Lasă-mă să te mai văd o dată.
De-aici eu nu mai fac un pas,
e-o promisiune dată.
Apele negre leagănă sălbatic
valuri dănţuind aţâţat.
Nu, nu e oceanul
acela ştiut şi albastru,
e cel negru,
ca sângele vechi îngheţat.O să stau nemişcată, copac,
şi-o să trimit rădăcini
să străpungă pământu-n stomac.
Nimic nu va fi smuls,
nimic clintit din loc.
Ci forţa o s-ascund,
mocnit să ardă-n foc.
Adesea visam, Doamne, visam
că un copac fără frunze
în jungla din inima mea sălaş îşi făcea.
Şi acolo sta, ca un stâlp indicator,
cu capul sus, fără glas.
………………..
În astă junglă însă
ce picotea în soare
în văzduhul cu parfum de floare
o scânteie porni,
se făcu vâlvătaie
şi flacăra-mi înghiţi
copacul cu crengi goale.Cine îşi închipuia
c-o scânteie, un joc, poate s-aprindă aşa
o junglă întreagă, cu-n foc
ce-n grabă, în câteva clipe
tot ramul înghite?Jungla toată e-n flăcări acum.
Unde să-mi mai caut nectar?
Pe unde s-apuc?
Arată-mi un drum, un hotar…
Poeme de dragoste de Maitreyi Devi, din volumul „În arşiţa dragostei„, Editura Taj, 2012.
Sursa: https://bel-esprit.ro/lasa-ma-sa-te-...FpJoStsi8ubjfU
Răspunde cu citat
Marcaje