Ce ai făcut ţi se va face; ce ai zis ţi se va zice; ce ncarci pe altul ai să duci şi tu

DE ADMIN 12 NOIEMBRIE 2019

Legea nestrămutată a dreptăţii lui Dumnezeu aduce peste capul tău ce ai adus şi tu peste capul aproapelui tău. Ce ai făcut ţi se va face; ce ai zis ţi se va zice; ce ncarci pe altul ai să duci şi tu.
Advertisement
Cnd dreptatea lui Dumnezeu se ntoarce asupra noastră a sosit vremea de plată sau ispăşirea. Ispăşirea nu-i o pedeapsă de la Dumnezeu, ci un mijloc de nţelepţire, o ndreptare mai aspră. Iar fiindcă dreptatea lui Dumnezeu mereu ţine cumpănă ntre faptă şi răsplată, putem vorbi chiar de legea dreptăţii, ca o lege milostivă, prin care ne curăţim de petele faptelor rele. n vremea ispăşirii, cnd vin asupra noastră strmtorările, dacă le răbdăm de bunăvoie, neumblnd cu ocolirea, ne ajută Dumnezeu; iar de nu vrem să primim cele ce vin peste noi, că nu le nţelegem, nu ne ajută Dumnezeu, deşi El ar fi vrut.
Advertisement
Dumnezeu nu pedepseşte toată răutatea tuturor, aici, şi numaidect; precum nici nu slăveşte bunătatea tuturor, aici, şi numaidect. Chiar dacă ar face aşa, atunci şi oamenii ar face binele de frică; mntuirea ar fi de silă, iar nu o faptă a libertăţii şi a dragostei. Apoi, dacă repede ar pedepsi tot răul, Dumnezeu ar fi un fricos, un neputincios, micit la o măsură omenească sau cel mult ngerească, şi ne-ar da să nţelegem că se teme de rău şi-şi apără stăpnirea, cum fac oamenii. Ci tocmai pe faptul că ngăduie răilor să-şi facă de cap, şi-i lasă pe oameni nenfricaţi de pedeapsa năprasnică, ne dovedeşte atotputernicia Sa, veşnic liniştită asupra răului, atotputernicie asupra căreia, prin virtutea credinţei, stăm liniştiţi şi noi, primind palmele şi scuipările răului, ca pe nişte mărturii ale neputinţei aceluia, n faţa atotputerniciei lui Dumnezeu, Care ne ntăreşte cu liniştea Sa.
Cu aceea că nu pedepseşte răutatea numaidect, i ntinde ispită puternică, să se desăvrşească şi ea, spre pedeapsă sigură n ziua judecăţii. Iar dacă, totuşi, uneori pedepseşte năprasnic vreo fărădelege, o face ca să mai pună fru răutăţii ntre oameni, şi mai ales să nu scadă n credinţă ncepătorii, şi să nu se piardă dintre oameni cunoştinţa răsplătirii după fapte.
Deci, ori că răsplăteşte, ori că nu răsplăteşte, fie binele, fie răul, un lucru e sigur: că vine o răsplată sigură şi veşnică, şi că biruieşte binele asupra răutăţii. Apoi, prin răbdarea multor neştiuţi de oameni, atotputernicia şi dreptatea lui Dumnezeu, sfărmă mereu porţile iadului, cu puterea Bisericii văzute şi nevăzute.
Cnd cineva, cu faptele sale păcătoase, cade din dragostea Tatălui său, dă de dreptatea Lui, care, ca pe un rob, l va readuce la cale cu sila. i dă şi timp, doar va simţi să vină de bună voie; dacă nsă nu bagă n seamă, i ia şi timpul şi cade fără de veste urmărit de dreptate.
Extras din O sinteză a gndirii Părintelui Arsenie Boca n 800 de capete, Ioan Gnscă