Oscar Wilde – Portretul lui Dorian Gray
1.
Numai că frumusețea, frumusețea adevărată ia sfârșit acolo unde începe expresia intelectualizată. Intelectul este prin el însuși un mod de a exagera și nimicește armonia oricărui chip.
2.
Este mai bine să nu te deosebești de cei din jur. Pe lumea asta urâții și proștii au tot ce e mai bun în viață.
3.
Conștiință și lașitate sunt de fapt același lucru, Basil. Conștiința nu-i decât numele comercial a firmei. Atâta tot.
4.
Tu nu înțelegi ce înseamnă prietenia, Harry… și nici ce este dușmănia, tocmai din această pricină. Ție îți place toată lumea; ceea ce e totuna cu a spune că toți oamenii te lasă indiferent.
5.
Îmi aleg prietenii după frumusețea chipului, cunoștințele după valoarea caracterului, și dușmanii după forța intelectului.
6.
Îmi plac oamenii mai mult decât principiile și nimic pe lume nu-mi place mai mult decât oamenii fără principii.
7.
Prinși în necruțătoarea luptă pentru existență, vrem să ne însușim ceva trainic și ne îmbâcsim mintea cu tot soiul de fleacuri și amănunte, în speranța neroadă de a ne păstra locul de astăzi.
8.
Cei care rămân fideli nu cunosc decât latura ușuratecă a dragostei; numai infidelii îi cunosc tragediile.
9.
Și cât de încântătoare erau emoțiile altora! – cu mult mai încântătoare decât ideile lor, i se părea lordului. Sufletul tău propriu și pasiunile prietenilor – iată ce e cu adevărat fermecător în viață.
10.
A influența pe cineva înseamnă a-i dărui propriul tău suflet. Cel influențat nu mai gândește în felul lui firesc și nu mai e mistuit de patimile sale firești. Virtuțile sale încetează a mai fi propriile lui virtuți. Păcatele, dacă există pe lume așa ceva, devin lucruri de împrumut. Un asemenea om ajunge să fie ecoul muzicii altuia, interpret al unui rol care nu a fost scris pentru el. Scopul vieții este autodezvoltarea. Deplina înflorire a personalității – iată sensul existenței sub soare a fiecăruia dintre noi. În zilele noastre, însă, oamenilor le e teamă de ei înșiși. Au dat uitării tocmai îndatorirea supremă, datoria fiecăruia față de sine însuși.
11.
Eu cred că de s-ar găsi un om în stare să-și trăiască viața adânc și din plin, în stare să dea formă fiecărui simțământ, expresie fiecărei cugetări, conținut real fiecărui vis – cred că omenirea ar primi un asemenea nou impuls de bucurie, încât am izbuti să dăm uitării toate maladiile medievalismului și să ne întoarcem la idealul elenic – la ceva poate chiar mai desăvârșit, mai bogat decât idealul elenic.
12.
Trupul poate păcătui o dată și atunci a terminat cu păcatul, fiindcă acțiunea e un mod de purificare. Nu mai rămâne nimic în urmă, ci doar amintirea unei bucurii sau desfătarea unui regret. Singura cale de a scăpa de ispita este să i te supui. Rezistă-i, și sufletul îți va fi otrăvit de dorul după lucrurile pe care și le-a refuzat, de dorința după ceea ce monstruoasele lui porunci a făcut să pară monstruos și neîngăduit.
13.
Numai simțurile și nimic altceva pot lecui sufletul, la fel după cum numai sufletul și nimic altceva poate lecui simțurile.
14.
Frumusețea este o formă a Geniului – e mai presus, cu adevărat, decât Geniul, de vreme ce nu are nici un fel de explicație.
15.
Totdeauna! Iată un cuvânt spăimântător. De câte ori îl aud, mă cutremur. Le place atât de mult femeilor! Distrug orice poveste romanțioasă străduindu-se s-o prelungească la infinit.
16.
Acum știu că în clipa când cineva își pierde frumusețea, oricât de negrăită ar fi, pierde totul.
17.
Câtă zarva fac oamenii pe tema fidelității! Exclamă lordul Henry. De fapt însă, chiar și în dragoste e o simplă chestiune fiziologică. N-are nimic de-a face cu voința noastră. Tinerii vor să rămână fideli, dar nu sunt; bătrânii vor sa fie infideli, dar nu izbutesc; asta-i tot ce se poate spune.
18.
În spatele fiecărui amănunt fermecător existent în realitate, se ascunde ceva tragic.
19.
Când vorbeai cu el parcă ai fi cântat pe strunele unei viori fermecate. Răspunde la fiece atingere și la fiecare tremur ar arcușului.
20.
Dacă cineva vrea să-și redobândească tinerețea, n-are de făcut decât să repete nebuniile de-atunci.
21.Nici o femeie nu e geniu. Femeile sunt o tagmă decorativă. Niciodată n-au nimic de spus, dar o spun încântător. Femeile reprezintă triumful materiei asupra inteligenței, la fel cum bărbații reprezintă triumful inteligenței asupra moralei.
22.
Oamenii care iubesc o singura data în viață sunt cei într-adevăr ușurateci. Ceea ce ei numesc credință sau fidelitate eu consider a fi ori lâncezeala obișnuinței, ori lipsă de imaginație. Fidelitatea în viața sentimentală este același lucru ca și consecvența în viața intelectuală – simplă recunoaștere a eșecului.
23.
Dar Julieta! Harry, închipuie-ți-ți o fată de cel mult șaptesprezece ani, cu chip micuț ca o floare, cu un cap mic grecesc, cu bucle castanii – negricioase adunate în cozi, ochii – fântâni violete din care izvorăște pasiunea și buze aidoma unor petale de trandafir. Era cea mai încântătoare făptură văzută de mine vreodată. Mi-ai spus cândva că patosul te lasă cu totul rece, însă frumusețea, simpla frumusețe, îți poate umple ochii de lacrimi.
24.
Viața oamenilor – asta i se părea singurul domeniu demn de cercetare. Prin comparație cu el, nimic altceva nu avea vreo valoare.
25.
De multe ori, atunci când suntem încredințați că facem experimente asupra altora, în realitate experimentăm cu noi înșine.
26.
Copiii încep prin a-și iubi părinții; pe măsură ce cresc, îi judecă; și câteodată îi iartă.
27.
Adevăratul neajuns al căsătoriei e că îl face pe om dezinteresat. Iar oamenii dezinteresați sunt incolori. Le lipsește individualitatea. Totuși, există și unele temperamente pe care căsătoria le face mai complexe. Aceștia își păstrează egoismul lor și îi adaugă multe alte ego-uri. Astfel se văd siliți să aibă mai mult decât o singură viață. Devin mult mai bine organizați, iar a fi cât mai bine organizat este, aș zice eu, ținta existenței umane.
28.
Pricina pentru care ne place să-i socotim atât de buni pe ceilalți e că ne e foarte frică de răul ce ni l-ar putea face nouă.
29.
Eu am o teorie conform căreia femeile ne iau pe noi în căsătorie, și nu noi pe ele.
30.
De câte ori suntem fericiți, suntem și buni, dar nu de câte ori suntem buni suntem și fericiți.
31.
A fi bun înseamnă a te afla în armonie cu tine însuți. (…) Răul începe atunci când ești silit să fii în armonie cu alții. Propria ta viață – iată ce este important.
31.
Spovedania, și nu preotul, ne acordă iertarea păcatelor.
32.
Tare mi-e teamă că femeilor le place cruzimea, dar cruzimea veritabilă, mai mult decât orice altceva. Au instincte uimitor de primitive. Le-am emancipat noi, dar au rămas tot sclave, veșnic în căutarea unui stăpân. Le place să fie dominate.
33.
Dacă gândirea își poate exercita influența asupra unui organism viu, pentru ce n-ar avea gândirea influență și asupra unor substanțe moarte, din regnul mineral? Cum, fără gândire și dorință conștientă, lucrurile exterioare nu pot oare să vibreze la unison cu pornirile și pasiunile noastre, fiecare atom legându-se cu celălalt într-o dragoste generată de afinități ciudate?
34.
Numai vorbele, și nimic altceva, dau realitate lucrurilor.
35.
Nu vreau să mă las pradă ușoară în voia emoțiilor. Vreau să le folosesc, să mă bucur de ele și să le stăpânesc.
36.
Viața însăși rămânea prima și cea mai grandioasă dintre arte, toate celelalte preocupări artistice părând a nu fi decât simple pregătiri de a o întâmpina.
37.
Află că nu există o stare a minții lipsită de o contrapondere în viața simțurilor și se strădui să descopere adevărata legătură dintre ele, întrebându-se ce anume se ascunde în tămâie și are darul de a-l împinge pe om către misticism, în ambră și ațâță pasiunile; în violete și are puterea de a trezi amintiri ale poveștilor de dragoste de mult apuse, în mosc și tulbură mintea, în champak și rătăcește imaginația; adesea încercă să alcătuiască o adevărată psihologie a parfumurilor, să stabilească diversele influențe ale rădăcinilor frumos mirositoare, ale înmiresmatelor flori încărcate de polen, ale balsamurilor aromatice și ale lemnului negru și îmbălsămat, ale nardului care îmbolnăvește, ale hoveniei care îi scoate din minți pe oameni și ale aloesului despre care se spune că are puterea de a alunga tristețea din suflet.
38.
Este oare nesinceritatea un lucru chiar atât de cumplit? Eu cred că nu. Este pur și simplu o metodă prin care ne putem multiplica personalitatea.
39.
De multe ori se minuna văzând cât de superficial se poate dovedi simțul psihologic al celor care concep Eul omenesc drept ceva simplu, imuabil, demn de toată încrederea și alcătuit dintr-o singură esență. Pentru el, omul era o ființă cu miliarde de vieți și miliarde de senzații, o creatură complexă și multiformă ce purta în ea însăși stranii moșteniri ale rațiunii și sentimentului și a cărui carne era atinsă de monstruoasele maladii ale celor săvârșiți din viață.
40.
Cu privire la fapte, nu mă cert niciodată cu nimeni. Nu mă cert decât pentru cuvinte. Asta este și pricina pentru care urăsc realismul vulgar în literatură. Omul în stare să spună lucrurilor pe nume, adică să spună unei lopeți lopată ar trebui silit să lucreze cu ea. Altceva nici nu merită.
41.
– Și ce crezi despre artă? Întrebă iarăși ducesa.
– Este o boală.
– Dragostea?
– O amăgire.
– Religia?
– Un surogat la modă, folosit în locul credinței.
– Ești un sceptic.
– Deloc! Scepticismul este începutul încrederii.
– Atunci ce ești?
– A defini înseamnă a limita.
– Firele îmi scapă din mână. Te-ai rătăci ca într-un labirint.
42.
Iar femeile domnesc asupra lumii. Te asigur că nu putem suferi mediocritatea. Noi, femeile, după cum a spus cineva, iubim cu urechile, tot așa cum voi bărbații iubiți cu ochii, dacă se întâmplă să iubiți vreodată.
43.
Romanțiozitatea trăiește prin repetiție, iar repetiția face din orice dorință un obiect de artă. De altminteri, de fiecare dată când iubim este singura oara când am iubit vreodată. Diversitatea obiectelor nu poate influența asupra unicității pasiunii. Nu face decât s-o intensifice. Nu putem avea în viață decât o singură mare experiență, asta în cel mai fericit caz, iar toată taina e să reproduci această experiență de cât mai multe ori cu putință.
44.
Niciodată nu am alergat după fericire. Cui îi trebuie fericirea? Eu am căutat plăcerea.
45.
Așa se petrec lucrurile totdeauna cu firile subtile și gingaș alcătuite. Pasiunile lor arzătoare ori strivesc, ori se înclină. Ori ucid, ori mor ele însele. Suferințele neînsemnate, ca și iubirile superficiale trăiesc multă vreme. Dar iubirile adânci și suferințele sfâșietoare sunt măcinate de propria lor plenitudine.
46.
Numai că omul regretă pierderile, chiar și când își pierde cele mai proaste obișnuințe. Ba poate că pe astea le regretă cel mai amarnic. Alcătuiesc o parte într-adevăr esențială din personalitatea cuiva.
47.
Orice crimă e vulgară, după cum orice vulgaritate este o crimă.
48.
Sau ești doar o spoială a durerii, chip fără suflet?
49.
M-am gândit să-i strig procurorului că arta are suflet, dar omul nu.
50.
Sufletul e o realitatea cutremurătoare. Nu poate fi cumpărat, nu poate fi vândut și scos la mezat. Poate fi însă otrăvit sau adus la desăvârșire. Există câte un suflet în fiecare dintre noi. Asta o știu.
51.
Viața nu e condusă de voință ori de proiecte dinainte stabilite. Viața e o alcătuire de nervi, ne fibre, de celule cu greu rânduite în care gândul își află ascunzătoare și pasiunea își nutrește visurile. Poți să-ți închipui că te găsești la adăpost și-ți poți imagina că ești puternic. Însă o nuanță de culoare întâlnită întâmplător într-o încăpere sau ivită pe cerul dimineții, un anumit parfum ce te-a încântat cândva și readuce cu el suave amintiri, un vers dintr-un poem uitat și peste care dai din nou, muzica pe care de mult n-ai mai cântat-o – ascultă-mă pe mine, Dorian, de asemenea lucruri depinde viața noastră.
Sursa:https://caietulcucitate.wordpress.co...i-dorian-gray/
Răspunde cu citat
Marcaje