OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV – IUBITI FARA A ASTEPTA SA FITI IUBITI
V-am spus, cunosc metodele Tantra-yoga, dar am mers mai departe. Eu nu găsesc necesar pentru a sublima forţa sexuală şi a obţine o perfectă stăpânire de sine, de a face toate aceste experienţe descrise în operele tantrismului hindus sau tibetan. Există o altă Tantra-yoga care le depăşeşte şi căreia îi sunt partizan.
Una din metodele acestui tantrism este de a învăţa să iubeşti fără să aştepţi să fii iubit, pentru că atunci, sunteţi liberi şi puteţi face multe cu această libertate. Din nefericire oamenii nu ţin deloc la libertate, ei nu o caută; din contră, ei caută să se înlănţuie, libertatea îi apasă, îi necăjeşte, nu ştiu ce să facă cu ea. În timp ce cu constrângerea, loviturile chiar, acolo cel puţin există de ce să te ocupi… Da, suferind, plângând… Numai marii Maeştri au rezolvat problema: ei nu se preocupă să ştie dacă sunt iubiţi sau nu, ei fac ca şi soarele care trimite fără încetare dragostea sa tuturor creaturilor. Pe aceştia nu-i interesează să ştie pe cine va cădea această dragoste – pe nimeni sau pe toată lumea. Ceea ce-i interesează, este că această energie divină trece prin intermediul lor şi că se simt dilataţi, fermecaţi, inspiraţi, şi numai aceasta contează.
Mulţi au venit să-mi prezinte această problemă: ei iubesc un bărbat sau o femeie care, într-un fel sau altul, s-a depărtat de drumul bun: trebuie să continue să iubească această persoană? Desigur, dragostea pe care o avem pentru o fiinţă produce tot timpul asupra lui anumite efecte benefice în regiunile subtile, şi a o iubi este deci un fel de a o ajuta. Dar pe de altă parte, e preferabil să nu consacri prea mult timp şi prea multe energii cuiva care nu merită. Singurul lucru important este de a iubi, şi dacă nu pe acel bărbat sau acea femeie, atunci alte persoane, lumea întreagă, pentru că sursa continuă să curgă. Spre cine curge ea, nu e important; ea nu trebuie să se oprească din curgere, asta e tot, dacă nu, nouă înşine ne facem rău: nu mai suntem inspiraţi, avem aripile tăiate. Pentru a iubi din nou nu trebuie să aşteptăm de a cădea asupra unei alte mutriţe atrăgătoare, dacă nu, aceasta este începutul sfârşitului!
Dar pentru a înţelege ce am spus trebuie ştiut că adevărata dragoste este deasupra atracţiei sexuale şi chiar deasupra sentimentului. Adevărata dragoste este o stare de conştiinţă. Atracţia e un fenomen care nu se poate produce relativ la toate creaturile, pentru că e o chestiune de lungime de undă, de vibraţii, de fluide, ea depinde de elemente pur fizice.
Sentimentul este deja superior atracţiei, pentru că poate fi inspirat de factori de ordin moral, intelectual, spiritual. Dar sentimentul este de asemenea variabil: o zi iubim, următoarea zi nu mai iubim. Mergeţi şi vedeţi dacă sentimentele oamenilor relativ la soţul lor, soţia lor, copiii lor, amanţii lor, amantele lor sau amicilor lor sunt stabile! În timp ce dragostea trăită ca o stare de conştiinţă este deasupra circumstanţelor şi persoanelor. Este starea unei fiinţe care s-a purificat într-atât, care şi-a dezvoltat într-atât voinţa, că a reuşit să se ridice până la regiunile sublime ale dragostei divine, şi atunci orice ar face, mănâncă, se plimbă, munceşte, se întâlneşte cu alţi oameni, simte această dragoste în el şi dispune de ea pentru a ajuta toate creaturile.
Pentru a ajunge la aceată stare de conştiinţă trebuie să învăţaţi să vă stăpâniţi, pentru ca nimic să nu se poate face în afara deciziei voastre, voinţei voastre. Vreţi să îmbrăţişaţi o fată… ei bine da, puteţi să o faceţi, dar numai când voi înşivă vă decideţi, şi nu aveţi dreptul de a vă decide înainte de a vă fi purificat în timpul a mulţi ani pentru a nu lăsa nici o urmă pe ea, dacă nu, lumea invizibilă vă va judeca şi vă va condamna. Nu aveţi dreptul să îmbrăţişaţi pe cineva, de a avea schimburi fizice cu el (ea) decât dacă aţi ajuns la acest grad de elevare la care nu îi lăsaţi decât viaţă, lumină, elemente care trebuie să continue să acţioneze asupra lui pentru binele său.
În ziua când veţi ajunge să simţiţi dragostea ca o stare de conştiinţă, dragostea voastră va fi de neschimbat. Dar e o idee încă atât de departe de voi! Umanitatea întreagă e încă variabilă: iubeşte, apoi nu mai iubeşte; şi e valabil nu numai pentru creaturi, ci şi pentru obiecte, ocupaţii. Stabilitatea nu e calitatea cea mai răspândită printre oameni.
Şi chiar voi, care veniţi de exemplu la răsăritul soarelui: primele zile sunteţi exaltaţi, minunaţi, dar după câtva timp totul devine automatic, v-aţi pierdut prima dragoste. Pentru a evita ca aceasta să se producă, trebuie să vă obişnuiţi să faceţi totul aşa cum le-aţi face pentru prima dată: să mergeţi în fiecare dimineaţă la întâlnirea cu soarele ca şi cum ar fi prima oară… să vă vedeţi în fiecare zi soţul sau soţia ca şi cum ar fi prima oară, şi chiar după cincizeci de ani să vă simţiţi minunaţi ca şi în prima zi. Veţi spune că nu este posibil. Ba da, este posibil, dacă ajungeţi să trăiţi dragostea ca stare de conştiinţă, e posibil, cu condiţia să nu simţiţi dragostea ca un sentiment sau o atracţie, ci de a o trăi ca o stare de conştiinţă.
Mulţi artişti au căutat voluntar să-şi multiplice experienţele amoroase pentru că şi-au dat seama că dragostea le întreţinea inspiraţia. Din păcate acea dragoste senzuală, egoistă, capricioasă, care era sursa câtorva inspiraţii, e adevărat, era de asemenea cauza celor mai mari dezordini. Dragostea, e ca şi vinul: vă ameţeşte, dar beţia pe care mergeţi să o căutaţi în regiunile inferioare antrenează aceeaşi decădere fizică şi morală ca abuzul de alcool. Să ştii să iubeşti este cea mai mare victorie, pentru că dragostea adevărată nu vă poate niciodată distruge, ci din contră.
Înţelegeţi de acum înainte că singurul remediu pentru problemele de dragoste este chiar dragostea. Mulţi au venit la mine pentru a se plânge de anumite indispoziţii, de anumite dezechilibre, şi le-am spus: “De ce v-aţi oprit să iubiţi? Aceste neplăceri sunt din cauză că aţi comprimat dragostea în voi; atunci ea s-a refulat şi a devastat totul. Dragostea e un torent formidabil, dar voi nu o ştiaţi, nu aţi fost luminaţi şi asta v-a adus toate barierele. Dacă vreţi să vă salvaţi de aceste suferinţe trebuie să iubiţi, să iubiţi zi şi noapte, să iubiţi toate creaturile… nu vă va mai rămâne timp pentru a suferi, veţi fi atât de ocupaţi! În timp ce acum, cu cât vă închideţi mai mult, cu cât sunteţi mai avar de dragoste, cu atât lucrurile se complică. Fiţi generoşi şi veţi fi salvaţi; daţi dragostea voastră tuturor creaturilor. Eu asta fac, am găsit secretul.
Evident, eu trec drept un naiv şi toată lumea spune: “Oh, săracul, cu inima lui…” Dar tocmai, cu inima mea am găsit secretul pe care voi, cu intelectul vostru formidabil dezvoltat, încă nu l-aţi găsit.”
Trebuie să vă minunaţi şi să mulţumiţi în fiecare zi Cerului pentru că există pe pământ milioane de femei drăguţe pe care nu aţi avut încă fericirea de a le cunoaşte şi de a le contempla, şi milioane de bărbaţi inteligenţi şi puternici pe care nu aţi avut încă ocazia să-i întâlniţi! Trebuie să vă gândiţi la aceasta şi să vă bucuraţi… Să vă bucuraţi nu de existenţa lor ci de ideea că într-o zi îi veţi putea vedea, cunoaşte, vorbi, admira. Sunteţi miraţi, nu sunteţi obişnuiţi să vă bucuraţi pentru idei asemănătoare?… E adevărat, e un mod de a gândi destul de neobişnuit, dar atât de eficace! Acceptaţi-l şi veţi vedea rezultatele.
Veţi spune: “Da, dar ceea ce ne predicaţi aici este contra tuturor regulilor moralei. Dacă toţi bărbaţii vor iubi toate femeile şi invers, nu va mai exista familia.” Ba da, va exista o familie mare, asta-i tot. Este oare atât de rău?… Înţelegeţi-mă bine, cînd spun că bărbaţii trebuie să iubească toate femeile şi femeile să iubească toţi bărbaţii, aceasta nu înseamnă că ei trebuie să-şi multiplice experienţele şi că soţul trebuie să-i fie infidel soţiei şi soţia soţului. Nu, ei trebuie să fie fideli unul altuia, dar trebuie să ştie de asemenea că un singur bărbat, o singură femeie nu va putea niciodată să vă dea totul, şi că voi înşivă nu veţi putea niciodată da totul soţului sau soţiei voastre. De aceea trebuie să trăiţi împreună, lucra împreună, dar iubind lumea întreagă, surâzând lumii întregi şi lăsând şi pe altul liber să o facă. Da, doi oameni trebuie să se iubească, să fie împreună, să nu se despartă, dar trebuie să-şi lărgească concepţia despre dragoste. Astfel soţii şi soţiile vor învăţa să trăiască bucurii mai subtile.
Dragostea va rămâne o problemă etern pusă umanităţii. Singura variaţie va rămâne în felul de a o înţelege şi de a o manifesta. În viitor, fiecare fiinţă umană va învăţa să iubească toate femeile, toţi bărbaţii, imensitatea, să-şi umple inima şi sufletul de această splendoare a Cerului: nu va mai fi loc în dragostea sa pentru nici un element egoist, personal şi limitat.
Cartile lui Omraam Mikhael Aivanhov se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Sursa:https://www.trezireainteligentei.ro/...fYkx0bqffzZ8N4
Răspunde cu citat
Marcaje