Cuviosul Gherontie care i-a strigat lui Ceauşescu să creadă în Dumnezeu

[Adrian Pop]

Fundatia Cuviosul Gherontie de la Tismana

STR. DEZROBIRII, NR. 5, BL. G4, SC. 1, ET. 2, AP. 14, CRAIOVA, JUD. DOLJ
CONTACT@CUVIOSULGHERONTIE.COM

[Adrian Pop]

Maria-Cătălina, mica minune din România, primul caz ajutat de Fundaţia Cuviosul Gherontie de la Tismana

CUVIOSUL GHERONTIECAZURI

(Radiografia coloanei Mariei-Cătălina, înainte şi după operaţie)L-am cunoscut pe Cuviosul în toamna anului 2013, când am mers la Salonic, de Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de mir. Eram cu soţia mea şi fiecăruia ne-a vorbit de întâmplări pe care le ştiam doar noi… ştia tot timpul ce gândim, de multe ori ne răspundea la gânduri sau ne zicea ce gândim…
Era înainte văzător şi tămăduitor.
În primăvara lui 2015 am plecat în Sfântul Munte cu un grup de 22 de pelerini, printre care şi Cuviosul, care a mers cu mine în maşina. Aveam o durere de urechi, luasem o ciupercă de piscină, parcă îmi dădea cineva cu cuţitul în urechi, dureri cumplite… Mă tratam de peste un an, când la o ureche, când la alta, când la amândouă, am fost la doctori prin toată ţara. Cum intram în contact cu apă de piscină se reactiva. I-am zis să se roage şi pentru mine să-mi treacă durerea, luam antibiotice, aveam un preparat soluţie, pe care îl puneam în fiecare ureche dimineaţa şi seara. Cei care l-au cunoscut pe Cuviosul ştiu ce o să spun mai departe. Şi-a frecat mâinile, cam 20-30 de secunde, după care a ridicat mâinile spre cer, cum face preotul la Sfânta Liturghie, când roagă Duhul Sfânt să coboare, alte 20-30 de secunde, apoi mi-a pus mâinile la urechi şi după circa un minut, mi-a zis: „Da, ce-ai dragă? Că nu ai nimic!” Şi nu am mai avut nimic, nu am mai luat niciun tratament de atunci şi nici probleme nu am mai avut. Au mai fost, alături de momentul acesta, multe altele, în familia mea (şi soţia mea a povestit o întâmplare cu fetiţa noastră), iar mai nou, în „familia lărgită” a Cuviosului!
Pentru că am cunoscut sfinţenia Cuviosului şi ştim că a fost tămăduitor încă din timpul vieţii, mai mulţi din cei care l-am cunoscut am înfiinţat Fundaţia Cuviosul Gherontie de la Tismana, care să ajute în continuare şi alţi oameni în suferinţă şi nu numai asta. Ne dorim să înfiinţăm un centru pentru oamenii străzii, unde să fie trataţi omeneşte. Cine l-a cunoscut, ştie cum ne cerea bani ca să dea şi „săracul ăla, dragă, că el nu are…”, cum ne certa dacă nu mâncam toată mâncarea „că alţii nu au ce să mănânce şi noi ne batem joc de ea…” sau „dragă, de ce ai comandat atâta, dacă nu poţi să o mănânci?…”.
Şi la înfiinţare am avut o întâmplare. De obicei, în 5 zile se primeşte acordul pentru nume. La noi, trecuseră două luni şi nu primisem niciun semn. Într-o seară, înainte de culcare, l-am rugat să mijlocească să primim acordul pentru nume, aşa cum a fost „votat” de mai mulţi. A doua zi la prânz ne-a sunat avocatul că am primit acordul.
Ultima întâmplare este cu micuţa Maria-Cătălina, care are 10 ani şi a avut o scolioză foarte urată. Spun că a avut, pentru că azi nu o mai are. A fost operată de un medic italian, Luca, cu suflet mare şi iubitor de Dumnezeu, la Milano. Vreau să vă arăt cum lucrează Dumnezeu prin oameni şi cum a ajutat Cuviosul.
Maria-Cătălina suferea de foarte mult timp, a fost la foarte mulţi medici în România, în ultimii 3 ani a purtat diferite corsete, care i-au deformat şi mai mult coloana. Nu mai putea să doarmă în nicio poziţie, era pur şi simplu răsucită, coastele începuseră să-i apese pe plămâni şi exista riscul să-i perforeze plămânii.
În martie 2019 a fost programată la o intervenţie în Bucureşti, au stat o săptămână în spital, timp în care părinţii ei se ţineau după medic, pe holuri, să le spună când o operează. După o săptămână i-au trimis acasă, motivând că operaţia e dificilă, micuţa e prea slabă, să se mai îngraşe. Au zis că are şi tumori de-a lungul coloanei şi la inimă.
Ne-am hotărât să o ajutăm prin Fundaţia Cuviosului.
După ce s-au întors ei de la Bucureşti, am primit vizita unui viitor partener italian, din Bari, cu care printre discuţiile de business am adus vorba de Dumnezeu, că nu putem face nimic în viaţă fără El. Atunci mi-a zis că lui i s-a întâmplat o minune, mi-a arătat cum fiica lui, când avea 14 ani şi jumătate, a fost operată de o scolioză foarte urâtă, avea coloana în „S”, iar acum, după un an şi jumătate, a dansat pe o scenă la un concurs…
I-am zis că există şi la noi o fetiţă care are o problemă asemănătoare, l-a sunat imediat pe medic şi a programat-o la un consult în câteva zile. A văzut-o şi a zis că o operează pe 4 iulie. Maria a plecat în Italia împreună cu părinţii de pe 30 iunie, iar pe 1 iulie au început investigaţiile. S-a dovedit că nu are tumori, ci „neurofibromatoză chistică”, inclusiv la aortă, lucru care complica operaţia, pentru că exista riscul de hemoragie masivă. Părinţii erau disperaţi. Operaţia a durat 9 ore, lângă micuţă au stat 3 anestezişti tot timpul, pe lângă echipa de chirurgi, şi cu toţii au ieşit super bucuroşi că totul a decurs bine şi că nu au avut niciun moment dificil, care să le ridice probleme. Doctor Luca a exclamat că a fost o minune, că totul a decurs excelent. Maria a devenit o vedetă, tot spitalul a auzit cât de bine a mers operaţia şi cât de bine se simte.
A doua zi, prin salonul ei au trecut aproape toţi medicii şi asistenţii să o vadă, că era mica minune din România. După două zile s-a dat jos din pat şi a început să meargă. Atunci medicul a recunoscut că i-a fost frică că după operaţie nu o să mai poată să meargă, dar nu le-a spus părinţilor înainte.
Pentru că totul mergea foarte bine, nu a mai trimis-o la recuperare, şi la o săptămână după operaţie, pe 11 iulie, i-a zis că marţi, 16 iulie, o externează să meargă la Torino să-şi ia noul corset, se întorc la el, să o vadă şi pe 18 iulie 2019, la două săptămâni de la operaţie, urmează să plece acasă, deşi se pregătiseră să o ţină 7 săptămâni…
Când scriu aceste rânduri, ea este încă în spital. Toată lumea din spital spune că este o minune, că nu au mai văzut aşa ceva, cât de repede şi de uşor se recuperează, fără niciun efort… Cuviosul şi-a făcut treaba şi de data asta, e primul caz, pe fundaţie, a vrut să ne arate că e lângă noi atâta timp cât şi noi credem, ne rugăm şi acţionăm…
Ştefan
FUNDAŢIA CUVIOSUL GHERONTIE DE LA TISMANA
CF 41153680
CONTURI – CEC BANK SA:
LEI – RO63CECEB00030RON0604523
EUR – RO73CECEB000C1EUR0604530
BIC: CECEROBUXXX
USD -RO53CECEB000B8USD0604532
BIC: CECEROBUXXX

[Adrian Pop]

Spunea, cu ceva timp în urmă: „Când o să-ţi aduci aminte de mine, o să-ţi meargă bine!”

[Adrian Pop]

„Cât poţi, să nu faci păcate!”

January 10, 20200











De peste 40 de ani sunt legat sufleteşte de Catedrala din Alba Iulia. În timpul liber şi, mai ales seara, după slujba Vecerniei, mergeam mulţi ani să le ajut pe maici la bucătărie cu una-alta: la pus masa, la adunat masa, la curăţat zarzavaturi.
Aşa am ajuns să fiu mai aproape de fratele Gherontie şi, datorită lui, să ajung mai aproape de Dumnezeu. A început să vină mai des la Alba Iulia după 1990. Am învăţat multe de la el. Îl vedeam cum se ruga în biserică, dar şi pe stradă. A fost şi la mine acasă. L-am dus seara să mănânce, dar nu a mâncat.
Câte rugăciuni a făcut la mine acasă! Atâta se ruga noaptea! Numai în rugăciune stătea. Stătea lângă pat jos, în genunchi! Se ruga la sfinţii îngeri şi la toţi sfinţii. Se ruga din tot sufletul. Aşa m-am simţit de fericit! La ora 12 m-a chemat să mă rog cu el, dar după aceea, a rămas singur. M-am trezit eu, că îl auzeam rugându-se. Se auzea prin pereţi, dar nu mi-a zis niciun vecin nimic.
De câte ori mă întâlneam, îmi vorbea despre Dumnezeu şi despre rugăciune. Mi-a spus să Îl urmez pe Dumnezeu şi să mă rog neîncetat! Mă întreba ce rugăciuni fac şi mi-a spus că dacă mă rog, Dumnezeu mă va ajuta. Mi-a spus să mă rog pentru toată lumea asta, pentru toţi oamenii, nu numai pentru mine.
Şi când mă întâlneam cu el pe la biserică, asta mă întreba, dacă mă rog. Îmi spunea să fac rugăciuni cu cutremur, din tot sufletul, nu numai „Hai, să mă rog şi eu!”. Îmi zicea apăsat: „Când te rogi, să-ţi fie capul acolo, la rugăciune. Să nu te culci fără rugăciuni seara!”. Mi-a spus: „Cât poţi, să nu faci păcate! Cât poţi, fă numai rugăciune, că rugăciunea te îndepărtează de gândurile rele!”.
Îl vedeam cum se ruga şi pe stradă, la intersecţii, acolo unde sunt semafoare. Stătea cu faţa la catedrală, ridica mâinile în sus şi se ruga în mijlocul oamenilor. El de Dumnezeu nu se ruşina, că îl aude cineva că se roagă. La semafor se ruga cu mâinile sus, în picioare. Unii oameni se uitau la el, dar nu avea treabă. Se uita spre catedrală şi se ruga. O dată l-am văzut la Platoul Romanilor, la semafor, acolo se ruga.
Vine odată la mine acasă şi îmi zice: „Cuvioase, hai să mergem la părintele… să le ducem nişte apă, că unii n-au plătit şi le-a tăiat apa la tot blocul!”. Am umplut patru găleţi cu apă şi aşa am mers pe jos cu ele, până acasă la părintele. Când ne-a văzut la uşă, tare s-a emoţionat de dragostea Cuviosului!
Venea într-o perioadă şi la bucătărie, la episcopie. Şi acolo se ruga. Uneori stăteam acolo şi ajutam până la 2 noaptea. Era cu mine şi ajuta la curăţat la cartofi. Uneori mă mai şi gâdila. Lucrând acolo, vorbea despre Dumnezeu. Dar tot rugăciunea era pe primul loc. Se punea în genunchi şi se ruga. Nu conta că se băga cutare sau cutare pe uşă. Nu îl deranja nimic.
Nu am auzit niciodată să fie bolnav sau să spună că îl doare ceva sau că-i este frig. Nici poveste! Era în februarie şi a venit la catedrală numai în cămaşă. Eu eram în cojoc şi nu mai puteam de frig. Îl întrebam: „Nu ţi-e frig?”. Fratele Petrică a zis ceva nemaipomenit: „Se vede că fratele Gherontie îl are pe Dumnezeu! De el nu se atinge nimic: nici boală, nici frig!”. Se simţea fericit mergând prin frig şi prin ger şi avea pe el doar o cămaşă sau un pulover subţire! El purta haine numai de la alţii: două-trei zile. Îi dădeau alţii, le purta şi pe alea, apoi le dădea altora şi bocancii la fel. Avea bani la el şi îi împărţea la săraci. Îi ţinea în batistă.
Povesteam amândoi şi se bucura când mă vedea. Săracul, dacă era îndepărtat, se retrăgea şi se ruga. Mai stătea prin biserică, iar eu mergeam după el să vină să stea în strană. Îmi spunea: „Mânca-te-ar raiul!”. Cine l-a neglijat, rău a făcut! Mă gândeam: „Uite, un om fără carte, fără nimic şi ce rugăciune are!”. Făcea numai lucruri bune şi era tot o voie bună. Nu l-am văzut supărat pe cineva.
La o vreme, soţia mea a trecut la sectari. Tare m-am necăjit. Mă întreba fratele Gherontie: „Unde-i dânsa? Nu o văd la biserică! Se roagă acasă?”. I-am povestit şi mi-a spus supărat: „Îi păcat de ea, că îi cumsecade şi se poartă frumos. Îi păcat de ea că s-a dus pe calea rătăcită! Vezi, cuvioşia ta, să nu te laşi!”. Anul trecut, soţia mea a murit. I-am spus: „Frate, am rămas singur!”. Mi-a spus: „Nu eşti singur! Eşti cu Dumnezeu! Să te rogi continuu, că nu eşti singur, Maica Domnului te va ajuta! Rugăciunile ei sunt mai primite decât ale oricărui, că Maica Domnului e Mama Lui!”. Mi-a spus să citesc acatiste şi să nu lipsească Paraclisul Maicii Domnului şi seara şi noaptea să mă rog, că „Rugăciunea de noaptea e mai primită ca oricare!”.
Atâta mi-a fost de drag omul ăsta, că a fost ca un sfânt aici, jos, pe pământ. După ce a venit la noi, parcă s-a schimbat şi în casă, parcă mergeam mai cu drag. De nu venea la noi, nu eram aşa ataşat de rugăciune. Îmi fac rugăciunea mult mai atent. Din tot sufletul şi din tot trupul. Şi crucea… Dacă l-am văzut cum se închină, aşa fac şi eu. Mă închin şi pe drum.
Când am aflat că a murit în Ţara Sfântă, m-am înfiorat! Acum, la cei 74 de ani ai mei, îl rog mereu să-şi aducă aminte de mine şi de familia mea!
Fratele Valentin Popa

[Adrian Pop]

„Cât poţi, să nu faci păcate!”

January 10, 20200











De peste 40 de ani sunt legat sufleteşte de Catedrala din Alba Iulia. În timpul liber şi, mai ales seara, după slujba Vecerniei, mergeam mulţi ani să le ajut pe maici la bucătărie cu una-alta: la pus masa, la adunat masa, la curăţat zarzavaturi.
Aşa am ajuns să fiu mai aproape de fratele Gherontie şi, datorită lui, să ajung mai aproape de Dumnezeu. A început să vină mai des la Alba Iulia după 1990. Am învăţat multe de la el. Îl vedeam cum se ruga în biserică, dar şi pe stradă. A fost şi la mine acasă. L-am dus seara să mănânce, dar nu a mâncat.
Câte rugăciuni a făcut la mine acasă! Atâta se ruga noaptea! Numai în rugăciune stătea. Stătea lângă pat jos, în genunchi! Se ruga la sfinţii îngeri şi la toţi sfinţii. Se ruga din tot sufletul. Aşa m-am simţit de fericit! La ora 12 m-a chemat să mă rog cu el, dar după aceea, a rămas singur. M-am trezit eu, că îl auzeam rugându-se. Se auzea prin pereţi, dar nu mi-a zis niciun vecin nimic.
De câte ori mă întâlneam, îmi vorbea despre Dumnezeu şi despre rugăciune. Mi-a spus să Îl urmez pe Dumnezeu şi să mă rog neîncetat! Mă întreba ce rugăciuni fac şi mi-a spus că dacă mă rog, Dumnezeu mă va ajuta. Mi-a spus să mă rog pentru toată lumea asta, pentru toţi oamenii, nu numai pentru mine.
Şi când mă întâlneam cu el pe la biserică, asta mă întreba, dacă mă rog. Îmi spunea să fac rugăciuni cu cutremur, din tot sufletul, nu numai „Hai, să mă rog şi eu!”. Îmi zicea apăsat: „Când te rogi, să-ţi fie capul acolo, la rugăciune. Să nu te culci fără rugăciuni seara!”. Mi-a spus: „Cât poţi, să nu faci păcate! Cât poţi, fă numai rugăciune, că rugăciunea te îndepărtează de gândurile rele!”.
Îl vedeam cum se ruga şi pe stradă, la intersecţii, acolo unde sunt semafoare. Stătea cu faţa la catedrală, ridica mâinile în sus şi se ruga în mijlocul oamenilor. El de Dumnezeu nu se ruşina, că îl aude cineva că se roagă. La semafor se ruga cu mâinile sus, în picioare. Unii oameni se uitau la el, dar nu avea treabă. Se uita spre catedrală şi se ruga. O dată l-am văzut la Platoul Romanilor, la semafor, acolo se ruga.
Vine odată la mine acasă şi îmi zice: „Cuvioase, hai să mergem la părintele… să le ducem nişte apă, că unii n-au plătit şi le-a tăiat apa la tot blocul!”. Am umplut patru găleţi cu apă şi aşa am mers pe jos cu ele, până acasă la părintele. Când ne-a văzut la uşă, tare s-a emoţionat de dragostea Cuviosului!
Venea într-o perioadă şi la bucătărie, la episcopie. Şi acolo se ruga. Uneori stăteam acolo şi ajutam până la 2 noaptea. Era cu mine şi ajuta la curăţat la cartofi. Uneori mă mai şi gâdila. Lucrând acolo, vorbea despre Dumnezeu. Dar tot rugăciunea era pe primul loc. Se punea în genunchi şi se ruga. Nu conta că se băga cutare sau cutare pe uşă. Nu îl deranja nimic.
Nu am auzit niciodată să fie bolnav sau să spună că îl doare ceva sau că-i este frig. Nici poveste! Era în februarie şi a venit la catedrală numai în cămaşă. Eu eram în cojoc şi nu mai puteam de frig. Îl întrebam: „Nu ţi-e frig?”. Fratele Petrică a zis ceva nemaipomenit: „Se vede că fratele Gherontie îl are pe Dumnezeu! De el nu se atinge nimic: nici boală, nici frig!”. Se simţea fericit mergând prin frig şi prin ger şi avea pe el doar o cămaşă sau un pulover subţire! El purta haine numai de la alţii: două-trei zile. Îi dădeau alţii, le purta şi pe alea, apoi le dădea altora şi bocancii la fel. Avea bani la el şi îi împărţea la săraci. Îi ţinea în batistă.
Povesteam amândoi şi se bucura când mă vedea. Săracul, dacă era îndepărtat, se retrăgea şi se ruga. Mai stătea prin biserică, iar eu mergeam după el să vină să stea în strană. Îmi spunea: „Mânca-te-ar raiul!”. Cine l-a neglijat, rău a făcut! Mă gândeam: „Uite, un om fără carte, fără nimic şi ce rugăciune are!”. Făcea numai lucruri bune şi era tot o voie bună. Nu l-am văzut supărat pe cineva.
La o vreme, soţia mea a trecut la sectari. Tare m-am necăjit. Mă întreba fratele Gherontie: „Unde-i dânsa? Nu o văd la biserică! Se roagă acasă?”. I-am povestit şi mi-a spus supărat: „Îi păcat de ea, că îi cumsecade şi se poartă frumos. Îi păcat de ea că s-a dus pe calea rătăcită! Vezi, cuvioşia ta, să nu te laşi!”. Anul trecut, soţia mea a murit. I-am spus: „Frate, am rămas singur!”. Mi-a spus: „Nu eşti singur! Eşti cu Dumnezeu! Să te rogi continuu, că nu eşti singur, Maica Domnului te va ajuta! Rugăciunile ei sunt mai primite decât ale oricărui, că Maica Domnului e Mama Lui!”. Mi-a spus să citesc acatiste şi să nu lipsească Paraclisul Maicii Domnului şi seara şi noaptea să mă rog, că „Rugăciunea de noaptea e mai primită ca oricare!”.
Atâta mi-a fost de drag omul ăsta, că a fost ca un sfânt aici, jos, pe pământ. După ce a venit la noi, parcă s-a schimbat şi în casă, parcă mergeam mai cu drag. De nu venea la noi, nu eram aşa ataşat de rugăciune. Îmi fac rugăciunea mult mai atent. Din tot sufletul şi din tot trupul. Şi crucea… Dacă l-am văzut cum se închină, aşa fac şi eu. Mă închin şi pe drum.
Când am aflat că a murit în Ţara Sfântă, m-am înfiorat! Acum, la cei 74 de ani ai mei, îl rog mereu să-şi aducă aminte de mine şi de familia mea!
Fratele Valentin Popa

[Adrian Pop]

Venise de la Craiova să ne ajute la bagaje

January 4, 20200











Un moment în care am primit ajutor de la Cuviosul s-a petrecut după Crăciunul anului 2003. Cu bagaje, dacă nu cam multe, cam grele (mai ales unul dintre ele), plecam la Ierusalim cu o maică.
Gara din Târgu Jiu, noi lângă bagaje… Ne trezim din senin cu părintele Gherontie lângă noi, plin de veselie. Era o minunată apariţie, îmbrăcat în sarafan roşu, cu o căciuliţă tot roşie pe cap. Semăna cu un Moş Crăciun foarte original! Venise de la Craiova să ne ajute la bagaje, să urcăm cu bine în trenul de Bucureşti! A zis să ne rugăm să oprească trenul cu vagonul nostru chiar lângă noi. Cred că părintele se ruga, noi ne minunam de prezenţa sa. La trecerea bagajelor peste şine, pentru a ajunge la linia unde venea trenul, nu m-a lăsat să ating bagajul cel greu. L-a cărat (tras) sfinţia sa peste şine, tot rugându-se să oprească vagonul în care aveam bilete în dreptul nostru şi făcând multe cruci. Şi aşa a fost! Am ajuns cu bine la Ierusalim, am revenit în ţară…, dar la o lună şi jumate mi-au apărut dureri de coloană. În iulie 2004 mergeam la Bucureşti pentru control RMN. Diagnostic: hernie de disc, operabilă în septembrie.
Am scăpat atunci de operaţie şi de tot ce ar fi putut apărea ca şi complicaţii la coloană, pentru că nu am ridicat acel bagaj greu la gară.
M.A.

[Adrian Pop]

Unde nu-i cap, vai de picioare, dar şi unde nu-s picioare, vai de cap!”

June 5, 20190












Între proverbele favorite ale Cuviosului era şi „Unde nu-i cap, vai de picioare!”. Prima dată l-am auzit spunându-ni-l într-o zi de Înălţarea Domnului, prin anii 1999-2000.
Cuviosul venise la noi şi ne-a anunţat iniţial că va rămâne doar o zi sau două, urmând ca „de Înălţare” să meargă la Mănăstirea Afteia. Ne-a spus chiar că va pleca după Sfânta Liturghie, ca să aibă timp să ajungă pe zi, mai ales că avea de mers pe jos câţiva kilometri.
Ajunşi acasă, pe neaşteptate, ne-a spus: „Nu mai plec astăzi, că e o sărbătoare mare, şi unde nu-i cap, vai de picioare!”. Apoi a râs şi a continuat cu una dintre zicerile lui, aşa cum făcea când vroia să completeze sau să extindă sensul unei expresii cu tâlc: „Dar şi unde nu-s picioare, vai de cap!” Ne-a spus de-a lungul anilor că a fost nu o dată în situaţia de a fi batjocorit de oameni şi a fugit pentru a scăpa de răutăţile gratuite ale acestora. Zicea, pentru aceste contexte, că „Fuga e ruşinoasă, dar e sănătoasă!”. Prefera să fugă şi să pară fricos, decât să îi lase pe oameni să păcătuiască făcându-i rău. Despre astfel de oameni, cu tristeţe, spunea doar atât: „Cu ăştia nu ai ce face!”.
Pentru Cuviosul Gherontie, duminicile şi sărbătorile erau zile cu totul speciale, pe care le cinstea cu mare evlavie, motiv pentru care nu era de acord să se lucreze şi nici să se pornească în călătorii, decât cu foarte mari excepţii.
(Pr. Dorin Opriş)

[Adrian Pop]

Prefera să fugă şi să pară fricos, decât să îi lase pe oameni să păcătuiască făcându-i rău. Despre astfel de oameni, cu tristeţe, spunea doar atât: „Cu ăştia nu ai ce face!”.

[Adrian Pop]

„Dânsa nu este în ţară! Este departe!”

June 4, 2019












În urmă cu câţiva ani, m-a sunat din SUA o verişoară, L.P., să mă roage să o pomenesc la rugăciune şi să o ajut cum pot, deoarece avea o hemoragie care nu i se oprea de câteva luni. Era foarte slăbită şi niciun tratament nu dădea rezultate.
Am aflat despre Cuviosul că este la Mănăstirea Tismana. Imediat, am luat legătura cu o maică, iar aceasta i-a spus de problema verişoarei mele, în timp ce eu aşteptam la telefon un răspuns. Până să primească detalii despre persoana aflată în suferinţă, l-am auzit prin telefon pe Cuviosul Gherontie spunându-i maicii: „Dânsa nu este în ţară! Este departe!”.
A doua zi, m-a sunat verişoara să îmi mulţumească. Hemoragia i se oprise! Mai târziu am aflat despre multele rugăciuni şi metanii pe care le făcuse în noaptea aceea Cuviosul pentru vindecarea verişoarei mele.
(Monah Ieronim, Mănăstirea Crişan, judeţul Hunedoara)





„Dânsa nu este în ţară! Este departe!”

June 4, 2019













În urmă cu câţiva ani, m-a sunat din SUA o verişoară, L.P., să mă roage să o pomenesc la rugăciune şi să o ajut cum pot, deoarece avea o hemoragie care nu i se oprea de câteva luni. Era foarte slăbită şi niciun tratament nu dădea rezultate.
Am aflat despre Cuviosul că este la Mănăstirea Tismana. Imediat, am luat legătura cu o maică, iar aceasta i-a spus de problema verişoarei mele, în timp ce eu aşteptam la telefon un răspuns. Până să primească detalii despre persoana aflată în suferinţă, l-am auzit prin telefon pe Cuviosul Gherontie spunându-i maicii: „Dânsa nu este în ţară! Este departe!”.
A doua zi, m-a sunat verişoara să îmi mulţumească. Hemoragia i se oprise! Mai târziu am aflat despre multele rugăciuni şi metanii pe care le făcuse în noaptea aceea Cuviosul pentru vindecarea verişoarei mele.
(Monah Ieronim, Mănăstirea Crişan, judeţul Hunedoara)

[Adrian Pop]

Ştiu că mă va ajuta să îl aduc sănătos pe lume!

June 3, 20190












Pe Cuviosul îl ştiam de mult timp, de când venea la Catedrala Sf. Dumitru din Craiova. Mi-a atras atenţia ca fiind un bătrânel ciudat, aşa îl consideram eu, neştiind ce harisme ascunde. Nu l-am abordat atunci, deşi îmi spusese cineva că eşti binecuvântat dacă îţi dă ceva sau îţi spune o vorbă. Îl urmăream doar, mirată fiind de felul în care se ruga.
După mulţi ani, am auzit întâmplător, pomenindu-se despre el în timpul unei predici, la noi în cartier. Era Acoperământul Maicii Domnului. Părintele povestea cum Cuviosul Gherontie se rugase pentru soţia lui bolnavă, spunându-i pe nume, fără să o cunoască. A spus că este un nebun pentru Hristos, asemenea Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos. Abia atunci am început să îi acord interesul cuvenit. Mă bucuram când îl întâlneam în biserică, odată am reuşit să îl rog să îi binecuvânteze pe copiii mei. Eram fericită când auzeam câte ceva despre el. Se ducea de hram la Mănăstirea Tismana. Cât mi-aş fi dorit să stau lângă el la masă, să văd ce „boacăne” face, ştiind că mereu ascunde ceva cu subînţeles!
Fiind însărcinată cu al treilea copil, l-am întâlnit şi, în culmea fericirii, i-am strecurat un pomelnic spunându-i să se roage şi pentru mine şi copilul care urma să vină pe lume. M-a privit trist şi mi-a spus: „Cu tot neamul”. Nu am înţeles atunci ce a vrut să spună. După câteva luni, când am pierdut sarcina (în lună mare fiind), am priceput sensul cuvintelor lui şi privirea atât de tristă… Şi am mai înţeles că era văzător cu duhul.
De atunci îmi doream nespus să îl mai întâlnesc măcar o dată. Într-o zi mă sună fina mea şi îmi spune că a murit! Şi eu, care speram să îl văd, să îi vorbesc, aveam atâtea întrebări fără răspuns! Dar Cuviosul a ştiut dorinţa mea şi m-a învrednicit să particip la înmormântare, unde pot să spun că am atins un sfânt! Era cald şi moale şi mirosea a mir, deşi murise de 8 zile!
De atunci am început să îl rog să mă ajute când îmi era greu. Îl simţeam mereu lângă mine.
Acum puţin timp am primit un mare dar de la Cuviosul: o să mai am un copilaş! Simt din toată inima că este darul lui pentru mine! Şi ştiu că mă va ajuta să îl aduc sănătos pe lume!
Slăvit este Dumnezeu întru sfinţii lui! Cuvioase Gherontie, roagă-te pentru noi, păcătoşii!
(F. B., Craiova)

• ETICHETE
• Catedrala Sf. Dumitru din Craiova
• Craiova
• Cuvioase Gherontie roaga-te pentru noi pacatosii
• Cuviosul Gherontie cel nebun pentru Hristos
• Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos
• Sfinti nebuni pentru Hristos
• Slavit este Dumnezeu intru sfintii lui