Pagina 1 din 6 123456 UltimulUltimul
Rezultate 1 la 10 din 59

Subiect: Cuviosul Gherontie care i-a strigat lui Ceauşescu să creadă n Dumnezeu

  1. #1
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    72.120

    Cuviosul Gherontie care i-a strigat lui Ceauşescu să creadă n Dumnezeu

    Cuviosul Gherontie care i-a strigat lui Ceauşescu să creadă n Dumnezeu a fost nmormntat la fereastra Sfntului Altar de la Mănăstirea Tismana





    Un călugăr cunoscut sub numele Cuviosul Gherontie de la Tismana, cel Nebun dupa Hristos, a fost nmormntat, n urmă cu cteva zile, la Mănăstirea Tismana.

    Cuviosul Gherontie s-a născut pe data de 4 noiembrie 1934, ntr-un sat de lngă Rupea, judeţul Braşov. A fost calugăr la Tismana n anii '50. A fost băgat la nchisoare de comuniştii, unde a fost bătut şi i s-a pus pecetea de duşman al poporului. După ce a ieşit din puşcăriile comuniste, IPS Nestor al Olteniei l-a primit ca ngrijitor la vie, dar l-a pus să promită că nu o să mai mbrace haina de călugăr, ca să nu mai fie asuprit de comunişti. Şi-a trăit viaţa n scurte pelerinaje de cte 2-3 zile pe la diverse mănăstiri din toată ţara, Ierusalim şi alte locuri sfinte. si dorea să moară la Ierusalim şi să fie nmormntat acolo, lngă Mormntul Sfnt, după cum spun cei care l-au cunoscut. n urmă cu aproximativ două săptămni, acesta era la Betleheem cu grup de pelerini romni. Seara ar fi intrebat o maică dacă are un hrleţ că urma să fie nmormntat. Nu a fost luat n seamă, dar dimineaţa a fost găsit mort, cu ochii larg deschişi. „Evreii nu au acceptat sa fie inmormantat in Ierusalim. A fost adus de pelerini in tara si IPS Irineu al Olteniei a ingaduit, cunoscandu-i Sfinţenia, sa fie inmormantat la fereastra Sf. Altar din Sf. M-re Tismana, consfinţind ca era ntr-adevăr Mare Nebun dupa Hristos. A fost moale si cald tot timpul (8 zile...), de parca dormea“, a postat Gheorghe Marius pe pagina sa de Facebook , care l-a cunoscut pe Cuviosul Gherontie.


    Citeste mai mult: adev.ro/phej6f

    n predica de la slujba mormntării, părintele a amintit un episod interesant din viaţa Cuviosul Gherontie. Acesta a mers la Bucureşti şi i-a strigat lui Nicolae Ceauşescu să creadă n Dumnezeu, pentru că, n caz contrar, va fi mpuşcat: „Era unul dintre cei care, rugat fiind, nu putea să spună nu. Din dicţionarul cuvintelor sale lipseau nu vreau, nu pot, nu ştiu sau altele de acest fel. (...) Grija pentru săraci a fost o emblemă. Pentru el, nu existau oameni din anumită minoritate sau din alte clasificări sau alte categorii. Oricine i-a cerut ajutorul a primit ajutorul său. Uneori făcea milostenie pe care nu le nţelegea nimeni, dar a trăit din bucuria celorlalţi. (...) A iubit puritatea copilăriei ca pe ochii din cap. Cnd vedea un copil era n stare să se joace cu el. La un moment dat, l-am văzut urcnd cu liftul, n blocul unde stătea noi, sus şi jos, pentru a-i nvăţa rugăciuni pe copii. Acesta era cuviosul care nu rata nicio ocazie de cateheză, de as nvăţat şi de a face bine. (...) Obişnuia să spună că Dumnezeu nu este numai milostiv, Dumnezeul este un milostiv şi ndelung răbdător.


    Nu era un specialist n teologie. Avea patru clase, dar era un ţăran imperial. (...) Avea puterea să vadă n inimile oamenilor şi să audă gndurile oamenilor. Nu ştiu dacă aţi avut experienţa să-l vedeţi, să-l simţiţi cum aflndu-ne n preajma lui, gndind la altceva, ncepea să se scuture, să se uite strmb pentru că auzea gndurile noastre. Avut n coplărie doi maeştri spirituali, dacă pot să spun aşa. Primul a fost mama lui, despre care spunea că era foarte, foarte evlavioasă. Al doilea maestru spiritual pe care l-a avut a fost protosingherul Aldea, stareţul Mănăstirii Ciolanu pnă n anii 1940. A fost un mărturisitor n perioada regimului comunist şi nu a ncetat să se roage n cel mai crunt regism stalinist, cnd a spune o rugăciune era o blasfemie. (...) S-a dus personal şi l-a aşteptat pe Nicolae Ceauşescu n Bucureşti, n centrul nou civic şi i-a strigat de la depărtare, pentru că nu s-a putut apropia de securiştii: Dacă nu vei crede n Dumnezeu, aceştia te vor mpuşca, lucru care s-a şi ntmplat. Pentru că a făcut acest lucru n public a avut foarte mult de suferit. Numai el ştie ce ocară, ce bătăi, ce chinuri a suferit. A fost internat n mai multe locuri şi mi spunea: Vezi, tot rugăciunea m-a scos şi de acolo“.







    Viața Cuviosului Gherontie

    CUVIOSUL GHERONTIEDESPRE CUVIOSUL GHERONTIEBIOGRAFIE, CUVIOSUL, GHERONTIE, VIATA
    Cuviosul Gherontie (04.11.1934 – 13.10.2018)
    Cteva repere biografice şi de nţelegere a nebuniei pentru Hristos
    .P.S. Bartolomeu, n lucrarea „Cerurile Oltului”, plasează nebunia pentru Hristos ntre limitele a doi termeni: preluare şi preumblare. Preluare nseamnă a lua ceva şi a duce mai departe, doar ntr-un sens al axei, ca o ştafetă, respectiv preumblare, pus n relaţie cu pendulul, care nseamnă naintare n timp prin ntoarcere n timp, printr-o mişcare aparent fără sens, fără noimă. Nebunia pentru Hristos poate fi deci considerată o preluare explicită a ştafetei ntr-o linie a sfinţeniei, de la o generaţie la alta, şi purtarea deplină a acesteia ntr-o formă greu de nţeles şi de prins n cuvinte.
    ncercarea de a cuprinde ntr-o schiţă biografică o persoană care şi-a angajat total şi ntreaga viaţă slujirii lui Dumnezeu şi a semenilor impune o raportare atentă şi discretă la modul n care sunt evidenţiate elementele caracteristice drumului asumat n căutarea mntuirii. Este necesară, de asemenea, respectarea unei linii de discreţie pe coordonatele impuse de jertfa pe calea credinţei a semenului nostru. Cnd este vorba de un monah care şi-a asumat şi greutatea nespusă a nebuniei pentru Hristos, nu doar crucea celor trei voturi călugăreşti, accentele se cer puse cu mare atenţie, prin raportare la mărturii directe şi la lucruri văzute şi trăite, astfel nct aspectele biografice prezentate să constituie repere autentice.
    Despre viaţa lui vorbea foarte puţin, cel mai adesea la insistenţele noastre, pentru că nu considera importante detaliile privind etapele vieţii sale. Atunci cnd totuşi ne spunea cte ceva despre viaţa sa, punea drumul vieţii sale n seama Providenţei Divine, era recunoscător lui Dumnezeu pentru ajutorul pe care l-a primit şi l-a simţit permanent. Nu uita să mulţumească Tatălui şi Fiului şi Sfntului Duh, Sfintei Treimi pentru că l-a ţinut n viaţă „pnă la bătrneţe” şi pentru că i-a dat sănătate, pentru că „sănătatea-i bogătate!”, cum zicea el mereu.
    A văzut lumina zilei la 4 noiembrie 1934 şi vorbea cu drag de faptul că s-a născut n Ţara Făgăraşului, aproape n mijlocul ţării, n satul Viscri, comuna Buneşti, nu departe de Rupea, acum n judeţul Braşov. A făcut doar patru clase, dar le-a făcut bine! Cnd ne recita cte o poezie, şi ncă ştia multe, la cei aproape 84 de ani, cţi a avut la plecarea n veşnicie, ne spunea că o ştie „de la şcoala primară”. La fel şi unele rugăciuni n formă versificată, cum este „Doamne, Doamne, ceresc Tată”.
    i pomenea n rugăciunile personale n primul rnd pe părinţii săi, „măicuţa mea, Elena, şi tăticul meu, Ioan”, dar şi pe „unchiul meu, Moise sau protosinghelul Modest”, fiind vorba despre fratele tatălui său, părintele Modest Aldea, fostul stareţ al Mănăstirii Ciolanu şi apoi eclesiarhul catedralei episcopale din Buzău. Tot din pomelnicul Cuviosului am aflat şi despre fratele său mai mare care murise de tnăr, dar şi despre alţi membri ai familiei sau despre persoanele dragi sufletului său, vii şi adormiţi, pe care-i pomenea din memorie ntr-o ordine aproape neschimbată de-a lungul anilor.
    De foarte tnăr a fost iubitor de rugăciune şi de mănăstire, nu o dată abandona treburile gospodăreşti sau pe cele agricole pentru a se dedica rugăciunii. Astfel, decizia lui de a se dedica vieţii monahale a fost aşadar una firească. A rămas pnă la sfrşitul vieţii ataşat sufleteşte de mănăstirea Ciolanu, unde şi-a nceput viaţa călugărească, dar şi de catedrala episcopală de la Buzău, unde l vizita uneori pe unchiul său, ajuns de acum eclesiarh.
    Cursul vieţii sale monahale a fost schimbat n mod brutal după decretul 410 din 28 octombrie 1959. Asemenea miilor de călugări alungaţi din mănăstiri, Cuviosul a fost obligat n noile condiţii sociale şi politice să găsească diferite căi pentru a-şi trăi pe mai departe viaţa n Hristos. Din mărturiile sale, era nevoit să alterneze perioadele n care se afla la mănăstirea Ciolanu sau la alte mănăstiri pe care a nceput să le frecventeze, ntr-un fel prin rotaţie şi pentru doar cteva zile la fiecare, cu zilele sau săptămnile n care se afla acasă, pentru munca n agricultura socialistă, alături de familie. Permanent şi mărturisea credinţa şi le vorbea oamenilor despre nevoia de a ne aduce aminte că suntem trecători pe pămnt. Acestea i-au devenit coordonatele vieţii pentru mai bine de trei decenii!
    Deşi ne-a spus n mai multe rnduri că este trăitor pe linia nebuniei n Hristos, nu a dorit să ofere detalii legat de momentul n care şi-a asumat-o. Nu dorea n niciun caz să fie lăudat pentru anii ndelungaţi de aspră nevoinţă, impuşi de acest mod de trăire a credinţei, şi nici să spună care au fost suferinţele sau umilinţele la care a fost supus din partea autorităţilor comuniste, care nu aveau cum să aprecieze un mistic ce le vorbeşte oamenilor despre credinţă, mntuire şi viaţă veşnică, susţinndu-şi spusele cu descrierea bucuriei pe care a avut-o cnd i s-a arătat Maica Domnului sau cu momentele (cel puţin două) n care vrăşmaşul diavol a ncercat să-l sperie şi să-l ndepărteze de pe calea credinţei.
    Un moment care putea să-i fie fatal, alături de altele din vremea regimului ateu, a fost cel n care, i-a strigat lui N. Ceauşescu faptul că dacă nu va crede n Dumnezeu va fi mpuşcat de cei din jurul lui. Nu doar că nu mi-a vorbit niciodată despre evenimentul respectiv, dar nici după ce am aflat de el nu s-a arătat interesat să-l descrie. Nu avea nicio urmă de bravură sau de eroism, făcuse doar voia lui Dumnezeu. Nu dorea să vorbească nici măcar despre bătăile şi suferinţele prin care a trecut după acel episod, prefera doar să ne spună faptul că dacă el nu a lăsat postul şi rugăciunea, nici acestea nu l-au lăsat pe el. La fel şi nădejdea n ajutorul Maicii Domnului!
    Niciodată n istorie, nebunia pentru Hristos nu a fost nţeleasă sau apreciată, pentru aceasta fiind nevoie nu doar de smerenie, ci şi de perseverenţă şi mai ales de un ndrumător, de cineva care a nţeles măcar n parte rostul pentru care aceşti oameni, att de iubitori de semeni, de preocupaţi de rugăciune şi capabili de postiri severe şi ndelungate, se poartă aparent complet neglijent, adesea cu haine rupte şi vorbesc celor pe care i ntlnesc pe calea vieţii despre lucruri greu de nţeles şi de acceptat, date fiind convenienţele lumii de azi. Dar tocmai acest statut, al lepădării totale de sine şi al ascultării depline de Dumnezeu, l-a făcut şi pe Cuviosul Gherontie să poată să-i susţină pe cei din jurul său să-şi ducă propria cruce. Se ruga pentru ntreaga lume şi ncerca să-i ajute pe cei cu care vorbea să-şi trăiască viaţa n lumina adevăratei credinţe.
    Nu a nţeles nimeni niciodată de ce mergea la o mănăstire sau alta, la o familie sau alta, de ce rămnea acolo o zi sau cteva luni, cum i descoperea Dumnezeu tainele şi adncul sufletului semenilor, cărora era n măsură să le vorbească despre problemele cu care se confruntă, chiar dacă li se părea că acestea nu erau cunoscute dect de ei nşişi. Cel mai adesea, dacă era vorba de patimi, lua asupra sa povara aproapelui, căruia i spunea că el are de fapt problema respectivă. ntre multele lucruri pe care le făcea şi le spunea, oferea răspunsurile la ntrebările sau problemele cu care se confruntau cei din jurul lui. Dacă nu erai atent, dacă erau mai importante ghiduşiile pe care le făcea, dacă erai nemulţumit de felul lui de a fi sau de modul n care oferea răspunsurile, aveai mari şanse să nici nu-ţi dai seama cnd şi ce ţi-a spus ceva legat de adevăratele tale probleme, adesea nenţelese nici măcar de tine, dar foarte clare pentru el.
    Lupta duhovnicească pe care o ducea alături de aproapele sau de multe ori chiar n locul acestuia, pentru a-l scoate pe semenul său din ispitele sau marile ncercări n care se afla, nsemna manifestări sau comportamente foarte greu de nţeles chiar şi pentru cei care l-au cunoscut de zeci de ani. Nu le spunea celor din jur dect ceea era necesar să ştie (cum să postească, cum să se roage, cu care patimă să se lupte n primul rnd) sau ceea ce puteau să nţeleagă atunci. Restul era nevoinţa şi comuniunea lui cu Dumnezeu. Iar pentru ca cei din jur să nu se mndrească sau ca să nu fie lăudat, pe calea pnă la rezolvarea problemei şi aproape de fiecare dată la sfrşit, găsea ceva prin care să te facă să-ţi pierzi răbdarea cu el, cerea de băut, vorbea vrute şi nevrute…
    n 13 octombrie 2018 a plecat la Domnul cu mare discreţie, aşa cum a trecut prin lume ori de cte ori nu voia să fie cunoscut sau nţeles şi acolo unde a profeţit de ani de zile, n Ţara Sfntă. Dumnezeu l-a chemat la El de la Betleem, cu o moarte ca o adevărată naştere pentru viaţa veşnică.
    Rămne nsă şirul lucrurilor minunate făcute de Dumnezeu prin alesul Său Cuviosul Gherontie, iar acest şir este deja lung. Multe mărturii despre puterea şi roadele credinţei sale sunt făcute publice. Nădăjduim să apară n scurt timp şi altele, iar din toate acestea să dobndim cu toţii putere pe calea mntuirii.
    Spunea, cu ceva timp n urmă: „Cnd o să-ţi aduci aminte de mine, o să-ţi meargă bine!”. Ne amintim mereu de el şi l chemăm n ajutor: noi suntem aceiaşi, dar şi el este acelaşi grabnic şi puternic mijlocitor pentru noi n faţa tronului Preasfintei Treimi!
    Pr. Dorin Opriş
    Ultima modificare făcută de Adrian Pop; 16.01.2020 la 20:57.

  2. #2
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    72.120
    „Era unul dintre cei care, rugat fiind, nu putea să spună nu. Din dicţionarul cuvintelor sale lipseau nu vreau, nu pot, nu ştiu sau altele de acest fel. (...)

  3. #3

  4. #4

  5. #5
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    72.120
    Recunoştinţă pentru Cuviosul Gherontie

    January 15, 20200











    Vreau să ncep prin a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru prietenii mei dragi Edi şi Oana, care au fost şi sunt mereu aproape de mine, datorită cărora am ajuns să-l cunosc pe Cuviosul Gherontie de la Mănăstirea Tismana.
    Acum un an şi jumătate am fost diagnosticat cu Limfom Hodgkin, o tumoare extrem de mare pe mediastin, mai exact ntre plămni şi inimă. Mă simţeam foarte rău, oboseam la serviciu foarte repede, am slăbit 10 kg n interval de 1lună şi jumătate, transpiram noaptea, tuşeam, aveam junghiuri foarte puternice n piept, uneori făceam şi febră foarte mare.
    Am nceput o cură uşoară de chimioterapie, 12 şedinţe timp de 6 luni la spitalul Fundeni din Bucureşti, după care am efectuat prima investigaţie tomograf, pentru a afla n ce stare este boala. Tumoarea a răspuns foarte bine la tratament şi s-a micşorat nsă nu suficient. Am terminat chimioterapia, apoi am făcut radioterapie la o clinica tot din Bucureşti, timp de o lună.
    După 3 luni de zile de la radioterapie, am făcut a doua investigaţie tomograf PET/CT, asta la sfrşitul lunii august 2019, mult mai detaliată, pentru a afla n ce stare este boala mea şi pentru a putea merge mai departe. După rezultatul analizelor, doamna doctor a ajuns la concluzia că „boala este foarte agresivă şi s-a extins şi pe alte organe din corp, n doar 3 luni”.
    M-am internat din nou n spital la Fundeni, mi s-a făcut puncţie din măduvă pentru a vedea clar dacă boala mi-a afectat măduva, fiind foarte agresivă. Din fericire, măduva nu era afectată. Am urmat o altă cură de chimioterapie, de data asta de zece ori mai puternică, din trei n trei săptămni, rămnnd internat n spital de fiecare dată cte 4 zile.
    După a treia cură de chimioterapie am venit acasă – asta n octombrie 2019. La cteva zile, prietenii mei mi-au povestit de Cuviosul Gherontie, ct de mulţi oameni a ajutat şi i-a vindecat cu harul său. M-au sfătuit să merg la Mănăstirea Tismana, unde se află mormntul său, să mă rog la dnsul, pentru că o să-mi asculte rugăciunea şi o să mă ajute să mă vindec. ntre timp, ei mi-au făcut rost de o bluză purtată de Cuviosul ct timp a fost printre noi, pe care să o port mereu.
    După o săptămnă n care am purtat bluza Cuviosului şi m-am rugat lui am fost programat pentru efectuarea celui de-al treilea tomograf PET/CT, n data de 31 noiembrie 2019, iar rezultatul a fost foarte bun, tumorile au dispărut, la fel şi cea mare de pe mediastin, care nu-mi dădea pace.
    Pe 5 decembrie 2019 am fost programat pentru recoltarea de celule stem, unde am stat la izolare timp de 2 săptămni. Aici, Cuviosul iarăşi m-a ajutat foarte mult. Din cauza tratamentului puternic, măduva mea a devenit mai leneşă şi am fost la un pas să pierd recoltarea. M-am rugat foarte mult Cuviosului şi lui Dumnezeu, iar n ultima zi m-au chemat la recoltare, care a durat 6 ore. A fost foarte greu, dar cu ajutorul primit am reuşit. S-au miluit şi mi-au dat şansa să mă bucur n continuare de viaţă şi de familia mea.

    Astăzi sunt acasă, lngă familie şi mă simt foarte bine! n ianuarie 2020 sunt programat la control pentru a merge mai departe cu procedurile pentru terminarea tratamentului. Tumorile nu mai există, dar doctorii mi recomandă finalizarea ntregului tratament, pentru siguranţa mea.
    i mulţumesc ncă o dată Cuviosului Gherontie pentru ajutorul primit, am simţit cum a lucrat Dumnezeu la rugăciunile sale, la fel şi prietenilor mei, care mi-au scos n cale un asemenea Sfnt. mi pare rău că nu l-am cunoscut pe Cuviosul nainte de a pleca la Domnul, dar poate că aşa a vrut Dumnezeu să-l ntlnesc.

    Bogdan, Slatina




  6. #6
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    72.120

  7. #7
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    72.120



    ntlnire cu sfinţenia

    January 13, 20200










    Bucuria de a-l cunoaşte pe Cuviosul Gherontie a fost surpriza şi darul cel mai mare de acest Sfnt Crăciun. Numai Bunul Dumnezeu şi dragostea ghiduşă şi att de cuprinzătoare a acestui colos al Ortodoxiei romneşti v-ar putea răsplăti gndurile şi mai ales eforturile de a tipări o astfel de carte, la fel de mult şi dragostea Danielei Ciupală, cea prin care această carte revelatoare a ajuns şi n viaţa mea. O mărturie n cteva cuvinte despre această bucurie e prea puţin, dar este ceea ce putem face şi noi cei care l-am cunoscut n acest fel, spre folosul altora şi mulţumire pentru acest minunat dar.
    Natura pregătirii profesionale mi-a oferit posibilitatea să cunosc multe vieţi de sfinţi. O afinitate aparte am simţit-o de la nceput pentru cei numiţi „nebuni pentru Hristos”. Dintre cei pe care i-am cunoscut, m-am legat tare mult sufleteşte de Sfntul Andrei cel nebun pentru Hristos. n acest context, ntlnirea cu Cuviosul Gherontie prin intermediul acestor volume, (pentru că nu l-am cunoscut sau văzut niciodată n viaţă!), care mi-a adus o bucurie att de mare sufletească, regăsind la distanţă de secole şi spaţiu geografic, aceeaşi nălţime duhovnicească, nu cred că este o simplă coincidenţă. Am simţit că Sfntul a dorit să intre n acest moment n viaţa mea, să l cunosc chiar şi n acest fel. Mă gndeam la mierea pe care o oferea Cuviosul naintea unor ncercări mai grele: pentru mine, cartea nsăşi a fost borcanul cu miere şi am simţit, la rndul meu fiind ntr-o perioadă mai grea, privind chipul Cuviosului de pe copertă că pot să-i spun cu toată liniştea şi nădejdea pe care tot el mi le-a transmis, că: „Fie ce o fi, Sfinţia ta, numai să rămi alături de mine tot timpul de acum n colo n aceste ncercări!”.
    Lectura acestei cărţi m-a făcut sincer să simt că pot duce orice suferinţă mai uşor, credinţa a crescut şi dorinţa de-a mplini voia lui Dumnezeu s-a amplificat, cu o pace şi bucurie pe care nu le-am trăit demult.
    La fel de puternic am simţit că acest Cuvios, iubitor de cele bune şi frumoase ale vieţii n Hristos, spre care i ndrepta pe toţi, prin această carte doreşte să-şi lărgească familia de prieteni, să-i adune n jur pe toţi cei care au şi nevoie de ajutor, dar şi pot să nţeleagă şi să se folosească de această ndrumare, ca să ne aşezăm ct mai mulţi pe singura cale care ne poate duce spre mntuire. De altfel, compasiunea lui pentru cei aflaţi n nevoie de orice fel de ajutor, sufletesc şi trupesc, am simţit-o att de vie şi lucrătoare, nct sunt sigură că şi alţii care nu l-au cunoscut n viaţă dar au ajuns să citească aceste volume sau au ajuns la mormntul său, au simţit-o.

    Cu aceeaşi dragoste şi smerenie ca cei care dau mărturie n carte, deja i apropii fotografia de pe copertă de cap şi i cer ajutorul şi binecuvntarea, iar bucuria cunoaşterii vieţii şi a mărturiilor despre el, am mpărtăşit-o deja multor prieteni, povestindu-le din convingerea că Sfinţia sa a vrut să-l cunoaştem ct mai mulţi, să ne ntărim n adevărata tradiţie, n credinţă, n rugăciune, n nădejde şi faptele concrete ale schimbării şi ajutorării.
    Mărturisesc că şi fotografiile tipărite n primul volum au avut un impact aparte, simţind o frumuseţe deosebită a celor surprinse şi sugerate de privirea, căutările şi picturile sale, frumuseţile cereşti de nenchipuit. Am simţit că a venit să ridice greul care mă apăsa, a venit să-şi mplinească n continuare menirea sa, să ne ajute să le ducem pe toate mai uşor şi, mai ales, să ne arate că nu suntem singuri!
    Ar fi o binecuvntare dacă o astfel de carte ar ajunge n ct mai multe case, multe inimi s-ar schimba şi multe rugăciuni pornite din inimile celor care l-ar cunoaşte, ar face Cuviosul cumva, după ce le-ar ndrepta şi le-ar curăţa cte un pic, să ajungă să le audă şi să le mplinească Bunul Dumnezeu după folosul fiecăruia.

    Să fiţi binecuvntaţi n veci!
    Amin şi lui Dumnezeu laudă şi slavă!

    Maria Gheorghieş, Brăila



    Ultima modificare făcută de Adrian Pop; 16.01.2020 la 19:56.

  8. #8
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    72.120


    „A intrat călugărul n biserică!”

    January 8, 20200










    Fratele Gheorghe, cum i spuneam de obicei, venea des la noi, la Rupea, deoarece tatăl meu, părintele Gheorghe Opriş, atunci protopop, l primea cu bucurie.
    Mi-l amintesc de prin anii de dinainte de 1980, cnd eram la liceu, venea şi jucam mpreună fotbal. Ne fixam două porţi şi ne jucam doar noi doi, eu cu fratele Gheorghe. Era abil şi rapid n reacţii. Printre pase mă ntreba de şcoală: „Măi, frate, dar tu ce faci toată ziua?” „Frate Gheorghe, mă duc la şcoală.” „Ce nveţi tu acolo? Da’ la ce şcoală te duci?” „La liceu.” „Ce fel de liceu?” „Liceu teoretic.” „Teoretic? Şi-apoi acolo vă nvaţă teoria chibritului?” „Apoi, cam aşa…”.
    Tot n acea perioadă m-a ntrebat dacă am citit cartea despre minunile de la Maglavit. Eu nici nu ştiam despre ce este vorba şi l-am ntrebat pe tata. Fratele Gheorghe mi-a adus cartea şi am citit despre minunile de acolo. După aceea, umbla cu cartea respectivă n traistă. Nu ştiu dacă a fost acolo, pentru că nu am discutat despre asta.
    ntr-una din zile, a fost la slujbă şi şi-a lăsat plasa n biserică. Biserica la care a slujit tata este ntr-o zonă cu case, pe un teren uşor n pantă, pe o stradă destul de lungă. Deasupra bisericii este o altă stradă, ntr-o zonă cu blocuri. Fratele Gheorghe s-a ntors să şi recupereze plasa şi să se roage, cum mai făcuse şi altă dată. Stătea mult n biserică. Atunci, ca să nu mai ocolească pentru a intra pe poartă, a sărit gardul de deasupra bisericii. Cineva dintre vecini, a sunat la Miliţie şi a anunţat că un om a intrat n biserică prin efracţie. Tata a aflat (nu ştiu dacă i-a spus cineva ori l-au sunat de la secţie), a mers repede acolo, dar ajunsese prea trziu. Cnd a venit acasă era foarte tulburat şi ne-a spus: „Cred că l-au bătut pe Gheorghe, că era tot roşu la faţă şi supărat, cnd am ajuns eu. Nu vorbea!”. i ziceau „Călugărul!”. „A intrat călugărul n biserică!” – aşa mi-a spus tata că i-au spus miliţienii.
    Fratele Gheorghe umbla simplu, modest, mergea de la o mănăstire la alta. Ştiu că erau n Rupea şi familii de (neo)protestanţi care l primeau să doarmă la ei. Ne spunea despre ei că sunt fraţii noştri. Tata vorbise pe la Mănăstirea Smbăta să l primească acolo, dar el nu stătea ntr-un loc. Intervenise tata şi cu pensia şi ştiu că i venea acasă la Viscri, la casa părintească. Am mai surprins discuţii dintre tata şi fratele Gheorghe, care i spunea că a fost n cutare loc, la nu ştiu ce cuvios de la care i transmitea salutări. Se nţelegeau amndoi.
    L-am ntlnit la Mănăstirea Cozia, dar nu părea că este de-al casei, ci cred că era şi el n trecere. Ultima dată l-am văzut la nmormntarea unchiului meu, Ioan-Corneliu, n Dridif. Am rămas surprins că a venit sute de kilometri pentru a fi alături de familia noastră şi, mai mult, o parte din drumul spre cimitir a mers ţinndu-l de braţ pe părintele Dorin!
    Mi-a spus vărul meu că şi pentru tata s-a rugat ani la rnd după ce a trecut la Domnul, pomenindu-l cu numele n fiecare zi!

    Mihai Opriş



    Ultima modificare făcută de Adrian Pop; 16.01.2020 la 20:03.

  9. #9
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    72.120

  10. #10
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    72.120
    nvierea copilului Darius-Arsenie




    Ziua miracolului nostru, ziua n care Bunul Dumnezeu ne-a arătat ct de mare este puterea şi bunătatea Lui, ct de preţioasă este mijlocirea sfinţilor noştri dragi…
    Să te ocrotească Bunul Dumnezeu, Măicuţa Domnului, ngeraşii, Sfntul părinte Arsenie şi Cuviosul Gherontie toată viaţa ta, aşa cum au făcut-o n 24 August 2017, cea mai specială zi din viaţa noastră, ziua n care pentru cteva momente ai plecat la ngeraşi, dar tu ai ales să te ntorci la noi, care te iubim mai presus de orice. Nu ai putut să ne laşi cu aşa o durere mare n suflete, ţi-a fost milă! Bunului Dumnezeu i-a fost milă, Măicuţei Cereşti i-a fost milă, bunului părinte Arsenie i-a fost milă şi Cuviosului i-a fost milă… Şi cui nu i-ar fi fost?! Şi de piatră să fii…
    Am cunoscut durerea absolută, disperarea n toată ntunecimea ei… Am văzut iadul… Au crăpat cerul şi pămntul, s-au cutremurat pietrele… O, Doamne! Să ţi ţii copilaşul mort n braţe… Nu se poate descrie n cuvinte… Nu există cuvinte suficient de puternice să exprime sentimentele ntunecate care ne sfşiau inimile n acele momente n care ţi vezi toată viaţa şi o vezi şi pe cea care va veni fără ngeraşul tău… ţi doreşti să nu mai fii! ţi doreşti să dai foc la toate bunurile materiale şi realizezi că nimic nu are valoare… Nu le mai vrei… Nu ţi mai trebuie! Toate care erau cu cteva minute nainte frumoase… Acum sunt oribile! Şi acum am nodul n gt şi abia mi pot opri lacrimile… Cine să şi poată dori o aşa suferinţă?!
    Dumnezeu e mai presus de orice şi de oricine!!! Azi să vină toţi ateii lumii să ncerce să mă convingă contrariul că vor pleca de la mine cu credinţă n Dumnezeu! Vă ntrebaţi, cei care nu ştiţi: „Ce s-o fi ntmplat?!”. Vă spun eu ce! Pentru cteva momente am pierdut copilul din vedere şi, cnd am nceput să l căutăm, soţul meu, Ionuţ, l-a găsit pe micuţul Darius-Arsenie necat n piscina din curtea noastră… Plutea cu faţa n jos. Nu mai avea puls, nu i mai bătea inima! Plecase dintre noi! Plecase la Dumnezeu!!! Ce disperare! Ce durere! Cteva momente de neatenţie ne-au costat viaţa copilaşului nostru drag… L-am văzut pe Ionuţ urlnd cu el n braţe şi nu nţelegeam ce se ntmplă, iar pe măsură ce mă apropiam vedeam copilul ud şi vnăt şi moale… Ca o crpă… Atrna n braţele tatălui său… Fără viaţă… Atunci am nţeles… Copilul s-a necat… Dar ncă mai speram…
    Am ajuns lngă Ionuţ, care ţipa, scotea sunete de nenţeles, aşa ca atunci cnd ai un coşmar şi te trezeşti ţipnd, aşa urla şi el şi zguduia copilul n ncercarea lui disperată de a-l trezi din moarte… Aşa un cuvnt greu… Dar asta este… moarte. L-am ntrebat: „Ce s-a ntmplat?!”, iar el cu greu a reuşit să rostească: „Copilul nostru e mort!”. Am nceput să ţip… Să scot nişte sunete ascuţite… I-am spus: „Dă-mi-l!” şi l-am luat n braţe. Era mort… Era vnăt… Buzele lui erau vinete… Părul ud… Tot era ud, ochişorii nchişi… Doamne! Ce durere şi ce disperare! mi doream să mi crape inima n două şi să mor şi eu…
    L-am prins de piept să ncerc să i simt inima… Dar n zadar… Inimioara lui dragă nu mai bătea… Ochişorii lui nu mă mai priveau plini de dragoste, aşa cum mă privea el… Plecase la prietenii lui, ngeraşii… Acum Măicuţa Domnului l ţinea n braţe şi l alinta… Acum el se juca cu părintele Arsenie şi cu prietenii lui, ngeraşii… Dar cu noi cum rămne?! Noi nu putem trăi fără el… Şi sfinţii ştiu asta… Aşa că, dragii mei, vă spun: DUMNEZEU EXISTĂ! EXISTĂ MINUNI! CREDINŢA NE SALVEAZĂ! De asta scriu, de asta mai retrăiesc ncă o dată totul, de aceea acum plng, pentru că ncă mă doare… mi răsucesc singură cuţitul n inimă, pentru că vreau să ştiţi că Dumnezeu e mare şi e bun şi ne iubeşte!!!
    ntr-un moment n care am văzut cu ochii minţii cum mi nmormntez copilul, atunci cnd credeam că nu mai e cale de ntoarcere, atunci cnd durerea şi disperarea au atins cote maxime, Dumnezeu şi-a făcut milă. A trimis asupra mea o putere mare… O putere cu care puteam să mut munţii din loc, o putere cu care aveam să mi ntorc copilul la viaţă… M-am simţit nvăluită de o senzaţie stranie, asemănătoare cu căldura, dar şi cu atingerea moale a pufului… Nu pot explica… Durerea şi disperarea au intrat sub un oarecare control… Şi apoi mi s-a luminat mintea… Ştiam ce trebuie să fac! I-am spus lui Ionuţ: „Trebuie să facem ceva! Cheamă salvarea!”, după care am aşezat copilul lipsit de viaţă pe iarbă, lngă piscina blestemată, şi am nceput să lucrez ca un medic.
    Dumnezeu mi arăta tot ce trebuia să fac, ca să mi-l poată trimite napoi pe ngeraş… Am nceput să i fac masaj cardiac şi respiraţie gură la gură… Cu alte cuvinte, am nceput manevra de resuscitare… Nu am cunoştinţe n domeniu, dar nici nu trebuia… Dumnezeu mi arăta ce şi cum trebuie să fac! Timpul trecea, iar copilaşul nu dădea semne de viaţă… Panica creştea cu fiecare secundă. Mama şi o vecină au venit şi ele n genunchi lngă mine şi se rugau cu o putere mare… Andrei, băiatul mai mare, atunci de 7 ani, şi freca minile şi plngea repetnd mereu: „A murit bebe!”. Ionuţ, pe cealaltă parte a curţii, după ce a chemat salvarea a căzut tăvălindu-se pe jos şi scormonind pămntul cu unghiile… l striga pe părintele Arsenie, i poruncea să vină! Rostea şi el o rugăciune către Mama Mntuitorului nostru… El nu mai avea speranţe… Şi totuşi…
    După minute n şir, n care mi resuscitam copilaşul fără ca el să reacţioneze, am nceput să mă rog, să spun rugăciunea „Tatăl nostru” cu o aşa intensitate şi putere… Era un moment culminant, de viaţă şi de moarte… Şi mă rugam şi mă rugam şi l rugam pe Bunul Tată Ceresc să mi dea copilaşul napoi… Iar după o vreme minunea s-a nfăptuit! Copilul a scos pe guriţă şi năsuc puţină apă… L-am ntors pe o parte şi l-am bătut pe spate, apoi am continuat manevra de resuscitare… Şi puiul meu şi-a tras sufletul napoi inspirnd prima lui guriţă de aer din noua lui viaţă! După care a nceput să plngă uşor… Fără vlagă… L-am ntors din nou pe o parte şi l-am lăsat aşa o vreme ca să prindă putere n plns… Era n viaţă… Vocea lui… Ochişorii lui… Cel mai frumos sentiment din lume… Renaşterea lui… Am nceput abia atunci să plng şi eu şi să strig către Dumnezeu: „Doamne, dacă mă auzi, ŢI MULŢUMESC! ŢI MULŢUMESC!”. O mulţumire din inimă… Vecina mea a alergat repede la Ionuţ, care era devastat de durere, şi i-a spus: „Vecine, copilaşul plnge… Şi-a revenit!”.

    Am luat copilul de pe jos, l-am băgat n casă mpreună cu mama şi cu vecina mea şi l-am schimbat de hăinuţele ude. L-am nvelit ntr-un prosop şi aşteptam şi tot aşteptam salvarea… După un timp, a venit SMURD-ul. Paramedicii au rămas fără cuvinte cnd au găsit copilul cu semnele vitale stabile… Nu şi puteau explica cum şi-a revenit copilul, cum am reuşit eu să l resuscitez şi de unde am ştiut… Răspunsul la toate ntrebările este DUMNEZEU!
    La urgenţe am fost primiţi cu aplauze. Toţi aşteptau un copil mort, dar el era viu, mai viu ca niciodată! După 4 zile de spitalizare am fost externaţi, cu toate valorile analizelor perfecte! n spital i spuneau micuţului meu Darius-Arsenie, atunci n vrstă de 1 an şi 3 luni, i spuneau MINUNE. Să vă mai spun că am fost felicitată şi răs-felicitată pentru manevra de resuscitare executată ca la carte, cu succes… Mi-au spus cei de pe SMURD că m-am comportat ca un medic, că dacă aş fi aşteptat după ei nu mai puteau face nimic dect să constate decesul micuţului. M-au felicitat că nu am leşinat, că nu m-am pierdut cu firea, dar eu ştiu… Dumnezeu a lucrat! Da! O minune s-a ntmplat, minunea supremă! NVIEREA! Cei ce au luat parte la ntmplare pot confirma! Mama, soţul, vecina, paramedicii, medicii de la spital. Cu toţii au spus că e o minune faptul că a nviat şi că e perfect sănătos!
    Sunt ncă cteva lucruri esenţiale, pe care trebuie să le spun, pentru că nu există coincidenţe. Copilul s-a născut n 2.05. (2+5 =7), o cifră semnificativă n viaţa noastră, el s-a născut a doua zi de nviere. n spital a primit patul cu cifra 7, am ajuns la mănăstirea Prislop n a 7-a zi după ntmplarea necul lui. n spital, n camera mămicilor, m-a ntmpinat icoana Părintelui Arsenie, care mi-a transmis o stare de ncredere, de bine. Tot n spital am primit de la părintele care slujeşte la capela spitalului de pediatrie, acatistul icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Eu sunt cu voi şi nimeni mpotriva voastră!”, cuvinte pe care cnd le-am citit am simţit că sunt mesaj pentru mine de la Măicuţa Domnului. Prin aceasta icoană, care se află n Rusia, s-a nfăptuit de asemenea minunea nvierii unui copilaş bolnav. Cnd părinţii săi au ajuns la icoană, copilul deja murise, dar s-au rugat cu aşa putere, cum m-am rugat şi eu, iar minunea nvierii s-a nfăptuit! A rămas pentru mine acatistul meu de suflet!
    De la măicuţele de la Prislop am primit o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus n braţe, ca dar pentru micuţul Darius-Arsenie. Am pus-o pe perete, acasă, iar Darius de cte ori o vedea, cerea să o sărute. Nu putea vorbi, că era micuţ, dar aşa cum putea el, mi arăta că vrea să sărute icoana Maicii Domnului. Eu nu i-am spus niciodată cine e reprezentat n icoane, am considerat că este prea micuţ, iar ntr-o zi, după ce din nou ceruse să sărute icoana, l-am ntrebat pe micuţ cine este acolo n icoană, iar el a oftat, i s-au umplut ochişorii de lacrimi şi a spus din tot sufletul lui: „MAMA!”. A fost un moment n care mi s-a furnicat toată pielea şi lacrimile au nceput să mi curgă şiroaie pe faţă, apoi i-am răspuns copilului, ca da, aşa este, este mama noastră din Cer, care l-a ţinut pe braţe… Peste tot unde vedea icoane cu Părintele Arsenie Boca, el i spunea: „TATA!”.
    După un timp, cnd a mai crescut puţin şi a nceput să vorbească, ntr-o noapte pe cnd el dormea, eu i-am spus n şoaptă că mi pare rău că a trecut prin necul acela, l-am rugat să mă ierte că nu am avut suficient de multă grijă de el şi că l-am scăpat din ochi preţ de cteva minute, i-am mulţumit că s-a ntors la noi şi i-am spus că l iubesc mult! n acea dimineaţă, imediat după trezire, copilul a venit la mine, m-a trezit cu mngieri şi mi-a spus că vrea să l iert, că mă iubeşte, că „Doamne Doamne” e bun şi că lui i-a plăcut de „Pălintele Asenie”. Am ncremenit. Copilul mi dădea replicile la ceea ce i spusesem eu ct el dormea. Am vrut să mi golesc sufletul de remuşcări, iar el, sufletul lui m-a auzit şi mi-a răspuns.
    Eu pe Cuviosul Gherontie nu l-am cunoscut n viaţă, deşi a fost, este unchiul meu, fratele bunicii mele. L-am căutat cam la două luni după trecerea lui la Domnul, aşa că am ajuns la Mănăstirea Tismana, unde el este nmormntat.
    Acolo am cunoscut măicuţe care l iubeau mult pe Cuviosul. Ne-au invitat la masă, ne-au povestit despre el, apoi o maică ne-a spus că vrea să o cheme pe m.I., că ea a fost mai apropiată de Cuviosul şi s-ar bucura să ne vadă, să ne cunoască, că ştiau că eu eram nepoata Cuviosului. Eram cu copiii, cu soţul şi cu tatăl meu. Cnd a intrat maica n ncăperea unde serveam noi masa, ne-a salutat şi s-a uitat ndelung la copii. Apoi a ntrebat care dintre copii s-a necat. Am indicat cu capul către cel mic, Darius-Arsenie, iar lacrimile deja mi jucau n ochi. Maica a dat din cap, cuprinsă de amintiri, şi ne-a spus că dragul nostru Cuvios a văzut n duh cum copilul se lupta cu moartea, a căzut n momentul acela n genunchi şi a nceput să se roage pentru copil ca să scape cu viaţă. Atunci am nţeles că, deşi noi nu l-am cunoscut pe Cuviosul, el ne cunoştea pe noi foarte bine şi se ruga şi mijlocea pentru noi. Am nţeles de unde a venit atunci puterea mea cea mare, Măicuţa Domnului a fost lngă noi, Sfntul Părinte Arsenie şi Sfntul nostru drag Cuviosul Gherontie au fost şi ei acolo. Toţi au mijlocit pentru noi!
    Am aflat ulterior că, atunci cnd s-a ntmplat, Cuviosul era n pelerinaj n Serbia, mpreună cu mai multe persoane, inclusiv maici de la Tismana. Cuviosul i-a dezvăluit m.I. vedenia lui…
    De ce vă spun toate astea?! Pentru că am trei mesaje care vreau să ajungă la voi:
    1. DUMNEZEU şi MINUNILE EXISTĂ, trebuie să crezi şi să ceri ajutor.
    2. SĂ I IUBEŞTI, SĂ I APRECIEZI şi SĂ TE BUCURI de cei dragi mereu, ct de mult poţi… Pentru că nu aduce anul, ce aduce ceasul. i putem pierde de pe un minut pe altul, iar regretele nu şi mai au rostul. Ct de preţuită este acum fiecare bătaie a inimii celor dragi mie, fiecare privire, respiraţie, vorbă, zmbet, gest, toate mi umplu sufletul de fericire. M-am bucurat de ai mei şi nainte, dar acum… acum totul e diferit… Acum sunt pe deplin fericită… Toate celelalte lucruri nu mai au aşa valoare…
    3. Nu alergaţi ca nebunii după bani! E n regulă, ştiu că trebuie şi banii, dar nu sacrificaţi familia n favoarea lor. S-ar putea sa vină o vreme cnd toţi banii din lume nu mai au nicio putere şi nicio valoare.

    Sper ca povestea mea şi mesajul meu să ajungă ct de departe, la ct mai multe persoane. Unii poate chiar au nevoie să ştie asta!
    Dumnezeu să vă ocrotească şi să vă lumineze minţile şi sufletele!

    Ca ncheiere:
    La mulţi ani Darius-Arsenie! Mulţumesc că te-ai ntors la noi şi că ai lăsat minunata lume a ngerilor pentru a ne face pe noi fericiţi!
    Mulţumesc, Doamne, pentru lecţia dură, dar minunată pe care ne-ai dat-o, orgoliile şi mndria s-au spulberat şi s-a făcut pace… Mulţumesc, Doamne, pentru tot ce avem, tot ce ne-ai dat, pentru familia minunată şi pentru toate cte avem… Mulţumesc, mulţumesc că mi-ai dat copilaşul napoi! Mulţumesc, Doamne, şi Te iubesc! Mulţumesc, Măicuţa noastră dragă! Mulţumesc, Sfinte Părinte Arsenie Boca! Mulţumesc, Cuviosule drag şi bun! Vă iubim şi vă mulţumim!

    Roxana Prahoveanu

Pagina 1 din 6 123456 UltimulUltimul

Informații subiect

Utilizatori care navighează n acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează n acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •