Viața maicii Teodosia Lațcu
Copilăria şi începuturile vieţii literare.Monahia Teodosia Laţcu, după numele de botez Zorica şi cel de călugărie Teodosia, s-a născut la 17 martie 1917 în Ungaria, în oraşul Mezötúr, ca primul copil în familia avocatului ardelean Ion și Cornelia Lațcu, creştină, dar nu într-un mod deosebit evlavioasă, care se refugiase în timpul primului război mondial în Ungaria. După războiul de reîntregire, familia revine în oraşul Braşov, unde maica îşi petrece copilăria şi tinereţea. Imediat după război, familia Laţcu s-a mutat înapoi, la Braşov, unde avocatul a fost ales şef al Baroului, iar mai tîrziu, numit prefect al oraşului. În familie se mai naşte o fetiţă, care la rândul ei după căsătorie, va avea tot o fetiţă. Din copilărie Zorica este diagnosticată cu o suferinţă fizică, un handicap pe care îl va purta toată viața, care nu-i permitea să se mişte şi să vorbească normal, chiar dacă avea o inteligenţă deosebită, afecţiune cunoscută astăzi a avea cauză genetică.În Brașov absolvă şcoala primară (1924 - 1928) şi liceul (1928 – 1936), obținând diploma de bacalaureat cu rezultate deosebite la Liceul “Principesa Elena“, fosta Şcoală Superioară de Fete, actualul Colegiu Naţional Unirea.Plecând la Cluj, între anii 1936 - 1940 urmează cursurile Facultăţii de Filologie, Secţia Limbi Clasice – greacă şi latină, în paralel urmând şi Filologia Modernă – limba şi literatura franceză. După absolvire, în anul 1941, a fost numită preparator universitar și, vreme de șapte ani, a lucrat la Institutul Român de Lingvistică și Istorie Literară din Cluj, pe atunci Muzeul Limbii Române, unde, lucrează alături de marii profesori ai timpului cercetare filologică, iar împreună cu Sextil Puşcariu, colaborează la editarea „Dicţionarului Limbii Române“.Începe prin a scrie poezii de o deosebită sensibilitate, închinate mamei, care au fost premiate. Cu un talent literar înnăscut, publică primele poezii cu teme inspirate din mitologia greacă, în revista “Gândirea” începând din anul 1941, acestea fiind apreciate de mentorul revistei, Nichifor Crainic.Poeziile apărute în revista “Gândirea” sunt relativ puține, printre ele numărându-se ciclul de poezii „Epitafuri Antice”: Captivul, Trecătoarea, Atheniana, Pescarul, precum şi Vergilius, Melissa către Diodor, Lydia către Caius şi, nu în ultimul rând, Epithalam, Ectenie.Primul volum de poezii “Insula Albă” apare în 1944 la Sibiu, la Tipografia “Dacia Traiana”, volum reeditat în 1999.Citește mai departe...
Teodosia-Zorica Laţcu, monahia cu suflet de poezie
Categorie: MărturiiPoezia Zoricăi Laţcu, afirmată încă din anii '40 ca o lirică valoroasă, a început să fie cunoscută mai mult abia după 1990, an care a şi coincis cu trecerea poetei la Domnul. Redescoperirea ei s-a făcut datorită unui mare admirator al ei, părintele Teofil Părăian. Cunoscutul duhovnic de la Mănăstirea Sâmbăta, în nenumăratele lui conferinţe şi dialoguri prin ţară, a găsit mereu timp să recite din poeziile maicii Teodosia (numele primit de Zorica Laţcu, la intrarea în mănăstire).
Zorica Laţcu s-a născut pe 17 martie 1917 într-o familie de ardeleni refugiaţi în Ungaria, în timpul Primului Război Mondial. Copilăria şi tinereţea şi le-a petrecut la Braşov. Între anii 1936-1940 a făcut facultatea la Cluj, studiind filologie clasică - limba greacă şi latină - şi, pe lângă aceasta, a urmat cursurile Facultăţii de litere, limba şi literatura franceză. După terminarea studiilor, a lucrat ca preparator principal la Institutul Român de Lingvistică din Cluj. Aici a colaborat la Dicţionarul Limbii române al Academiei Române, coordonat de Sextil Puşcariu.
Citește mai departe...
Părintele Irineu Crăciun despre Maica Teodosia Lațcu
Categorie: FilmePreotul Irineu Crăciun, de la Codlea - Brașov, astăzi slujitor în Irlanda, discipol al maicii, care a scris după dictarea sa volumul de poezii “Imne pentru paraclis”, o evocă pe Maica Zorica Lațcu la 100 de ani de la nașterea ei.
Maica durerilor
Categorie: PoeziiE fum de lumânări pe zugrăveală?...
Un întuneric greu cernit-a zarea.
Când iconaru-n sfânta lui sfială,
Temutu-s-a să-ți vadă-ndurerarea.
La cruce stai. Pe haina cenușie
Mâini albe, mult prea albe, se-mpreună.
În tine doar durerea mai e vie,
Căci lacrimi nu mai ai, să plângi, Preabună.
În bezna mută fața ta-i lumină;
Pe ea nu-i scris doar chinul unei mume;
E toată răstignirea Lui deplină.
E toată suferința fără nume.
Că le-ai purtat în Fiul tău pe toate
Și-i Crucea Lui în ochii tăi răsfrântă.
Așa a vrut să zugrăvească, poate,
Un iconar, făptura ta preasfântă.
Și ca să bei și tu întreg paharul,
Pe frunte, peste lunga ta maramă,
În loc de spini, cu raze iconarul
A scris în răni durerea ta de mamă.
(Zorica Lațcu - Poezii, ediția a II-a, Editura Sophia, București, 2008, p. 79)
Pagina 1 din 2
Portret
Cerul poeziei pure
"Dacă cineva a atins vreodată cerul poeziei pure, acea persoană este fără îndoială domnișoara Zorica Lațcu."
Afirmație făcută de domnul profesor Dimitrie Popovici (1902-1952), istoric literar și comparatist român, profesor al Universității din Cluj, conform mărturiei doamnei Aspazia Oțel Petrescu.
Mărturii
- Monahia Teodosia-Zorica Laţcu de la Mănăstirea Vladimireşti
- Maica Teodosia Laţcu - dulceaţa lacrimii ce izvorăşte din iubire
- Maica Teodosia - "era un rug aprins, un rug de iubire"
- Handicapul fizic pe care îl avea a făcut din maica Teodosia cel mai frumos exemplu de viaţă creştină
- Teodosia-Zorica Laţcu, monahia cu suflet de poezie
- Eseu despre viața Maicii Teodosia Lațcu, de Cristina Gabriela Nemeș
Poezii
- Maica durerilor
- Iad
- Frumusețe
- Primăvara mea
- Cer nou
- Eroi au fost, eroi sunt încă
- Ruga mea
- Facere
- Tăcere
- Acatist
- Slavă Preasfintei Fecioare
- În luntre
- Convorbire
- Pescuitorul
- Semnul
- Măiastră suferinţă
- Două primăveri (sonet)
- Crăciunul
- Frunzele-n cădere
- Colind
- Pustnicul
- Lumea (sonet)
- Scocul
- Hoinar
- Floare scuturată (sonet)
- Tavorul
- Toamnă
- Spre cer
- Poemul poeziei
- Imn al nopţii
- În strălucirea zilelor de toamnă
- Gândurile mele
- Cântec
- Mărgăritarul
- Pasăre de nea
- Autumnală
- Acest poem
- Romanţă
- Ultimul poem
- Bătrânii
- Din adânc
- Poem străvechi
- Făclierul
- Invocaţie
- Ochii mei
- Taină
- Acatist
- Maica
- Iubirea
- Împăcare
- Colind
- În staul
- Închinarea magilor
- În cătuşe
- Sfat
- Văpaia
- Spre Golgota
SURSA:http://teodosialatcu.ro/
Marcaje