Despre CANCER cu Părintele-cioban Cleopa Ilie n vremea lui Ceauşescu. “Cnd l simţi pe Dumnezeu pnă n venele tale, atunci te linişteşti. Acesta este medicamentul care vindecă de cancer.” († 2 decembrie 1998)


Părintele Cleopa Ilie (10 Aprilie 1912 – 2 Decembrie 1998):

– Părinte Cleopa, aici vin n fiecare zi oameni din toată lumea să vă vadă. Care sunt experienţele acestora şi impresiile pe care vi le-au lăsat?
– Faptul că noi, creştinii, am ncurcat nlăuntrul nostru lucrurile. Deşi suntem botezaţi, adesea nu ştim ce credem. Constat n fiecare zi, cu multă durere, faptul că noi, oamenii, am creat o imagine ciudată şi incredibilă despre Dumnezeu. O imagine care nu are legătură cu Evangheliile şi cu sfintele cărţi care ni-L arată pe Dumnezeu ca un abis de dragoste şi milostivire. Aproape 99% dintre cei care vin aici şi-L imaginează pe Dumnezeu ca o Fiinţă superioară care i trimite omului numai mnii, urgii şi pedepse şi, rareori, faceri de bine. Eu nu sunt medic, ci sunt cioban, dar cred că motivul care generează cancerul, acolo se află: n imaginea greşită pe care şi-a format-o omul despre Dumnezeu.



– Adică, dacă noi ne-am schimba concepţia pe care o avem astăzi despre Dumnezeu, dacă am schimba imaginea aceea greşită pe care ne-am format-o despre Creator, am afla, n acest mod, medicamentul care să vindece cancerul?

– Da. Remuşcările, grijie şi temerile, neliniştile şi distanţările, ndoielile, mhnirile şi ntristările, acestea toate duc la apariţia cancerului, care intră n om din cauză că omul nu I-a făcut loc lui Dumnezeu ca să sălășluiască n el și, astfel, se instalează cancerul.
Cnd l simţi pe Dumnezeu pnă n venele tale, atunci te linişteşti. Acesta este medicamentul care vindecă de cancer.



– Cum, nsă, se poate linişti cineva care trăieşte continuu n căderi? Cum să l simtă pnă n vene pe Dumnezeu cineva care, de exemplu, trăieşte n adulter, desfrnare şi crime?
– Simplu. Este de ajuns să creadă faptul că a fost creat de către Dumnezeu, cu dragoste, şi că Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi. Cine ştie, oare, ce legătură ar putea avea aceste căderi omeneşti cu planul lui Dumnezeu?… De altfel, să nu uităm, toţi suntem furi şi ucigași, de vreme ce nu există om care să păstreze cu adevărat, termenii Legii. Dacă adulterul, desfrnatul, ucigaşul, ar crede şi ar spune către Dumnezeu: „Dumnezeul meu, Tu m-ai plăsmuit dintr-un material att de fragil; fă ca să pricep acest lucru”, problema s-ar rezolva. Omul, păcătosul, va conştientiza faptul că este străin pe pămnt şi că alta este destinaţia lui.
Partea proastă este că nu am nvăţat să ne acceptăm pe noi nşine astfel, după cum la fel de grav este şi faptul că nu ne-am obişnuit ca să punem acest sine n legătură cu Cerul. De aceea şi face apariţia cancerul.



– Şi cnd cancerul este vindecat, atunci care trebuie să fie scopul nostru?
– Să vedem şi să conştientizăm minunile lui Dumnezeu. Care este cea mai mare dintre acestea? Răbdarea lui Dumnezeu cu noi, oamenii.
– Există astăzi sfinţi n lume?
– Foarte mulţi. Dumnezeu i cunoaşte. Dacă nu existau, lumea noastră ar fi ncetat să mai existe. O spune limpede Sfntul Simeon Noul Teolog: „Cnd nu vor mai fi Sfinţi n lume, atunci şi lumea se va pierde”.



– Mai demult aţi vieţuit singur, fără oameni?
– Acest lucru nu este adevărat. Chiar dacă am trăit n pustie, lumea şi oamenii au trăit n mine.
– Mă refer la faptul că vreme de mulţi ani nu aţi ntlnit oameni.
– Da. Zece ani nu am văzut nici măcar o dată vreun om. Am trăit sus, n munte. Mncam ierburi şi miere. Un bătrn, care ştia că vieţuiesc acolo, mi lăsa o dată la două luni miere, pine şi ouă, dar nu s-a ntmplat să-l văd vreodată.
– Acum vin oameni din ntreaga lume să vă vadă.
– Nu sunt eu de vină. Răul acesta mi l-au făcut Antonie [Plămădeală], Episcopul Buzăului şi Arhimandritul Bartolomeu Anania, cărora le-am fost duhovnic.



– Este adevărat faptul că şi scrieţi?
– Scriu despre minunile lui Dumnezeu pe care le văd n fiecare zi n natură şi n lume. Mai scriu Acatistul Sfntului Andrei. Acum doi ani am scris Acatistul Sfinţilor Romni care au trăit n zona Dobrogei n sec. III – IV, cnd domneau la Roma Diocleţian şi Maximilian. Aceşti Sfinţi sunt Atal, Zotic, Filip şi Camasie. Erau ostaşi greci care au rămas pe pămnt romnesc, unde s-au și sfinţit.
Sursa: Tsos Mihals, Ortodoxia n ţara lui Ceauşescu, Ed. Eptalofos, Atena 1982 / Pemptousia.ro



Versuri despre Maica Domnului
de Arhimandrit Cleopa Ilie



Maica Domnului lisus

E Maica celui de sus,
Care la noi a venit
Şi lumea a mntuit (Le. l, 33).
Maica Domnului lisus
Are slavă de nespus,
Duhul Sfnt o asfinţit
Peste Dnsa a venit (Le. l, 48-49).
De la Duhul a zămislit S-a făcut sălaş sfinţit (Mt. l, 20).
Puterea Celui Prea nalt Peste Dnsa s-a vărsat (Le. l, 35).
Pe Dnsa o a umbrit
Foarte o a fericit
Plină de dar s-a făcut (Le. l, 28)
Pe Dumnezeu a născut (Isaia 7, 14).
Plină de dar şi mărire
De slavă şi fericire A lui Dumnezeu Mireasă Preasfntă şi prea aleasă.
A Duhului Sfnt cămară
n veci Pururea Fecioară
Maica Domnului Hristos (lez. 44, 1-3)
Cel preasfnt şi preafrumos.
Care lumea a zidit (loan l, 3)
Cerurile le-a-ntărit (Ps. 32, 6)
Pămntul a mpodobit.
Cerurile le-a plecat (Ps. 17, 11)
Şi de noi s-a ndurat
A venit să pătimească,
Pe noi să ne mntuiască (In. 13, 5).




Sursa: MĂRTURISITORII