Papornița Moșului
Rezultate 1 la 1 din 1

Subiect: „Noaptea Învierii” – Nechifor Crainic

  1. #1
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.186

    „Noaptea Învierii” – Nechifor Crainic




    „Noaptea Învierii” – Nechifor Crainic

    Din spuma de vişini răsare conacul
    Sub nemărginitul safir înstelat.
    Aprins de-aşteptare, pândeste buimacul
    Strângându-şi toporul sub braţu-ncordat.

    Troianul de floare l-ascunde ca norul
    Ce-ar sta să se spargă în trăsnet cumplit.
    Din sânge rachiul, din minte amorul
    Străpung cu duhoare văzduhu-nflorit.

    E noaptea-nvierii. Tresaltă făptura;
    Tămîie e-n codri şi smirnă-n grădini,
    Spre marea minune se-nalţă natura
    Cu ierburi şi arbori schimbaţi în lumini.

    Un clopot răsună, răspund celelalte,
    Talazuri rotind în eter,
    Se umplu de vuiet tăcerile-nalte
    Şi sufletul lumii se suie spre cer.

    Buimacul înjură păruta zăbavă
    Cu care creştinii se duc spre altar
    Pur, crinul credinţei se leagănă-n slava
    Să-l miruie roua cerescului har.

    Conacul e singur. Ai casei plecară.
    Zăvoarele astăzi pe uşi nu se pun,
    Deschisă e poarta oricărui de-afară.
    În noaptea-nvierii tot omul e bun.

    Acasă rămâne bunica oloagă.
    Iisus înviatul luceşte-n iatac.
    Bătrâna-n fotoliu, sub candeli, se roagă
    Când intră năvală tâlharul buimac

    .
    Alături e lada crezută cu-o sumă
    Ce face un diavol din omul mărunt,
    El strange toporul de parcă-l sugrumă
    Smuncindu-l în aer sălbatic şi crunt.

    Bătrâna se uită la el fără frică
    Cu chipu-n văpae de candeli nimbat,
    Ea crede că omul o cruce ridică
    Şi glasul ei cântă: “Hristos a-nviat!”

    Ce caldă blândeţe, ce miere cerească
    E-n glasul bătrânei că omu-a-mpietrit?
    Se năruie braţul ce vru să lovească,
    Toporul îi cade cu zgomot icnit.

    Se mişcă nălucă Iisus în icoană
    Şi-nvăluie-n aur tăcutul iatac,
    Podeaua răsună de stranie zvoană
    De parcă-n adâncuri ar geme un drac

    .
    Atât a fost totul. Acum se framântă
    Ca noru-ntre vânturi de nord şi de sud;
    Cu mintea trezită şi-asupră-şi răsfrântă,
    Se vede deodată nemernic şi crud.

    Cu spaimă zăreşte, surprinse-n trezie,
    Dihănii de beznă ce-n suflet s-ascund
    Precum într-o apă când e străvezie
    Vâscoase jivine târându-se-n fund.

    Sub bolta-nstelată, ce stă-n sărbătoare,
    Pământul se-ntinde smălţat ca un preş,
    Tot omul lumină, tot pomul o floare,
    Doar el, pângăritul, se simte un leş.

    Bătrâna-l priveşte de parcă-l răsfaţă,
    Străină cu totul de zbuciumul lui;
    Ea pare bunica lui însuşi de faţă
    Ca-n vremea când, fraged, era doar un pui.

    Mergea împreună cu sfânta bătrâna
    În nopţi ca şi asta la Domnu Hristos,
    Râdeau ghioceii în chita din mână
    Şi inima floare s-o ducă prinos.

    O, glasuri de clopot şi ropot de toacă,
    Odraslă de înger rămasă-napoi,
    Cascada de munte căzută-n băltoacă,
    Zăpadă de suflet topită-n noroi !

    Zdrobit îngenunche şi geme: “Iertare,
    Iertare, iertare” , cu grai sugrumat.
    Bătrâna-l priveşte cu-adâncă mirare,



    Ultima modificare făcută de latan.elena; 21.04.2020 la 19:45.

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •