Rezultate 1 la 4 din 4

Subiect: Nicu Porsenna. Alt vizionar, cartea Regenerarea Neamului Romnesc, 1937, recunoscut

  1. #1
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    69.520

    Nicu Porsenna. Alt vizionar, cartea Regenerarea Neamului Romnesc, 1937, recunoscut


  2. #2
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    69.520
    Astăzi avem un romn moale, tembel, superficial, uşuratic, indiferent la progres, egoist, incorect; un semibarbar, numai cu aparenţele civilizaţiei. Acest om locuieşte şi conduce o ţară cu aspect general primitiv (de „ţigănie”), o patrie ale cărei bogăţii nu le ştie pune n valoare, iar puţinele valorificate ngraşă o oligarhie de conducători hrăpăreţi […], care duc o existenţă de lux n mizeria generală. Lux şi mizerie: iată aspectul civilitaţiei romneşti. n ţara cea mai bogată din Europa, noi suntem cel mai napoiat popor, din pricina lipsei de adevăraţi oameni. […] Regenerarea noastră nu e un lux nici o ambiţie, cu att mai puţin un capriciu. Este o necesitate de nenlăturat, n mijlocul unor primejdii de moarte”.

  3. #3
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    69.520
    Nicu Porsenna. Alt vizionar, cartea „Regenerarea Neamului Romnesc”, 1937, recunoscută n degenerarea neamului nostru de după 1989: Corupţia momentului – O carte care a fost cndva interzisă

    admintempora 11 februarie 2019 Nicu Porsenna. Alt vizionar, cartea „Regenerarea Neamului Romnesc”, 1937, recunoscută n degenerarea neamului nostru de după 1989: Corupţia momentului – O carte care a fost cndva interzisă2019-02-11T20:24:32+00:00Centenarul Unirii

    Publicată n 1937, cartea „Regenerarea Neamului Romnesc”, interzisă o vreme –citind-o se nţelege de ce –, nu doar interzisă ci prigonită, distrusă, ca şi autorul ei, un ntreg jurnal de viaţă, care, ca şi acel articol din 1937, scris, publicat, intitulat „Piloţii orbi” a savantului Mircea Eliade, despre care am scris,se referă la o anumită „elită” care, tocmai n momentele cnd trebuie nu se poate aduna, fie şi ca stat,pentru a decide n folosul a ceea ce alţi intelectuali zidiseră şi clădeau „Romnia Intregită” sau „Romnia Unită”.
    Ajunsă la Ediţia a III-a, Editura Biblioteca, colecţia Eseu, 2007, 224 pagini, chiar din primele file i nţelegem conţinutul, realizat de Nicu Porsenna, un analist, fost deţinut politic, 1948-1964, care stnd la masă cu „Conştiinţa”ne face să acceptăm ce a făcut dictatura comunistă şi regimul postcomunist din fiinţa umană – un pasiv, un iresponsabil, un laş n multe: „Astăzi avem un romn moale, tembel, superficial, uşuratic, indiferent la progres, egoist, incorect; un semibarbar, numai cu aparenţele civilizaţiei. Acest om locuieşte şi conduce o ţară cu aspect general primitiv (de „ţigănie”), o patrie ale cărei bogăţii nu le ştie pune n valoare, iar puţinele valorificate ngraşă o oligarhie de conducători hrăpăreţi […], care duc o existenţă de lux n mizeria generală. Lux şi mizerie: iată aspectul civilitaţiei romneşti. n ţara cea mai bogată din Europa, noi suntem cel mai napoiat popor, din pricina lipsei de adevăraţi oameni. […] Regenerarea noastră nu e un lux nici o ambiţie, cu att mai puţin un capriciu. Este o necesitate de nenlăturat, n mijlocul unor primejdii de moarte”.
    ntocmai cum l prezintă şi Mircea Eliade n 1937, vezi n acest sens şi lucrarea lui n „Obelisc. Album-Dicţionar” de Ion N. Oprea, TipoMoldova, Iaşi, 2018, p. 503.
    Unor ntrebări, „de ce intelectualitatea epocii interbelice a uitat de făuritorii Romniei Unite, personalităţi ca regele Ferdinand, regina Maria, Ionel I. C. Brătianu sau Iuliu Maniu”, „a uitat că Rusia este duşmanul ereditar al Neamului Romnesc, aşa cum ne-au prevenit Domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfnt şi mai trziu, vrful de lance al gndirii politice romneşti Mihail Eminescu, Porsescu le răspunde: „Pe ruinele interesului obştesc creşte tare, ca mărăcinele, interesul personal, egoismul omului ntors la natura primitivă. E dispariţia dezinteresării eroice, e imoralitatea şi corupţia publică devenită sistem (…). Am impresia că romnii şi-au mplinit rolul istoric după ce au apărat Europa de huni,de tătari şi de turci, de bolşevismul rusesc şi de megalomania maghiară, se retrag de pe scena lumii, nemaiputnd crea oameni. Scriu aceste rnduri şi-mi pare că aştern rămasul bun al unui romn de la poporul său, care nu va mai fi”.
    „Ca şi pe timpul lui Dinicu Golescu, 1824/1826, satele sunt exemple tipice de mizerie, ignoranţă şi boli. La oraşe, o vagă faţă de civilizaţie, cteva clădiri mari pe străzi murdare ( unde toate grădinile au fost nimicite), cteva automobile, tot mai puţine, venite pe de-a gata din fabricile străine. Şi subt această subţire pojghiţă de Occident, aceeaşi colcăire de viaţă primitivă. Nicio lucrare publică, niciun kilometru de cale ferată nu se mai construiesc. Drumurile noastre au ajuns ca n junglele Africei. Astăzi nu se mai jefuieşte ţăranul, ci bugetul public.
    Partidele politice, organizate ca cete de pradă, numesc pe toţi membrii lor n slujbe de stat. Această armată de funcţionari inutili neputnd fi plătită, sunt ţinuţi cu toţii cu lefuri de sărăcie, siliţi să trăiască din mită şi bacşiş. Marii slujbaşi găsesc nsă mijlocul de a deveni „milionişti cu palaturi” n paguba contribuabilului. Tot de acolo şi strng averile fabuloase ale oamenilor politici ca pe timpul vizirilor. Averile fiind n stăpnirea „ctorva persoane numărate”, poporul se poate numi sărac, „cu cei bogaţi dimpreună”, ntr-o ţară legendar de mbelşugată. Din pricina slăbiciunii noastre, comerţul şi industria sunt n mna străinilor, leul e o monedă ridicolă, standardul vieţii e jos de tot… Prin corupţia organelor administrative, ncetăţenite cu acte false, a sporit considerabil numărul deja enorm al minorităţilor. Nicio politică de colonizare cu romni din ţările vecine nu se urmează, ca să nu supărăm minorităţile, de care partidele politice sunt legate prin carteluri electorale. Ungurii, bulgarii, srbii şi ruşii desfiinţează minorităţile romneşti din ţările lor, pe faţă, cu brutalitate şi cu dispreţ, n nepăsarea totală a guvernelor noastre, n apatia mohortă a opiniei publice.

    Pe lngă toate acestea, suntem şi dezarmaţi. Am găsit un norod orb şi am ajuns n urma tuturor neamurilor ca pe timpul boierului Dinicu Golescu. Acesta e tabloul civilizaţiei noastre. Incapacitatea şi spiritul de pradă al conducătorilor nu e cauza ci efectul stării generale de lucruri, aceşti nepregătiţi, aceşti exploatatori sunt doar produsul mediului obştesc, de un nivel moral şi intelectual atat de scăzut. Cu ştiinţă sau poate inconştient, ei lasă ţara să se descompună, să piară. Iar Omul Istoric al Romniei ncă nu s-a ivit”.
    Nicu Porsenna semnala ncă din 1937 „corupţia publică devenită sistem”, corupţia de care din 2010 mai tot romnul se plnge că, orice s-ar face…”sistemul e de vină”: ”Regula n viaţa publică e resemnarea, slăbiciunea morală. Din această pasivitate, din iertarea pe toată linia, a rămas n psihologia oamenilor pomana şi gratuitatea (…) Iertarea de datorii şi nicio răspundere (…). De aceea, spre deosebire de morala aspră şi nendurătoare a Occidentului, mentalitatea romnului este Protecţia şi Norocul, iar nu efortul, nu iniţiativa. „Romnul se naşte bursier, trăieşte funcţionar şi moare pensionar”, conform lui P.P. Carp. (…) „Idealul rasei noastre a devenit cştigul fără muncă, cum spunea M. Eminescu, superficialitatea, spoiala”. ntr-un cuvnt, lipsa de efort. Nu e de mirare că dacă ţi trebuie un lucrător care să-ţi strice instalaţiile, un secretar care să-ţi ncurce treburile, un avocat care să-ţi piardă termenele proceselor, se impune să-l alegi romn. l vrei serios şi capabil? E nevoie să-l iei străin (…).n neamul nostru, n orice ramură de muncă, omul stăruitor, corect, nzestrat cu conştiinţă profesională – este excepţia; leneşul nfumurat, deşteptul superficial – este regula”.
    Ne ntrebăm, se mai poate adăuga ceva comentarii după 81 de ani din 1937 n caracteristica mentalului romnesc?, fără a ne duce la Eliade sau Drăghicescu, răspunsul l avem tot n Porsenna, capitolul „Lipsa concepţiei morale”: „Schimbare sau pieire” – „Romnul este complet lipsit de mndrie omenească, cetăţenească şi naţională. Polonezul şi maghiarul mping orgolul pnă la trufie; bulgarul, srbul şi grecul duc mna la cuţit, fac revoluţii. Singur romnul rabdă, rabdă ca o piatră să fie călcat n picioare, pălmuit, scuipat, jefuit de oamenii politici, strivit de impozite, insultat n gndul şi simţirea lui. Şi toate acestea fără nicio tresărire de mnie mntuitoare. (…) Nu. Romnul rămne pururi cu fruntea n ţărnă, el nu are ndrăzneala să ţină pieptul nainte şi capul sus. E un sclav (…). n prima ţară din Europa, noi suntem ultimul popor din Europa. Concluzia se impune de la sine: dacă nu ne schimbăm, vom pieri!”.
    Da, după 81 de ani, romnii fac, totuşi filosofie, ei comentează faptul real că „am ajuns un popor de sclavi”, că „suntem un popor de laşi”, fac comparaţii cu popoarele din jur, cu ţările din Occident unde migraţia forţei de muncă din Romnia a atins locul unu n Europa, răspuns la toate acestea găsim tot n Porsenna, n capitolul refertor la „Reforma caracterului”: „este prea cunoscută lamentabila lipsă de pregătire intelectuală şi morală a tineretului de azi. Majoritatea acestor tineri nu ştiu, n afară de regulile teoretice ale sportului, NIMIC. Dezastrul examenelor de bacalaureat e elocvent: 60% din candidaţi – cad! Rămne ntrebarea: cum li s-a ngăduit să ajungă pnă la bacalaureat?…Licenţiaţi universitari scriu „v-ă ve-ţi duce”, „Iam zărit” etc. :…
    Şi pe deasupra acestei absenţe uluitoare de efort cerebral, o feroce sete de bani. Panem et circenses, ca n epoca lui Nero”.
    Despre „ineficacitatea pedagogică” citim n capitolul chiar aşa intitulat: „n Romnia, tineretul de după Război n-a fost lipsit numai de o educaţie specială de energie, ci lăsat să decadă şi din bruma de educaţie ce o primeau generaţiile naintate (…). Copiii de azi, şi oamenii care ies din ei, sunt o grozăvie. Desigur, nu din vina lor, ci din a acelora care i-au crescut. Părinţii au lăsat şi lasă libertate absolută ambelor sexe. Spsctacolul corupţiei politice dezvoltă n sufletul copiilor o adevărată floră putrescentă de idei şi moravuri. La şcoală, profesori ignoranţi şi lipsiţi de interes şi bat joc de cursuri; cărţile de şcoală ieşite din oficinele „democratice” sunt o ruşine şi un pericol; notele se dau pe hatr şi nepăsare. Astfel, ajung la bacalaureat elevi agramaţi, necunoscnd nici ortografia romnă (…). Tineretul nostru decade „n progresie geometrică”, alunecnd accelerat spre o nulitate absolută, spre descompunere şi pierzare”.
    Cred că v-aţi convins, n fiecare seară la televizor, ca şi din ziare, aflăm că din cauza erorilor alte manuale şcolare trebuie retipărite n 2018!
    Capitolul „Bazele materiale ale reformei” face trimitere la ceea ce Nicu Porsenna numeşte „Tembelism oriental”: „O vorbă veche romnească, ce-şi păstrează şi azi tlcul, zice despre ţara noastră „Bună ţară, rea tocmeală”. Tocmeala avea atunci nţelesul de administraţie, ntocmire, organizare. Nu se putea spune mai bine despre ţara aceasta binecuvntată de natură, oropsită de oameni”.
    Cteva date biografice: Porsanna Nicu Gh. Ionescu s-a născut la Bucureşti n 13 ianuarie 1892 şi tot la Bucureşti moare la 10 ianuarie 1971. Era fiu de tipograf şi publicist, tatăl său s-a numit Gheorghe Ionescu, proprietar, iar mama – Maria, născută Cordea. Şcoala primară i-a promovat cursurile n anii 1898-1902, Liceul la „Mihai Basarab”, secţia modernă, 1902-1910, Facultatea de Drept şi Filosofia a Universităţii din Bucureşti, a profesat ca avocat n anii 1913-1948, dar a făcut şi multă ziaristică, literatură şi filosofie. In anii 1943-1946 a fost membru delegat jurisconsult n Consiliul Superior al Transporturilor şi Tarifelor, dar şi proprietar de tipografie – moştenire de la tatăl său, tipografia „Gheorghe Ionescu”.
    A fost fondatorul publicaţiilor „Latinul”, 1914, „Ghilotina”, 1915, „Arena”, 1918, „Ideea liberă”, a fost directorul Editurii „Gutenberg”, 1920, redactor la revista „Flacăra”, 1921-1923, vicepreşedinte, apoi preşedintele Cooperativei Filmului Romnesc, 1942-1945, un cercetător n domeniul geotermic – cu o broşură publicată şi brevete de inventator la „motorul-tripeta” populară.
    A debutat n Viaţa socială n 1910, dar editorial n 1913 cu volumul de nuvele „La judecata zeilor”, urmat de alte lucrări, „Dincolo de iubire şi de moarte”, 1916, romanul „Mogdalena”, 1916, „Spre fericire”, 1920, „Strigoii”, 1920, „Visători”, 1925, ”Se-aprind făcliile”, 1935, „Rug” I şi II, 1942.
    Despre „singurătatea regretului” tratează n „Magdalena”, despre „prăbuşirea individului” n „Strigoii”, despre „negura de iluzii” n „Visătorii” ca şi n drama „filmului pestrit” din „Se-aprind flăcările”, ca şi n paradisiacele Rug…
    Are şi multe studii filosofice, unele traduceri din Lamartine,William Crookes şi Oscar Wilde…
    Are, nsă, şi mulţi ani de puşcărie ca deţinut politic, n temniţele comuniste, n perioada 1948-1964, cum spuneam, n beciurile Ministerului de interne, la Jilava, Văcreşti şi Aiud, condamnat ca „duşman al poporului”, conform art. 209 din Codul penal pentru vina de a fi „uneltit mpotriva ordinii sociale”, instaurate n Romnia după 1945…
    Cu puţin nainte de moarte, n spital, bolnav de Parkison, vegheat de doamna sa, Zoe Porsenna, autorul are satisfacţia de a vedea corecturile la celebrul poem „Balada nchisorii din Reading” de Oscar Wilde, despre care el spunea, dacă va fi publicată „l va face celebru”, un adevăr, lucrarea publicată puţin după decesul său s-a vndut dendată ce a fost oferită…
    Condamnat la 50 de ani de nchisoare, Nicu Porsenna a avut totuşi norocul, dacă aşa poate fi numită ntmplarea care i-a adus attea vinovăţii, că ncă din 1937 să aibă publicată lucrarea „Regenerarea Neamului Romnesc”, lucrare de bază, apărută la Editura „Cugetarea”, ediţia a II-a fiind asumată n 2001 de editura „Vremea”. Elaborată pe trei coordonate, cartea aceasta are drept principale axe ale naraţiunii sale „Instituţii sociale şi factorul om”, „Reeducarea colectivă a naţiunii” şi „Organizarea şi programul şcolii interne”, tocmai ce ne trebuie azi…

    Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
    Publicat: 07 Sept. 2018
    Editor: Ion ISTRATE




  4. #4
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    69.520
    n Romnia, tineretul de după Război n-a fost lipsit numai de o educaţie specială de energie, ci lăsat să decadă şi din bruma de educaţie ce o primeau generaţiile naintate (…). Copiii de azi, şi oamenii care ies din ei, sunt o grozăvie. Desigur, nu din vina lor, ci din a acelora care i-au crescut. Părinţii au lăsat şi lasă libertate absolută ambelor sexe. Spsctacolul corupţiei politice dezvoltă n sufletul copiilor o adevărată floră putrescentă de idei şi moravuri. La şcoală, profesori ignoranţi şi lipsiţi de interes şi bat joc de cursuri; cărţile de şcoală ieşite din oficinele „democratice” sunt o ruşine şi un pericol; notele se dau pe hatr şi nepăsare. Astfel, ajung la bacalaureat elevi agramaţi, necunoscnd nici ortografia romnă (…). Tineretul nostru decade „n progresie geometrică”, alunecnd accelerat spre o nulitate absolută, spre descompunere şi pierzare”.

Informații subiect

Utilizatori care navighează n acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează n acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •