După trei zile de la moartea lui, Veronica îi scria Smarei Gârbea: „Trebuie să-ți anunț cu toată părerea de rău moartea și chiar îngropăciunea lui Eminescu. Prin o fatală coincidență, tocmai în ziua în care el murise, eu, fără să știu, am scris versuri pe tema ”ce n-ar da un mort din groapă”, și pe care le-am și publicat în „România”; gândește-te, de un an de zile n-am făcut un vers cât de infim și în ziua aceea m-au cuprins un fel de friguri și în 20 de minute a fost făcută. După părerea multora este frumoasă, am să ți-o trimit și ție.”

1889 a fost, pe departe, anul cel mai pustietor pentru literatura română, aflată într-o perioadă de avânt și prolifică deschidere spre modernitate,


BEL-ESPRIT.RO

Nefericitul an 1889... | Bel Esprit