Rezultate 1 la 3 din 3

Subiect: În noiembrie 2019

  1. #1
    Senior Member
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    69.840

    În noiembrie 2019

    În noiembrie 2019, peste câteva minute, se va oficializa faptul că Președintele României este un etnic german de confesiune luterană, iar Prim-Ministrul va fi un etnic maghiar de confesiune unitariană.


    Conform ultimului recensământ, cetățenii români de etnie germană sunt 0,2% din populație, în timp ce etnicii maghiari sunt 3,3%.


    Cultul luteran are o pondere de 0,11% între cetățenii români, în timp ce unitarienii reprezintă cam 0,31% din populație.


    Să mai zică cineva că România nu este o țară liberală: două minorități etnice și religioase, care i-au persecutat ani de zile pe românii din Ardeal, ajung acum să aibă reprezentanții în cele mai înalte funcții ale țării în care majoritatea este română și creștină.


    Și dacă luteranii lui Iohannis mai sunt cum sunt, hai să trecem în revistă cultul lui Ludovic Orban: unitarienii nu cred în Dumnezeierea lui Iisus, nu cred în Sfânta Treime, nu cred în Cruce și nu se însemnează cu acest semn. Nu cred în Înviere, nu cred în Sfințenia scripturii, iar de sfinți, ce să mai vorbim. Un „preot” unitarian spunea în 2006 că Învierea lui Hristos este doar o legendă, inventată de „oamenii simpli” ai vremii, decepționați de moartea Mântuitorului.


    Unitarienii sunt atât de departe de duhul Crucii, semn sub care a stat, la propriu și la figurat poporul român încât e înfiorător. Despre ce continuitate istorică mai putem vorbi în condițiile astea? E mai degrabă continuitatea cu perioada comunistă, singura în care prim-miniștrii nu-și făceau cruce. Diferența e că atunci n-o făceau din oportunism, acum n-o fac din convingere.


    Ce mesaj transmite poporul român în anul 2019: că e mult mai profitabil să fii membru al unor cercuri strâmte, al unor minorități cât mai îndepărtate de duhul majorității, pentru a conduce...majoritatea. Vă închipuiți un ortodox la conducerea Poloniei sau un musulman la putere în Bulgaria?


    Nu am nimic cu protestanții, chiar sunt mulți cu care colaborez foarte bine, vorbesc doar din punct de vedere simbolic: dintre toți protestanții, se puteau găsi măcar doi români. Dar nu s-au găsit: e un neamț și un ungur.


    În afară, mesajul e și mai clar: românii se disprețuiesc pe ei înșiși și pe caracteristicile lor atât de mult, încât se lasă conduși de străini complet diferiți de ei.


    Și nici n-am pomenit de românul Hellvig de la SRI!


    Nu trebuie să fii PSD-ist pentru a observa, în ceea ce privește Guvernul Orban, aceste patru aspecte, zic eu foarte importante:


    1) Numirea Violetei Alexandru, unul dintre stâlpii rețelei Soroș în România, susținătoare fățișă a homosexualității și opozantă a Referendumului pentru Familie la Ministerul care se va ocupa de...familie.


    2) Numirea lui Cătălin Predoiu la Justiție, cel care a inițiat îmblânzirea pedepselor pentru pedofili și abuzatorii de copii în Codul Penal, acum 10 ani. Și asta în anul în care au izbucnit cazurile Alexandra și Sorina, puternic suspectate de traficul de copii.


    3) Numirea lui Florin Cîțu, implicat în atacul speculativ asupra leului din 2008, în care bănci precum ING, Bancpost și Unicredit au acționat în numele unor clienți internaționali precum JP Morgan, Morgan Stanley și Barclays. Dacă ar fi reușit, atacul ar fi îngropat zeci de mii de români prin creșterea dobânzilor cu credite în lei.


    4) Numirea lui Bogdan Aurescu la Externe, creatorul partidului de buzunar PACT, una dintre cele mai radicale și progresiste grupări din politica internă, condusă de Sebastian Burduja, fostul om al Băncii Mondiale. Unul dintre organizatorii haosului din 10 august 2018.


    Reiterez ce spuneam și anterior: România nu mai există, statul român fiind capturat de grupuri ce reprezintă interesele unor grupări minuscule și transformat în vârf de lance a progresismului. Majoritatea doarme liniștită.

  2. #2
    Senior Member
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    69.840
    O scrisoare-avertisment adresată poporului român de un profesor sârb de istorie








    45 Votes




    Foto: profesorul sârb Miodrag Stanojevic.

    În lipsa unei reacţii ferme româneşti, acest istoric sârb “îi pune la punct” pe extremiştii maghiari

    Să citim în cele ce urmează un text scris de profesorul sârb de istorie Miodrag Stanojevic, din Voivodina, cunoscător al limbii române, în care acesra prezintă magistral adevărul despre istoria ungurilor și pretențiile lor absurde, demonstrând încă o dată că somnul politicienilor naște duşmani şi trădători pe pământ românesc.

    Aflat în urmă cu ceva vreme în trecere prin Satu Mare, acesta a transmis redacției cotidianului local, Gazeta de Nord Vest, o scrisoare cu următorul conţinut:


    Vă propun un exerciţiu de imaginaţie…


    Ce s-ar fi întâmplat dacă:

    – un român ar fi dat foc la Budapesta unei păpuşi reprezentându-l pe Kosuth Lajos

    – un turist german ar fi incendiat la Tel Aviv o păpuşă reprezentându-l pe David Ben Gurion (n.r. primul premier al Israelului) sau pe Golda Meir (n.r. de asemenea premier al Israelului)

    – un ungur din Vojvodina ar fi incendiat la Novi Sad o păpuşă reprezentându-l pe Milos Obilic, eroul naţional al sârbilor de la Kosovopolje.

    Meciul Steaua – Ujpest : la intrarea în România, suporterii unguri aflaţi în tren au afişat “Transilvania aparţine Ungariei”, iar pe stadionul Steaua din Bucureşti au afişat românii = ţigani.

    Acelaşi scenariu:

    – ce s-ar fi întâmplat dacă Ujpest ar fi jucat la Beograd cu Partizan sau Steaua Roşie.

    Oare ar fi avut curajul ungurii să afişeze mesajele “sârbii = ţigani sau Vojvodina aparţine Ungariei”?

    Nu, nu ar fi îndrăznit, iar dacă ar fi fost atât de tâmpiţi să o facă, în aceeaşi seară ar fi cinat în Infern.

    De ce îşi permit asta în România? De ce nu îşi permit acelaşi lucru în celelalte ţări unde au minorităţi maghiare şi revendicări revizioniste, adică Slovacia, Serbia, Ucraina?

    Simplu, pentru că ei ştiu (aşa cum au menţionat în “Traseul Legendelor Sătmărene)” că românii sunt “un popor paşnic, binevoitor şi primitiv” şi, completez eu, un popor “imbecil de tolerant”. Totodată ei ştiu că slavii (din Slovacia, Serbia, Ucraina) nu sunt aşa. Şi nu îşi permit.

    Afirm cu tărie că nu există nicăieri în lumea civilizată o ţară care să acorde atâtea drepturi unei minorităţi alogene cum acordă România minorităţii maghiare.

    Şi totuşi nu vor fi mulţumiţi niciodată, sâcâindu-vă perpetuu (ca un ţânţar în miezul nopţii) cu aceeaşi pretenţie imbecilă: autonomie.

    Tupeul lor se manifestă şi prin faptul că ei consideră ca fiind similară pretenţia lor de autonomie teritorială în România cu cea a catalanilor din Spania, ignorând cu bună ştiinţă marea diferenţă: catalanii sunt băştinaşi în Spania, pe când maghiarii sunt alogeni asiatici în România.

    Pe lângă “valahi puturoşi” maghiarii vă mai numesc şi “mămăligari”. Îşi permit asta în ţara voastră.

    Sunt derutat şi confuz, neputând înţelegecum este posibil să nu existe în rândurile poporului român, “paşnic, binevoitor şi primitiv” un profesor de istorie altruist care să explice ungurilor ABC-ul istoriei lor efemere:

    – în anul 700 sunt menţionaţi în cronicile coreene ca fiind nişte nomazi primitivi care jefuiau prin nordul Coreei şi estul Chinei

    – în 896, şapte triburi maghiare şi trei triburi de turci khazari, fugărite din stepele Asiei de către pecenegi, se stabilesc în Panonia (locuită atunci de slavi, valahi, avari, germanici), în total 225.000 de nomazi sub conducerea lui Arpad.

    Prima lor preocupare după stabilirea în Panonia a fostjaful (logic).

    Incursiunile lor sângeroase s-au desfăşurat în toată Europa ajungând până în Spania, până când Otto I cel Mare i-a umilit la Lechfeld în 955.

    – Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) unifică triburile ungureşti şi îi creştinează. Totodată începe şi procesul de maghiarizare agresivă a populaţiilor din jur: germanici, valahi, slavi, acest proces fiind de fapt esenţa strategiei de supravieţuire a acestui mic popor migrator asiatic în Europa.


    Personalităţile proeminente ale istoriei lor nu au fost unguri: Matei Corvin, Petofi Sandor (Petrovici Alexandar – sârb, părinţii lui nu cunoşteau limba maghiară), Kosuth Lajos – slovac, precum şi majoritatea regilor Ungariei.

    În 1910 un istoric maghiar recunoaşte că doar 10% din unguri sunt urmaşii celor şapte triburi maghiare stabilite în Europa în 896, restul fiind populaţii maghiarizate de-a lungul timpului (valahi, germanici, slavi).

    De fapt cum ar putea un ungur blond din zilele noastre să fie urmaşul cetelor mongoloide venite în Europa în secolul IX?


    Ceea ce trebuie accentuat este faptul că începând de la Ştefan cel Sfânt şi până la dispariţia regatului ungar în 1526, Transilvania nu a făcut parte niciodată din regatul ungar, fiind întotdeauna voievodat autonom.

    – Înfrângerea de la Mohacs din 1526 în faţa turcilor şicucerirea capitalei Buda în 1541 are ca urmare dispariţia de pe harta Europei a regatului ungar. Partea occidentală a Ungariei este anexată de Imperiul Habsburgic, iar restul, inclusiv Buda, devine paşalâc turcesc.

    Transilvania rămâne principat independent sub suzeranitate otomană.

    – După respingerea asediului otoman asupra Vienei (1683), Imperiul Habsburgic ocupă teritoriul fostului regat ungar şi Transilvania, anexiuni recunoscute prin tratatul de la Karlowitz (1699).

    – În 1849 Kosuth Lajos proclamă Ungaria stat independent, dar intervenţia habsburgică şi ţaristă înăbuşă această pretenţie.

    – În urma pactului dualist din 1867, Ungaria devine regat în cadrul imperiului Habsburgic (numit din acel momentimperiul Austro-Ungar), având constituţie proprie şi o oarecare autonomie.

    – În 1918, în urma înfrângerii din primul război mondial, imperiul Austro-Ungar se destramă, Ungaria devine stat independent iar Transilvania alege să se unească cu România.

    Trebuie să subliniez imbecilitatea revizioniştilor unguri.

    Cum pot susţine că Transilvania a aparţinut Ungariei 1000 de ani, când regatul Ungariei a dispărut din 1541 până în 1867, perioadă în care a fost paşalâc sau provincie habsburgică, în timp ce Transilvania a fost voievodat autonom de la Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) până în 1699 când devine provincie austriacă (ca şi Ungaria de altfel).

    Deci Transilvania şi-a pierdut independenţa în 1699 şi a aparţinut până în 1918 Imperiului Habsburgic, nicidecum Ungariei (care din 1526 până în 1867 nu a existat).


    – În 1940, în urma Dictatului de la Viena, o parte a Transilvaniei este cedată (pentru prima dată în istorie) Ungariei.




    Harta: Aşa arăta România în 1941, după ce fusese sfârtecată de ruși, unguri și bulgari, înainte ca generalul Ion Antonescu să preia frâiele armatei române și să dea ordinul reîntregirii…

    Până în 1944, când revine României, ce au făcut ungurii în Transilvania?

    Ce ştiau mai bine: au ucis valahi şi evrei, consideraţi rase inferioare. Gena lor asiatică i-a ajutat pe unguri să devină cei mai zeloşi executanţi ai teoriilor rasiale naziste, golind practic Transilvania de evrei.






    Plăcuță comemorativa la Ip, în Transilvania.



    În perioada 1940 – 1944, timp în care Transilvania a aparţinut Ungariei, populaţia evreiască de aici a scăzut cu 90%, marea majoritate fiind trimisă de către autorităţile maghiare către lagărele de exterminare naziste.

    La fel s-au purtat şi în Serbia odată cu invadarea alături de germani a Iugoslaviei în 1941.


    În încheiere, ca să sintetizez relaţia dintre băştinaşii valahi şi alogenii unguri, îmi îngădui un scenariu:

    Un ungur pribeag bate la uşa unui valah. Acesta, ospitalier, îl primeşte în casă. Îi întinde masa, oferindu-i ce are mai bun în cămară. Ungurul, în timp ce se ospătează, pune ochii pe nevasta valahului (frumoasă, bineînţeles) considerând că ar fi normal ca după ospăţ valahul să îi ofere şi un desert, adică nevasta.

    Indignat de faptul că după ce s-a săturat, valahul nu-i oferă şi nevasta, ungurul îi trage o palmă zdravănă valahului şi încă una.

    Înainte camămăligarul să se dezmeticească, ungurul fuge pe uliţă strigând din toţi rărunchii: săriţi oameni buni, că mă omoară valahul, sunt o victimă.


    Aşa că, valahi, fiţi înţelegători şi daţi-le şi nevasta, dar vă avertizez că nu le va ajunge.

    Următoarea lor dorinţă va fi casa voastră.”

    profesor Miodrag Stanojevic


  3. #3
    Senior Member
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    69.840
    Să nu uităm! Klaus Iohannis a renunțat la datoria istorică a Germaniei față de România de 19 miliarde de euro

    23 septembrie 2019, 08:51 Glasadmin
    Vizitatori: 12.559

    După ce Klaus Iohannis a ajuns președintele României, cu intervenții de afară și după ce, în urma conflictului din Ucraina, România a devenit un principal pilon pentru NATO, în urma unor înțelegeri la nivel global, s-a hotărât ca țara noastra să renunțe la datoria istorică a Germaniei față de noi, așa cum fusese ea semnatată de editorialistul Ziuanews Radu Golban, care descoperise documente ce atestau că statul condus de Angela Merkel ne datorează aproape 19 miliarde de euro. Prezentăm în continuare suita de declarații:
    Vasile Blaga: Germania nu are datorii istorice faţă de România
    Preşedintele Senatului, (n.n. – la acea vreme), Vasile Blaga, a anunţat, intr-o declaratie, că „BNR a identificat date suplimentare potrivit cărora Germania nu are datorii istorice faţă de România.” În acest sens, Senatul a respins propunerea de înfiinţare a comisiei speciale privind datoria istorică pe care nemţii o au către ţara noastră. Propunerea de înfiinţare a a Comisiei a fost respinsă cu 65 de voturi „împotrivă”, 48 „pentru” şi trei abţineri, relateaza Realitatea.net.
    „Conducerea Senatului a luat act de o scrisoare semnată de Radu Golban, economist, în care era semnalată existenţa unei datorii istorice a Germaniei către România, membrii Biroului Permanent hotărând să propună acestei Camere înfiinţarea unei comisii care să analizeze situaţia.” BP al Senatului a decis propunerea unei hotărâri care reglementează înfiinţarea unei Comisii pentru a analiza datoria istorică a Germaniei către România. Înființarea, însă, a fost respinsă. Klaus Iohannis, însă, dacă ar fi fost de bună credință, ar fi putut cere redeschiderea cazului și înființarea acelei comisii, mai ales că 19 miliarde de euro ar fi ajutat foarte mult economia națională.
    Călin Popescu Tăriceanu, fost președinte al Senatului, condus de aceleași interese care l-au determinat să renunțe la Averea Gojdu (de pe vremea când era premier), adică la alte miliarde de euro (cel puțin patru) pe care ni le datora Ungaria, nu a găsit „de cuvință” să redeschidă un caz pe care Blaga l-a îngropat, la ordinele lui Băsescu, care era în plin avânt să satisfacă dorințele Angelei Merkel, mai ales după ce Victor Ponta a ajuns premier.
    Cu toate astea, asupra Germaniei planează oricând pericolul redeschiderii acestui subiect, cu atât mai mult cu cât actele prezentate de Radu Golban sunt reale, de necontestat. Iohannis, însă, nu cere nimic. Dacă ar fi președintele tuturor românilor, pentru „un lucru bine făcut” ar profita de faptul că neamț fiind, ar putea cere Germaniei o soluționare amiabilă a cazului, ca România să nu pățeasca la fel ca și cu tezaurul de la rusi. Iohannis, însă, satisface, la rându-i cerințele Angelei Merkel. Că doar de aia a fost pus să conducă România.
    Radu Golban: „S-au făcut presiuni ca România să renunţe la cele 19 miliarde de euro din Germania”
    Economistul care susţine că Germania are o datorie de aproape 19 miliarde de euro faţă de România spune că respingerea înfiinţării comisiei speciale privind această datorie s-a făcut în urma unor presiuni internaţionale la adresa ţării noastre. Radu Golban a declarat că are dubii că „noile date suplimentare identificate de BNR pe tema datoriei Germaniei” ar fi reale. „Până în urmă cu câteva săptămâni, BNR nu a găsit niciun fel de date privind aceste creanţe. Acum, dintr-o dată, au identificat date suplimentare”, a spus Golban la acea vreme, adăugând că nu înţelege de ce BNR nu vrea să colaboreze cu Banca Reglementelor, „banca centrală a băncilor centrale”, care ar deţine informaţii despre datoria istorică pe care Germania o are faţă de România.
    Economistul român stabilit în Elveţia spune că s-au făcut presiuni internaţionale asupra României pentru a renunţa la aceste creanţe, de vreme ce o eventuală recuperare a lor ar putea crea un precedent, iar astfel mai multe ţări ar putea cere Germaniei să-şi onoreze datoriile istorice.”Nu s-a renunţat doar la aceste creanţe, ci şi la posibilitatea unor discuţii pe această temă. Momentul nu este oportun, din moment ce şi România şi-a luat angajamentul să sprijine un fond de salvare a Uniunii Europene”, a spus Golban.
    „Am discutat de două ori până acum în Biroul Permanent al Senatului înfiinţarea comisiei speciale privind problematica datoriei istorice a Germaniei către România. Vă fac o singură precizare: Am transmis aseară un punct de vedere pe care l-am primit, tot aseară, de la direcţia juridică a Băncii Naţionale. Vi-l citesc oricum şi dumneavoastră: „În completarea scrisorii noastre nr. XVIII per 3600 din 16.07.2010, vă informăm că au fost identificate documente suplimentare în legătură cu problematica supusă atenţiei de către dumneavoastră, prin adresa 783 din 17 iulie 2010. Este vorba de Comisariatul pentru Societatea Civilă. Din analiza acestora nu rezultă însă existenţa unei creanţe a BNR faţă de Casa Germană de Compensaţie”. Vă spun doar o părere personală: dacă ar fi existat o marcă, cred că vechiul regim nu ezita să o recupereze”, a declarat Vasile Blaga înainte de votul din Senat de la acea vreme.
    România şi Germania au încheiat în 23 martie 1939 un contract de clearing, prin care ţara noastră se obliga să livreze Berlinului diverse mărfuri. Contractul prevedea că Germania trebuia să plătească în mărci germane imperiale către BNR, care achita apoi în lei româneşti către exportatori. După izbucnirea controversei, reprezentanţii Ministerului german de Finanţe au susţinut că România a renunţat la orice pretenţie financiară faţă de Germania semnând Tratatul de Pace de la Paris, la 10 februarie 1947. Experţii spun însă că răspunsul este incorect. Aceasta pentru că articolul 28 din Tratatul de Pace de la Paris prevede că România renunţă la toate pretenţiile faţă de Germania „cu excepţia celor care rezultă din contracte şi alte obligaţii anterioare datei de 1 septembrie 1939, precum şi din drepturi dobândite înainte de aceeaşi dată”.
    „Am găsit solduri neachitate a Casei de Compensaţie, la finele anului 1944, de un 1.126.000 mărci imperiale. Înainte de obţinerea datelor am ştiut că a existat în timpul celui de-al doilea război mondial, începând cu anii 30 un model monetar de colaborare europeană numită Uniunea de Clearing. Şi am dorit să aflu mai mult. Am văzut că Elveţia, Banca Naţională a Elveţiei a analizat toate tranzacţiile Elveţiei cu Germania din perioada celui de-al doilea război mondial şi ăsta a fost punctul de pornire a studiului. Într-o recomandare a Băncii Naţionale a Elveţiei din anul 2000 remarcă că a doua tranzacţie după tranzacţiile germano-elveţiene au fost cele germano-române. Cu aur prin Elveţia. Şi că din păcate nici după 1989 România nu arată niciun interes în a analiza aceste tranzacţii”, a spus economistul român în luna septembrie.
    Capital: Dovada că nemţii sunt datori României
    Practic, datoria nu poate fi contestată de nimeni pentru că mai există documente istorice care o atestă (Comisiei Bergier – comisie de anchetă a Elveţiei, instituită în anul 1998, pentru a analiza tranzacţiile cu aur în timpului celui de al doilea război mondial, Arhiva Germaniei; numărul de registru al arhivei germane din Berlin este: R 2 / 222; dosarul cuprinde ultimul extras de cont al Casei de compensaţie). Problema care se pune este dacă există vreun document care să arate că România ar fi renunţat la aceste datorii, iar până acum nu pare să existe un astfel de act.
    Ceea ce se știe mai puțin este că această datorie istorică a Germaniei față de România se explică, foarte probabil, prin implicarea lui Mircea Vulcănescu în problemele relațiilor economice dintre Al Treilea Reich și România lui Antonescu. Ocupând deja o funcție importantă în aparatul de stat, Mircea Vulcănescu a fost implicat în procesele esențiale de decizie în ceea ce privește relațiile economico-financiare dintre România și Germania nazistă și în calitate de subsecretar de stat la Finanțe. Rolul său de negociator al intereselor românești a fost unul major.
    România se afla într-o relație, practic, de vasal față de Imperiul German. Parteneriatul economic era gândit să transforme România în furnizor de cereale și petrol și în spațiu de jefuit pentru „aliatul” german. Cu opțiuni geopolitice eronate, decidenții regimului Antonescu nu sunt în stare să prevadă toate șiretlicurile germanilor și lucrul era pe cale să se întâmple. Mircea Vulcănescu, care nu doar că salvează interesele economice românești, dar le promovează atât de acerb și perseverent, încât România câștigă, în cei câțiva ani de subordonare față de Germania, nu mai puțin de 8 vagoane și jumătate de aur.
    Nu doar atât! România exportă cu zgârcenie toate bunurile strategice pe care nemții le-ar fi vrut dar beneficiază de importuri bune și necesare pieței interne; practic, toate convențiile economice se încheie în favoarea României; tot Vulcănescu se implică în cazurile Șantierelor Navale Galați și în industria Malaxa, oprind un proces în derulare prin care acestea ar fi ajuns, practic, în proprietate germană! Ele vor ramane românești sș vor produce la prețuri optime pentru partea română.
    În mod concret, însusi Mircea Vulcănescu menționează faptul că, în afara celor opt vagoane cu aur pe care Germania le plătise României, aceasta a rămas datoare României în sistemul de schimburi convenit: „nemții ne-au rămas și datori în balanța totală a schimburilor în R.M. (reich mark )” [Vulcănescu, 1992; 14] „prin jocul dibaci al variațiilor reciproce ale valorilor schimbate, România a reușit să importe substanța în valoare de 100 milioane dolari mai mult decât a exportat și să facă, în același timp, ca Germania să-i mai rămână datoare cu o mică diferență de valoare”. [Vulcănescu, 1992; 92].
    Aceste raporturi negociate în interesul României au făcut din țara noastră una din cele mai bine situate economic din timpul războiului și imediat după. Practic, pe timpul războiului nu a existat criză de alimente sau alte penurii, iar la final țara noastră era una din cele mai puțin afectate – economic – de efortul de război și distrugerile acestuia. Mai mult decât atât, bunurile și banii luați de la nemți au fost folosite, conform aceluiasi Vulcănescu, pentru „pregătirea întoarcerii armelor către Germania hitleristă.” Și faptul că armata română a avut capacitatea să participe la acest efort de război, scurtând cu luni bune de zile conflictul mondial, s-a datorat și acestui lucru.

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •