi nu-i bine încheiat. Şî să zbate tare
    la ceafă. Se descântă cu făină dă cucuruz şi cu molitvă. Se
    punea apoi la brâu şi la mânuţă.
    Cu cuţitu-n mână:
    Pui!
    Gigiochiu’ dîn cap,
    Treci prăstă sat,
    În capu’ lu’care ce-o giocheat
    Cocoţat!
    Iar pro sufl i prăstă cap
    Pui!
    Giochi dîn frunce,
    Treci prăstă munce,
    În ochii lu...
    Cât stă pasărea pră gard,
    Atât să şce giochiu-n cap;
    Cât stă pasărea pră punce,
    Atât să şce giochiu-n frunce,
    Leac gi la mine,
    Leac gi la Maică Mărie
    45
    Leac să-ţi fi e!
    Măi vârtos,
    Gi la Domnu’ Iisus Hristos,
    Să-i fi e gi folos!!!
    Şini ce-o giocheat,
    Căcat’ ţ-o mâncat;
    Şine o rămnit
    O plisnit!
    Şini s-o uitat,
    O crăpat!
    Gi-o fi giochiu’ gi fată mare,
    Să-i crăpe peliţa,
    Să-i pişe cosiţa
    Să să mire lumea şi ţara gi ea
    Cum s-o mirat ea gi Livia
    Gi-o fi giochiu’ gi muiere
    Să-i crăpe ţâţăle
    Să-i curgă lapcile
    Să să mire lumea şi ţara...
    Gi-o fi gigiochiu’ gi om
    Să-i crăpe coaiele
    Să-i curgă pişăţî,
    Să să mire lumea şî ţara!
    Hală, hală, budihală
    Şe ce-ai iocit
    Şî şe ce-ai năprăcit
    Ca o scroafă grohocind,
    Ca o iapă rânchezând
    Io v-am dăruit un ou
    Cât un bou,
    46
    Cuţîce gi tăiat
    Furculiţe gi mâncat
    Vă duşeţî în ale păduri mari,
    Unge nu-i glas gi cocoş cântat,
    Nişi pom gi săcure tăiat
    Şî nu v-aţ’ mirat
    Ge al mari om
    Cu ochii cât un ou
    În cur cât un bou
    Mânile ca brătănilii
    Pişioarele ca răschitoarele
    Limba ca lopata
    Gura ca poiata;
    Ăla-i mare, ăla-i tare,
    El vă poace ţînea,
    El vă poace sătura;
    Voi, ochi albi,
    Ochi roşii
    Ochi verzî,
    Ochi nărozi...
    V-aţi mirat
    Şî v-aţi dăzmirat
    C-o fi mari,
    C-o fi tari,
    C-o fi slab,
    C-o fi gras,
    C-o fi urât,
    C-o fi frumos,
    Nu v-aţ’ mirat gi al mare Moş
    Cu curu’ cât un coş,
    Cu mânile ca brătănile
    Pişioarele ca răschitoarele
    Limba ca lopata
    Gura ca poiata
    47
    Să sufl ă prăstă al geocheat (descântecul a fost auzit de
    la o babă şi era folosit la descântecul pentru vite)
    Eva Liuba, 62 de ani, 11.09.2002
    Bubă la nas
    Să faşe cu o piatră mică, dă pe râu, că asta-i dă leac:
    Bubă mică, bubă mare,
    Bubă dă nouă feluri dă bubi,
    Nu umfl a, nu îngâmfa,
    Nu strâcni (tăia), nu fuljera;
    Io ce trag, tu să ce traji,
    Io ce trag pră după mână,
    Tu să pleşi din rădăşină;
    Măi un pic...şî pică
    Şărpele crapă,
    Vininu’ să varsă
    O rămas Lena curată,
    Luminată,
    Ca poala Maichii Mărie, lăsată..
    ...el îi măi lung, numa’ io nu-l măi şciu. M-am dus şi io
    dă câceva ori la babă. Dă la un timp am înregistrat, am furat
    şi m-am dascântat io, sîngură!
    Stela Sofi a, 11 sept. 2002, Prigor
    Degeochi
    Fuji tu hală, budihală,
    Mânătură, poşitură,
    Prăstă nouă mări,
    48
    Prăstă nouă ţări,
    Unge pasărea n-o umblat
    Şi cucu’ n-o cântat,
    Unge foc nu s-o făcut
    Şi nişi fum că n-o ieşît,
    Unge muierea păru’ nu l-o spălat
    Şi omu’ lemne n-o tăiat,
    Acolo să ce duşi tu,
    În focu’ Iadului
    Şî în prăpastia vântului...
    Ge la Măria din cap să pieri,
    La ea să nu măi vini;
    Cum să-ntoarşe uşa din ţâţâni,
    Aşa să să-ntoarcă giochiu’
    Dă la Măria dîn cap,
    Să să ducă,
    Unge pasăre n-o cântat
    Şi om pră lume n-o măi umblat
    Acolo să pieri!
    Să rămână Măria curată, luminată,
    Ca poala Maichii Mării lăsată,
    Cum să-ntoarşe uşa-n ţâţâni,
    Aşa să să-ntoarcă giochiu
    Dă la Măria dîn cap.
    D-o fi giochi dă fată mare,
    Să-i pişe păru’,
    Rămână-i capu’ ca curcubăta (dovleac);
    D-o fi giochi dă muiere măritată,
    Crăpe-i-să ţîţăle,
    Moare-i copilu’ dă foame,
    Ge durere dă cap;
    Cum să miră ea,
    Aşa să să mire lumea şî ţara
    Dă şine o geocheat!
    49
    D-o fi giochi ge om
    Crăpe-i boşniţăle,
    Meargă-i pişăţ’ şîr,
    Măria să rămână curată, luminată,
    Ca poalele Maichii Mări, lăsată
    Io nu şciu mulce,
    Dumnezău să-i ajuce!
    Într-un pahar dă sticlă puneam apă cu molitvă, trei
    cărbuni. Luăm cuţâtu şi făşeam cruşe prăstă pahar şî ne
    apucam dă dăscântat. Şî când s-o terminat dă dăscântat,
    omu’ să pleşe în alt loc, să să muce.
    Pră urmă alta:
    Noapcea, când copiii nu dorm, îi puneam în prag, la
    uşă. Luam cărbuni, lăpădam prăstă ei şi zîceam:
    No, miez dă noapce, noi îţ’ dăm foc şî lumină
    Tu dă-i copilului meu somn şi ugină!
    Am furat dăscâncecu’ dă la soacră-mea. Am stat şî
    am ascultat cum dăscânta ea la copiii mei, când să trizau
    noapcea.

    51
    Descântece din judeţul Timiş
    A) Zona etnografi că Făget
    Poieni
    Ursulescu Elena, 85 de ani, 27.07.2004
    Geocheat
    Voi Strîgoni,
    Voi rîmnitori
    Voi giochitori...
    Să vă duşeţ’
    In’e voinic cal nu călăreşce,
    In’e popa carce nu şeceşce
    Nişi pră Dumnezău nu-l pomeneşce
    Numa’ tot dă voi, strîgoni, grijăşce
    Să vă duşeţ’
    La nouă stâni părăsîce,
    Cu vasăle năopărice
    La vârvu’ bradului,
    În rotundu’ fagului,
    Acolo să vecuiţ’
    Acolo să sălăşluiţ’
    Şî pră Ion să-l părăsîţ’,
    Acolo să staţi,
    Să beţi şi să mâncaţi
    Capitolul 2
    52
    Şî copiii bolnavi să-i lăsaţ’;
    Acolo să vecuiţ’, să sălăşluiţ’
    Şî pră bolnav să-l părăsîţ’
    Că el nu vă poace căuta,
    Şî nu vă poace câşciga,
    Numa’ voi să vă duşeţ’!
    Că dă nu-ţ’ ieşî,
    Dă nu-ţ’ plica
    Şî sănătacea în trup nu i-oţ’ lăsa,
    Pră mâne sară...m-oi mânia
    Cu cuţâtu vă tăiam
    Nouă dărăbele (bucăţi) vă făşeam
    La nouă căţăle vă dam;
    Pră gură v-o mânca
    Pră cur v-o căca,
    Vouă bine nu v-o sta,
    Dacă dă la Ion nu-ţ’ pleca,
    Ca să-ş vină în fi re,
    Să-i vină sferea (starea de bine)
    Şî leacu’
    Şî pucerea!
    Descântec la vite
    Să punea apă într-o cană, usturoi, tămâie şî să spunea:
    Şine la vaşile lu’ Lena s-o mirat,
    Înapoi să să dăzmire,
    Vaşilor să le vină în fi re,
    Să li să sloboadă lapcele,
    Ochi pră uitare,
    Gură pră mâncare,
    Pişioarele pră umblare;
    Sănătace-n trup
    53
    Ca fagurele-n stup,
    Să vină lapcele
    Izvoru’, ca noru’,
    Smântâna ca lâna,
    Gras ca slănina;
    Să-i vină lapcele
    Şî untu’ şî smântâna!
    Că dă voi, strîgoni,
    Nu le-ţ’ lăsa,
    Mâne sară ne-om mânia
    Şî foc la capu’ vostru om punea
    Vouă bişe v-o săgea,
    Dacă de la vaşile lu’ Ion
    Nu-ţ’ ieşî şi nu-ţ’ plica;
    Să vă duşeţ’ în fundul adâncului,
    La curu’ pământului,
    Acolo să vecuiţ’,
    Să sălăşluiţ’
    Iar vaşile lu’ Ion să le părăsîţ’;
    Vaşilor să le vină lapce curat,
    Luminat,
    Dă mana câmpului,
    Din izvoru’ pământului
    Să vină izvoru’, ca noru’
    Mana ca lâna,
    Grasă ca smântâna.
    După descântec, cu apă se stropea şi se punea să bea în
    vadra din care se adapă vaca.
    54
    Frânturi din descântecul Sântoaderului
    Sântoagere, Sântoagere
    Dă-i cicuţă fecii mele,
    Cât cogiţa iepii tale
    Şî păru’ feşiorilor,
    Cât coada răţonilor!
    Armăgeanu Iuliana, 41 de ani, Timişoara (descântecul
    bunicii de la Căpăt), 2001, zona Făget, jud Timiş
    Dă poşitură,
    Poşitură dă om,
    Poşitură dă muiere,
    Poşitură în 99 dă feluri,
    Nu săgeta,
    Nu înţăpa,
    Că Măria nu ce poace purta,
    Cu mătura ce-oi mătura,
    La masă încinsă ce voi mâna,
    Că acolo-i locu’ tău
    Dă băut şî dă mâncat!
    Măria să rămână curată
    Ca dă la Dumnedzău lăsată;
    Şin’ ce-o giocheat,
    O crăpat,
    Şin’ ce-o poşit,
    O murit!
    Să sufl ă dă trei ori.
    Giochiul o fost furat dă la buna mea.
    55
    Bulza
    Bocşări Maria (Tudoroni), 72 de ani, nr. 35, 3 clase;
    1999
    De deochi
    Ieş’ poşitură
    Dă om cu muiere,
    Dă muiere cu bărbat,
    Ieş’ poşitură dă fată mare,
    Ieş’ poşitură dă fată fecită,
    Ieş’ poşitură dă babă băbită,
    Ieş’ poşitură dă 99 dă feluri
    Ieş’ positură dă 99 dă cipuri (chipuri),
    Ieş’ poşitură cu ochi mohorâţ’
    Ieş’ poşitură dă ochi năsăgiţ’
    Să ieş’ dă la Ion
    Dîn giochiu’ ochilor,
    Dîn sfârcu’ nasului,
    Dîn ginţ’ şî dîn măsăle,
    Dîn fi ere şî dîn pucere;
    Ion să rămână curat,
    Ca Maica sfântă care l-o lăsat,
    În şeasu’ dă s-o născut,
    Când nişi un rău pră el n-o avut!
    Că dă nu ieş’
    Io cu cuţîtu’ voi tăia,
    Cu cruşea busuiocului voi blăstăma
    Şî în vânt voi sufl a!
    56
    Deochi pentru vacile care pierd laptele
    Să pun tărâţe dă grâu într-un văling. Se iau de 9 ori între
    degete tărâţe şi tot de nouă ori sare. Se mai adaugă în văling
    frunze dă varză „curiji”. Se descântă în tărâţe de câte 9 ori şi
    tot de 9 ori se face scară de ceară cu mâna:
    Bruia, Floriţa
    Nu ce strâg pră cine
    Ci strâg lapcele tău să vină,
    Dă la muroni, dă la strâgoni,
    Dă la fată grasă,
    Dă la văduvă rămasă,
    Ginge o fi , ginge n-o fi
    Să nu să poată stăvi
    Până n-o veni lapcele lu’ Floriţa
    Hăl gras, hăl smântânos
    Să vină la Floriţa în uger
    Şî pră os,
    Că Floriţa o plicat
    Pă cale, pă cărare
    Şî s-o-ntâlnit cu muroniţa-n cale
    Cu muroni, cu muroniţă
    Cu strâgoni, cu strâgoniţă
    Şî o luat lapcele lu’ Floriţa
    Hăl gros şî hăl smântânos…
    Floriţa să-ntoarsă înapoi
    Cântându-să şî văicărindu-să:
    – Cum mă duc io la stăpâna mea
    Fără lapcele meu hăl gros
    Şî smântânos?!
    Maica Precista o audzît,
    Cântându-să şî văicărindu-să:
    – Nu ce cânta Floriţă,
    57
    Nu ce cânta, nu ce văiera,
    Că eu m-oi face scară
    Dă şeară
    Şî ţi-oi aduce laptele tău
    Înapoi iară,
    Cu polcuţa dă argint
    Lapcele lu’ Floriţa
    Dă pă câmp strângând!
    Doamne ajută!
    Cum să plămăgesce
    Varza în grăgină,
    Mierea la stupină,
    Aluatu-n oală
    Aşa să izvorască,
    Să să plămăgească
    Lapcele la Floriţa
    Dîn şeasu’ asta înaince
    Dîn Cuvântu’ meu,
    Dîn Daru lu’ Dumnedzău.
    Apă dă vânturi
    O fost un om biceag dă japuri (rapuri), mâncături şî
    doctoru’ o zîs că n-are ce să-i facă, să să ducă pe la babe. Şî
    omu’ o vinit la mama mea, Cătălina...
    Dăscâncecu’ să faşe cu potcoavă dă cal, cu săşeră şî cu
    fi eru’ plugului. Să bagă la foc să să roşască o ţâră. După aia
    să aduce apă nă-ncepută. Să bagă bucăţ’ dă jar, să pune rug
    şî fi r dă busuioc şî să spune:
    Doamne, Sfântă Maică Precistă,
    Nu stîng focu’ asta
    Şî stîng făcăturile, mânăturile…
    58
    Atunşea înşepi cu potcoava. Puni în apă şî zîci:
    Doamne ajută, Maică Precistă
    Cum or sărit scâncei
    Dîn potcoava calului,
    Aşa să sară vânturi mari
    Vânturi tari
    Vânturi din esceri
    Vânturi din şenuşări
    Vânturi haleşci,
    Vânturi păsăreşci
    Vânturi dîn trestie,
    Vânturi dîn baltă,
    Vânturi albe,
    Vânturi negre,
    Vânturi mohorâce,
    Vânturi năsăgice
    Vânturi cu şeasu slab,
    Vânturi cu duhu’ necurat,
    Vânturi cu sudălmi,
    Vânturi cu blăstămi,
    Vânturi dă 99 dă feluri,
    Vânturi dă 99 dă cipuri
    Că eu nu vă şciu numele la tăce...
    Numai Tu, Ileana, Crisciana,
    Mocu în Tolombocu,
    Tu, Adraş Cărăbaş,
    Voi să le strânjeţ’
    Toace boceu (în turmă)
    Pătru Cosiaş,
    Ion Fluieraş
    Să vă suiţ’ în ceu (tei)
    Să vă duşeţ’ tăt mereu
    59
    La Carpen, la Cărpenaş
    Acolo să staţ’, acolo să mâncaţ’
    Pră Ion să-l lăsaţ’,
    Că Ion s-o fi scăpat,
    Masa voastră o fi -mburdat (răsturnat)
    Blidu’ vost o fi versat (vărsat)
    Şî-n târzâie vreme
    Ş-o adus amince…
    Luaţî-vă voi, dragă,
    Vesmincele voastre
    Şî vă duşeţ’ bucuros’
    Duşeţî-vă tare
    Şî măi tare
    Ca pulberea pră cale!
    Să bagă şî săcera. Să zîce:
    Tu, săceră,
    Cum ai fost harnică şî vrednică
    Dă ai tăiat tăce ferişelele (fi ricelele)
    Aşa să fi i harnică şî vrednică
    Să tai vânturi hăleşci,
    Vânturi păsăreşci
    Vânturi dîn trestie,
    Vânturi dîn baltă,
    Vânturi albe,
    Vânturi negre,
    Vânturi mohorâce,
    Vânturi năsăgice
    Vânturi cu şeasu slab,
    Vânturi cu duhu’ necurat,
    Vânturi cu sudălmi,
    Vânturi cu blăstămi,
    Vânturi dă 99 dă feluri,
    60
    Vânturi dă 99 dă cipuri
    Că eu nu vă şciu numele la tăce.
    Să bagă şî fi eru plugului, tăt aşa, în apa aia şî să zîce:
    Tu, fi erule!
    Cum ai fost harnic şî vrednic
    D-ai întors toace gliuţăle (gliile de iarbă)
    Ş-ai spart tăte pietruţăle (pietre mici),
    Aşa să fi harnic şi vrednic să tai
    Toace vânturile:
    Vânturi mari
    Vânturi tari
    Vânturi din esceri
    Vânturi din şenuşări
    Vânturi haleşci,
    Vânturi păsăreşci
    Vânturi dîn trestie,
    Vânturi dîn baltă,
    Vânturi albe,
    Vânturi negre,
    Vânturi mohorâce,
    Vânturi năsăgice
    Vânturi cu şeasu slab,
    Vânturi cu duhu’ necurat,
    Vânturi cu sudălmi,
    Vânturi cu blăstămi,
    Vânturi dă 99 dă feluri,
    Vânturi dă 99 dă cipuri
    Că eu nu vă şciu numele la tăce.
    Să rămână Ion curat
    Luminat
    Ca arjintu’ curat
    Ca Maica Sfântă când l-o lăsat!
    61
    Temerişti
    Vărădean Ana, 16.07.2001
    De spurcat (frânturi)
    Doamne ajută,
    Sfi nce Doamne;
    Ieşi spurcace prîn părece,
    D-ai venit cu Vasile,
    Să te duci cu Vasile,
    D-ai venit cu caprele,
    Să te duci cu caprele...
    Numa’ atâta ştiu. O fost o babă Livia care o dăscântat
    la copil. Ea o zis că copilul doarme, dar copilul o auzit-o şi
    pe urmă o spus ce o auzit.
    Bejan Sofi a, nr. 47, 7 clase, 16.07.2001. Rit
    Am luat un şol dă apă şî am stîns în el cărbuni. Şî am
    zis aşe:
    Dacă l-a geocheat un bărbat, să pişe ca el
    Dacă l-o geocheat o femeie să pişe ca ea. Tăt aşe... Am
    uns cu apa aia şi ce-o rămas am aruncat pe mâţă şi pe câne,
    să rămână aici.
    Popa Vioara, 86 de ani, 17.07.2001
    Deochi
    Duci apă năîncepută. Să merje la vatra focului, cu cuţît
    şi cu busuioc.Ţîpi trei cărbuni: unul pe femeie, unul pe bărbat,
    unul pe copil. Şî zici de trei ori: Doamne dă să fi e bine!
    62
    Dăscântec la vite, făcut pentru vrăjitoare, ca să
    nu fure laptele
    Se pune lacăt la vită la cap şi zici: „Când lacătul acela
    se descuie, atunci să se ia mana vacii”. Am auzit de la mama
    mea că celea (vrăjitorul) ar ţîpa cuţitul în grindă şi că vine
    laptele pe acel cuţit. Ne-o învăţat cineva, când mulgem vaca,
    să ducem laptele la closet; aşa, să-i pută laptele la celea de-l
    ia. Şi aşa a fost!
    63
    Descântece din zona de interferenţă
    cu Banatul
    A) Judeţul Timiş, la interferenţa cu
    judeţul Hunedoara
    Coşava
    Gălean Maria, 69 de ani, nr. 12, 22.09.2009
    Descântec la copii
    Ieşîţ’ poşituri, giochituri,
    Dîn cap, dă după cap,
    Dîn măduvă, dîn pişioare
    Că Ion o plicat pră cale, pr-o cărare
    S-o-ntâlnit cu o căţa mare şî turbată,
    Căţaua dă vatră-l trâncea
    Sânjele i-l sujea,
    Puterea i-o lua
    Şî Ion aşa dă rău să tânguia,
    Că Maica Domnului venea
    Şî-n braţă-l lua,
    Şî-n zbişi pocnea,
    Şî leac şî pucere lu’ Ion îi dădea;
    Dîn graiu’ meu
    Şî din ajutoriu’ lu Dumnedzău!
    În timpul ăsta, se bagă şi se stâmpără în apă trei cărbuni.
    Apa dă dăscântec să aruncă pe straşină.
    Capitolul 3
    64
    Holdea
    Buda Maria (alu’ Dămăschin), 24.09.2000
    Deochi, rit (frânturi)
    Se iau 3 cărbuni, usturoi şi fi re dă mătură (lipseşte descântecul)
    La vaci se descânta de şarpe, cu bât de alun şî se spunea:
    Ce bat cu bât dă alun
    Care ţ-o fost ţie nănaş!
    Se bătea animalul de mai multe ori şi se ungea cu apă şi
    usturoi pe uger.
    B) Judeţul Arad la interferenţă cu
    judeţul Timiş
    Zimbru
    Bisoarca Ion (Grecu), nr. 42, 73 de ani
    Ochii răi deoache.
    Să aduce apă năîncepută. Zice tatăl nostru. Se pun 4
    cărbuni, pentru bărbat-femeie; copil-fată. Să ţîpă în apă câte
    un cărbune; se face cruce cu cuţitul. Dacă să lasă cărbunele
    în apă, persoana a fost deocheată. Se numeşte cărbunele,
    care se ţioaie mai tare acela ar fi cel cu deochiu. Cărbunele
    scos se aruncă pe foc. Din apa aceea se bea de 3 ori şi se udă
    pe frunte, la inimă, pe umeri. Pentru fi ecare persoană. Şi la
    animale se face la fel.
    65
    Rostoci-Valea satului
    Jiva Floare; 87 de ani; Buda Florica, 87 de ani,
    nr. 6; 19.07.2000
    Pentru copiii mici
    Se ia apă într-o cană şi zici Tatăl nostru; atuncea ţîpi
    3 cărbuni aprinşi. Zici nume: Ion
    Ieş’ dîn cap
    Dîn pişioare,
    Dîn trup
    Din ochi
    Că Ion nu-i vrednic
    Nişi să te hrănească,
    Nici să te poarte
    Du-ce unge-s codrii pustii
    Unge cocoş nu cântă
    Şî nişi pasăre nu şiurlică.
    Se afumă cu o cârpă de la persoana deocheată
    Pentru sperietură
    Se face cruce
    Spărietu’ ludului
    În curu lupului;
    Ludu-i acasă
    Spărietu-i dus;
    Lupu-i în pădure,
    Ludu-i acasă,
    Sănătace în oasă
    La Ion!
    66
    Să ia mătura în mână şi cu un cuţit se face cruce peste
    copil.
    Se zice:
    Cu mătura te mătur
    Cu cuţitu’ te tai!
    Pentru prunci când îi doare burta
    Foale, foale nu dure
    Că copilu’ cât să munceşte
    Sî trugeşce
    Tot în cine zâgrâneşce (mestecă)
    Săvârşin
    Butari Aurelia, 91 de ani, 21 iulie 2001
    Descântec
    Io-s muiere descântătoare,
    Maica Sfântă, lecuitoare
    Ieşi poşitură ge om,
    Ieşi poşitură ge muiere,
    Ieşi poşitură ge domn,
    Ieşi poşitură ge doamnă,
    Ieşi gin cap, gin ochi,
    Gin mâni, gin pişioare
    Ieşi gin foale,
    Gin toace oasăle lui Ion
    Să vă duşeţ’ în codrii pustii
    Inge pasăre n-o cirică,
    Pleznă dă zbişi n-o pocni,
    Gură ge om n-o vorbi;
    67
    Acolo să vă prăpăgiţ’
    Acolo să vă risipiţ’
    Ion să rămână cutat şi luminat,
    Ca grâul curat
    Care Maica sfântă l-o dat!
    Ţîpam trei cărbuni în apă, zîceam vorbele astea, dă trei
    ori, atunci îi dădeam apa să beie de trei ori şi îl ungeam pe
    faţă, pe piept, pe burtă, tot de trei ori. Ce mai rămânea o
    ţîpam la streşină. Ziceam:
    Cum fuge apa de pe streşină, aşa să fugă răul ge pe Ion.
    Iar zîceam:
    Io-s muiere dăscântătoare,
    Maica Domnului lecuitoare!!!
    Dacă se duc cărbunii la fund, atunci când se pun în apă,
    copilu’ îi sigur deocheat, dacă nu se duc, nu-i deocheat.
    Mama me mult îmi descânta pe vatra de foc. Acolo
    făcea... io şădeam pe vatră la foc şi ascultam la ea cum
    descântă. Mă spăla cu apa aia şi-mi trecea. Apoi când am
    crescut, am furat descântecul. Îl făceam singură. Ţâpam apa
    pe casă şi îmi trecea.
    Troaş
    19.07.2001 şi 25.07.2002
    Ileana Talpoş, 78 de ani, comuna Săvârşin, sat Troaş,
    jud. Arad, 19.07.2001, şi 25.07.2002
    La geocheatul copilului îi ţîpă tăciune în pahar, îi dă
    apa să beie dă trei ori şî îl udă cu apă din aceea pe faţă, pe
    „stomac”.
    68
    Dă speriat
    Doamne ajută,
    Sfi nte Doamne!
    Fuji spărece
    În părece
    Spăriatul lupului,
    În curu’ ludului
    Şî a ludului
    Şî în curu’ lupului
    Fuji, Muma Pădurii, fuji
    În codrii pustâi,
    Acolo să ce duci,
    Că acolo-s mesăle încinsă
    Şî făcliile aprinsă
    Şî paharele umpluce
    Şi paturile ascernuce.
    Acolo să stai,
    Că dacă nu,
    Io ce-oi blăstăma
    Cu maica Precista
    Cu Cuvântul meu
    Cu Leacu’ de la Dumnezeu,
    Să rămână Ion curat
    Şî Luminat
    Ca Maica Precista,
    Când l-o bocezat.
    Copilu’ trebuie să doarmă în leagăn. Cine-i descântă,
    cu săcurea în mână şi cu mătura părăsită face deasupra
    copilului dă trei ori:
    Să ce duci Muma Pădurii
    În codrii pustii
    69
    Că dă nu
    Cu mătura ce-oi mătura,
    Cu săcurea ce-oi tăia
    Şi foc ţi-oi da!
    Să rupe din fuior „zavistuţă” (bucăţi), cum iei din fuior. Se
    înconjoară legănuţul în cruci şi să dă foc. Se repetă de trei ori.
    Soare sec
    Se pune o farfurie la soare şi te uiţi în farfurie să se vadă
    soarele în ea. Se face cruce şi se zice:
    Doamne ajută
    Soare sec!
    Că ce-ajunje istălalt
    Ieşi gin cap ge la Ion,
    Să să ducă durerea
    În codrii pustii
    Inge cocoş nu cântă,
    Pasăre nu şiurlică
    Săcure nu toncănetce
    Să rămână Ion curat,
    Luminat
    Ca de la Domnu’ dat!
    Ge Blând
    Se descântă cu o luminuţă odată. Pe fruntea copilului
    se face cruce cu o luminuţă stinsă. Mi-o zis cineva că copilu’
    meu are bai ge blând; i-or ieşît bube la gură. Muierea aceea
    o zis cam aşa:
    Plecă Lăzăruţ pă cale,
    Pă cărare
    70
    Să-ntâlni cu Blându-n cale,
    Blând alb,
    Blând negru,
    Blând roşu
    Blând verge
    Blând vânăt
    Blând galben,
    Blând năsăgit,
    Blând cânesc
    Blând vulpesc,
    Blând lupesc,
    Ge l-o primit pră mâncare, mâncând
    P’în somn, dormind,
    P’în râs, râzând
    P’în apă, bând,
    P’în plâns, plângând
    Să ce duşi pă calea pă care-ai vinit
    Să rămână copilu’ curat şî luminat
    Ca Maica Domnului şe l-o lăsat.
    Ge Amurariu (ge armorare)
    Să face când se umfl ă ugerul la vacă, de se trage laptele.
    Cu un cuţît, cu piaptăn, şi cu indreaua din aramă (pe care
    le coase femeile la conci) şi cu un fi r ge mătură părăsită. Se
    ţin în mână celea cât se descântă. Să face roată de trei ori.
    Descântecul să zice de trei ori:
    Doamne ajută,
    Sfi nce Doamne!
    Ieşi Amurare,
    Ieşi Bubă mare
    Gin uger ge vacă,
    Ge la Joiana,
    71
    Şî ce traje,
    Cum să traje fumu’ pră coş
    Şî ce-aleje,
    Ca pleava gin grâu
    Să rămână vaca curată,
    Luminată;
    Şî ce du în codrii pustii,
    Inge cocoş nu cântă
    Şî pasăre nu şiurlică,
    Săcure nu troncăneşce,
    Glas dă om nu vorbeşce
    Că ge nu...
    Io cu cuţâtu’ ce-oi tăia,
    Cu mătura ce-oi mătura,
    Cu indreaua ce-oi împunjea,
    Şî foc ţ-oi da;
    Cu palma ce-oi pălmuii (se face cu palma)
    În pământ ce-oi cotropii
    Popa Aurelia, 18 iulie, 2001, Troaş
    Descântec de ulcior la ochi (frânturi)
    Ham, ham,
    Usciorule,
    Cât mi-s io câine,
    Atât să fi e până mâine!
    Atunci s-o dat cu capu’ dă uscior (toc de uşă)
    Vioara Ronta, 69 de ani, 21.07.2002, Troaş
    Când se îmbolnăveau copiii, ţîpau apă în şol, dăgeau cu
    mâna, unjeau copiii cu asta. O bătrână cerea un fuior şi se
    72
    întorcea roată cu fi rul pe lângă leagăn şi se zicea, aşa, ce-am
    înţeles:
    Ieşi poşitură
    Gin ochi, gin mâni,
    Gin osuţă, gin şioldolănuţă,
    Gin pişioare, gin space,
    Gin...câce le-o şciut ea, când o descântat!
    ...că la om, toace le-o numărat acolo.
    Şî cu fuioru acela se învârtea în jurul leagănului.
    Ştiau femeile celea când se îmbolnăvea vaca şi făceau
    cu sare şi uruială (tărâţe), ziceau ceva şi dădeau la vaci să
    mănânce. Erau femei anume care făceau asta.
    73
    Descântece din alte zone
    Dobrogea
    Zona folclorică Măcin, 1990
    Subiect actant Riciu Ştefan, 82 de ani, (n. 1909), 4 clase
    Pentru junghi
    Fugi junghi, că te alung
    Cu peria te-am periat,
    Cu mătura
    Te-am măturat,
    Cu acu’ te-am înţepat
    De la Ion pleacă
    Din ochi,
    Dintre ochi,
    Dintre gene,
    Din sprâncene
    Şi fugi în păduri
    Unde cocoş nu cântă,
    Unde câini nu latră
    Să rămâie Ion curat luminat,
    Că Dumezeu a lăsat
    Descântecul de la Ionica
    Şi leacul de la Maica Domnului
    Cu cuţitul se face că se taie junghiul.
    Capitolul 4
    74
    Deochi
    Pasăre albă, codalbă
    Sus ochitor de ochitor
    Cum a deocheat,
    Aşa a crăpat,
    Să rămâie Ion curat, luminat
    Ca argintul cel curat
    Fugi deochi dintre ochi,
    Din gene, din sprâncene,
    Din vârful nasului
    Din zgârciu’ obrazului,
    Din vinele gâtului,
    Din baierele inimii;
    Din creierii capului...
    Şi fugi în pădure
    Unde cocoş nu cântă,
    Unde câinii nu latră
    Să rămâie Ion curat, luminat
    Ca argintul de curat
    Că Dumnezeu a lăsat
    Descântecul de la Ionică
    Şi leacul de la Maica Domnului!
    Gâlci (frânturi)
    Gâlcă, mătâlcă
    Încalecă pe drugă
    Şi te du la moară
    Şi bea apă tare
    De urechi (frânturi)
    Năjât, puţit
    Năjit, clocit
    75
    Năjit de 99 de feluri...
    Să rămână Ion curat, luminat
    Ca argintul cel curat
    Cu o cârpă aprinsă se trece în jurul urechii şi se descântă.
    Bîlciureşti, jud. Dâmboviţa
    Condeier plugar Elena Fecioru, 64 de ani, 2011 (din
    manuscris)
    Descântec de deochi
    Ieşi deochi dintre ochi,
    Ieşi din gene, din sprâncene,
    Băierile inimii,
    Faţa obrazului,
    Zgârciul nasului...
    Ion să rămână curat,
    Luminat,
    Ca argintul strecurat,
    Ca poalele Maicii Precista!
    Ieşi, du-te!
    Unde clopot nu toacă,
    Unde popă nu cântă
    La fata lu’ Negru’Împărat,
    Că te-aşteaptă
    Cu mese întinse,
    Cu făclii aprinse!
    Cutare să rămână curat
    Luminat
    76
    Ca argintul strecurat
    Ca poalele Maicii Precista!
    Ptiu, ptiu!
    Baba cu descântecul
    Maica Precista cu leacul!
    Cât se descântă se pune apă neîncepută în pahar, se
    amestecă cu paiul de mătură. În sfârşit, se ia un tăciune din
    sobă şi se stinge în pahar. Dacă se duce la fund, persoana a
    fost deocheată rău. Se stropeşte cu apă pe faţă şi restul se dă
    s-o bea.
    O explicaţie a leacului ar fi : cărbunele absoarbe gazele
    toxice, uşurând durerile de cap şi starea general proastă sau
    doar prin simplă autosugestie, că „Dacă descânt, îmi trece!”
    Descântec de gâlci
    Gâlcă, gâlcă, motofâlcă!
    Rogojină aşternui,
    Bolovan de sare, căpătâi
    Losei gâlcanul şi-l trântii
    Îl trântii şi nu-l zobii
    Gâlca mere îndărăt!
    (se apasă gâlcile cu mâna)
    Veni ciungu’, n-avu mâini,
    Veni ologu’, n-avu picioare;
    Venii lupul şi le luă
    Şi le mâncă
    Toate gâlcile, e!
    Toate motofâlcile, e!
    Gâlcă nea-ndărăt!
    77
    Se repetă până gâlcile dau înapoi, mai ales la copii.
    Se pot pune cartofi cruzi, răzuiţi, stropiţi cu ulei şi spirt.
    Se mai poate pune osânză de oaie sau de porc; nalbă
    mică, prişniţă de caşul popii, stropită cu alcool; ceai de salvie
    sau trifoi roşu, gargară, sau se beau 2-3 ceaiuri călduţe pe zi;
    gargară cu apă salină.
    Descântec de ursită (însurătoare sau măritiş)
    Stea, stea, steluţa mea,
    Toate stelele să stea,
    Numai steaua mea
    Să nu mai stea,
    Să se ducă, să pornească,
    Să ocolească,
    Să-ncolăcească,
    Să-nverzească,
    Soarta mea să mi-o găsească;
    Să colinde pământul,
    Să-mi aducă ursitul.
    Dumnezeu cu leacul
    Şi baba colacul!

    79
    Cuprins
    Argument .................................................. ........................... 5
    Cap. 1. Descântece din judeţul Caraş-Severin
    A. Zona etnografi că Valea Bârzavei ............................... 7
    B. Zona etnografi că Valea Bistrei (Băuţari) .................... 9
    C. Zona etnografi că Valea Caraşului ............................. 14
    Socolari .................................................. .................. 14
    Oraviţa .................................................. ................... 15
    Ciclova Română .................................................. .... 16
    D. Zona etnografi că Valea Almăjului (Prigor) .............. 43
    Cap. 2. Descântece din judeţul Timiş
    A. Zona etnografi că Făget ............................................. 51
    Poieni .................................................. ..................... 51
    Timişoara (Căpăt) .................................................. ....... 54
    Bulza .................................................. ...................... 55
    Temereşti......................................... ......................... 61
    Cap. 3. Descântece din zona de interferenţă cu Banatul
    A. Judeţul Timiş la interferenţa cu judeţul Hunedoara
    Coşava .................................................. ................... 63
    Holdea .................................................. .................... 64
    B. Judeţul Arad la interferenţă cu judeţul Timiş
    Zimbru .................................................. ................... 64
    Rostoci-Valea satului ............................................... 65
    Săvârşin .................................................. ................. 66
    Troas .................................................. ..................... 67
    Cap. 4. Descântece din alte zone
    Dobrogea, zona Măcin .................................................. 73
    Bîlciureşti, jud. Dâmboviţa ........................................... 75

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •