Maica Atanasia de la Mănăstirea Rmeţ despre Cuviosul Gherontie

January 27, 20200











Maica Atanasia de la Mănăstirea Rmeţ este cunoscută pentru credinţa şi nădejdea cu care şi duce crucea pe patul suferinţei, de atţia ani. Am rugat-o ntr-o zi să-mi povestească despre Cuviosul Gherontie lucrurile care i-au rămas cel mai mult n suflet, din anii n care dnsul mergea des la Rmeţ.
n primul rnd, Maica Atanasia mi-a spus că, ntr-o zi, căuta pe cineva. n timpul căutării, s-a gndit să meargă şi n trapeza muncitorilor. Uşa era ntredeschisă, iar maica a auzit o voce, cineva se ruga năuntru. A mpins ncetişor uşa, iar acolo era Cuviosul Gherontie, care se ruga cu minile ridicate, cu faţa spre icoane. Credea că nu l vede nimeni. Era el nsuşi, fără cuvinte sau gesturi care să inducă n eroare. Amintindu-şi cuvintele rugăciunii, maica mi spunea că nu ştie să le fi citit vreodată n vreo carte sau să le fi auzit vreodată la cineva. Se ruga att de frumos şi cu trăire, nct ţi venea doar să stai să l asculţi. Nu a vrut să l deranjeze, deoarece era convinsă că se ruga pentru toţi din mănăstire şi a plecat.
După 1980, n cei zece ani ct a durat proiectarea şi ridicarea noii biserici a Mănăstirii Rmeţ, proiectantul acesteia, părintele inginer Ioan Grecea de la Cluj mergea des la mănăstire. ntr-una din dăţi, s-au nţeles să l ducă cu maşina la gară la Teiuş părintele Ioanichie. Maica Atanasia a mers şi ea, că aveau ceva de rezolvat n Teiuş. Ca de obicei, a apărut ba una, ba alta, iar la plecare şi-au dat seama că nu mai au mult timp la dispoziţie pentru a ajunge la gară. La poarta mănăstirii, Cuviosul Gherontie se ducea pe la maşini, să şi caute pe cineva care să l ducă pnă acolo. Cnd i-a văzut pe părintele şi pe maica, i-a rugat să l ia şi pe el, apoi, s-ar fi descurcat el. L-au luat, dar i-au spus că prima dată l duc pe părintele Grecea la gară, ca să nu scape trenul. Au mers ct au putut de repede, iar cnd au ajuns n gară, conductorul dădea semnalul de plecare. Părintele Grecea a cobort n grabă din maşină, a fugit direct la tren şi a reuşit să urce. Din cauza grabei şi-a uitat servieta cu toate actele n maşină. Cnd părintele Ioanichie şi maica au observat, s-au tot gndit cum să facă, pe cine să trimită să i ducă părintelui servieta. Totul era acolo, iar părintele nu putea să lucreze nimic la proiectul de mănăstire. S-au gndit să l trimită pe Cuviosul Gherontie să i le ducă la Cluj. Au apărut apoi ntrebările: Dacă le pierde? Dacă nu l găseşte? Dacă, dacă?. Pnă la urmă, l-au ntrebat dacă vrea să meargă la Cluj să ducă servieta părintelui. Iui, dragă, dar unde să mă duc? Dacă nu găsesc? Mergi la Arhiepiscopie, intri pe poarta mare şi acolo găseşti pe cineva de la birouri şi i laşi servieta. Cu ce vrei să mergi? Cu ocazie sau cu trenul? L-au pus pe următorul tren spre Cluj. Au aflat ulterior că, n momentul n care Cuviosul a intrat pe poarta arhiepiscopiei, părintele Grecea venea spre dnsul şi i-a spus: O, ai sosit, Gherontie? Te aşteptam.. De fapt Cuviosul, cu vederea lui nainte a ştiut că va fi nevoie de el, de aceea a plecat.
Tot maica a mai spus: Dacă Cuviosul Gherontie nu se mntuieşte, atunci nu ştiu cine va ajunge n rai! Dacă avea două haine, una o dădea. Dădea totul la alţii şi nu păstra nimic pentru sine!.
Monahia Semfora