Topul escrocheriilor oficiale din România
Totul a pornit de la … 0 (zero)!
"Afacerea România". Pe 3 februarie 1990, întreaga rezervă valutară a
României ce însuma aproape 4 miliarde de dolari SUA, a fost schimbată
la un curs de schimb de doar 14,35 lei, de 7 ori mai mic decât cel
existent pe piața neagră. Autorii necunoscuți încă, au avut în mod
normal acordul celor ce conduceau atunci țara (Ion Iliescu și Petre
Roman). Prezentul TOP, nu include vânzarea flotei și bineînțeles nici
vânzarea IMGB-ului, întreprindere în care statul Român a investit până
în 1990 peste 4 miliarde de dolari SUA, iar escroci rămași anonimi
deocamdată au vândut-o cu o,5 milioane, adică de 8000 de ori mai puțin
decât s-a investit! Deasemenea, TOP-ul nu a inclus nici "Afacerea
Inflația" prin care Mugur Isărescu a devalorizat moneda națională de
peste 1100 de ori și bineînțeles nici Vânzarea Gratuită a Zăcămintelor
prin metoda concesionării pe redevențe simbolice. Totuși chiar și așa,
fără imense omisiuni, vă recomand o scurtă trecere în revistă a
primelor 20 de "mini-excrocherii" recunoscute oficial!
Lectură plăcută!
1.Sorin Ovidiu Vîntu
bogăţirea rapidă este un vis demult prezent în spaţiul românesc.
Bineînţeles, cei mai mulţi nu încearcă să se îmbogăţească prin
mijloace ilegale. Există însă şi categoria oamenilor fără scrupule
dispuşi să mintă şi să-i manipuleze chiar pe cei mai amărâţi dintre
noi, luând câte puţin de la fiecare (sau mai mult, după caz), pentru a
strânge averi impresionante. Pe această direcţie, Vertical News.ro a
alcătuit topul celor mai mari escroci din România. Am luat în calcul
sumele de bani furate, numărul de păgubiţi şi notorietatea escrocului.
-cel mai mare “speculant financiar”
În vârstă de 56 de ani, Sorin Ovidiu Vîntu este acum unul dintre cei
mai bogaţi români, cu o avere de 800-850 de milioane de euro. SOV s-a
ocupat de afaceri ilegale încă din timpul regimului comunist şi chiar
a executat la penitenciarul Bacău o pedeapsă de cinci ani de
închisoare pentru delapidare. Tot atunci, în 1983, el a semnat un
angajament de informator cu fosta Securitate, primind numele
conspirativ „Nuş”.
După căderea regimului a continuat să se ocupe de inginerii
financiare. Vîntu însuşi a spus despre el că este un „speculant
financiar”.
Fondul Naţional de Investiţii a fost înfinţat în 1996 de SOV Invest,
la puţin timp după scandalul Caritas. Totuşi, oamenii nu s-au învăţat
nici de această dată minte şi, după Ioan Stoica, au avut încredere şi
în Sorin Ovidiu Vîntu.
FNI a funcţionat ca joc piramidal şi a dus la păgubirea a aproximativ
318.000 de investitori la momentul prăbuşirii, în mai 2000. Nu se ştie
cu siguranţă, dar paguba provocată se pare că se ridică la 150 de
milioane de euro.
Când şmecheria funcţiona, profitul primilor depunători în ordine
cronologică era asigurat nu de randamentul plasamentelor din Fond, ci
de banii depuşi de următorii depunători.
Însă spre deosebire de Caritas, FNI a avut un avantaj: susţinerea
directă a Casei de Economii şi Consemnaţiuni (CEC). Printr-un contract
semnat de CEC, instituţia garanta investiţiile făcute la FNI,
angajându-se ca în cazul falimentului Fondului Naţional de Investiţii
să despagubească investitorii acestuia cu suma depusă initial. Acest
gir dat de catre o instituţie bancară a statului a reuşit să atragă un
numar mare de persoane care să-şi plaseze banii la FNI. În plus,
societatea înfiinţată de Vântu practica şi o dobândă mai mare la
depozite, acestea depăşind de 3-4 ori media dobânzilor bancare din
ţară.
Cu puţin înainte de prăbuşire, în anul 2000, Sorin Ovidiu Vîntu a
retras din Fond mari sume de bani şi i-a vândut compania care
administra Fondul, Gelsor, Ioanei Maria Vlas, care a devenit ulterior
răspunzătoare de prăbuşirea FNI. După cinci ani de procese, Vîntu a
fost condamnat la 3 ani cu suspendare. A scăpat astfel fără să facă o
zi de închisoare pentru imensa escrocherie, în timp ce Vlas a stat
câţiva ani după gratii. Acum şi ea este liberă şi îşi trăieşte
liniştită bătrăneţea într-un sat idilic de lângă Sibiu.
Detestat de Traian Băsescu SOV şi-a creat imaginea unui om viclean
care nu poate fi prins cu nimic în neregulă deoarece lucrează mereu cu
interpuşi loiali, gată să meargă la închisoare în locul lui (vezi
cazul Maria Vlas şi Nicolae Popa).
Potrivit procurorilor care i-au redeschis dosarele, Vîntu este vinovat
şi de falimentarea FNA – Banca Agricolă (care le-a adus oamenilor o
pagubă de nouă milioane de dolari), a Băncii Internaţionale a
Religiilor şi a Băncii Române de Scont.
În ultimii ani, omul de afaceri a ajuns de mai multe ori după gratii,
pentru diferite ilegalităţi (favorizarea infractorului, şantaj). Nu a
stat prea mult acolo: ultima dată i s-a dat drumul după 24 de ore.
Între timp, a vândut trustul de presă Realitatea lui Elan
Schwartzenberg şi s-a retras din viaţa publică, ducându-şi liniştit
traiul în vila sa de pe strada Paris din Bucureşti. Weekendurile le
petrece la Corbeanca unde are un domeniu impresionant unde trăiesc
laolaltă căprioare, cerbi, iepuri şi dulăi. Vara, Sorin Ovidiu Vîntu
cutreieră Delta Dunării, paradis unde deţine zeci de terenuri şi
proprietăţi.
2. Contabilul Ioan Stoica şi isteria „Caritas”
Însă primul mare scandal de după Revoluţie a fost altul. Un obscur
contabil din Făgăraş, pe numele său Ioan Stoica, a pus la cale cea mai
mare escrocherie pe care avea să o cunoască tânăra Românie
capitalistă: Caritas.
Fondatorul şi proprietarul afacerii a făcut înainte de 1989 Şcoala
Medie Finaciară. A început şi ASE-ul, dar nu l-a terminat. De-a lungul
vieţii, s-a căsătorit de două ori: prima soţie a murit de cancer, iar
a de a doua – cea care i-a fost alături în timpul escrocheriei – a
divorţat. Acum, la vârsta de 70 de ani, Ioan Stoica trăieşte în
anonimat undeva în Braşov. Fosta nevastă spune despre el că e sărac
lipit pământului, că trăieşte dintr-o pensie de 700 de lei pe lună, că
e bolnav de inimă şi că abia are bani să-şi plătească chiria. Stoica
are şi un băiat din prima căsătorie.
Jocul piramidal, care le promitea deponenţilor că vor câştiga de opt
ori suma investită, a lăsat oameni fără case, altora le-a înghiţit
peste noapte economiile de-o viaţă. Caritas a atras 400.000 de
deponenţi din toată ţara care au investit nu mai puţin de 80 de
milioane de euro.
Ioan Stoica a fondat compania „Caritas” în primăvara anului 1991, la
Braşov, sub forma unei societăţi cu răspundere limitată. La
înfiinţare, capitalul societăţii a fost de numai 100.000 de lei
(aproximativ 775 de dolari actuali). După câteva luni, Caritas s-a
mutat la Cluj-Napoca. La început depozitele erau mici (2.000-10.000 de
lei), dar mai târziu nu mai aveai voie să participi dacă nu
depuneai minimum 20.000 de lei. Şi depozitul maxim a fost majorat la
160.000 de lei.
Stoica promitea că, după trei luni, oamenii vor primi înapoi o sumă de
opt ori mai mare decât cea investită. Astfel, mii de români din toate
colţurile ţării se scurgeau spre Cluj, unde făceau cozi imense în faţa
sediului ziarului „Mesagerul transilvan”, în care erau publicate
listele norocoşilor.
După cum declara Ioan Stoica la acea dată, câştigul era dat ca sigur:
„Cei care se înscriu la joc trebuie să renunţe la scepticism şi, o
dată suma încasată, să continue jocul. Cu cât se înscriu mai mulţi, cu
atât numărul celor care câştigă este mai mare şi ritmul plăţilor este
mai rapid”, îi îndemna el pe români într-un interviu în „Mesagerul
Transilvan”. Banii erau pe mâini bune, mai spunea el: “Nu te poţi
juca. În suma investită de către omul necăjit este multă muncă depusă,
multe speranţe şi multe renunţări”.
Românii au crezut şi i-au dat pe mână bani grei. Guvernatorul Băncii
Naţionale a României, Mugur Isărescu, a afirmat la acea vreme că, la
un moment dat, o treime din banii din România erau investiţi în jocul
piramidal. Televiziunea naționață elogia prin vocea lui Tatulici acest
joc piramidal care a țepuit sute de mii de românași creduli! Nici
Pavel Coruț nu a ezitat să compare excrocheria cu ceva de origine
dinnă, precum nici Ion Iliescu nu s-a făcut că nu înțelege despre ce-i
vorbă. Sincer eu personal ( r.r.) consider că locul 1 prim ar trebui
totuși rezervat lui Iliescu și întregii trupe de securiști-mafioți
care l-au ajutat să preia ilegal conducerea țării atât în 1989 cât și
ulterior…dar acesta-i alt subiect.
Totuşi, plăţile au încetat în octombrie 1993. La 14 august 1994
Caritas şi-a declarat falimentul: avea de plătit 450 de milioane de
dolari către 300.000 de români rămaşi pe listele de aşteptare.
Ioan Stoica a fost condamnat în 1995 de Tribunalul din Cluj la şapte
ani de închisoare pentru fraudă, dar a făcut apel şi i s-a redus
termenul de pedeapsă la numai doi ani. Nemulţumit şi de această
perioadă, el s-a adresat Curţii Supreme de Justiţie şi sentinţa i-a
fost micşorată la un an şi jumătate de închisoare. Din care a executat
numai câteva luni de zile. A fost eliberat la data de 14 iunie 1996.
Dar procesele între deponenţi şi compania „Caritas” au continuat ani
întregi, fără ca păgubiţii să mai vadă vreun leu. Dosarul Caritas este
considerat de jurişti drept cel mai mare dosar instrumentat vreodata
în Romania (nu mai putin de cinci tone de documente).
„Ciudăţenia” afacerii Caritas este că autorităţile au permis acest joc
piramidal, iar uneori chiar l-au sprijinit făţiş. Spre exemplu,
primarul de atunci din Cluj, PRM-istul Gheorghe Funar, a apărut în
public braţ la braţ cu Stoica şi i-a acordat sprijin logistic (sediu
pentru firmă şi chiar locuinţa personală). Presa de atunci a jucat un
mare rol. Ziarul „Mesagerul Transilvan”, din Cluj, ducea o amplă
campanie pro-escrocherie. Până şi Televiziunea Română ( TVR-cam
singurul post TV pe atunci) a acceptat reportaje şi chiar un amplu
interviu cu escrocul Ioan Stoica despre Caritas. Realizator: Mihai
Tatulici.
Tocmai din acest motiv se crede că banii au ajuns, în bună parte, în
buzunarele unor politicieni, politişti, SRI-şti sau în ale
apropiaţilor acestora. Acesta ar fi fost chiar scopul afacerii: de a
concentra banii românilor naivi în mâinile unui grup mic de noi
nomenclaturişti.
3.Marele furt de la Cluj
Sever Mureşan este unul dintre cei mai controversaţi oameni de
afaceri din România. Mureşan „are la activ” falimentarea Băncii Dacia
Felix în anul 2001, bancă unde el era acţionar principal şi membru în
Consiliul de Administraţie. Alături de prim-vicepreşedintele băncii –
Horia Mircea Hossu – el a uşurat vistieria băncii cu peste 160 de
milioane de dolari. Iată cum: Mureşan era patronul Paniro SA, o
societate ce avea ca obiect principal de activitate fabricarea şi
comercializarea produselor de morărit, panificaţie şi patiserie.
Paniro a luat credite foarte mari de la Dacia Felix, pe care nu le-a
mai restituit. Ceea ce a dus la falimentul băncii.
În 1999, Curtea Constituţională de la Geneva l-a condamnat pe Mureşan
la trei ani şi jumătate de închisoare pentru nişte inginerii
financiare internaţionale legate de banii „evaporaţi” de la Dacia
Felix. Elveţienii l-au arestat pe Mureşan la Budapesta şi l-au trimis
în ţară, să-şi execute aici pedeapsa. Dar culmea, instanţele române
l-au pus în libertate la mai puţin de o lună de arest preventiv. După
strămutări de la o instanţă la alta, în mai 2003, Judecătoria din
Constanţa a decis achitarea lui Mureşan şi a lui Hossu. Totuşi, în
2010 a fost condamnat la plata a 100 de milioane de dolari şi a 10
milioane de franci elveţieni.
Mai nou, Mureşan s-a apucat de acte de filantropie, el donând bani
parohiei Sfântu Gheorghe din Câmpia Turzii. Pentru aceste fapte
merituoase, la sfârşitul anului 2011 a fost decorat cu Crucea
Transilvană de ÎPS Andrei, mitropolitul Clujului.
4.Cel mai mare escroc din PSD
Gabriel Bivolaru şi Mona de Freitas. Gabriel Bivolaru şi-a început
cariera ca sportiv la clubul Steaua, după care a ajuns deputat PDSR la
doar 29 de ani. Alături de soţia sa, Mona, Bivolaru a prejudiciat
Banca Română de Dezvoltare cu 2.200 de miliarde de lei vechi (peste 50
de milioane de euro). Cei doi soţi au constituit 10 societăţi
comerciale în Bucureşti, Eforie Nord, Sinaia şi Ploieşti, avându-l pe
Bivolaru administrator. Cele 10 firme şi-au deschis conturi la
sucursalele BRD şi BCR. De-a lungul a aproape zece ani (1992-2001),
Bivolaru a emis 50 de cecuri fără acoperire şi a întocmit 24 de ordine
de plată false. Ordinele au fost folosite pentru încasarea banilor de
la BRD Sinaia. De asemenea, el a contrafăcut ştampila BRD din
Bucureşti şi semnătura administratorului de cont. În timpul procesul,
escrocul, considerat nevinovat, a fost sprijinit făţiş şi vehenment de
Adrian Năstase (liderul pe atunci al PSD) şi de alţi parlamanetari
social-democraţi.
În 2004 a fost condamnat la cinci ani de puşcărie pentru faptele sale.
A fost eliberat condiţionat, în 2007, după ce a stat în închisoare doi
ani şi 10 luni. Mona de Freitas a fugit din ţară, singurul judecat
fiind Gabriel Bivolaru. În 2004, magistraţii Judecătoriei Sinaia şi ai
Tribunalului Prahova au decis că faptele pentru care de Mona de
Freitas a fost anchetată şi trimisă în judecată – înşelăciune în formă
continuată şi cu circumstanţe agravante – s-au prescris. S-a spus
despre Gabriel Bivolaru, care acum trăieşte bine mersi, că ar fi frate
cu „Guru” Bivolaru, fondatorul Mişcării MISA.
5. Afacerea fregatelor cumpărate de statul român din Marea Britanie a
păgubit România cu 144 de milioane de euro.
Fregatele „Regina Maria” şi „Regele Ferdinand”, în vârstă de 16,
respectiv 15 ani, scoase din uz de Armata Regală Britanică, au fost
cumpărate de firma BAE Systems la preţ de fier vechi de la Marina
Regală Britanică. Astfel, BAE Systems le-a achiziţionat cu 124.000 de
euro bucata, ulterior vânzându-le României cu 144 de milioane de euro.
Cumpărarea celor doua fregate a fost perfectată în 2003, în timpul
guvernului Năstase. Ziarul „The Guardian” a scris că cei de la BAE
Systems ar fi dat mită unor persoane necunoscute de la Bucureşti, în
valoare de câteva milioane de lire sterline. Afacera nu s-a mai
lămurit niciodată, iar dosarul a fost clasat.
6. Gerald Gorduna, de la escrocherii financiare la trafic de droguri
Afacerea „Gerald Focşani” a fost pusă la cale de Corneliu Gerald
Gorduna, în vârstă de 24 de ani la acea vreme, fost membru al gărzii
de corp a lui Ceauşescu, şi de Sorin Isac, de 25 de ani, fiul fostului
şef al Gospodăriei Centrale de Partid.
Societatea „Gerald” a fost înfiinţată la Focşani în 1993 şi a
funcţionat până în martie 1994, moment în care a fost descoperită
insolvabilitatea firmei. Jocul era tot unul de tip piramidal, care le
promitea oamenilor îmbogăţirea peste noapte. În regulamentul
concursului era specificat faptul că depunătorii puteau lua de şapte
ori suma în trei luni de la depunerea banilor. Peste 390.000 de
persoane din ţară şi din Republica Moldova au depus în jur de 20 de
milioane de euro.
Patronii societăţii dădeau asigurări că, în total, cei aproape 400.000
de participanţi vor încasa 400 de miliarde de lei. De fapt, numai
57.000 au primit bani. Restul au intrat în categoria „păgubiţilor”.
Aşa cum s-a întâmplat şi în cazul Caritas, nu s-a aflat cine au fost
marii îmbogăţiţi: listele cu primii câştigători au fost distruse
înainte de declanşarea anchetei.
Gerald Gorduna a fost arestat pentru înşelăciune şi gestiune
frauduloasă la Focşani, pe 22 martie 1994. Însă a obţinut strămutarea
procesului la Buzau, de unde a fost eliberat pe cauţiune după câteva
luni de puşcărie. La scurt timp după eliberare a fugit din ţară cu
patru miliarde de lei vechi, s-a refugiat în Statele Unite ale
Amercii, unde s-a căsătorit cu o americancă.
Autorităţile române l-au dat în urmărire prin Interpol şi au cerut SUA
să îl extrădeze. Însă justiţia americană a respins cererea de
extrădare formulată de România pe motiv că statul român nu a reuşit să
demonstreze vinovăţia acestuia. Iar Gerald şi-a văzut liniştit de
viaţă.
Ulterior, escrocul a revenit în Europa şi s-a apucat de alte
ilegalităţi, în anii 2000-2001. De data aceasta, trafic de droguri şi
spălare de bani, după cum reiese din mandatul european de arestare
emis în 2007. Drogurile erau depozitate în Republica Moldova şi erau
distrbuite în Italia, Germania, Olanda şi Statele Unite. În iulie 2007
a fost arestat, iar în septembrie a fost extrădat în Germania de
autorităţile române. Acum, ajuns la vârsta de 45 de ani, Gerald se
află după gratii.
7. „Bachus” Ştefănescu, cel mai mare escroc din comunism
Gheorghe Ştefănescu, poreclit Bachus, şi-a început afacerea cu vin
contrafăcut în 1971, în depozitul de vinuri de pe Calea Griviţei din
Bucureşti, al cărui gestionar era. Escrocheria s-a desfăşurat până în
1978, când a fost dată în vileag de autorităţile comuniste.
Administrator al podgoriilor de la Coteşti, Ştefănescu fura o bună
parte din vin, dând vina pe „dezastrele naturale” pentru a justifica
producţiile slabe. Apoi, el amesteca vinurile ieftine cu cele mai
scumpe, iar băutura rezultată o vindea la preţul mai mare. În afară de
vin a contrafăcut şi ţuică de prune, pe care o îndoia cu apă. În toată
perioada, peste 400.000 de litri de vin au fost alterate. Se estimează
că paguba pricinuită statului a fost de 4,5 milioane de dolari
americani (la valoarea din anii ’70). La valoarea actuală, aproape 10
milioane de euro.
În cei şapte-opt ani a obţinut astfel peste un milion de lei. În cele
din urmă a fost prins în flagrant delict în timp ce cumpăra aur de la
un bişniţar. Atunci i s-au percheziţionat şi casa, şi locul de muncă,
iar „laboratorul” ilegal a fost descoperit. Peste 200 de persoane,
care au avut legătură cu „afacerea” au fost trimise la închisoare.
Ştefănescu a fost condamnat la moarte şi a fost executat prin
împuşcare la Jilava, în 1981.
Anchetatorii care l-au înfundat spun despre el că era întruchiparea
perfectă a mafiotului care ştia cât şi cui să dea bani pentru a
închide gura autorităţilor. Foarte zgârcit, Ştefănescu avea doi copii
cărora le-a dat unităţi din afacere pe care să le conducă. Familia sa
o ducea foarte bine: aveau un apartament în Bucureşti, o vilă la
Breaza, iar fiecare membru al familiei avea maşina lui.
Povestea lui Ştefănescu a devenit subiectul filmului „Secretul lui
Bachus”, realizat în 1984 de Titus Popovici şi Geo Saizescu, iar în
rolul principal a jucat Ştefan Mihăilescu-Brăila.
8.Un evreu lăudăros, escroc de mâna a doua
Nati Meir, ajuns acum la vârsta de 56 de ani, şi-a început
escrocheriile înainte de a veni în România. În anii ’80, iar apoi la
mijlocul anilor ’90, a fost găsit vinovat în Israel de peste 80 de
cazuri de escrocherie şi a făcut vreo cinci ani de închisoare. Ajuns
în România, unde a dobândit cetăţenia în anul 1999, Nati Meir şi-a
continuat învârtelile. A înşelat 129 de muncitori români cărora le-a
promis că le face rost de contracte de muncă în Israel. Oamenii nu au
mai plecat niciodată şi Meir a rămas cu banii pe care îi ceruse de la
ei pe post de comision.
Omul de afaceri evreu şi-a adus înşelătoriile şi în fotbal. A luat
echipa Laminorul Roman şi l-a pus ca antrenor pe Dănuţ Lupu. Dar nici
gând să-l plătească. După trei luni în care nu a văzut un ban, Lupu a
plecat.
A păcălit-o şi pe Monica Columbeanu, căreia nu i-a dat niciun ban
pentru perioada în care aceasta a fost purtătoarea de cuvânt a
afaceristului care se visa preşedintele României.
Dar cea mai mare păcăleală i-a tras-o manelistului Adi Minune. Nati
Meir a semnat cu acesta un contract de colaborare prin care cântăreţul
trebuia să susţină câteva concerte. Pentru asta, Minune urma să
primească 50.000 de euro. Pe care i-a primit, numai că erau euro
falşi. Tot cu bani falşi l-a păcălit şi pe afaceristul oltean Ilinca,
fratele „Regelui margarinei”, dar şi pe un lider interlop din Craiova.
Aşa a ajuns din nou la puşcărie, în octombrie 2010, fiind condamnat la
şapte ani de închisoare pentru înşelăciune. Dar escrocul nu avea să
petreacă prea mult timp la răcoare. În aprilie 2011 a fost eliberat
condiţionat din închisoarea de la Galaţi. Acum trăieșşte liniştit în
locuinţa sa din Bucureştii Noi alături de o femeie cu vreo 15 ani mai
tânără. Şi se laudă că are o avere de 94 de milioane de euro.
9.Caritas-ul modern: zeci de milioane de euro pierdute, trei
sinucideri, niciun escroc pedepsit
Jocul piramidal „Delphin” a funcţionat în România în perioada
2002-2007. Capii reţelei erau cehii Emil Krutek (fost miner), Antonin
Fojtek (fost electrician), elveţianul Andreas Fassler (stabilit în
Monaco) şi românii Felix Daniel Toană (fost taximetrist) şi Silviu
Bogdan Blidariu (teolog). Jocul a debutat în 2002 la Arad, printr-o
firmă off-shore din Gibraltar, patronată Krutek şi Fassler, în
conturile căreia intrau toţi banii daţi de românii creduli.
Pe scurt, oamenilor li se promitea că vor învăţa cum să devină oameni
de afaceri şi să câştige bani serioşi (2.000-3.000 de euro) lucrând
part-time în weekend. Doar că, mai întâi, fiecare trebuia să cotizeze
cu 2.290 de euro. Pentru aceşti bani primeau nişte manuale xeroxate
care, chipurile, îi învăţau cum să facă bani. Apoi, fiecare era
incitat să atragă alţi oameni în schemă, promiţându-li-se un comision.
Dar în afara manualului nu mai primeau nimic.
Cum s-a întâmplat şi cu alte ocazii, cei mai îndârjiţi şi-au ipotecat
casele sau au făcut împrumuturi la bănci pentru a se înscrie.
Structura piramidală a prins cel mai bine în Moldova (Suceava, Iaşi,
Roman, Piatra Neamţ) şi în Ardeal (Cluj, Arad, Reşiţa, Deva, Zalău,
Timişoara), mai puţin în partea de sud a ţării (Slatina).
Mii de oameni din ţară au fost păcăliţi şi trei persoane din Iaşi s-au
sinucis din cauza banilor pierduţi pe care nu au putut să-i mai
recupereze. Se apreciază că românii au pierdut în total milioane de
euro. Potrivit unor estimări, în contul „delphinilor” ar fi intrat 50
de milioane de euro. Iar statul a pierdut 16,5 milioane de euro prin
neplata TVA şi a impozitului pe profit.
Cercetarea penală împotriva escrocilor a început chiar din 2003, dar
nimeni nu a primit vreo condamnare. Mai mult, dosarul privind
fraudarea acestor sume fabuloase de bani există, încă, la Parchetul de
pe lângă Tribunalul Iaşi, dar acesta zace uitat într-o cămăruţă de la
subsol, de şase ani de zile. Cazul a fost pasat de la un procuror la
altul. În dosar erau învinuiţi nu mai puţin de 300 de persoane. Dar
capii escrocheriei, precum Krutek şi Fojtek, au plecat de mult din
ţară, trecând graniţa încărcaţi cu zeci de mii de euro. Nici măcar
atunci nu au fost opriţi.
10.Primarul care a luat bani de la Mega Caritas
Deoarece numele „Caritas” a fost de succes, în 1993 a luat naştere
Mega Caritas. Tot un joc piramidal, de data aceasta la Piteşti.
Printre iniţiatori s-au numărat judecătorul Tiberiu Iordache şi
Dumitru Bădoi.
Suma minimă care putea fi depusă era de 60.000 de lei. Escrocii le
promiteau piteştenilor că, pentru fiecare 60.000 de lei, vor primi în
100 de zile de 25 de ori mai mult. Au fost păgubiţi peste 12.500 de
oameni care au înregistrat o pierdere totală de cinci milioane de
dolari.
Se spune că Iordache a avut grijă ca mulţi colegi de breaslă să se
bucure de afacerea pe care el a pus-o pe picioare, fiind vehiculate
nume grele la acea vreme: politişti, procurori, grefieri.
În 1995, Tiberiu Iordache a fost condamnat la trei ani şi şase luni de
închisoare, dar a fugit în Statele Unite la scurt timp după
condamnare. A stat acolo până ce pedeapsa i s-a prescris, iar în 2010
a dat dovadă de curaj maxim şi s-a întors într-o maşină de lux (un
Nissan Murano de peste 50.000 de euro) chiar în oraşul în care a
ţepuit mii de oameni. Dar nimeni nu i-a făcut nimic, semn că păgubiţii
s-au resemnat că au fost jefuiţi de escroc. Aşa că Iordache lucrează
acum bine-mersi ca avocat în Argeş.
Celălalt patron al Mega Caritasului, Dumitru Bădoi, nu a fost la fel
de norocos. A fost închis doi ani, în perioada 2001-2003. S-a speculat
că asta a fost o pedeapsă mică deoarece el a menţionat numele celor
care au luat bani peste rând în acest joc, făcând referire la
procurori şi oameni politici, printre care şi actualul primar al
Piteştiului, Tudor Pendiuc.
11.Escrocul fără leac
Gheorghe Popilean este un alt escroc notoriu din România. Între 1992
şi 1994 a operat la Bucureşti o schemă de investiţii financiare de tip
piramidă (Mondoprosper), promiţându-le depunătorilor dobânzi peste
cele practicate pe piaţă. Mai exact, 210% pe an. Se primeau lei, dar
şi valută. În cei doi ani a strâns peste 2,5 milioane de dolari de la
investitori naivi, păcălind 10.000 de oameni.
În 1996 a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru faptele
sale, din care a executat doar un an. Abia ajuns în libertate s-a
apucat de noi potlogării: înşelăciune, fals în acte contabile,
bancrută frauduloasă. A fost arestat din nou pentru înşelăciune timp
de trei ani.
Mereu inventiv, când a ieşit din puşcărie a început să se dea drept
comisar al Comisariatului National Anticoruptie. Ameninţa că vine în
control la diverse firme, de la care pretindea sume de bani ca să le
acopere neregulile. A ajuns iar după gratii, dar a fost eliberat după
o lună deoarece avea o vârstă înaintată (peste 60 de ani).
Apoi, prin anii 2007-2008 şi-a înfiinţat un ONG prin care oferea
consultanţă firmelor sau persoanelor fizice cu privire la obţinerea de
fonduri europene. Multe firme s-au păcălit deoarece i-au dat bani
grei, dar dosarele lor de finanţare nu au fost niciodată depuse de
Popilean. În prezent, Gheorghe Popilean are 76 de ani şi locuieşte,
liniştit, la Bucureşti.
12. Dynamic Elit Club
În 2000 constănţeanul Gheorghe Dogaru a înfiinţat o asociaţie pe care
a botezat-o Dynamic Elite Club – Casa de Ajutor Reciproc a
Salariaţilor. Inteligent, bărbatul de profesie economist a putut
astfel să beneficieze atât de avantajele legii privind fundaţiile, cât
şi de cele ale legii privind casele de ajutor reciproc.
Pentru a intra în asociaţie, o persoană trebuia să plătească 1.700 de
dolari. Doar 300 din aceştia erau viraţi în conturile oficiale. Restul
până la 1.400 erau înmânaţi direct membrilor din palierele superioare
ale piramidei. Pentru a obţine profit, oamenii erau obligaţi să aducă
în asociaţie trei noi membri. Cei care voiau să se retragă fără să fi
adus noi victime aflau că îşi pot retrage doar cei 300 de dolari.
Mulţi s-au păcălit, mai ales deoarece escrocii le promiteau oamenilor
că în câteva luni vor strânge 30.000 de dolari.
Şmecheria a funcţionat în perioada 2000-2002. Mai întâi la Constanţa,
apoi şi-a deschis filiale şi în Bucureşti şi Tecuci. În tot acest
timp, asociaţia a ajuns la peste 6.000 de membri şi a strâns în jur de
opt milioane de dolari.
După controale ale Gărzii Financiare, au fost confiscate din aşa-zisa
asociaţie 73 de miliarde de dolari, iar clubul a murit de la sine.
Poliţia şi Parchetul Constanţa au efectuat cercetări la club, dar s-a
dat Neînceperea Urmăririi Penale.
13. „Society Club”
A fost o altă şmecherie pusă la cale pentru a lua bani de la naivi
care a funcţionat în perioada 2002-2005. A fost creată pe baza de date
şi pe sistemul defunctului “Dynamic Elite Club”, membru de onoare
fiind acelaşi Gheorghe Dogaru.
Firma a fost înfiinţată la Buşteni, iar apoi şi-a deschis puncte de
luncru în Bucureşti, Baia Mare, Cluj şi Satu Mare. Fondatorii şi
totodată membrii consiliului de conducere a societăţii erau Constantin
Vitaly Ivanou, Marieta Nuţu, Petru Efros, Daniel Mihăiteanu, Ion
Ciobanu, Ioan Săracu.
Oamenilor li se promiteau câstiguri de până la 57.000 de euro. Schema
de racolare funcționa după următorul tipar: pentru a li se câștiga
încrederea, persoanele de contact îi invitau pe cei interesaţi de
minunatul club la un seminar de informare cu durata de trei ore. Doar
acest prim pas era gratuit.
Preţul pentru a afla primele detalii despre “Society Club” era de
700.000 de lei vechi. După o zi sau două, celor convinşi de avantajele
intrării în asociaţie li se cerea să plătească o taxă de înscriere de
200.000 de lei şi 1.750 de euro, suma în valută reprentând investiţia
în “Society Club”. După ce suma era achitată, persoana respectivă
devenea membru al asociaţiei iar pentru a obţine cei 57.000 de euro
promişi, fiecare membru plătitor trebuia să racoleze, la rândul său,
alte cinci persoane pe care să le convingă să intre în club. Cei care
nu reuşeau rămâneau şi cu banii luaţi, şi fără cei 57.000 de euro.
Întreaga escrocherie a făcut implozie în 2005, în momentul în care mai
mulţi păcăliţi au făcut plângere la poliţie. La acea dată autorităţile
au confiscat sumele încasate, în valoare de 20,9 miliarde de lei
vechi. Zeci de oameni au fost păgubiţi, deşi poliţia dăduse încă din
2003 un comunicat de presă prin care îi avertiza pe oameni că „Society
Club” este un joc piramidal ilegal ce a intrat în atenţia poliţiei.
Constantin Vitaly Ivanou, Marieta Nuţu, Petru Efros, Daniel
Mihăiteanu, Ion Ciobanu, Ioan Săracu au fost acuzaţi de evaziune
fiscală, înşelăciune, fals în declaraţii şi spălare de bani. Totodată,
managerii locali Mariana Ştefan, Stelian Poponeţ, Ciprian Onofrei şi
Eniko Marian au fost acuzaţi de evaziune fiscală şi înşelăciune.
14.Escrocheria cu “lapte” din Banat
Firma Cosmeticonn a fost înfiinţată în 1998 în Timişoara. În teorie,
afacerea îşi propunea să producă materii prime pe bază de lapte pentru
cosmetice. De fapt, totul era doar o escrocherie. Unul dintre
iniţiatori, Gheorghe Aciu, avea la acea dată doar 26 de ani. Singur la
părinţi, a terminat liceul în Satu-Mare, iar apoi a absolvit o
facultate de drept. Însă în loc să se gândească să respecte legea, a
decis să o încalce. Ceilalţi doi escroci erau Tadeusz Zwitek, cetăţean
austriac de origine poloneză (el era asociat unic şi administrator)
şi Miroslav Stancovici (coordonator al activităţii firmei).
Pliantele distribuite de Cosmeticonn îi tentau pe timişoreni cu
întrebări de genul „Doriţi să câştigaţi lunar două milioane de lei?”
(în jur de 5.000 de euro). Apoi oamenii aflau că „testele de laborator
din mai multe universităţi au constatat că laptele românesc este un
ingredient ideal pentru produsele cosmetice” şi că ei înşişi pot
produce materia primă.
Însă cei care voiau să intre în afacere erau obligaţi să cumpere mai
întâi nişte catalizatori necesari producţiei. Suma cerută era de un
milion de lei. Combinaţia de lapte şi catalizator se depozita timp de
şapte zile într-un loc întunecos, pasta rezultată se amesteca iar cu
lapte proaspăt, se filtra printr-o bucată de bumbac şi se punea la
uscat. Astfel se obţinea lactoalbumina, care trebuia dusă la final la
sediul firmei „Cosmeticonn”, de unde oamenii urmau să-şi recupereze
banii daţi şi să primească pe deasupra două milioane. Doar că în acel
moment descopereau că totul fusese o păcăleală.
Peste 6.700 de oameni au fost păgubiţi, alimentând conturile firmei cu
aproximativ 20 miliarde de lei într-un interval foarte scurt, de doar
şase luni. Mulţi nu şi-au mai recuperat banii. La sfârşitul anului
2002, Tribunalul Timiş i-a condamnat la închisoare pe iniţiatorii
afacerii: Astfel, Gheorghe Aciu a primit o pedeapsă cu închisoarea de
15 ani, iar Miroslav Stancovici de 16 ani. Tadeusz Zwitek a murit în
penitenciar.
15.Scandalul SAFI
Se pare că anul 1993 a fost un an foarte fertil pentru escrocherii.
Tot atunci a fost înfiinţat Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri
(FMOA), administrat de societatea SAFI Invest SA. Printre numele mari
implicate în afacere se numărau mai mulţi lideri ai PNL: Viorel
Cataramă, George Danielescu, Radu Cojocaru, Dan Constantinescu.
Fondul a scos la vânzare certificate de investitor pe care oamenii
s-au grăbit să le cumpere deoarece li se promitea o creştere de până
la 40% pe lună a sumei investite, într-o vreme în care băncile acordau
o dobândă de 5-7%.
Însă oamenii erau induşi în eroare deoarece cumpărau certificate de
investitor cu o valoare mai mare decât cea reală, iar SAFI încasa
comisioane mai mari decât cele cuvenite, ceea ce a dus la micşorarea
activelor Fondului. SAFI a falimentat în 1996. Aproximativ 2.400 de
oameni au fost păgubiţi cu peste 13 miliarde de lei vechi (300.000 de
euro).
Singura persoană trimisă în judecată în dosarul SAFI a fost George
Danielescu, fost preşedinte al Consiliului de Administraţie şi
director general SAFI. Danielescu nu a ajuns însă niciodată la
închisoare deoarece a fost găsit nevinovat.
Alţi pui de Caritas
16. Novo Caritas
Şi dacă vă gândeaţi că nu mai era loc pentru încă un „Caritas” pe
pământ românesc, atunci vă înşelaţi. Tot la Piteşti era înfiinţat în
1993 Novo Caritas, un joc piramidal care şi-a deschis imediat filiale
prin ţară. Iniţiatorul se numea Cristian Văduva. Aproximativ 140.000
de oameni au investit în schemă zece miliarde de lei vechi. Doar vreo
16.000 de oameni au primit ceva bani, restul intrând în categoria
„păcăliţilor”. Despre Cristian Văduva nu se mai ştie nimic.
17. Angela Găgăuţă
A condus în perioada 2002-2005 o escrocherie numită „Caritasul de la
Huşi”. Femeia deţinea funcţia de contabil-şef la CEC Huşi şi a iniţiat
şi dezvoltat Caritasul provincial chiar din incinta filialei locale a
CEC.
Pentru a-şi atrage clienţi, Angela Găgăuţă le promitea dobânzi de până
la 70%. În cei trei ani de zile cât a funcţionat escrocheria au fost
înşelate peste 40 de persoane din Huşi cu sume cuprinse între 50 de
milioane de lei şi un miliard de lei vechi. Culmea, la zece ani de la
primul Caritas, oamenii au venit şi acum cu sacoşele pline de bani la
CEC. Unii şi-au vândut casele şi maşinile. Cea mai mare sumă depusă a
fost de 850 de milioane de lei vechi, de către Mihai Clim, un bărbat
care a muncit în Israel.
Doar 14 oameni şi-au recuperat banii deoarece restul nu au avut bani
de avocat şi nu au putut s-o dea în judecată pe escroacă. În 2006 a
fost condamnată de Tribunalul Vaslui la cinci ani de închisoare cu
executare pentru înşelăciune. Acum este liberă şi trăieşte liniştită.
18. Piramida caselor
A funcţionat în Bucureşti în anii 2002-2003. Escrocheria era
organizată sub forma unui credit imobiliar (fusese înfiinţată firma SC
CREDITUL IMOBILIAR SRL), de către Victor Stan, un fost broker după cum
el însuşi spunea, cel care era patronul şi directorul general al
afacerii. Pliantele garantau acordarea unei sume cuprinse între 6.000
şi 30.000 de dolari, în maximum şase luni, pentru cumpararea de case.
Condiţia jocului este să depui cât mai repede un avans de 30% din suma
creditului dorit, însă în practică nu vedeai niciodată fabulosul
credit. Foarte mulţi oameni nu au reuşit să-şi mai recupereze toţi
banii.
19. Prodimpex
A funcţionat între anii 1993-1994 la Suceava. Peste 25.000 de
persoane au fost înşelate. Prejudiciul ridicându-se la câtva sute de
mii de dolari.
20. Philadelphia
A fost o escrocherie ce a funcţionat prin 1996 la Piteşti. Sute de
păgubiţi, sute de mii de dolari profit pentru escroci.
Acest material a fost publicat în 2012, 16 ianuarie în Vertical News
ți reprezintă punctul de vedere al respectivei publicații de acum 2
ani. Între timp lucrurile s-au mai modificat un pic…revenim cu
noutăți!
Denunţ public făcut de un ofiţer de contrainformaţii economice!
Jaful OMV - Petrom în România!
https://www.stirisinoutati.ro/denunt...j6YmFUrvy4wBc0
Răspunde cu citat
Marcaje