Papornița Moșului
Pagina 1 din 6 123456 UltimulUltimul
Rezultate 1 la 10 din 59

Subiect: Cuviosul Gherontie care i-a strigat lui Ceauşescu să creadă în Dumnezeu

  1. #1
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.546

    Cuviosul Gherontie care i-a strigat lui Ceauşescu să creadă în Dumnezeu

    Cuviosul Gherontie care i-a strigat lui Ceauşescu să creadă în Dumnezeu a fost înmormântat la fereastra Sfântului Altar de la Mănăstirea Tismana





    Un călugăr cunoscut sub numele Cuviosul Gherontie de la Tismana, cel Nebun dupa Hristos, a fost înmormântat, în urmă cu câteva zile, la Mănăstirea Tismana.

    Cuviosul Gherontie s-a născut pe data de 4 noiembrie 1934, într-un sat de lângă Rupea, judeţul Braşov. A fost calugăr la Tismana în anii '50. A fost băgat la închisoare de comuniştii, unde a fost bătut şi i s-a pus pecetea de duşman al poporului. După ce a ieşit din puşcăriile comuniste, IPS Nestor al Olteniei l-a primit ca îngrijitor la vie, dar l-a pus să promită că nu o să mai îmbrace haina de călugăr, ca să nu mai fie asuprit de comunişti. Şi-a trăit viaţa în scurte pelerinaje de câte 2-3 zile pe la diverse mănăstiri din toată ţara, Ierusalim şi alte locuri sfinte. Îsi dorea să moară la Ierusalim şi să fie înmormântat acolo, lângă Mormântul Sfânt, după cum spun cei care l-au cunoscut. În urmă cu aproximativ două săptămâni, acesta era la Betleheem cu grup de pelerini români. Seara ar fi intrebat o maică dacă are un hârleţ că urma să fie înmormântat. Nu a fost luat în seamă, dar dimineaţa a fost găsit mort, cu ochii larg deschişi. „Evreii nu au acceptat sa fie inmormantat in Ierusalim. A fost adus de pelerini in tara si IPS Irineu al Olteniei a ingaduit, cunoscandu-i Sfinţenia, sa fie inmormantat la fereastra Sf. Altar din Sf. M-re Tismana, consfinţind ca era într-adevăr Mare Nebun dupa Hristos. A fost moale si cald tot timpul (8 zile...), de parca dormea“, a postat Gheorghe Marius pe pagina sa de Facebook , care l-a cunoscut pe Cuviosul Gherontie.


    Citeste mai mult: adev.ro/phej6f

    În predica de la slujba îmormântării, părintele a amintit un episod interesant din viaţa Cuviosul Gherontie. Acesta a mers la Bucureşti şi i-a strigat lui Nicolae Ceauşescu să creadă în Dumnezeu, pentru că, în caz contrar, va fi împuşcat: „Era unul dintre cei care, rugat fiind, nu putea să spună nu. Din dicţionarul cuvintelor sale lipseau «nu vreau», «nu pot», «nu ştiu» sau altele de acest fel. (...) Grija pentru săraci a fost o emblemă. Pentru el, nu existau oameni din anumită minoritate sau din alte clasificări sau alte categorii. Oricine i-a cerut ajutorul a primit ajutorul său. Uneori făcea milostenie pe care nu le înţelegea nimeni, dar a trăit din bucuria celorlalţi. (...) A iubit puritatea copilăriei ca pe ochii din cap. Când vedea un copil era în stare să se joace cu el. La un moment dat, l-am văzut urcând cu liftul, în blocul unde stătea noi, sus şi jos, pentru a-i învăţa rugăciuni pe copii. Acesta era cuviosul care nu rata nicio ocazie de cateheză, de as învăţat şi de a face bine. (...) Obişnuia să spună că Dumnezeu nu este numai milostiv, Dumnezeul este un milostiv şi îndelung răbdător.


    Nu era un specialist în teologie. Avea patru clase, dar era un ţăran imperial. (...) Avea puterea să vadă în inimile oamenilor şi să audă gândurile oamenilor. Nu ştiu dacă aţi avut experienţa să-l vedeţi, să-l simţiţi cum aflându-ne în preajma lui, gândind la altceva, începea să se scuture, să se uite strâmb pentru că auzea gândurile noastre. Avut în coplărie doi maeştri spirituali, dacă pot să spun aşa. Primul a fost mama lui, despre care spunea că era foarte, foarte evlavioasă. Al doilea maestru spiritual pe care l-a avut a fost protosingherul Aldea, stareţul Mănăstirii Ciolanu până în anii 1940. A fost un mărturisitor în perioada regimului comunist şi nu a încetat să se roage în cel mai crunt regism stalinist, când a spune o rugăciune era o blasfemie. (...) S-a dus personal şi l-a aşteptat pe Nicolae Ceauşescu în Bucureşti, în centrul nou civic şi i-a strigat de la depărtare, pentru că nu s-a putut apropia de securiştii: «Dacă nu vei crede în Dumnezeu, aceştia te vor împuşca», lucru care s-a şi întâmplat. Pentru că a făcut acest lucru în public a avut foarte mult de suferit. Numai el ştie ce ocară, ce bătăi, ce chinuri a suferit. A fost internat în mai multe locuri şi îmi spunea: «Vezi, tot rugăciunea m-a scos şi de acolo»“.







    Viața Cuviosului Gherontie

    CUVIOSUL GHERONTIEDESPRE CUVIOSUL GHERONTIEBIOGRAFIE, CUVIOSUL, GHERONTIE, VIATA
    Cuviosul Gherontie (04.11.1934 – 13.10.2018)
    Câteva repere biografice şi de înţelegere a nebuniei pentru Hristos
    Î.P.S. Bartolomeu, în lucrarea „Cerurile Oltului”, plasează nebunia pentru Hristos între limitele a doi termeni: preluare şi preumblare. Preluare înseamnă a lua ceva şi a duce mai departe, doar într-un sens al axei, ca o ştafetă, respectiv preumblare, pus în relaţie cu pendulul, care înseamnă înaintare în timp prin întoarcere în timp, printr-o mişcare aparent fără sens, fără noimă. Nebunia pentru Hristos poate fi deci considerată o preluare explicită a ştafetei într-o linie a sfinţeniei, de la o generaţie la alta, şi purtarea deplină a acesteia într-o formă greu de înţeles şi de prins în cuvinte.
    Încercarea de a cuprinde într-o schiţă biografică o persoană care şi-a angajat total şi întreaga viaţă slujirii lui Dumnezeu şi a semenilor impune o raportare atentă şi discretă la modul în care sunt evidenţiate elementele caracteristice drumului asumat în căutarea mântuirii. Este necesară, de asemenea, respectarea unei linii de discreţie pe coordonatele impuse de jertfa pe calea credinţei a semenului nostru. Când este vorba de un monah care şi-a asumat şi greutatea nespusă a nebuniei pentru Hristos, nu doar crucea celor trei voturi călugăreşti, accentele se cer puse cu mare atenţie, prin raportare la mărturii directe şi la lucruri văzute şi trăite, astfel încât aspectele biografice prezentate să constituie repere autentice.
    Despre viaţa lui vorbea foarte puţin, cel mai adesea la insistenţele noastre, pentru că nu considera importante detaliile privind etapele vieţii sale. Atunci când totuşi ne spunea câte ceva despre viaţa sa, punea drumul vieţii sale în seama Providenţei Divine, era recunoscător lui Dumnezeu pentru ajutorul pe care l-a primit şi l-a simţit permanent. Nu uita să mulţumească Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Sfintei Treimi pentru că l-a ţinut în viaţă „până la bătrâneţe” şi pentru că i-a dat sănătate, pentru că „sănătatea-i bogătate!”, cum zicea el mereu.
    A văzut lumina zilei la 4 noiembrie 1934 şi vorbea cu drag de faptul că s-a născut în Ţara Făgăraşului, aproape în mijlocul ţării, în satul Viscri, comuna Buneşti, nu departe de Rupea, acum în judeţul Braşov. A făcut doar patru clase, dar le-a făcut bine! Când ne recita câte o poezie, şi încă ştia multe, la cei aproape 84 de ani, câţi a avut la plecarea în veşnicie, ne spunea că o ştie „de la şcoala primară”. La fel şi unele rugăciuni în formă versificată, cum este „Doamne, Doamne, ceresc Tată”.
    Îi pomenea în rugăciunile personale în primul rând pe părinţii săi, „măicuţa mea, Elena, şi tăticul meu, Ioan”, dar şi pe „unchiul meu, Moise sau protosinghelul Modest”, fiind vorba despre fratele tatălui său, părintele Modest Aldea, fostul stareţ al Mănăstirii Ciolanu şi apoi eclesiarhul catedralei episcopale din Buzău. Tot din pomelnicul Cuviosului am aflat şi despre fratele său mai mare care murise de tânăr, dar şi despre alţi membri ai familiei sau despre persoanele dragi sufletului său, vii şi adormiţi, pe care-i pomenea din memorie într-o ordine aproape neschimbată de-a lungul anilor.
    De foarte tânăr a fost iubitor de rugăciune şi de mănăstire, nu o dată abandona treburile gospodăreşti sau pe cele agricole pentru a se dedica rugăciunii. Astfel, decizia lui de a se dedica vieţii monahale a fost aşadar una firească. A rămas până la sfârşitul vieţii ataşat sufleteşte de mănăstirea Ciolanu, unde şi-a început viaţa călugărească, dar şi de catedrala episcopală de la Buzău, unde îl vizita uneori pe unchiul său, ajuns de acum eclesiarh.
    Cursul vieţii sale monahale a fost schimbat în mod brutal după decretul 410 din 28 octombrie 1959. Asemenea miilor de călugări alungaţi din mănăstiri, Cuviosul a fost obligat în noile condiţii sociale şi politice să găsească diferite căi pentru a-şi trăi pe mai departe viaţa în Hristos. Din mărturiile sale, era nevoit să alterneze perioadele în care se afla la mănăstirea Ciolanu sau la alte mănăstiri pe care a început să le frecventeze, într-un fel prin rotaţie şi pentru doar câteva zile la fiecare, cu zilele sau săptămânile în care se afla acasă, pentru munca în agricultura socialistă, alături de familie. Permanent îşi mărturisea credinţa şi le vorbea oamenilor despre nevoia de a ne aduce aminte că suntem trecători pe pământ. Acestea i-au devenit coordonatele vieţii pentru mai bine de trei decenii!
    Deşi ne-a spus în mai multe rânduri că este trăitor pe linia nebuniei în Hristos, nu a dorit să ofere detalii legat de momentul în care şi-a asumat-o. Nu dorea în niciun caz să fie lăudat pentru anii îndelungaţi de aspră nevoinţă, impuşi de acest mod de trăire a credinţei, şi nici să spună care au fost suferinţele sau umilinţele la care a fost supus din partea autorităţilor comuniste, care nu aveau cum să aprecieze un mistic ce le vorbeşte oamenilor despre credinţă, mântuire şi viaţă veşnică, susţinându-şi spusele cu descrierea bucuriei pe care a avut-o când i s-a arătat Maica Domnului sau cu momentele (cel puţin două) în care vrăşmaşul diavol a încercat să-l sperie şi să-l îndepărteze de pe calea credinţei.
    Un moment care putea să-i fie fatal, alături de altele din vremea regimului ateu, a fost cel în care, i-a strigat lui N. Ceauşescu faptul că dacă nu va crede în Dumnezeu va fi împuşcat de cei din jurul lui. Nu doar că nu mi-a vorbit niciodată despre evenimentul respectiv, dar nici după ce am aflat de el nu s-a arătat interesat să-l descrie. Nu avea nicio urmă de bravură sau de eroism, făcuse doar voia lui Dumnezeu. Nu dorea să vorbească nici măcar despre bătăile şi suferinţele prin care a trecut după acel episod, prefera doar să ne spună faptul că dacă el nu a lăsat postul şi rugăciunea, nici acestea nu l-au lăsat pe el. La fel şi nădejdea în ajutorul Maicii Domnului!
    Niciodată în istorie, nebunia pentru Hristos nu a fost înţeleasă sau apreciată, pentru aceasta fiind nevoie nu doar de smerenie, ci şi de perseverenţă şi mai ales de un îndrumător, de cineva care a înţeles măcar în parte rostul pentru care aceşti oameni, atât de iubitori de semeni, de preocupaţi de rugăciune şi capabili de postiri severe şi îndelungate, se poartă aparent complet neglijent, adesea cu haine rupte şi vorbesc celor pe care îi întâlnesc pe calea vieţii despre lucruri greu de înţeles şi de acceptat, date fiind convenienţele lumii de azi. Dar tocmai acest statut, al lepădării totale de sine şi al ascultării depline de Dumnezeu, l-a făcut şi pe Cuviosul Gherontie să poată să-i susţină pe cei din jurul său să-şi ducă propria cruce. Se ruga pentru întreaga lume şi încerca să-i ajute pe cei cu care vorbea să-şi trăiască viaţa în lumina adevăratei credinţe.
    Nu a înţeles nimeni niciodată de ce mergea la o mănăstire sau alta, la o familie sau alta, de ce rămânea acolo o zi sau câteva luni, cum îi descoperea Dumnezeu tainele şi adâncul sufletului semenilor, cărora era în măsură să le vorbească despre problemele cu care se confruntă, chiar dacă li se părea că acestea nu erau cunoscute decât de ei înşişi. Cel mai adesea, dacă era vorba de patimi, lua asupra sa povara aproapelui, căruia îi spunea că el are de fapt problema respectivă. Între multele lucruri pe care le făcea şi le spunea, oferea răspunsurile la întrebările sau problemele cu care se confruntau cei din jurul lui. Dacă nu erai atent, dacă erau mai importante ghiduşiile pe care le făcea, dacă erai nemulţumit de felul lui de a fi sau de modul în care oferea răspunsurile, aveai mari şanse să nici nu-ţi dai seama când şi ce ţi-a spus ceva legat de adevăratele tale probleme, adesea neînţelese nici măcar de tine, dar foarte clare pentru el.
    Lupta duhovnicească pe care o ducea alături de aproapele sau de multe ori chiar în locul acestuia, pentru a-l scoate pe semenul său din ispitele sau marile încercări în care se afla, însemna manifestări sau comportamente foarte greu de înţeles chiar şi pentru cei care l-au cunoscut de zeci de ani. Nu le spunea celor din jur decât ceea era necesar să ştie (cum să postească, cum să se roage, cu care patimă să se lupte în primul rând) sau ceea ce puteau să înţeleagă atunci. Restul era nevoinţa şi comuniunea lui cu Dumnezeu. Iar pentru ca cei din jur să nu se mândrească sau ca să nu fie lăudat, pe calea până la rezolvarea problemei şi aproape de fiecare dată la sfârşit, găsea ceva prin care să te facă să-ţi pierzi răbdarea cu el, cerea de băut, vorbea vrute şi nevrute…
    În 13 octombrie 2018 a plecat la Domnul cu mare discreţie, aşa cum a trecut prin lume ori de câte ori nu voia să fie cunoscut sau înţeles şi acolo unde a profeţit de ani de zile, în Ţara Sfântă. Dumnezeu l-a chemat la El de la Betleem, cu o moarte ca o adevărată naştere pentru viaţa veşnică.
    Rămâne însă şirul lucrurilor minunate făcute de Dumnezeu prin alesul Său Cuviosul Gherontie, iar acest şir este deja lung. Multe mărturii despre puterea şi roadele credinţei sale sunt făcute publice. Nădăjduim să apară în scurt timp şi altele, iar din toate acestea să dobândim cu toţii putere pe calea mântuirii.
    Spunea, cu ceva timp în urmă: „Când o să-ţi aduci aminte de mine, o să-ţi meargă bine!”. Ne amintim mereu de el şi îl chemăm în ajutor: noi suntem aceiaşi, dar şi el este acelaşi grabnic şi puternic mijlocitor pentru noi în faţa tronului Preasfintei Treimi!
    Pr. Dorin Opriş
    Ultima modificare făcută de Adrian Pop; 16.01.2020 la 22:57.
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  2. #2
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.546
    „Era unul dintre cei care, rugat fiind, nu putea să spună nu. Din dicţionarul cuvintelor sale lipseau «nu vreau», «nu pot», «nu ştiu» sau altele de acest fel. (...)
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  3. #3
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.546
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  4. #4
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.546
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  5. #5
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.546
    Recunoştinţă pentru Cuviosul Gherontie

    January 15, 20200











    Vreau să încep prin a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru prietenii mei dragi Edi şi Oana, care au fost şi sunt mereu aproape de mine, datorită cărora am ajuns să-l cunosc pe Cuviosul Gherontie de la Mănăstirea Tismana.
    Acum un an şi jumătate am fost diagnosticat cu Limfom Hodgkin, o tumoare extrem de mare pe mediastin, mai exact între plămâni şi inimă. Mă simţeam foarte rău, oboseam la serviciu foarte repede, am slăbit 10 kg în interval de 1lună şi jumătate, transpiram noaptea, tuşeam, aveam junghiuri foarte puternice în piept, uneori făceam şi febră foarte mare.
    Am început o cură uşoară de chimioterapie, 12 şedinţe timp de 6 luni la spitalul Fundeni din Bucureşti, după care am efectuat prima investigaţie tomograf, pentru a afla în ce stare este boala. Tumoarea a răspuns foarte bine la tratament şi s-a micşorat însă nu suficient. Am terminat chimioterapia, apoi am făcut radioterapie la o clinica tot din Bucureşti, timp de o lună.
    După 3 luni de zile de la radioterapie, am făcut a doua investigaţie tomograf PET/CT, asta la sfârşitul lunii august 2019, mult mai detaliată, pentru a afla în ce stare este boala mea şi pentru a putea merge mai departe. După rezultatul analizelor, doamna doctor a ajuns la concluzia că „boala este foarte agresivă şi s-a extins şi pe alte organe din corp, în doar 3 luni”.
    M-am internat din nou în spital la Fundeni, mi s-a făcut puncţie din măduvă pentru a vedea clar dacă boala mi-a afectat măduva, fiind foarte agresivă. Din fericire, măduva nu era afectată. Am urmat o altă cură de chimioterapie, de data asta de zece ori mai puternică, din trei în trei săptămâni, rămânând internat în spital de fiecare dată câte 4 zile.
    După a treia cură de chimioterapie am venit acasă – asta în octombrie 2019. La câteva zile, prietenii mei mi-au povestit de Cuviosul Gherontie, cât de mulţi oameni a ajutat şi i-a vindecat cu harul său. M-au sfătuit să merg la Mănăstirea Tismana, unde se află mormântul său, să mă rog la dânsul, pentru că o să-mi asculte rugăciunea şi o să mă ajute să mă vindec. Între timp, ei mi-au făcut rost de o bluză purtată de Cuviosul cât timp a fost printre noi, pe care să o port mereu.
    După o săptămână în care am purtat bluza Cuviosului şi m-am rugat lui am fost programat pentru efectuarea celui de-al treilea tomograf PET/CT, în data de 31 noiembrie 2019, iar rezultatul a fost foarte bun, tumorile au dispărut, la fel şi cea mare de pe mediastin, care nu-mi dădea pace.
    Pe 5 decembrie 2019 am fost programat pentru recoltarea de celule stem, unde am stat la izolare timp de 2 săptămâni. Aici, Cuviosul iarăşi m-a ajutat foarte mult. Din cauza tratamentului puternic, măduva mea a devenit mai leneşă şi am fost la un pas să pierd recoltarea. M-am rugat foarte mult Cuviosului şi lui Dumnezeu, iar în ultima zi m-au chemat la recoltare, care a durat 6 ore. A fost foarte greu, dar cu ajutorul primit am reuşit. S-au miluit şi mi-au dat şansa să mă bucur în continuare de viaţă şi de familia mea.

    Astăzi sunt acasă, lângă familie şi mă simt foarte bine! În ianuarie 2020 sunt programat la control pentru a merge mai departe cu procedurile pentru terminarea tratamentului. Tumorile nu mai există, dar doctorii îmi recomandă finalizarea întregului tratament, pentru siguranţa mea.
    Îi mulţumesc încă o dată Cuviosului Gherontie pentru ajutorul primit, am simţit cum a lucrat Dumnezeu la rugăciunile sale, la fel şi prietenilor mei, care mi-au scos în cale un asemenea Sfânt. Îmi pare rău că nu l-am cunoscut pe Cuviosul înainte de a pleca la Domnul, dar poate că aşa a vrut Dumnezeu să-l întâlnesc.

    Bogdan, Slatina



    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  6. #6
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.546
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  7. #7
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.546



    Întâlnire cu sfinţenia

    January 13, 20200










    Bucuria de a-l cunoaşte pe Cuviosul Gherontie a fost surpriza şi darul cel mai mare de acest Sfânt Crăciun. Numai Bunul Dumnezeu şi dragostea ghiduşă şi atât de cuprinzătoare a acestui colos al Ortodoxiei româneşti v-ar putea răsplăti gândurile şi mai ales eforturile de a tipări o astfel de carte, la fel de mult şi dragostea Danielei Ciupală, cea prin care această carte revelatoare a ajuns şi în viaţa mea. O mărturie în câteva cuvinte despre această bucurie e prea puţin, dar este ceea ce putem face şi noi cei care l-am cunoscut în acest fel, spre folosul altora şi mulţumire pentru acest minunat dar.
    Natura pregătirii profesionale mi-a oferit posibilitatea să cunosc multe vieţi de sfinţi. O afinitate aparte am simţit-o de la început pentru cei numiţi „nebuni pentru Hristos”. Dintre cei pe care i-am cunoscut, m-am legat tare mult sufleteşte de Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos. În acest context, întâlnirea cu Cuviosul Gherontie prin intermediul acestor volume, (pentru că nu l-am cunoscut sau văzut niciodată în viaţă!), care mi-a adus o bucurie atât de mare sufletească, regăsind la distanţă de secole şi spaţiu geografic, aceeaşi înălţime duhovnicească, nu cred că este o simplă coincidenţă. Am simţit că Sfântul a dorit să intre în acest moment în viaţa mea, să îl cunosc chiar şi în acest fel. Mă gândeam la mierea pe care o oferea Cuviosul înaintea unor încercări mai grele: pentru mine, cartea însăşi a fost borcanul cu miere şi am simţit, la rândul meu fiind într-o perioadă mai grea, privind chipul Cuviosului de pe copertă că pot să-i spun cu toată liniştea şi nădejdea pe care tot el mi le-a transmis, că: „Fie ce o fi, Sfinţia ta, numai să rămâi alături de mine tot timpul de acum în colo în aceste încercări!”.
    Lectura acestei cărţi m-a făcut sincer să simt că pot duce orice suferinţă mai uşor, credinţa a crescut şi dorinţa de-a împlini voia lui Dumnezeu s-a amplificat, cu o pace şi bucurie pe care nu le-am trăit demult.
    La fel de puternic am simţit că acest Cuvios, iubitor de cele bune şi frumoase ale vieţii în Hristos, spre care îi îndrepta pe toţi, prin această carte doreşte să-şi lărgească familia de prieteni, să-i adune în jur pe toţi cei care au şi nevoie de ajutor, dar şi pot să înţeleagă şi să se folosească de această îndrumare, ca să ne aşezăm cât mai mulţi pe singura cale care ne poate duce spre mântuire. De altfel, compasiunea lui pentru cei aflaţi în nevoie de orice fel de ajutor, sufletesc şi trupesc, am simţit-o atât de vie şi lucrătoare, încât sunt sigură că şi alţii care nu l-au cunoscut în viaţă dar au ajuns să citească aceste volume sau au ajuns la mormântul său, au simţit-o.

    Cu aceeaşi dragoste şi smerenie ca cei care dau mărturie în carte, deja îi apropii fotografia de pe copertă de cap şi îi cer ajutorul şi binecuvântarea, iar bucuria cunoaşterii vieţii şi a mărturiilor despre el, am împărtăşit-o deja multor prieteni, povestindu-le din convingerea că Sfinţia sa a vrut să-l cunoaştem cât mai mulţi, să ne întărim în adevărata tradiţie, în credinţă, în rugăciune, în nădejde şi faptele concrete ale schimbării şi ajutorării.
    Mărturisesc că şi fotografiile tipărite în primul volum au avut un impact aparte, simţind o frumuseţe deosebită a celor surprinse şi sugerate de privirea, căutările şi picturile sale, frumuseţile cereşti de neînchipuit. Am simţit că a venit să ridice greul care mă apăsa, a venit să-şi împlinească în continuare menirea sa, să ne ajute să le ducem pe toate mai uşor şi, mai ales, să ne arate că nu suntem singuri!
    Ar fi o binecuvântare dacă o astfel de carte ar ajunge în cât mai multe case, multe inimi s-ar schimba şi multe rugăciuni pornite din inimile celor care l-ar cunoaşte, ar face Cuviosul cumva, după ce le-ar îndrepta şi le-ar curăţa câte un pic, să ajungă să le audă şi să le împlinească Bunul Dumnezeu după folosul fiecăruia.

    Să fiţi binecuvântaţi în veci!
    Amin şi lui Dumnezeu laudă şi slavă!

    Maria Gheorghieş, Brăila



    Ultima modificare făcută de Adrian Pop; 16.01.2020 la 21:56.
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  8. #8
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.546


    „A intrat călugărul în biserică!”

    January 8, 20200










    Fratele Gheorghe, cum îi spuneam de obicei, venea des la noi, la Rupea, deoarece tatăl meu, părintele Gheorghe Opriş, atunci protopop, îl primea cu bucurie.
    Mi-l amintesc de prin anii de dinainte de 1980, când eram la liceu, venea şi jucam împreună fotbal. Ne fixam două porţi şi ne jucam doar noi doi, eu cu fratele Gheorghe. Era abil şi rapid în reacţii. Printre pase mă întreba de şcoală: „Măi, frate, dar tu ce faci toată ziua?” „Frate Gheorghe, mă duc la şcoală.” „Ce înveţi tu acolo? Da’ la ce şcoală te duci?” „La liceu.” „Ce fel de liceu?” „Liceu teoretic.” „Teoretic? Şi-apoi acolo vă învaţă teoria chibritului?” „Apoi, cam aşa…”.
    Tot în acea perioadă m-a întrebat dacă am citit cartea despre minunile de la Maglavit. Eu nici nu ştiam despre ce este vorba şi l-am întrebat pe tata. Fratele Gheorghe mi-a adus cartea şi am citit despre minunile de acolo. După aceea, umbla cu cartea respectivă în traistă. Nu ştiu dacă a fost acolo, pentru că nu am discutat despre asta.
    Într-una din zile, a fost la slujbă şi şi-a lăsat plasa în biserică. Biserica la care a slujit tata este într-o zonă cu case, pe un teren uşor în pantă, pe o stradă destul de lungă. Deasupra bisericii este o altă stradă, într-o zonă cu blocuri. Fratele Gheorghe s-a întors să îşi recupereze plasa şi să se roage, cum mai făcuse şi altă dată. Stătea mult în biserică. Atunci, ca să nu mai ocolească pentru a intra pe poartă, a sărit gardul de deasupra bisericii. Cineva dintre vecini, a sunat la Miliţie şi a anunţat că un om a intrat în biserică prin efracţie. Tata a aflat (nu ştiu dacă i-a spus cineva ori l-au sunat de la secţie), a mers repede acolo, dar ajunsese prea târziu. Când a venit acasă era foarte tulburat şi ne-a spus: „Cred că l-au bătut pe Gheorghe, că era tot roşu la faţă şi supărat, când am ajuns eu. Nu vorbea!”. Îi ziceau „Călugărul!”. „A intrat călugărul în biserică!” – aşa mi-a spus tata că i-au spus miliţienii.
    Fratele Gheorghe umbla simplu, modest, mergea de la o mănăstire la alta. Ştiu că erau în Rupea şi familii de (neo)protestanţi care îl primeau să doarmă la ei. Ne spunea despre ei că sunt fraţii noştri. Tata vorbise pe la Mănăstirea Sâmbăta să îl primească acolo, dar el nu stătea într-un loc. Intervenise tata şi cu pensia şi ştiu că îi venea acasă la Viscri, la casa părintească. Am mai surprins discuţii dintre tata şi fratele Gheorghe, care îi spunea că a fost în cutare loc, la nu ştiu ce cuvios de la care îi transmitea salutări. Se înţelegeau amândoi.
    L-am întâlnit la Mănăstirea Cozia, dar nu părea că este de-al casei, ci cred că era şi el în trecere. Ultima dată l-am văzut la înmormântarea unchiului meu, Ioan-Corneliu, în Dridif. Am rămas surprins că a venit sute de kilometri pentru a fi alături de familia noastră şi, mai mult, o parte din drumul spre cimitir a mers ţinându-l de braţ pe părintele Dorin!
    Mi-a spus vărul meu că şi pentru tata s-a rugat ani la rând după ce a trecut la Domnul, pomenindu-l cu numele în fiecare zi!

    Mihai Opriş



    Ultima modificare făcută de Adrian Pop; 16.01.2020 la 22:03.
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  9. #9
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.546
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

  10. #10
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.546
    Învierea copilului Darius-Arsenie




    Ziua miracolului nostru, ziua în care Bunul Dumnezeu ne-a arătat cât de mare este puterea şi bunătatea Lui, cât de preţioasă este mijlocirea sfinţilor noştri dragi…
    Să te ocrotească Bunul Dumnezeu, Măicuţa Domnului, îngeraşii, Sfântul părinte Arsenie şi Cuviosul Gherontie toată viaţa ta, aşa cum au făcut-o în 24 August 2017, cea mai specială zi din viaţa noastră, ziua în care pentru câteva momente ai plecat la îngeraşi, dar tu ai ales să te întorci la noi, care te iubim mai presus de orice. Nu ai putut să ne laşi cu aşa o durere mare în suflete, ţi-a fost milă! Bunului Dumnezeu i-a fost milă, Măicuţei Cereşti i-a fost milă, bunului părinte Arsenie i-a fost milă şi Cuviosului i-a fost milă… Şi cui nu i-ar fi fost?! Şi de piatră să fii…
    Am cunoscut durerea absolută, disperarea în toată întunecimea ei… Am văzut iadul… Au crăpat cerul şi pământul, s-au cutremurat pietrele… O, Doamne! Să îţi ţii copilaşul mort în braţe… Nu se poate descrie în cuvinte… Nu există cuvinte suficient de puternice să exprime sentimentele întunecate care ne sfâşiau inimile în acele momente în care îţi vezi toată viaţa şi o vezi şi pe cea care va veni fără îngeraşul tău… Îţi doreşti să nu mai fii! Îţi doreşti să dai foc la toate bunurile materiale şi realizezi că nimic nu are valoare… Nu le mai vrei… Nu îţi mai trebuie! Toate care erau cu câteva minute înainte frumoase… Acum sunt oribile! Şi acum am nodul în gât şi abia îmi pot opri lacrimile… Cine să îşi poată dori o aşa suferinţă?!
    Dumnezeu e mai presus de orice şi de oricine!!! Azi să vină toţi ateii lumii să încerce să mă convingă contrariul că vor pleca de la mine cu credinţă în Dumnezeu! Vă întrebaţi, cei care nu ştiţi: „Ce s-o fi întâmplat?!”. Vă spun eu ce! Pentru câteva momente am pierdut copilul din vedere şi, când am început să îl căutăm, soţul meu, Ionuţ, l-a găsit pe micuţul Darius-Arsenie înecat în piscina din curtea noastră… Plutea cu faţa în jos. Nu mai avea puls, nu îi mai bătea inima! Plecase dintre noi! Plecase la Dumnezeu!!! Ce disperare! Ce durere! Câteva momente de neatenţie ne-au costat viaţa copilaşului nostru drag… L-am văzut pe Ionuţ urlând cu el în braţe şi nu înţelegeam ce se întâmplă, iar pe măsură ce mă apropiam vedeam copilul ud şi vânăt şi moale… Ca o cârpă… Atârna în braţele tatălui său… Fără viaţă… Atunci am înţeles… Copilul s-a înecat… Dar încă mai speram…
    Am ajuns lângă Ionuţ, care ţipa, scotea sunete de neînţeles, aşa ca atunci când ai un coşmar şi te trezeşti ţipând, aşa urla şi el şi zguduia copilul în încercarea lui disperată de a-l trezi din moarte… Aşa un cuvânt greu… Dar asta este… moarte. L-am întrebat: „Ce s-a întâmplat?!”, iar el cu greu a reuşit să rostească: „Copilul nostru e mort!”. Am început să ţip… Să scot nişte sunete ascuţite… I-am spus: „Dă-mi-l!” şi l-am luat în braţe. Era mort… Era vânăt… Buzele lui erau vinete… Părul ud… Tot era ud, ochişorii închişi… Doamne! Ce durere şi ce disperare! Îmi doream să îmi crape inima în două şi să mor şi eu…
    L-am prins de piept să încerc să îi simt inima… Dar în zadar… Inimioara lui dragă nu mai bătea… Ochişorii lui nu mă mai priveau plini de dragoste, aşa cum mă privea el… Plecase la prietenii lui, îngeraşii… Acum Măicuţa Domnului îl ţinea în braţe şi îl alinta… Acum el se juca cu părintele Arsenie şi cu prietenii lui, îngeraşii… Dar cu noi cum rămâne?! Noi nu putem trăi fără el… Şi sfinţii ştiu asta… Aşa că, dragii mei, vă spun: DUMNEZEU EXISTĂ! EXISTĂ MINUNI! CREDINŢA NE SALVEAZĂ! De asta scriu, de asta mai retrăiesc încă o dată totul, de aceea acum plâng, pentru că încă mă doare… Îmi răsucesc singură cuţitul în inimă, pentru că vreau să ştiţi că Dumnezeu e mare şi e bun şi ne iubeşte!!!
    Într-un moment în care am văzut cu ochii minţii cum îmi înmormântez copilul, atunci când credeam că nu mai e cale de întoarcere, atunci când durerea şi disperarea au atins cote maxime, Dumnezeu şi-a făcut milă. A trimis asupra mea o putere mare… O putere cu care puteam să mut munţii din loc, o putere cu care aveam să îmi întorc copilul la viaţă… M-am simţit învăluită de o senzaţie stranie, asemănătoare cu căldura, dar şi cu atingerea moale a pufului… Nu pot explica… Durerea şi disperarea au intrat sub un oarecare control… Şi apoi mi s-a luminat mintea… Ştiam ce trebuie să fac! I-am spus lui Ionuţ: „Trebuie să facem ceva! Cheamă salvarea!”, după care am aşezat copilul lipsit de viaţă pe iarbă, lângă piscina blestemată, şi am început să lucrez ca un medic.
    Dumnezeu îmi arăta tot ce trebuia să fac, ca să mi-l poată trimite înapoi pe îngeraş… Am început să îi fac masaj cardiac şi respiraţie gură la gură… Cu alte cuvinte, am început manevra de resuscitare… Nu am cunoştinţe în domeniu, dar nici nu trebuia… Dumnezeu îmi arăta ce şi cum trebuie să fac! Timpul trecea, iar copilaşul nu dădea semne de viaţă… Panica creştea cu fiecare secundă. Mama şi o vecină au venit şi ele în genunchi lângă mine şi se rugau cu o putere mare… Andrei, băiatul mai mare, atunci de 7 ani, îşi freca mâinile şi plângea repetând mereu: „A murit bebe!”. Ionuţ, pe cealaltă parte a curţii, după ce a chemat salvarea a căzut tăvălindu-se pe jos şi scormonind pământul cu unghiile… Îl striga pe părintele Arsenie, îi poruncea să vină! Rostea şi el o rugăciune către Mama Mântuitorului nostru… El nu mai avea speranţe… Şi totuşi…
    După minute în şir, în care îmi resuscitam copilaşul fără ca el să reacţioneze, am început să mă rog, să spun rugăciunea „Tatăl nostru” cu o aşa intensitate şi putere… Era un moment culminant, de viaţă şi de moarte… Şi mă rugam şi mă rugam şi Îl rugam pe Bunul Tată Ceresc să îmi dea copilaşul înapoi… Iar după o vreme minunea s-a înfăptuit! Copilul a scos pe guriţă şi năsuc puţină apă… L-am întors pe o parte şi l-am bătut pe spate, apoi am continuat manevra de resuscitare… Şi puiul meu şi-a tras sufletul înapoi inspirând prima lui guriţă de aer din noua lui viaţă! După care a început să plângă uşor… Fără vlagă… L-am întors din nou pe o parte şi l-am lăsat aşa o vreme ca să prindă putere în plâns… Era în viaţă… Vocea lui… Ochişorii lui… Cel mai frumos sentiment din lume… Renaşterea lui… Am început abia atunci să plâng şi eu şi să strig către Dumnezeu: „Doamne, dacă mă auzi, ÎŢI MULŢUMESC! ÎŢI MULŢUMESC!”. O mulţumire din inimă… Vecina mea a alergat repede la Ionuţ, care era devastat de durere, şi i-a spus: „Vecine, copilaşul plânge… Şi-a revenit!”.

    Am luat copilul de pe jos, l-am băgat în casă împreună cu mama şi cu vecina mea şi l-am schimbat de hăinuţele ude. L-am învelit într-un prosop şi aşteptam şi tot aşteptam salvarea… După un timp, a venit SMURD-ul. Paramedicii au rămas fără cuvinte când au găsit copilul cu semnele vitale stabile… Nu îşi puteau explica cum şi-a revenit copilul, cum am reuşit eu să îl resuscitez şi de unde am ştiut… Răspunsul la toate întrebările este DUMNEZEU!
    La urgenţe am fost primiţi cu aplauze. Toţi aşteptau un copil mort, dar el era viu, mai viu ca niciodată! După 4 zile de spitalizare am fost externaţi, cu toate valorile analizelor perfecte! În spital îi spuneau micuţului meu Darius-Arsenie, atunci în vârstă de 1 an şi 3 luni, îi spuneau MINUNE. Să vă mai spun că am fost felicitată şi răs-felicitată pentru manevra de resuscitare executată ca la carte, cu succes… Mi-au spus cei de pe SMURD că m-am comportat ca un medic, că dacă aş fi aşteptat după ei nu mai puteau face nimic decât să constate decesul micuţului. M-au felicitat că nu am leşinat, că nu m-am pierdut cu firea, dar eu ştiu… Dumnezeu a lucrat! Da! O minune s-a întâmplat, minunea supremă! ÎNVIEREA! Cei ce au luat parte la întâmplare pot confirma! Mama, soţul, vecina, paramedicii, medicii de la spital. Cu toţii au spus că e o minune faptul că a înviat şi că e perfect sănătos!
    Sunt încă câteva lucruri esenţiale, pe care trebuie să le spun, pentru că nu există coincidenţe. Copilul s-a născut în 2.05. (2+5 =7), o cifră semnificativă în viaţa noastră, el s-a născut a doua zi de Înviere. În spital a primit patul cu cifra 7, am ajuns la mănăstirea Prislop în a 7-a zi după întâmplarea înecul lui. În spital, în camera mămicilor, m-a întâmpinat icoana Părintelui Arsenie, care mi-a transmis o stare de încredere, de bine. Tot în spital am primit de la părintele care slujeşte la capela spitalului de pediatrie, acatistul icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră!”, cuvinte pe care când le-am citit am simţit că sunt mesaj pentru mine de la Măicuţa Domnului. Prin aceasta icoană, care se află în Rusia, s-a înfăptuit de asemenea minunea învierii unui copilaş bolnav. Când părinţii săi au ajuns la icoană, copilul deja murise, dar s-au rugat cu aşa putere, cum m-am rugat şi eu, iar minunea învierii s-a înfăptuit! A rămas pentru mine acatistul meu de suflet!
    De la măicuţele de la Prislop am primit o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe, ca dar pentru micuţul Darius-Arsenie. Am pus-o pe perete, acasă, iar Darius de câte ori o vedea, cerea să o sărute. Nu putea vorbi, că era micuţ, dar aşa cum putea el, îmi arăta că vrea să sărute icoana Maicii Domnului. Eu nu i-am spus niciodată cine e reprezentat în icoane, am considerat că este prea micuţ, iar într-o zi, după ce din nou ceruse să sărute icoana, l-am întrebat pe micuţ cine este acolo în icoană, iar el a oftat, i s-au umplut ochişorii de lacrimi şi a spus din tot sufletul lui: „MAMA!”. A fost un moment în care mi s-a furnicat toată pielea şi lacrimile au început să îmi curgă şiroaie pe faţă, apoi i-am răspuns copilului, ca da, aşa este, este mama noastră din Cer, care l-a ţinut pe braţe… Peste tot unde vedea icoane cu Părintele Arsenie Boca, el îi spunea: „TATA!”.
    După un timp, când a mai crescut puţin şi a început să vorbească, într-o noapte pe când el dormea, eu i-am spus în şoaptă că îmi pare rău că a trecut prin înecul acela, l-am rugat să mă ierte că nu am avut suficient de multă grijă de el şi că l-am scăpat din ochi preţ de câteva minute, i-am mulţumit că s-a întors la noi şi i-am spus că îl iubesc mult! În acea dimineaţă, imediat după trezire, copilul a venit la mine, m-a trezit cu mângâieri şi mi-a spus că vrea să îl iert, că mă iubeşte, că „Doamne Doamne” e bun şi că lui i-a plăcut de „Pălintele Asenie”. Am încremenit. Copilul îmi dădea replicile la ceea ce îi spusesem eu cât el dormea. Am vrut să îmi golesc sufletul de remuşcări, iar el, sufletul lui m-a auzit şi mi-a răspuns.
    Eu pe Cuviosul Gherontie nu l-am cunoscut în viaţă, deşi a fost, este unchiul meu, fratele bunicii mele. L-am căutat cam la două luni după trecerea lui la Domnul, aşa că am ajuns la Mănăstirea Tismana, unde el este înmormântat.
    Acolo am cunoscut măicuţe care îl iubeau mult pe Cuviosul. Ne-au invitat la masă, ne-au povestit despre el, apoi o maică ne-a spus că vrea să o cheme pe m.I., că ea a fost mai apropiată de Cuviosul şi s-ar bucura să ne vadă, să ne cunoască, că ştiau că eu eram nepoata Cuviosului. Eram cu copiii, cu soţul şi cu tatăl meu. Când a intrat maica în încăperea unde serveam noi masa, ne-a salutat şi s-a uitat îndelung la copii. Apoi a întrebat care dintre copii s-a înecat. Am indicat cu capul către cel mic, Darius-Arsenie, iar lacrimile deja îmi jucau în ochi. Maica a dat din cap, cuprinsă de amintiri, şi ne-a spus că dragul nostru Cuvios a văzut în duh cum copilul se lupta cu moartea, a căzut în momentul acela în genunchi şi a început să se roage pentru copil ca să scape cu viaţă. Atunci am înţeles că, deşi noi nu l-am cunoscut pe Cuviosul, el ne cunoştea pe noi foarte bine şi se ruga şi mijlocea pentru noi. Am înţeles de unde a venit atunci puterea mea cea mare, Măicuţa Domnului a fost lângă noi, Sfântul Părinte Arsenie şi Sfântul nostru drag Cuviosul Gherontie au fost şi ei acolo. Toţi au mijlocit pentru noi!
    Am aflat ulterior că, atunci când s-a întâmplat, Cuviosul era în pelerinaj în Serbia, împreună cu mai multe persoane, inclusiv maici de la Tismana. Cuviosul i-a dezvăluit m.I. vedenia lui…
    De ce vă spun toate astea?! Pentru că am trei mesaje care vreau să ajungă la voi:
    1. DUMNEZEU şi MINUNILE EXISTĂ, trebuie să crezi şi să ceri ajutor.
    2. SĂ ÎI IUBEŞTI, SĂ ÎI APRECIEZI şi SĂ TE BUCURI de cei dragi mereu, cât de mult poţi… Pentru că nu aduce anul, ce aduce ceasul. Îi putem pierde de pe un minut pe altul, iar regretele nu îşi mai au rostul. Cât de preţuită este acum fiecare bătaie a inimii celor dragi mie, fiecare privire, respiraţie, vorbă, zâmbet, gest, toate îmi umplu sufletul de fericire. M-am bucurat de ai mei şi înainte, dar acum… acum totul e diferit… Acum sunt pe deplin fericită… Toate celelalte lucruri nu mai au aşa valoare…
    3. Nu alergaţi ca nebunii după bani! E în regulă, ştiu că trebuie şi banii, dar nu sacrificaţi familia în favoarea lor. S-ar putea sa vină o vreme când toţi banii din lume nu mai au nicio putere şi nicio valoare.

    Sper ca povestea mea şi mesajul meu să ajungă cât de departe, la cât mai multe persoane. Unii poate chiar au nevoie să ştie asta!
    Dumnezeu să vă ocrotească şi să vă lumineze minţile şi sufletele!

    Ca încheiere:
    La mulţi ani Darius-Arsenie! Mulţumesc că te-ai întors la noi şi că ai lăsat minunata lume a îngerilor pentru a ne face pe noi fericiţi!
    Mulţumesc, Doamne, pentru lecţia dură, dar minunată pe care ne-ai dat-o, orgoliile şi mândria s-au spulberat şi s-a făcut pace… Mulţumesc, Doamne, pentru tot ce avem, tot ce ne-ai dat, pentru familia minunată şi pentru toate câte avem… Mulţumesc, mulţumesc că mi-ai dat copilaşul înapoi! Mulţumesc, Doamne, şi Te iubesc! Mulţumesc, Măicuţa noastră dragă! Mulţumesc, Sfinte Părinte Arsenie Boca! Mulţumesc, Cuviosule drag şi bun! Vă iubim şi vă mulţumim!

    Roxana Prahoveanu
    www.popservice.ro
    www.papornitamosului.ro
    [U][COLOR=#800080][
    e-mail - adipop@popservice.ro
    ID Messenger: zalmoxa_adipop
    skype - adrianpop58
    http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
    https://www.facebook.com/groups/611112328972709/ - REGIA DE RECONSTRUCTIE A ROMANIEI
    https:/https://www.facebook.com/grou...IZEGETUSA2050/ - Piciumanii doresc PACE
    https://www.facebook.com/groups/1086016084901078/ - Avangarda de Sacrificiu

Pagina 1 din 6 123456 UltimulUltimul

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •