Sistem de vanzari " PAPORNITA MOSULUI " de la Ferma Baronescu

[Adrian Pop]

Papornita papura diverse modele/marimi

60 lei



Papornița din papură 100% diverse modele si marimi. Pretul incepe de la 50 lei pentru cele simple si in functie de model si marime se discuta mai departe.

[Adrian Pop]

https://adevarul.ro/locale/slatina/i...60c/index.html

Istoria împletiturilor de papură din Gura Călui. „Ei au fost robi la mănăstire. Au fost dezrobiţi, iar foamea i-a îndemnat să facă împletituri“ 15 septembrie 2018, 21:00deAlina MitranDevino fan Salvează în arhivădownload pdfprint article +1 (1 voturi)cuvinte cheie:slatina olt traditii mestesuguri robi manastirea calui impletituri 2 comentarii 40 share Tweet 2Live Aboneaza-te la newsletter Abonare Petre Ciobanu (stânga) şi Gheorghe Neagoe, meşteri populari din Călui şi buni prieteni FOTO: Alina Mitran Doar câteva familii din Gura Călui, satul format din foştii robi ai Mănăstirii Călui, mai practică astăzi meşteşugul împletiturilor din papură, deşi a fost o vreme când meseria a însemnat salvarea de la foamete. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Povestea fetelor care duc mai departe meşteşugul cusutului. Cercul de ... „Paporniţa“, geanta oltencelor în vechime, accesoriu devenit şi mai cunoscut odată cu filmul „Nea Mărin miliardar“, încă se mai confecţionează într-un sat din comuna olteană Călui, una cu o istorie aparte. Meşteşugul împletiturilor, care a făcut celebre aceste locuri şi a adus şi un important câştig, este astăzi însă aproape abandonat. Cei câţiva meşteri lucrează papura mai mult de dragul târgurilor la care mai participă şi prea puţin mânaţi de câştig. „O dă cu 10 lei. I-am spus – n-o mai da, mă, cu atât, că e atâta muncă, de când iei papura şi până ajungi aici...! Şi a-nţeles, o dă acum cu 15 lei...“, îl ceartă meşterul popular Petre Ciobanu, încondeietor de ouă din Călui, pe consăteanul său Gheorghe Neagoe, unul dintre puţinii împletitori care au mai rămas în sat. Omul a-nvăţat meşteşugul în copilărie, când toată suflarea din Gura Călui doar asta făcea, ba „şi românii învăţaseră să facă asta, că CAP-ul nu mai făcea faţă comenzilor“, lămureşte istoria tot meşterul Ciobanu. Cei care mai fac astăzi paporniţe şi care cu greu mai reuşesc să găsească papură sunt, spune Petre Ciobanu, urmaşii ţiganilor-robi ai Mănăstirii Căluiu, o ctitorie începută în timpul domniei lui Neagoe Basarab şi târnosită în vremea lui Mihai Viteazul. Ştie Petre Ciobanu, pentru că el este învăţător pensionar şi cel care a căutat ani de-a rândul prin documente, în 2010 dând tiparului şi o monografie a locurilor. „FOAMEA I-A ÎNDEMNAT SĂ ÎNVEŢE MEŞTEŞUGUL“ „Fenomenul social este următorul: ei au fost robii mănăstirii, toată populaţia de la Gura Călui, toată. Odată cu dezrobirea ţiganilor, la 1864, că ei, chipurile, ar fi ţigani, dar nu ştiu o boabă ţigăneşte, aceşti oameni au fost împroprietăriţi. Apoi, moşierii nu s-au mai ocupat de ei, i-au lăsat în libertate, să-şi facă singuri gospodărirea. Şi nu erau obişnuiţi decât să execute ordinele. Nepricepându-se prea bine la gospodăria personală, au început să-şi vândă din pământuri către ciobanii care mergeau în transhumanţă dinspre Vâlcea, dinspre Vaideeni, la Dunăre. Aşa mă consider şi eu de rădăcini, un cioban venit de-acolo. Şi ciobanii au cumpărat toate pământurile lor. Asta s-a-ntâmplat după ce au fost dezrobiţi de Cuza. Au rămas fără mijloace de subzistenţă şi foamea i-a îndemnat să înveţe să facă împletituri din papură. Nu sunt date certe, dar se pare că au învăţat meşteşugul de la un călugăr care locuia în incinta mănăstirii. În felul ăsta s-au petrecut lucrurile. Aşa am găsit şi eu în documente şi am aflat din discuţiile cu bătrânii“, a povestit Petre Ciobanu. „TATA FĂCEA COBILIŢE“ Obiectele pe care meşterul Gheorghe Neagoe încă le realizează ajung, an de an, la invitaţii Festivalului Naţional de Umor „Oltenii şi... restu’ lumii“, rogojinile şi paporniţele fiind, alături de alte obiecte tradiţionale, o amintire dorită de toţi cei care onorează invitaţia oltenilor. Are şi astăzi comenzi, vinde paporniţele cu 15-20 de lei şi rogojinile cam tot cu atât, depinde de cantitatea comandată. Meşterului îi este, însă, din ce în ce mai greu să-şi găsească materia primă, iar când se gândeşte cum se petreceau lucrurile în copilăria lui îl cuprinde nostalgia. „Mai sunt bătrânii care fac asta, e satul aproape pustiu. Eu i-aş învăţa pe-ai mei, dar nu mai vor. Taică-meu făcea cobiliţe, punea câte 20-30 din astea şi mergea pe jos, peste deal, la Drăgăşani. Aşa făceau toţi, plecau cu ele pe umeri şi se-ntorceau cu bani, care-avea, cu grâu, cu porumb, cu mălai. Plecau la Dunăre cu carele cu boi, stăteau o lună, aveau materie primă pentru tot anul. Da’-n comunism cum era!!! Se aducea materie primă din Delta Dunării, venea papura cu vagoanele şi tot n-ajungea. O familie făcea câte 800 de rogojini“, a dezvăluit meşterul Gheorghe Neagoe. Gheorghe Neagoe, unul din ultimii meşteri care mai împletesc la Gura Călui „Erau folosite la sere şi în construcţii, erau puse pe ciment, pentru că permit aerisirea, nailonul nu permite. La sere, la fel. Aveau comenzi de nu puteau să facă faţă, se duceau în Deltă şi tăiau vagoane de papură şi aduceau. Împletituri din ăstea mai face Bistreţul, din Dolj, din Lunca Dunării, dar ce venituri aduceau împletiturile pe timpul Colectivului, Doamne-Doamne! Şi au învăţat, atunci, şi românii să împletească papură, dar nu s-au ţinut“, a confirmat Petre Ciobanu. „CÂND ERAM EU COPIL, ŢIGANII N-AVEAU VOIE ÎN HORA ROMÂNILOR“ Meşteşugul practicat intens în comunism i-a apropiat pe români şi pe ţigani nu doar la lucru, ci familiile au început să se şi „amestece“. „Înainte, când eram eu copil, ţiganii n-aveau voie să se prindă în hora românilor, veneau la hore, la baluri şi stăteau pe margine. Acuma nu se mai ţine cont, sunt fetele frumoase de te bagă-n boală! Ştiu meseriile, dar nu ştie niciunul nicio boabă ţigăneşte. Din timpul robiei lor s-au păstrat câteva meşteşuguri din astea specifice. De exemplu, potcovarul are şi el tenul tot aşa. Mai face şi acum potcoave. Meşteşugul ăsta s-a născut din nevoie, făceau copii mulţi, aveau multe guri de hrănit. Acolo, la Gura Călui, era şcoală generală cu clase paralele, era populaţie şcolară... Acum sunt în număr foarte mic, transportaţi la centru, tineretul a părăsit în totalitate localitatea, jumătate din sat e stabilit în Timişoara. Au ieşit şi în afară, de-acolo trimit bani la ăştia bătrânii, mai au câte-un copil pe care-l cresc bătrânii până ajunge la şcoală şi apoi vin părinţii şi-l iau. Niciunul nu s-a declarat membru al etniei, niciunul dintre ei nu recunoaşte, dar ăsta e adevărul, ei au fost robii mănăstirii. Acum au început să cumpere pământ de la românii din centru, parcă Dumnezeu le-o fi zis – «Bă, ia răscumpăraţi-vă gospodăriile!». Ăsta e fenomenul, s-a sucit şi răsucit lumea!“, a mai spus învăţătorul pensionar. „Paporniţele“ îi încântă astăzi mai mult pe orăşeni, care le cumpără din târguri Şi el, şi prietenul său, meşterul Gheorghe Neagoe, concluzionează că meşteşugul împletiturilor, ca şi altele, are, din păcate, zilele numărate. Casele celor care îl practicau de nevoie nu mai sunt astăzi acoperite cu paie şi stuf, ca la mijlocul anilor ’60. Pe uliţă nu se mai ridică deloc colbul şi nu se mai îngroapă roata carului în noroi, oamenii au garduri falnice, pe când atunci n-aveau deloc, iar în curţi s-au înălţat case care stau mărturie a trudei printre străini. Nimeni n-a mai avut, însă, grijă să-i înveţe pe cei mici meseria care i-a ţinut în viaţă pe înaintaşi. CITIŢI ŞI: Povestea puţin ştiută a Mănăstirii Căluiu, ctitoria Buzeştilor, unul dintre cele mai frumoase şi bogate lăcaşuri de cult

Citeste mai mult: adev.ro/pf3yxq

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

O dă cu 10 lei. I-am spus – n-o mai da, mă, cu atât, că e atâta muncă, de când iei papura şi până ajungi aici...! Şi a-nţeles, o dă acum cu 15 lei...“, îl ceartă meşterul popular Petre Ciobanu, încondeietor de ouă din Călui, pe consăteanul său Gheorghe Neagoe, unul dintre puţinii împletitori care au mai rămas în sat.

[Adrian Pop]

vinde paporniţele cu 15-20 de lei

[Adrian Pop]

Plecau la Dunăre cu carele cu boi, stăteau o lună, aveau materie primă pentru tot anul. Da’-n comunism cum era!!! Se aducea materie primă din Delta Dunării, venea papura cu vagoanele şi tot n-ajungea. O familie făcea câte 800 de rogojini“, a dezvăluit meşterul Gheorghe Neagoe

[Adrian Pop]

„Paporniţele“ îi încântă astăzi mai mult pe orăşeni, care le cumpără din târguri Şi el, şi prietenul său, meşterul Gheorghe Neagoe, concluzionează că meşteşugul împletiturilor, ca şi altele, are, din păcate, zilele numărate.

[Adrian Pop]

Gheorghe Neagoe