Savatie Baștovoi




Am spus că a ierta înseamnă a repune în drepturi și mulți au rămas nedumeriți. Dar acesta este răspunsul dat de Hristos prin pilda filui rătăcitor. Amintiți-vă că unul din fii, cerîndu-și partea sa de moștenire, a plecat în lume, unde a cheltuit tot ce avea cu desfrînatele și muzicanții. Ajungînd păstor de porci, din cauza sărăcirii, el s-a coborît la fundul mizeriei, suferind de foame, astfel că își dorea să mănînce roșcovele din treucile porcilor. Atunci și-a zis: mă voi în
toarce la tatăl meu, că e om bun și, chiar de nu mă va primi ca fiu, îi voi fi ca un argat, căci pînă și argații tatălui meu sînt bine tratați. Dar ce face tatăl la vederea fiului său reîntors? Îi aduce în grabă haina frumoasă și îi pune în deget inelul. Inelul este semnul moștenitorului. Prin inel tatăl îl repune în drepturile sale de fiu. Adică îl face iarăși părtaș moștenirii, deși acest fiu nu mai avea parte acolo, deoarece își luase partea cuvenită de moștenire și o cheltuise. Tatăl mai împarte o dată moștenirea în două între cei doi frați. Aceasta este iubirea și iertarea propovăduite de Dumnezeu. Nu o simplă împăcare, ci o repunere în drepturi. Între a te împăca și a ierta există această diferență fundamentală care presupune restabilirea a tot ce a fost, ca și cum nimic din ce a prilejuit despărțirea nu a existat.